Vasile ZĂRNESCU - ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (1)

ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI

EPISODUL 1

ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ

REGISTRATURA GENERALĂ

Nr. 20487/14. X. 2010

ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (1)

Scrisoare deschisă

Domnului Traian BĂSESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,

Domnului Emil Boc, prim-ministrul României,

Domnului Teodor BACONSCHI, ministrul de Externe al României

Înnegrirea imaginii României din cauza confundării pe plan internaţional a românilor cu ţiganii s-a produs, în timpul tranziţiei, ca urmare a impunerii vocabulei „rom/rrom“ în  limbajul oficial şi al mass media îndeosebi prin Memorandumul nr. D2/1094 din 29.02.2000. Expulzarea ţiganilor din Italia, începută în 2008, continuată şi intensificată acum, şi expulzarea ţiganilor din Franţa – care repetă demersul Italiei şi, deci, confirmă criminalitatea crescută a unor clanuri din cadrul acestei etnii – constituie o inadmisibilă deteriorare a imaginii României. Mediatizarea respectivelor acţiuni în mass media internaţionale reprezintă campanii de presă care, din vulnerabilităţi, s-au transformat în veritabile atacuri contra ţării noastre, care periclitează securitatea naţională. De aceea, este necesară eliminarea sus-menţionatului memorandum şi reactivarea Memorandumului nr. H03/169 din 31.01. 1995. Ca atare, se impune cu promptitudine: a) utilizarea exclusivă a cuvîntului ţigan în limbajul oficial şi al mass media; b) eliminarea logo-ului „ROMânia“ din brandul Explore The Carpathian Garden, întrucît face trimitere evidentă la făcătura „rom“; c) reactivarea proiectului legii Funar-Păunescu, privind eliminarea vocabulei „rom“ şi utilizarea exclusivă a cuvîntului ţigan.

Aceste demersuri minimale trebuie conjugate cu capacitarea în acest sens a guvernelor ţărilor europene. De aceea, vă solicit traducerea în limbile europene a studiului „România va deveni groapa de gunoi etnic a Europei“, care face parte integrală din prezenta Scrisoare deschisă, studiu care să fie trimis atît respectivelor guverne, cît şi organismelor Uniunii Europene.

Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU

Evoluţia unei idei

La Congresul Naţional de sociologie din 14-16 decembrie 2000, am prezentat studiul Ubicuitatea războiului axiologic, publicat în volumul editat şi prezentat la Congres. În acest studiu am propus un nou concept în domeniul politologiei şi al polemologiei: „războiul axiologic“. Am definit războiul axiologic drept „totalitatea formelor de luptă atipică întreprinse pentru distrugerea valorilor economice, politice, morale, religioase, culturale şi sociale ale unei naţiuni prin devalorizarea lor – prin bagatelizare, ridiculizare, denigrare, satanizare – şi înlocuirea lor cu altele – cu non-valori –, impuse de anumite centre de putere străine“. Prin acest proces agresiv, valorile sunt inversate, răsturnate. Evident, cu ajutorul cozilor de topor din ţară. În cadrul acestui studiu, am trecut în revistă principalele domenii în care se manifestă această formă insidioasă de război, cu rezerva rezultată din formularea prezentă în titlu, care denotă calitatea sa esenţială: ubicuitatea – faptul că se manifestă peste tot, în toate sistemele şi subsistemele societăţii.

Relevasem, atunci, că dintre agresiunile axiologice comise contra României fac parte, printre altele, impunerea frauduloasă şi folosirea intensă a vocabulei „rom/rrom“ şi a derivatelor sale referitoare la aşa-zisa „limbă“ vorbită de ţigani – „romali“ sau „romani“ sau „romanes“ – şi avertizasem asupra consecinţelor pernicioase provocate de confuzia [1] creată deliberat, cu scopul de a-i confunda pe români cu ţiganii – consecinţe care, din nefericire, s-au adeverit.

Am dezvoltat această problemă a inducerii confuziei „român/rom“ în studiul «Cuvântul „rrom“: o agresiune axiologică», [2] tipărit, apoi, puţin mai extins şi cu bibliografia aferentă, sub titlul „Înnegresc ţiganii imaginea României?!“ [3]. Între timp, situaţia existentă – relevată în mass media externe, îndeosebi în anii 2008-2010, în unele publicaţii britanice, spaniole, franceze şi italiene – a confirmat, din păcate, o dată în plus, anticipările mele, în special teza că vocabula „rom“ constituie o agresiune axiologică, precum şi faptul, devenit tot mai evident, că ţiganii, prin comportamentul lor, ne compromit şi afectează grav imaginea României – fapt subliniat într-o formă, adusă la zi, a articolului sus menţionat, în studiul „Ţiganii: o bombă politică iminentă a Uniunii Europene“ [4], ambele postate pe site-ul AlterMedia şi preluate, ulterior, de alte publicaţii on line.

De la Memorandumul nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995

la Memorandumul nr. D2/1094 din 29 februarie 2000

În studiul citat, am relevat că, în virtutea atribuţiilor profesionale, am realizat diverse sinteze pe această temă – a agresiunii axiologice reprezentată de cuvântul „rom/rrom“ –, materiale care au fost înaintate, pe cale ierarhică instituţională, „factorilor de decizie din stat“ şi că, într-o mare măsură, inclusiv acele materialele au constituit unul dintre factorii care au stat la baza Memorandumului H03/169 din 31 ianuarie 1995, al Ministerului Afacerilor Externe al României, în timpul mandatului lui Teodor Meleşcanu. Acest Memorandum a explicat caracterul periculos al folosirii cuvântului „rom/rrom“ – prin consecinţele sale nefaste – şi, ca atare, cerea eliminarea cuvântului „rom/rrom“ şi a derivatelor sale din lexic – pentru început, din limbajul oficial şi al mass media – şi folosirea exclusivă a cuvântului statuat istoric şi ştiinţific, de „ţigan“.

În 1997, Convenţia Democrată din România (C.D.R.), dintre cei „15.000 de specialişti“ ai ei, l-a ales şi l-a pus în scaunul de ministru la Externe pe Andrei Pleşu, care, pe de o parte, obedient faţă de organismele internaţionale şi de organizaţiile interne ale ţiganilor, şi, pe de altă parte, în dispreţ total faţă de limba română şi de România, a dispus ignorarea respectivului memorandum şi a impus, dimpotrivă, utilizarea denominaţiei incriminate anterior: „rom/rrom“. Mergând pe urmele acestui studiu – dar fără să-l citeze –, ziaristul Victor Roncea a relevat că, spre sfârşitul mandatului Convenţiei Democrate, ultimul ei ministru de Externe, Petre Roman, a „emanat“ Memorandumul nr. D2/1094 din 29 februarie 2000, adresat premierului de atunci, Mugur Isărescu, prin care a anulat expres Memorandumul ministrului Teodor Meleşcanu, care «recomandase (…) utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de „ţigan“, în detrimentul celui de „rom“, care de-abia începuse să se impună.» Şi, în continuare, Petre Roman preciza: „(…) Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului rrom în corespondenţa M.A.E., în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează“ (s. n. – V.I.Z.) [5].

Dar, în realitate, Petre Roman a impus, dimpotrivă, utilizarea exclusivă a vocabulei „rom“, recunoscînd că a emis acest memorandum la presiunea organizaţiilor ţigăneşti – care consideră că, chipurile, cuvântul „ţigan“ ar fi jignitor – şi după consultarea unor experţi români şi străini, îndeosebi ai O.S.C.E.

Îl întrebasem, pe această cale, pe ex-ministrul Petre Roman: nu cumva unul dintre „experţii“ O.S.C.E. a fost şi ţiganul sociolog Nicolae Gheorghe (zis, mai frecvent, şi Gheorghe Nicolae), care a parvenit şi acum este reprezentantul ţiganilor la O.S.C.E.?! Dar, în esenţă, Petre Roman a ignorat total motivele ministrului Teodor Meleşcanu – care, şi el, apelase la experţi în susţinerea Memorandumului său – şi, implicit, a acceptat să se producă prejudiciile devenite evidente, deja, încă din timpul mandatului C.D.R., imediat după schimbarea de macaz provocată de Andrei Pleşu! Iar alte pericole aveau să vină în curând.

Între timp, mass media, în cvasitotalitatea lor, din lichelism, din lipsă de curaj civic, din lipsă de patriotism sau din spirit mercenar – sau din toate aceste motive la un loc –, au preluat ucazul Pleşu-Roman, iar efectul acestei agresiuni axiologice s-a văzut deja: pretenţia impusă de ţigani de a fi denumiţi „romi“ a ajuns atât de mare, încât ei au ajuns să facă legea în România. Ca o fatalitate istorică, ţiganii sunt „jigniţi“, „discriminaţi“ de toţi, inclusiv de cei care le iau apărarea şi le poartă de grijă, pe când ţiganii nu insultă, nu fură, nu înjunghie, nu omoară, nu poluează sonor, vizual şi olfactiv pe nimeni!

Prin intermediul aşa-zisului Consiliu „Naţional“ (!) pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) – care este ilegitim, imoral, anticonstituţional, antinaţional, şi, îndeosebi, antiromânesc, întrucât este condus de maghiari –, românii au ajuns să fie daţi în judecată de ţigani pentru că îi „discriminează“ – cazul senatorului Iulian Urban fiind aproape la fel de notoriu ca al preşedintelui Traian Băsescu (vezi: http://www.urbaniulian.ro/2010/06/02/tiganii-m-au-biruit-tapalaga-a-devenit-idolul-tiganilor-dupa-ce-maghiarii-si-pedelistii-din-cncd-au-hotarat-ca-senatorul-gagiu-nesimtit-urban-i-a-discriminat-pe-tigani-avand-un-discurs-anti-tigane/)! Dar când li se dau locuri fără concurs la liceu şi la facultate, în detrimentul românilor care rămân fără locurile ocupate, astfel, abuziv de ţigani, atunci nu mai sunt discriminaţi: atunci li se cuvine! Când sunt graţiaţi şi scoşi prea devreme şi nereeducaţi din închisori, atunci nu mai sunt discriminaţi: atunci li se cuvine! După care recidivează în crimele pe care le comit, ale căror consecinţe se repercutează, inclusiv pe plan internaţional, asupra românilor! Vezi cazurile Mailat, Argint, Cămătaru şi celelalte.

O expresie clasică a obedienţei Guvernului României – condus, atunci, de premierul interimar Mugur Isărescu – faţă de organismele europene a fost şi Ordonanţa de Guvern nr. 137/31 august 2000; în baza art. 23 alin. (1) al acesteia, printr-o hotărâre abuzivă – ca expresie a obsecviozităţii depline a Guvernului, condus de Adrian Năstase –, Hotărârea de Guvern nr. 1194 din 27 noiembrie 2001, modificată ulterior, a fost înfiinţat C.N.C.D., care, acum, îi discriminează pe toţi românii, deşi ei reprezintă 85 la sută din populaţia ţării. Asta este esenţa „democraţiei“ Occidentului impusă României: nu dictatura majorităţii – care este autentica democraţie! –, ci dictatura minorităţilor, adică inversarea valorilor. Iar inversarea valorilor este „diferenţa specifică“ a satanismului!

Este, deja, de notorietate că valorile româneşti suferă un proces de devalorizare prin inversare: sunt minimalizate, ridiculizate, călcate în picioare şi sunt înlocuite cu anti-valorile ţigăneşti şi ale altor minoritari! După tiparul cunoscut, „marca“ Sorin Mitu, Lucian Boia, H.-R. Patapievici ş.a., care înlocuiesc valorile româneşti cu elucubraţiile lor. Ca atare, Petre Roman, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici et comp. se numără, şi ei, printre vectorii războiului axiologic dus contra României.

Cuvântul „ţigan“ derivă din „ti Gange“ şi nu din „athinganoi“

Cuvântul „ţigan“ nu are nimic peiorativ în el; noţiunea, în sine, e nevinovată. În schimb, modul de viaţă şi comportamentul agresiv – neschimbate de secole şi neschimbabile, prin efectul cutumelor ţigăneşti – sunt cele care le conferă caracteristica peiorativă, ba, încă, semnificând un pericol social nu numai în România, ci peste tot în lume. Cuvântul „ţigan“ are, dimpotrivă, o conotaţie generică – şi, deci, nobilă – în el, căci dezvăluie zona geografică cu care etnia se mândreşte: „ţigan“ provine, după cum afirmase Iosif Constantin Drăgan, din expresia „ti Gange“, care ar însemna în limba hindusă „de dincolo de Gange“ – de unde ar fi provenit ţiganii. Prin pierderea ultimei silabe, a devenit ti-gan, apoi „ţigan“. Oricum, celor mai mulţi lideri ai ţiganilor le place să afirme că ţiganii au venit din India, iar Chris Nickson chiar le precizează locul: Rajahstan (!), un deşert în care India a detonat prima sa bombă atomică.

Unii „lideri“ ţigani vor să-şi confecţioneze o genealogie asezonată cu termeni livreşti şi arhaici, ca să le confere o sorginte mai răsărită şi pretind că denumirea ar proveni dintr-un cuvânt grecesc, „athinganoi“ sau, după alţii „athiganoi“ [6], care ar fi însemnat „de neatins“ şi care, astfel, îi indica pe „cei care nu trebuie atinşi“; de aici, ar fi rezultat, ulterior, cuvântul „ţigan“. Dacă ar fi să acredităm această „rută“ etimologică, atunci „athinganoi“ a dat, mai degrabă, prin prescurtare succesivă – athing-anoi, athing, ating –, pe românescul „ating“, nu pe „ţigan“. Apoi, dacă însemna „de neatins“, relevă, totuşi, faptul pe care propagandiştii ţigani îl trec sub tăcere: că era un îndemn imperativ al grecilor sau romanilor să nu-i atingă pe ţigani, fiindcă, pe atunci, când umblau exclusiv cu şatra, erau mult mai împuţiţi decât sunt acum, cînd merg cu tramvaiul! Probabil că de la această lecţiune subliminală a cuvântului provine respingerea de către ei a denumirii de „ţigan“, fiindcă le reaminteşte mizeria fizică şi morală din care descind şi în care se menţin. Ţinând cont de cum arată acum etnia ţigănească, să ne închipuim cum era în urmă cu un mileniu, când a fost adusă aici, din India, târâtă de hoardele tătărăşti. Apoi, chiar şi acum, India este stratificată foarte rigid în clase sociale, cea inferioară fiind numită paria, cu care celelalte clase nici nu au voie să intre în contact şi, deci, pe ai cărei indivizi nu au voie să îi atingă! „Iezuiţii, din respect faţă de structura socială indiană, evitau contactul deschis cu paria ca să nu devină, astfel, inacceptabili pentru influenţii brahmani“ [7]. Evident, ţiganii nu puteau să provină decât din clasa paria şi, după aducerea lor în Europa, aşa au rămas, în mileniul următor, tot paria, „de neatins“ – desigur, cu excepţia indivizilor care s-au civilizat şi s-au adaptat, cu greu şi tardiv, în marginea popoarelor în cadrul cărora s-au aciuat.

Dar, oricare ar fi antecedentul din care provine cuvântul „ţigan“ – „athinganoi“ sau „ti Gange“ –, vocabula „rom“ nu are nici o legătură cu numele etniei. Ideologii ţigani pretind că „rom“ ar însemna, în „limba“ lor, „om“, deşi ei nu au limbă, ci au doar nişte rudimente argotice, specifice fiecărui clan şi neinteligibile între ele: la „Olimpiada de rromani“ (sic) s-a văzut că ţiganii nu pot comunica între diverse clanuri şi, fireşte, s-au ţigănit între ei [8]. Dar „om“/„rom“ nu este un nume de etnie, ca dovadă că ţiganii, în cvasitotalitatea lor, nici nu ştiu că ar fi „romi“: ei se ştiu că sunt doar ţigani! Deci nu există nici o raţiune să fie folosit ca denominaţie etnică.

În acest sens, simptomatic este şi ceea ce spune un ţigan care se străduieşte, din răsputeri, să acrediteze limba „romani“ şi a scris chiar un dicţionar „rrom-român“ (!): «Am lăsat la final o explicaţie pe care, mai mult sau mai putin, o datoram cititorilor. Am optat pentru termenul de “rrom” si nu de “tigan”, nu atât pentru faptul ca ultimul este perceput de catre comunitatea rroma internationala ca fiind peiorativ, ci pentru simplul motiv ca de un mileniu încoace rromii îsi spun în limba lor rrom (sg.) “rrom”/ rromá (pl.) “rromi” si nu “tigan(i)” (acesta din urma fiind un termen prin care au fost denumiti rromii în Imperiul Bizantin la începutul acestui mileniu). Asadar, este bine de stiut ca rromii s-au adresat si se adreseaza între ei, în limba rromani (tiganeasca), prin formula: “Tu san rrom?” (”Tu esti rrom?”) si nu printr-o formula aberanta de tipul “Tu san cigan?” (”Tu esti tigan?”). Deci, forma legitima este rrom si nu tigan. Nu pierdem nimic daca o folosim. Nici italienii nu-si fac probleme, de pilda, ca ROMA ar putea fi pus în legatura cu Rromá “rromii (tiganii)” ori sintagma FORO ROMANO ar fi confundata cu cea din limba rromani (tiganeasca) Fòro rromanó (sau rromano fòro) “orasul rrom (tiganesc)” etc. etc.»

Am citat, ad litteram, din fabulaţia lui Gheorghe Sarău, RROMII, INDIA şi LIMBA RROMANI, Bucureşti, 1997, pag. 161-162. Falsitatea deplină a polologhiei lui Sarău este relevată chiar de faptul că aduce ca argument născocirea „rrom“, deşi această grafie a trebuit „inventată“ abia prin 1994, ca urmare a protestului românilor la invazia făcăturii „rom“. Cât despre semnele diacritice, importanţa lor este evidentă şi din citatul de mai sus, postat, precum şi în materialele din publicaţiile electronice, cel mai adesea, tot fără diacritice: lipsa lor măreşte confuzia dintre români şi „romani“ – căci între timp, văzându-se cu „măgarul legat la gard“, ţiganii l-au uitat pe al doilea „r“, pus artificial, pentru a înlătura, chipurile, eventuala confuzie între „rom“ şi român! De fapt, după cum se vede, şi „filologul“ Sarău este nevoit, aici, după scamatoria „rrom“/„rromani“, să precizeze, în paranteză, „ţigan“ şi „ţigănească“. Or, pentru străini, când văd scris „rromani“ şi „romani“, apoi „romani“ fără â, nu ştiu că primele două cuvinte se referă – tendenţios şi subversiv, e-adevărat! – la ţigani, iar ultimul la „români“ fără diacritice, în presa electronică!

Evident, „profesorul“ de ţigănească (pardon, de „limba“ romali/romani/romanes) Sarău aduce argumente ideologice şi absolut false, pentru că realitatea este exact inversă: toţi ţiganii îşi spun între ei ţigani şi nu ar fi ştiut că sunt „romi/rromi“ dacă nu le-ar fi băgat această diversiune în cap unii ca Gheorghe Sarău, Nicolae Gheorghe, Nicolae Păun et comp. Să meargă, acum, la Roma, la Livorno, Neapole etc., Gheorghe Sarău şi să-i întrebe pe italieni cum este cu Roma şi cu Foro Romano – dacă se confundă sau nu cu „comunitatea roma“ sau „Fòro rromanó“! Şi să vedem dacă ar mai scăpa cu viaţă! Iar noi încă le mai răbdăm impertinenţa, poluarea limbii şi a mediului înconjurător!

Scopul impunerii vocabulei „rom“: subversiunea

Aşadar, impunerea vocabulei „rom“ nu are nici o justificare – în afara acesteia singure, subversive şi diversioniste, din cazul de faţă: de compromitere deliberată a României, prin asocierea ţiganilor cu românii, a substituirii lor şi, în final, a creării impresiei că românii sunt, de fapt, ţigani – aşa cum susţin, acum, francezii şi italienii („ginta latină“!), englezii, Jirinovski, Voronin, ungurii. Până şi amărâţii ăştia de bulgari, care acum 7-8 ani mureau de foame şi treceau, masiv, Dunărea ca să cumpere pâine de la noi, ne insultă pe stadioane strigând sportivilor noştri „Ţiganilor!“ [9] – pentru că au aflat din presa românească şi internaţională că între „romi“/rromi/romani“ şi români nu e diferenţă decât de un semn diacritic –, îi jefuiesc la drumul mare pe turiştii români, iar în presa lor mai pretind şi Dobrogea, după ce ne-au luat, abuziv, Cadrilaterul. Prin asta, bulgarii se asociază cu politica revanşardă a ungurilor şi, împreună, „îi ridică mingea la fileu“ lui Vladimir Putin, care şantaja, pe plan internaţional, România, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind despre Kosovo la summit-ul Rusia-U.E. de la Lisabona, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“ [10]. Care a fost reacţia guvernanţilor la „aluzia“ lui Putin?! Au zis, şi ei, pe ţigăneşte: „Mucles!“

Esenţial, însă, este faptul că, indiferent de etimologia lui, nu cuvântul „ţigan“ este acela care este jignitor, peiorativ, cum cred liderii ţiganilor, care, astfel, se ascund după deget, confecţionând ţinte false pentru eludarea problemei şi pentru a-şi justifica fondurile europene şi româneşti însuşite nemeritat, inutil şi abuziv, ci comportamentul lor funciarmente criminogen şi refuzul lor încăpăţânat de a-şi schimba modul de viaţă, chipurile „tradiţional“, cum pretind, pompos, ei, „liderii“. Aşa cum le-am mai propus, pot să-şi zică şi gerrmani, sau neoindieni, sau în alt fel, denumirea – oricare ar fi ea! – nu va schimba cu nimic atitudinea celorlalţi faţă de ei, dacă nu se schimbă ei înşişi, civilizându-se. În fond, de 20 ani ţiganii îşi zic, cu impertinenţă, „romi/rromi“. Au dobândit mai mult prestigiu, a avut vreun efect aproprierea acestei vocabule în afară de faptul că i-a ultragiat, i-a denigrat şi i-a devalorizat pe români pe plan internaţional din cauza confuziei insinuate?! Au făcut vreun progres în integrarea lor în România sau în Italia, Franţa, Spania, Anglia, Elveţia, Germania etc.?! Nu! Ţiganii au fost repudiaţi la fel ca înainte, de peste tot; în ultimii ani, taberele din Italia le-au fost incendiate – ca în Evul Mediu –, iar, începînd din vara aceasta, a reînceput expulzarea lor din Franţa, cu şi mai mare energie şi în mod întemeiat! Dar, evident, dacă îşi vor mai zice „romi/rromi“, în mod cert nu vor mai avea nici o şansă să mai se integreze în România, pentru că, deja, ne-au compromis definitiv în ochii străinătăţii, iar pentru asta nu vor fi iertaţi niciodată. Deja forumiştii români sunt unanimi împotriva ţiganilor şi, implicit, împotriva folosirii vocabulei „rom“, spre furia C.N.C.D.

După ce i-am tolerat cinci secole şi după 20 de ani de agresiune axiologică, ideologică şi faptică din partea ţiganilor, trebuie să se termine cu toleranţa faţă de ei [11], ca, de altfel, şi faţă de celelalte minorităţi agresive – toleranţă care, dacă va mai fi continuată, atunci nu va mai fi decât prostie patentă! Şi prima modalitate de a şterge această ruşine este, deocamdată, una radicală şi irevocabilă, cu care să înceapă imediat: să nu-şi mai zică şi să nu li se mai zică „romi/rromi“, ci aşa cum îi ştie toată lumea – ţigani. A doua modalitate este să înceapă să se civilizeze, iar a treia, să fie civilizaţi „forţat“, inclusiv prin muncă şi prin şcoală, cum indicase, cam încurcînd lucrurile, Daniel Barbu, şeful unei catedre de ştiinţe politice: „pentru că un tînăr ţigănuş se poate să nu-şi dea seama la ce-i serveşte şcoala. Ar trebui introdusă de urgenţă obligativitatea învăţămîntului pînă la 18 ani“ (sic). Evident, Daniel Barbu ar fi trebuit să zică „reintrodusă“, fiindcă în Socialism fusese, deja, introdusă, iar profesorii erau, şi ei, obligaţi să se ducă pe la cocioabele ţiganilor ca să le aducă puradeii la şcoală – unde veneau, o vreme, dar nu ca să înveţe, ci ca să fure şi să-i violenteze pe copiii românilor! După care abandonau şcoala. De altfel, abandonul şcolar al ţiganilor, în oricare ţară s-ar afla, este relevat de Sir Angus Fraser, peste tot, în cartea sa, ŢIGANII (vezi infra, nota 14). Dar, aşa cum atestă interviul pe care i l-a luat ziaristul Răzvan Ciobanu, Pentru autoritatile romane, un tigan in minus, o problema in minus, plin de contradicţii şi de omisiuni condamnabile în referirile sale la ţigani, deşi este doctor în politologie, prin ideile sale inextricabile – ca să mă exprim eufemistic –, prof. univ. Daniel Barbu seamănă, mai degrabă, cu doctorul Ciomu: elocvente, în acest sens, sunt foarte numeroasele comentarii pe forum, aproape toate negative [12]!

Ţiganii: o bombă social-demografică cu explozie întârziată

Dacă problema maghiarilor reprezintă o bombă politică interetnică [13] – în special prin posibila promulgare, de către P.D.-L. plus U.D.M.R., a autonomiei aşa-zisului „Ţinut Secuiesc“ – cum pretind tot mai vehement Laszlo Tokes şi Marko Bela –, problema ţiganilor constituie o bombă demografică cu explozie întârziată – de care s-a temut şi Cehoslovacia în deceniul 7 al secolului trecut, motiv pentru care intenţiona ca, „după 2-3 naşteri, ţigăncile să fie sterilizate“ [14]; apoi constituie o bombă socială prin bolile transmise, prin conflictele provocate şi crimele comise, prin înmulţirea în proporţie geometrică/exponenţială şi prin revendicările neîntemeiate de protecţie socială şi de „restituire a aurului confiscat de comunişti“ – deşi respectivul aur provenea tot din furt. Acuzele făcute de ziarul britanic The Sun [15], cum că aduc T.B.C.-ul în Anglia, nu erau întru totul lipsite de temei. Mai mult, spre deosebire de tendinţa generală de scădere a populaţiei româneşti, etnia ţigănească manifestă tendinţa contrară: de creştere demografică accelerată.

Motiv pentru care preşedintele Traian Băsescu s-a arătat îngrijorat de perspectiva sumbră a diminuării ponderii românilor! Ca atare, nu mai este o excentricitate gratuită avertismentul emis, la congresul neonaziştilor din Europa, ţinut în Germania, că, în curând, Europa va fi dominată de ţigani! Deja deputatul-ţigan P.S.D. Mădălin Voicu ne ameninţase şi el, acum vreo câţiva ani, că, dată fiind tendinţa de înmulţire a ţiganilor, este posibil ca, „peste vreo două decenii, ţiganii să conducă România, nu atât pentru că ar fi rromi, cât pentru că îi vor depăşi numeric pe români şi, dintr-o etnie conlocuitoare, ţiganii vor deveni una înlocuitoare“! Şi, ca lider al lor, probabil că le ştie mai bine situaţia decât statisticienii noştri! Repet sugestia dată editorilor de la National Geographic, numărul din noiembrie 2006, în limba română: să traducă cele 26 de pagini despre ţigani în limbile de circulaţie internaţională în care apare revista [16]. E util de ştiut şi ceea ce scriu unii ţigani despre ei înşişi, poate se mai lămuresc şi cei din Uniunea Europeană sau de la Mental Disability Rights International (M.D.R.I.), din S.U.A., care ne-au denigrat, americăneşte, în New York Times [17].

Pe postul Realitatea TV a fost difuzată, la începutul lunii noiembrie 2008, o emisiune care purta ca titlu chiar ideea perspectivei ameninţătoare enunţată de Mădălin Voicu: „Etnie conlocuitoare sau înlocuitoare?!“ Dincolo de tenta aparent ironică, trebuie să vedem, mai degrabă, perspectiva terifiantă care ne aşteaptă dacă nu luăm, urgent, măsuri radicale de contracarare!

14 octombrie 2010

NOTE

[1] Vasile I. Zărnescu, Ubicuitatea războiului axiologic, în volumul coordonat de Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir, Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pag. 900-901.

[2] Idem, «Cuvântul „rrom“: o agresiune axiologică», în LUMEA Magazin (nr. 9/2005, pag. 10-11, http://ro.novopress.info/?p=598), reluat, apoi, puţin mai extins şi cu bibliografia aferentă, în Justiţiarul, 14 sept. 2005, pag. 7-8).

[3] Idem, „Înnegresc ţiganii imaginea României?!“; în revista SANTINELA, nr. 11/2006, pag. 4-6, http://www.strajerii.ro/SANTINELA011.pdf. Articolul a fost adus la zi, după un an, sub acelaşi titlu, pe site-ul http://ro.altermedia.info/minoritati/innegresc-tiganii-imaginea-romaniei_7929.html.

[4] Idem, „Ţiganii: o bombă politică iminentă a Uniunii Europene“, pe http://ro.altermedia.info/minoritati/tiganii-o-iminenta-bomba-politica_8220.html#more-8220, şi pe http://justitiarul.ro/semnal/122.html şi http://justitiarul.ro/semnal/133.html; preluat, la fel, pe mai multe site-uri, precum aici: http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/01/vasile-i-zarnescu-tiganii-o-bomba.html.

[5] Victor Roncea, „Cum au devenit românii romi“, în Ziua, nr. 4095, 24 noiembrie 2007, pe http://www.ziua.net/display.php?id=229814&data=2007-11-24, şi pe http://ro.altermedia.info/minoritati/romania-in-plin-razboi-axiologic-cum-au-devenit-romanii-romaniromitigani_7955.html). Pentru alte detalii, cf. Victor Roncea, „Ayatollahul Băsescu, anti-semit şi anti-român“, în Ziua, nr. 3823, 8 ianuarie 2007, http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-01-08&id=213794. Similar, vezi şi: Iulia Popovici, „Cum au devenit ţiganii o temă“, în Ziua, nr. 4025, 4 septembrie 2007, pe http://www.ziua.net/display.php?id=226157&data=2007-09-04.

[6] Dr. M. Băcanu, TIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională. Editura Bravo-Press, 1996, pag. 11-13. Vezi şi: Corneliu Filip, doctor în istorie, „Ţiganii sau romii – problemă a României sau a Europei?“, în Evenimentul, http://www.evenimentul.ro/articol/iganii-sau-romii-problema-a-romaniei-sau-a-europei.html; Delia Radu, „Romii – un nou serial BBC“, pe http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050622_romi_repere_istorice.shtml; *** „Ţiganii – o poveste“, pe http://www.ziare.com/?ziare=details&a_id=170158; Chris Nickson, „Roma (Gypsy) Music Overview“, pe http://worldmusic.nationalgeographic.com/worldmusic/view/page.basic/genre/content.genre/roma__gypsy__music_778.

[7] William V. Bangert, S.J., Istoria iezuiţilor, Editura Ars longa, Cluj-Napoca, 2001, pag. 383-384 şi 442-448. Vezi şi Florian Bichir, Mircea Marian, „Marele eşec al integrării rromilor“, în Evenimentul zilei, nr. 5027, 7 noiembrie 2007, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/marele-esec-al-integrarii-rromilor-467147.html.

[8] Florentina STOIAN, „Ursarii şi căldărarii s-au certat la Olimpiada de rromani“, în Adevărul, nr. 4865, 27 febr. 2006; http://www.adevarul.ro/articole/ursarii-x15f-i-c-x103-ld-x103-rarii-s-au-certat-la-olimpiada-de-rromani/176000.

[9] Marius Niţu, „Ţigăneala ne-a mâncat mămăliga“, în Adevărul, 19 nov. 2007, http://www.gandul.info/puterea-gandului/tiganeala-ne-mancat-mamaliga.html?4237;1043221.

[10] *** „Putin ameninţă România“, în Ziua, nr.  4071, 27 octombrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-27&id=228580. Vezi şi: „Putin ameninta Romania cu fragmentarea“, Asociaţia Civic Media, 27 octombrie 2007, pe http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=512&Itemid=77.

[11] Pentru îndemnul Consiliului Europei la toleranţă, vezi M. C. „Rromii, discriminaţi în România“, în Adevărul, nr. 4861, 22 febr. 2006, http://www.adevarul.ro/articole/rromii-discrimina-x163-i-n-rom-nia/175471; pentru intoleranţă europeană, vezi: Adina Şuteu, „Rromii, o minoritate pe care Europa nu o vrea“, în Adevărul, nr. 5389, 7 noiembrie 2007, http://www.adevarul.ro/articole/de-ce-nu-iubim-tiganii/331280; Marie Marty, „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, în Le Parisien, 16 mai 2006, pe http://www.leparisien.fr/faits-divers/prison-avec-sursis-pour-le-maire-incendiaire-16-05-2006-2006989253.php.

[12] Cf. Cotidianul, 14 noiembrie 2007, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15612&art=38859&cHash=64bfeacc60; vezi şi Viorel Ilisoi, „Veşti bune despre ţigani: ghetoul din Dorohoi“, eodem loco, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15612&art=38848&cHash=ea1f157c1e. Vezi şi: Dr. M. Băcanu, TIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională, Editura Bravo-Press, 1996, pag. 42-45.

[13] Ion Marin, „Bomba interetnică / Cine minimalizează (şi de ce) pericolul «legitimaţiei de maghiar»“, în Ultima oră, 26 aprilie 2001, pag. 1; vezi şi Almona Ţilea şi Andrei Dumitrescu, „Marea diversiune antiromânească / Ungaria vrea să dea «legitimaţie de maghiar» tuturor ardelenilor“, în Ultima oră, nr. 635, 25 aprilie 2001, p. 5.

[14] Angus Fraser, ŢIGANII. Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, pag. 297-298. Vezi şi Ultima oră, 15 martie 2001, pg. 6.

[15] Cornelia Roşoga, „După hoţi şi criminali, presa britanică ne face şi TBC-işti / Tabloidul The Sun continuă campania de denigrare a românilor“, în Gardianul, nr. 1349, 4 nov. 2006, pag. 7; ***, „The Sun ne face tebeciştii Europei“, în Adevărul, nr. 5079, 4 noiembrie 2006, pag. 5; Diana Opriţă, „Zid împotriva rromilor români“, în Curentul, nr. 258(3632), 4 noiembrie 2006, pag. 6; D.E., „Londra exclude românii pe baza unor statistici eronate“, în Ziua, nr. 3773, 6 nov. 2006, pag. 4; vezi şi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/47297/Londra-exclude-romanii-pe-baza-unor-statistici-eronate.html; Ionuţ Apahideanu, „Semper fidelis Patriae“, în http://ro.altermedia.info/politica/semper-fidelis-patriae-sau-romania-who-gives-a_5328.html etc., etc.

[16] „Ţiganii din România“, în National Geographic (ediţia în lb. română), noiembrie 2006, pag. 25-51.

[17] Ioana Bojan, „NYT «dezvăluie» starea mizeră a copiilor instituţionalizaţi. Să fie vorba de adopţii? / Un articol negat ferm de autorităţile de la Bucureşti pune în pericol aderarea României la U.E.“, în Gardianul, 11 mai 2006, pag. 4. Vezi şi: Ioana Bojan, „NYT «dezvaluie» starea mizera a copiilor institutionalizati. Sa fie vorba de adoptii?“, Infonews, 11 mai 2006, pe http://www.infonews.ro/node/36026.

(Continuare în episodul următor săptămâna viitoare)

Colonel (r.) Vasile ZARNESCU

La Arcul de Triumf : inscripţia "Budapesta", "-Uite-o, nu-i !"

 NOTA REDACŢIEI "SEMĂNĂTORUL TISMANA":

Iată că au trecut nouă luni de când "Semănătorul - Editura online" fu "însărcinată" cu distribuirea pe Internet a semnalului de alarmă dat de d-l col (r) Vasile Zărnescu:

http://www.samanatorul.ro/editura/2012/Vasile_Zarnescu-Impietate_la_Arcul_de_Triumf.pdf

La fel de "însărcinată" ca editura, fu "Revista Sămănătorul" care lansă şi ea "Impietatea de la Arcul de Triumf" în editorialul din numărul 1 din acest an:

http://www.samanatorul.ro/revista/samanatorul_nr_1-ianuarie-2012.pdf

Rămaseră însărcinate "Editura Semănătorul" şi "Revista Semănătorul" din ianuarie şi până acum! Şi fătă mândria noastră de presă - vacă ce-o mulg toţi "factorii de decizie" - taman zilele astea de octombrie. La soroc!

Unii cu presupusu', alţii cu plagiatu', uite că veni la corastă (Banat=Primu lapte la femeĭ și la vite) şi Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic din București pentru "explicăţii". 

De ce nu ia taurul de coarne, adică să dreagă impietatea aia, nu ştim! În cel mai neaoș stil dâmboviţean - care ne urlă în urechi seară de seară prin televiziuni - AMPT, vine să mai adauge un articol la hărmălaia ce s-a declanşat. 

Il inserăm mai jos spunând: "La un aşa titlu pompos, ca instituţie, aţi putea aduce dovezi că aveţi dreptate să afirmaţi ceea ce noi ştiam: "ştergerea" (sic!) în 1953 a literelor în basorelief, BUDAPESTA. 

Iar dacă "s-a şters" inscripţia sau s-a "buceardat" (Sic! A bucearda=A prelucra cu buciarda piatra de construcție), noi n-aşteptam o confirmare, nu dorim înc-un articol, ci REPARAŢII!"
 Da! Cerem reparare imediată! Nu istoricii comunişti decid dacă Armata Română în iulie-august-1919, când curăţa Budapesta de bolşevism, a avut succese acolo sau nu. Fotogaleria pe care o sugerează pentru cititori revista Sămănătorul - anul II. nr. 1 - ianuarie 2012,
http://www.george-damian.ro/galerie-foto-armata-romana-in-drum-spre-budapesta-iulie-august-1919-846.html
este mai grăitoare decât 1000 de cuvinte, aşa cum spune autorul: "O imagine face cât o mie de cuvinte. Am adunat aici 39 de imagini din timpul campaniei din vara anului 1919, când Armata Română a eliberat Ungaria de sub regimul bolşevic al lui Bela Kun."
Nu istoricii comunişti cu pistolul sovietic la tâmplă decid dacă eliberarea Ungariei a fost făcută "într-o batalie care excedea ca timp cadrul desfasurarii Primului Razboi Mondial". "Bătălia", aşa cum ne spun şi acum neo-politrucii în articolul de mai jos chiar cu gura lor, a avut loc în anul 1919! Deci, "cucerirea Budapestei de trupele Armatei Române", a avut loc înainte de a se încheia Tratatul de la Trianon! 
Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial, şi a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
El a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate, vezi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Trianon

Ce mai aşteaptă AMPT? Să se aşeze Istoricii la masa adevărului şi să decidă? Să decidă ce: că anul 1920 vine în urma anului 1919?

Chiar în primul eseu al d-lui col (r) Vasile Zărnescu, acesta a făcut apelul: "Analiza contrastului evident dintre panourile cu inscripţia CERNA şi, respectiv, cel acoperit BUDAPESTA, se poate face şi pe alte filme ale defilării postate pe Internet. Din păcate, nu am găsit pe Youtube filme anterioare anului 2005, de aceea apelez, pe această cale, la toţi producătorii din televiziune care au în arhive filme anterioare anului 2005 cu defilarea de la Ziua Naţională a României să posteze acele fragmente – precizînd data la care au fost făcute – în care se vede panoul cu inscripţia BUDAPESTA acoperită şi, fireşte, neacoperită. În acest mod putem determina cu precizie anul cînd s-a făptuit această umilire a Armatei şi, totodată, sabotare a imaginii României!"


Până acum, rezultatele studiului d-lui Zărnescu şi ale articolului din revista "Sămănătorul" sunt clare: O NOUĂ HĂRMĂLAIE!

Uite-al dracu' Creangă, nu ne-a spus cât o ţine un văitat cu drobul de sare în deceniul II, al mileniului III, dâmboviţean.


NNT

Inscripția "Budapesta" de pe Arcul de Triumf a fost ștearsă în 1953. Cum s-a luat decizia

 Sursa:
http://b365.realitatea.net/inscrip-ia-budapesta-de-pe-arcul-de-triumf-a-fost-tearsa-in-1953_183342.html

Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic din București explică faptul că asupra Arcului de Triumf nu s-a intervenit în ultimii ani, în niciun caz în sensul ștergerii basoreliefului "Budapesta" din lista bătăliilor câștigate de armata română.

Raspunsul AMPT la articolele din presa, care fac referire la o presupusa interventie a Administratiei Monumentelor si Patrimoniului Turistic, in calitate de custode si administrator al monumentului, menționează că instituția s-a înființat în 1999, iar AMPT a preluat administrarea Arcului de Triumf in anul 2006, cu o inscriptie acoperita dintre cele care mentioneaza locurile unei mari batalii din razboiul reintregirii neamului, se arată în comunicatul instituției.

"Din anul 2005 pana in prezent, nu s-a executat nicio interventie de natura celei prezentate rauvoitor in presa.  Din relatarile colaboratorilor AMPT, personalitati ale culturii romane, academicieni, arhitecti, istorici etc cunoastem fara umbra de indoiala adevarul in legatura cu respectiva interventie, din relatarile regretatului academician Florin Constantiniu, precum si din lucrarea acestuia "O istorie sincera a poporului roman". Astfel,

la o sedinta a Comisiei Monumentelor Istorice din anul 1953, in plina perioada communist-stalinista, s-a luat hotararea ca inscriptia Budapesta sa fie stearsa de pe tampla interioara a arcadei Arcului de Triumf, in sedinta respective motivandu-se ca batalia respectiva a fost o victorie impotriva bolsevismului, intr-o batalie care excedea ca timp cadrul desfasurarii Primului Razboi Mondial.

Inscriptia, aplicata in anul 1936, evoca lupta Armatei Romane pentru elibererea Budapestei de trupele rebele ale agentului sovietic Bella Kuhn la 1919, la cateva luni dupa sfarsitul primului razboi mondial.

Hotararea Comisiei, forul tutelar atotputernic, in masura sa decida la acel moment soarta monumentelor istorice, a fost ca inscriptia sa fie desfiintata prin BUCEARDARE, procedeu care presupune spargerea cu dalta a altoreliefului inscriptiei pana la nivelarea totala, fara posibilitatea refacerii inscriptiei in suportul de piatra.

Printr-o minune, si prin eroismul nestiut al muncitorilor chemati sa puna neintarziat in practica hotararea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, inscriptia nu a fost buceardata, ci astupata cu mortar. ( din relatarile acad. Constantiniu si prof. Neculai Moghior ). Pana in acest moment, nu se cunoaste insa cu precizie acest aspect, daca inscriptia mai exista sub stratul de mortar, sau a fost buceardata si abia apoi astupata cu mortar.

Astfel, nu numai ca din 1953 pana in prezent inscriptia nu a fost scoasa la iveala, dar nici macar nu s-au intreprins cercetari in firida astupata cu mortar, pentru a cunoaste cu certitudine prezenta sau absenta din firida a literelor B U D A P E S T A.

Afirmatia conform careia in anii '80 firida ar fi fost restaurata, pentru ca in anii 2005-2009 autoritatea publica locala ar fi dispus astuparea cu ciment a inscriptiei, este o minciuna si o calomnie, pentru ca o asemenea interventie la un monument istoric, fara avizul Ministerului Culturii constituie infractiune.

Chemam autorii delatiunii sa se adreseze Politiei cu dovezi in sensul celor relatate. Daca exista un singur muncitor care a executat lucrarea respectiv, daca exista o fotografie a inscriptiei presupus dezvelite in anii 80, sau orice alta proba materiala a celor afirmate, suntem imediat dispusi sa asiguram continuarea unei investigatii ample in aceasta directie. In acest moment nu o consideram decat un atac nejustificat si nedemn la adresa Autoritatii Publice Locale, din interese vadit altele decat protejarea si conservarea patrimoniului cultural national." - arată comunicatul AMPT.

  

Col(r.) V. Zărnescu - Plagierea studiilor despre profanarea inscripţiei BUDAPESTA

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu:

Plagierea studiilor despre profanarea inscripţiei BUDAPESTA

În ultimul deceniu, plagiatul s-a răspîndit nestingherit, întrucît pedepsirea lui depinde de dovezile aduse pentru a-l incrimina – evident, sub specie penală. Laxitatea şi ambiguitatea în interpretarea şi în aplicarea legii se reflectă negativ în facilitatea obţinerii diplomelor de licenţă, a doctoratelor etc. – ceea ce, evident, duce la compromiterea respectivelor titluri profesionale şi ştiinţifice. Oricum, acuzele de plagiat aduse unor persoane de mare notorietate au rămas fără efect – fapt care, fireşte, a dat infractorilor siguranţa că nu vor fi pedepsiţi.

Dar, în ceea ce priveşte materialele de presă, pînă s-ar ajunge la incriminarea penală, există culpa morală a încălcării deontologiei. Numai că, din cauza pletorii de „jurnalişti“ – apăruţi ca ciupercile după ploaie şi, din păcate, în cele mai multe cazuri, de o incultură vastă şi o imoralitate pe măsură – şi de reviste şi bloguri on line, este greu să depistezi sursele iniţiale, originale, ale materialelor plagiate. În ceea ce mă priveşte, eu am avut prioritatea absolută în lansarea documentată inedit a unui subiect de mare importanţă istorică şi politică: (re)acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe arcada Arcului de Triumf. Mascarea cu ciment reprezintă nu numai o culpă penală cvasi-obişnuită, care ar intra doar sub incidenţa articolelor 319 şi 360 din Codul Penal şi a art. 54 din Legea nr. 422/2001, ci, după cum am relevat, constituie crima cea mai gravă, prin circumscrierea juridică a acestei fapte penale: am indicat art. 155-156 şi 163 din Codul Penal şi art. 3 al Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, referitoare la trădarea prin ajutarea inamicului, pe timp de pace sau război. În această speţă, trebuie să se aplice, într-adevăr, situaţia de război deoarece, în realitate, România este în război informativ – din păcate, defensiv – cu Ungaria, încă de la semnarea, la 4 iunie 1920, a Tratatului de la Trianon. Şi, mai mult, întrucît este vorba de re-acoperirea cu ciment a inscripţiei, fapta constituie o recidivă, reprehensibilă în cel mai înalt grad.

În rezumat, în studiul Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R. – publicat, ca Scrisoare deschisă, în 4 septembrie 2011, pe Altermedia –, am demonstrat că, de la Tratatul de la Trianon şi pînă azi, Ungaria, atît în mod direct, cît şi cu ajutorul U.D.M.R., a practicat, consecvent, aceeaşi politică revanşardă, revizionistă şi de incitare a maghiarilor şi maghiarizaţilor din România la secesiune teritorială în vederea alipirii, ulterioare, a Transilvaniei la Ungaria, aşa cum fusese situaţia în vremea defunctului Imperiu Austro-ungar, pe cale de a fi resuscitat ca „Al Patrulea Reich“! Una dintre consecinţele acestei politici revanşarde este acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf – din cauza slugărniciei şi atitudinii trădătoare a guvernanţilor români! Scrisoarea deschisă a fost depusă la Administraţia prezidenţială cu nr. 14222/5 sept. 2011, la Ministerul Apărării Naţionale cu nr. 26738/6 sept. 2011 şi la Primăria Capitalei cu nr. 1026536/6 sept. 2011. Articolul a fost publicat, aproape simultan, în mai multe reviste electronice – în Curentul Internaţional, Naţiunea, Neamul Românesc, Necenzurat etc. – şi pe bloguri – Rapcea.ro , de ex., – şi a fost republicat sau semnalat, din propria iniţiativă a blogerilor, pe diverse site-uri – Octavpelin, Trezirea la Realitate etc. L-am trimis, însă, prin e-mail, şi altor publicaţii on line importante, care, evident, nu l-au publicat, el fiind, totuşi, cunoscut în respectivele redacţii.

După ce am aşteptat să primesc răspuns de la cele trei autorităţi ale statului cărora le adresasem Scrisoarea deschisă, am demonstrat – în studiul complementar Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf, publicat pe Altermedia – cum muşamalizează ele fapta penală, de care erau vinovate direct, cel puţin prin inacţiune, prin ignorarea faptului: pentru că nu se putea ca aceste autorităţi să nu fi aflat de profanarea Arcului de Triumf, pînă ca eu să le fi adus la cunoştinţă această crimă. Acest al doilea articol a fost, de asemenea, publicat, simultan, în Curentul Internaţional, Necenzurat, Naţiunea, Semănătorul, fiind, la fel, semnalat pe multe site-uri. În acest studiu, chiar îl citasem pe scientistul Derek J. De Solla Price, care formulase o veritabilă axiomă: pentru a-ţi asigura paternitatea ideilor, trebuie să le difuzezi cît mai mult, spre a fi cunoscute de cît mai mulţi cititori; dintre aceştia se vor găsi cîţiva care-ţi vor semnala plagierea de către alţii a articolelor sau măcar a ideilor tale. Axioma scientistului De Solla Price s-a verificat în cazul meu: cîţiva cititori mi-au indicat unele materiale ale căror autori mi-au plagiat ideile şi acţiunile mele privind blasfemia de pe Arcul de Triumf: evident, fără să mă citeze ca iniţiator al semnalării documentate a faptului şi al apelului la autorităţi pentru înlăturarea acoperirii cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf şi, cu necesitate, a pedepsirii autorilor. E-adevărat, semnalarea fusese făcută iniţial, ca fapt divers – prin 2010 –, de către comisarul Florin Şinca, cum relevă Stelian Tănase şi Victor Roncea, şi de către fotoreporterul Dragoş Savu, cum atestă Nicolae N. Tomoniu. Dar semnalarea documentată şi apelul la autorităţile competente şi, totodată, vinovate de producerea şi ignorarea profanării Arcului de Triumf, în vederea înlăturării ei şi a pedepsirii vinovaţilor îmi aparţineau ca prior in tempus.

Şi acum intervine plagiatul: fenomen răspîndit, ca o molimă, în aceşti ani. Un individ de la publicaţia electronică ziuanews.ro, Alex Puiu, a publicat, în 6 aprilie a.c. – deci, la opt luni după mine –, compilaţia UDMR profanează Arcul de Triumf, care are acest supratitlu, «Inscripţia "Budapesta" de pe arcada Arcului de Triumf, (sic) modifică Istoria Românilor», supratitlu în care, vorba aceea, spune, la „două vorbe, trei prostii“, deoarece: 1) pune virgula între subiect şi predicat; 2) inscripţia „Budapesta“ nu „modifică Istoria Românilor“, ci, dimpotrivă, o consemnează fidel; 3) doar mascarea inscripţiei BUDAPESTA „modifică“ Istoria, în sensul că o „falsifică“ – cuvînt pe care trebuia, în mod corect, să-l folosească, dacă ar fi ştiut limba română. În maculatura sa, agramatul Alex Puiu pretinde că el şi revista la care lucrează au apelat – se subînţelege, primii – la autorităţi pentru înlăturarea prejudiciului adus! Evident, nu mă citează pe nicăieri, deşi dă cîteva citate din articolul meu „Victoria Ungariei asupra României…“. Dar, ca un agramat „care este“, debitează şi alte inepţii: «ZIUAnews solicită autorităţilor să lămurească această delicată (sic) problemă şi să restabilească dorinţa înaintaşilor noştri, care, în 1936, au considerat că înfrângerea armatelor comuniste din anul 1919 a reprezentat un război legitim al ţării, o victorie a armatei române [corect: „Armatei Române“– n.n., V.I.Z.] şi un moment crucial în istoria noastră. Reamintim cititorilor ZIUAnews că aceeaşi inscripţie "Budapesta" a fost îndepărtată de comunişti, în primii ani de stalinism românesc [expresia „stalinism românesc“ este la fel de imbecilă ca expresia „ceferiştii sovietici“, des uzitată în presa proletcultistă – n.n., V.I.Z.]. Cu toate acestea, cadrele din C.C. al P.M.R. au decis, în 1953 - anul morţii lui Stalin -, să repună în drepturi (s.n. – V.I.Z.) fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului - înfrângerea lui Bela Kun». Ce înţelegeţi din aceste tîmpenii, care se bat cap în cap? Că, „în primii ani de stalinism românesc“ – adică în intervalul 1945-1952 – «aceeaşi inscripţie "Budapesta" a fost îndepărtată de comunişti» – adică, chipurile, ar fi fost, ca acum, acoperită cu ciment, iar în 1953 – anul morţii lui Stalin, la 5 martie – „au decis să repună în drepturi fila de istorie ruptă“; adică ar fi refăcut (?!) inscripţia originală „BUDAPESTA“ – „fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului“: adică liderii regimului comunist, deşi erau îndreptăţiţi să şteargă inscripţia „BUDAPESTA“ – care semnifica înfrîngerea jüden-bolşevicului Bela Kun – au refăcut inscripţia originală „BUDAPESTA“! Acest Alex Puiu este atît de imbecil, de incult şi de ilogic încît crede că dacă Stalin a murit în 1953, atunci jüden-comuniştii (citeşte: jidan-comuniştii) – care, în totalitatea lor, erau antiromâni şi au rămas antiromâni pînă azi! – ar fi trecut la sentimente mai bune – adică proromâneşti – şi, imediat, „au decis (…) să repună în drepturi“ inscripţia „BUDAPESTA“: anume, să scoată cimentul de pe ea, refăcînd-o în forma originală! Adică individul, de o prostie şi o ignoranţă patente, nu a auzit de Raportul lui Hruşciov, din 1956, care condamna stalinismul (Hruşciov însuşi fiind un exponent al stalinismului!) – stalinism care, la noi, a durat pînă în 1964, cînd au fost eliberaţi deţinuţii politici şi s-a lansat Declaraţia din aprilie, eminamente antisovietică! Şi aceasta doar la vîrful ierarhiei politice, căci, la nivelele subordonate, stalinismul a durat pînă în 1989!

Vedeţi ce încurcătură de maţe are Alex Puiu ăsta în cap? NU este în stare nici să mă plagieze corect, deşi, în articolul „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, eu postasem facsimilul cu răspunsul farsorului Ioan Cherecheş, director la Ministerul Culturii, în care se precizează: „…inscripţia BUDAPESTA a fost ştearsă tot în 1953, din dispoziţia C.C. al P.C.R.“!!! Dar din bălmăjelile lui Alex Puiu reiese invers, că în 1953 inscripţia BUDAPESTA ar fi fost refăcută (!) şi ar fi existat „după unii, pînă în 2005, iar, după alţii, pînă în 2008“, după care ar fi fost reacoperită cu ciment! Dar chiar din faptul că el se referă la ambele „variante“ reiese că mai fuseseră şi alţii care s-au referit la problemă, despre care el ştie, dar nu-i aminteşte – deşi ar fi trebuit, dacă ar fi fost cinstit, dacă ar fi respectat deontologia. Atunci, cum vrea să apară, aşa, din senin, el şi Ziuanews ca primii care „au cerut autorităţilor“ să înlăture trădarea de pe Arcul de Triumf? Gunoiul ziaristic al lui Alex Puiu a fost preluat şi de ziarul Tricolorul, din 12 aprilie a.c.; a fost preluat ad literram, integral şi necritic; ba i s-a făcut o critică, totuşi: în supratitlul agramat «Inscripţia "Budapesta" de pe arcada Arcului de Triumf[,] modifică Istoria Românilor», d-l Corneliu Vadim Tudor a introdus virgula după cuvîntul "Budapesta", ca să elimine greşeala elementară comisă prin punerea virgulei între subiect (inscripţia) şi predicat (modifică), adică înainte de „modifică“ – deşi era mai simplu şi, totodată, realmente corect, doar să scoată virgula de după „Triumf“. Dar C. V. Tudor nu a remarcat – el sau redactorul care a preluat porcăria lui Alex Puiu – greşeala şi mai gravă, contradicţia de natură logică şi semantică, dintre subiectul şi predicatul titlului, analizată mai sus, la punctele 2 şi 3. Eu i-am trimis d-lui Corneliu Vadim Tudor o replică, în care-i semnalam plagiatul comis de acest gargaragiu de presă şi-l rugam să facă precizarea cuvenită, dar nu a publicat-o; poate o publică, acum, pe aceasta.

La fel ca plagiatorul Alex Puiu se exprimă şi o „fătucă“ de la Adevărul, Diana Toea, în făcătura «INCREDIBIL Cum au şters autorităţile istoria românilor, „de dragul“ ungurimii. Ce victorie importantă a Armatei a fost eliminată de pe Arcul de Triumf FOTOLGALERIE», din 2 oct. a.c. – care, după cum vedeţi, are greşeli şi în titlu: ce e aia „FOTOLGALERIE“?; nici măcar din titlul cu verzale nu sunt în stare să elimine greşelile! Mizeria „ciumpalacei“ Diana Toea nu este, de fapt, decît o reluare a inepţiilor lui Alex Puiu, cu unele înflorituri de stil, ca să pară „originală“. Iată ce scrie individa, fără să o doară capul: «Plăcuţa comemorativă a avut un destin tumultuos, cu atât mai mult cu cât acelaşi basorelief „Budapesta“ a fost zidit (sic) în primii ani de comunism românesc şi reabilitat în 1953, anul morţii lui Stalin» (s.n. – V.I.Z.). După mintea ei găunoasă ca un şvaiţer, expresia „plăcuţa comemorativă“ este echivalentă – prin atributul „acelaşi“ – cu «basorelieful „Budapesta“», iar adverbul „zidit“ este sinonim cu „reabilitat“, ceea ce atestă că îi lipsesc – ca şi lui Alex Puiu – inclusiv proprietatea termenilor şi coerenţa logică; apoi, faptul că repetă şi ea, papagaliceşte, sintagma „anul morţii lui Stalin“ atestă, categoric, plagierea textului plagiatorului Alex Puiu. Dar, cum ameţita Diana Toea nu este în stare, nici ea, să plagieze corect, evident că nu este în stare să gîndească nici cît negru sub unghie şi, ca atare, scrie cu mînuţa ei că «basorelieful „Budapesta“» ar fi fost „reabilitat în 1953“; adică tocmai în anul cînd, de fapt, inscripţia BUDAPESTA – care nu este doar o „plăcuţă comemorativă“, cum crede toanta – a fost acoperită cu ciment!!! Altă ticăloşie a Dianei Toea rezidă în faptul că indică drept sursă a „fotolgaleriei“ site-ul www.stelian-tanase.ro, deşi acolo nu există nici o fotografie a Arcului de Triumf, iar fotografiile publicate de ea sunt făcute de mine , în 10 ianuarie 2012 (cf. http://www.samanatorul.ro/revista/samanatorul_nr_1-ianuarie-2012.pdf) şi postate doar în articolul „Victoria Ungariei asupra României…“, după cum se vede inclusiv în revista Semănătorul, nr. 1, ianuarie 2012, pag. 8-9, şi după cum atestă, expressis verbis,  d-l Nicolae N. Tomoniu, directorul revistelor Semănătorul, căruia îi mulţumesc, pe această cale, pentru amabilitatea de a-mi publica articolele şi, totodată, îl felicit pentru patriotismul manifest şi pentru curajul civic dovedit. Apoi, în Adevărul din 3 oct. a.c., adică a doua zi, probabil ca să nu uite ceea ce scrisese în ziua anterioară, şi ca să umfle „mangoţi“ mai mulţi de la ziar şi să-şi mărească „palmaresul“, „fătuca“ mai execrează aceeaşi maculatură în altă formă şi sub alt titlu: „Administraţia Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie de pe Arcul de Triumf FOTOGALERIE“. Şi cum prostia este starea ei imanentă, desigur că, în subtitlul în care îşi autocitează titlul articolului din ziua precedentă, se păstrează „fotolgaleria“. Şi, fireşte, nu mai ţine minte că, în 2 oct., a scris «basorelieful „Budapesta“ a fost (…) reabilitat în 1953, anul morţii lui Stalin», iar a doua zi, 3 oct., precizează în titlu şi în text: „Administraţia Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie…“! Adică a uitat azi ceea ce a scris ieri! O altă dovadă a faptului că Diana Toea l-a plagiat pe Alex Puiu – care, la rîndul său, mă plagiase pe mine! – o atestă folosirea repetată, în titlu şi în text, a clişeului „o filă de istorie“, care se regăseşte şi în bălmăjeala lui Alex Puiu, în subtitlul „O filă de istorie românească, astupată cu ciment“! Dacă aceşti doi plagiatori ordinari ar fi citit cu atenţie al doilea studiu, „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, ar fi remarcat că eu am amendat presupunerile mele din articolul iniţial, „Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.“, şi am relevat că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA se comisese în 2005, indicînd şi mai multe link-uri de filme, existente pe YouTube. Ca să se mai cultive aceşti doi scribi neisprăviţi, precizez că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA se comisese abia în 1953 – şi nu „în primii ani de stalinism românesc“, ca să fi fost „reabilitată în 1953“, cum pretinde ageamiul Alex Puiu şi repetă psitacista Diana Toea –, şi a durat cel puţin pînă în 1964, aşa cum se poate vedea, de la minutul 4 şi 39 sec pînă la minutul 4 şi 43 sec, în filmul făcut, în 1964, de British Pathé: http://www.britishpathe.com/video/rumania! Abia după preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu s-a refăcut inscripţia originală, care a durat cel puţin pînă în 2000, poate pînă în 2004! În mod cert, însă, între 1968-1990, inscripţia BUDAPESTA exista în forma sa originală, neacoperită cu ciment! Oricum, primarul Sorin Oprescu trebuie să depisteze data cînd a fost reacoperită şi să dea seamă pentru faptul că, deşi ştie, din 2006, că a preluat Arcul de Triumf cu inscripţia BUDAPESTA profanată, nu a făcut nimic pentru a înlătura blasfemia şi a-i pedepsi pe criminali.

Dincolo de nemulţumirea – întemeiată – pe care mi-o produce furtul ordinar al ideilor şi acţiunilor mele, plagiatul comis de aceşti doi paraziţi de presă are, totuşi, cîteva părţi pozitive: 1) se răspîndeşte printre cititori ştirea despre infamia comisă de U.D.M.R.-işti şi muşamalizată de guvernanţi prin falsificarea Istoriei Naţionale pe Arcul de Triumf; 2) informaţiile lizibile conţinute au fost preluate, sumar şi selectiv, în alte materiale, precum „Budapesta pe Arcul de Triumf. Kelemen Hunor, un ministru antiromân şi total incompetent“, pe www.agentia.org; „Incredibil! Primaria Bucuresti a sters basorefieful Budapesta de pe Arcul de Triumf. A disparut victoria Armatei Romane din capitala Ungariei in 1919“, pe www.ancheteonline.ro; «Cum au şters autorităţile cuvântul "Budapesta" de pe Arcul de Triumf "de dragul" maghiarilor», pe www.evz.ro; şi 3) printre prostiile debitate de către cei doi în dejecţia lor, s-au vehiculat şi informaţii corecte, care confirmă opinia mea referitoare la muşamalizarea de către autorităţi a acţiunii trădătoare de pe Arcul de Triumf, comisă de guvernanţi – tăinuire care constituie „infracţiune în formă continuată“, cum stipulează legea penală! De aceea am şi renunţat să le intentez celor doi condeieri nătîngi un proces penal pentru plagiat.

Aşadar, trădătorii de Neam şi Ţară de la Preşedinţie, de la Ministerul Apărării Naţionale – precum ignobilul general-mr. (r.) Mihail E. Ionescu –, de la Primăria Generală – precum ipocritul primar „independent“ dr. Sorin Oprescu –, de la Ministerul Culturii – ca farsorul Ioan Daniel Cherecheş, ca fascistul Hunor Kelemen şi alţi antiromâni mai vizibili sau mai camuflaţi, toţi aceşti trădători, deci, nu mai au nici o scuză că nu au citit avertismentele mele, sau că nu m-aş fi exprimat eu mai citeţ, sau că „problema excede competenţele Ministerului Apărării Naţionale“ – cum scria acest general (r.) Mihail E. Ionescu, care ar trebui degradat şi băgat la puşcărie „cu celeritate“, fiind printre cei mai vinovaţi, întrucît e „cult în cap“. Oricum, şefii autorităţilor cărora m-am adresat – preşedintele Traian Băsescu, ministrul Gabriel Oprea şi primarul Sorin Oprescu –, chiar dacă cele două studii ale mele nu au ajuns la ei personal, au aflat despre ele din Buletinele informative realizate special pentru ei de către Serviciile Secrete, care monitorizează informaţiile referitoare la ei. Ei bine, iată că, în micimea lor intelectuală şi morală – probabil că nici nu au auzit de deontologie –, aceşti plagiatori mai agită şi ei lucrurile în faţa autorităţilor vinovate, iar cititorii mai află cîte ceva.

În mod deosebit, trebuie să-i mulţumesc distinsului ziarist Victor Roncea, pentru că a indicat în mod expres studiile mele, în materialul „Dovada ca Basescu, Comandant Suprem al Fortelor Armate, Oprescu, Primar General al Capitalei si Oprea, Ministrul Apararii, au stiut din 2011 de stergerea BUDAPESTEI de pe Arcul de Triumf si nu au facut nimic. Sesizarea unui colonel (r) SRI“. Mai mult, pe baza celor două studii ale mele, curajosul patriot Victor Roncea a trecut la o acţiune viguroasă: „Plangere Penala in Cazul Arcul de Triumf, pe adresa Primariei Capitalei, Oficiului pentru Monumente Istorice si a Ministerului Culturii. Administratia Prezidentiala si autoritatile Romaniei au fost sesizate oficial inca din iunie 2011 de catre un ofiter in rezerva al SRI“. Plîngerea penală a fost republicată de d-l avocat Mihai Rapcea şi de neînfricatul român Dan Tănasă – hărţuit în procese de maghiarizaţii din Covasna.

Demersul este bun, mă gîndisem şi eu la el, de aceea apelasem la F.A.C.I.A.S. –  într-o şedinţă comună organizată de conducerea S.C.M.D., în 14 septembrie 2011, la Palatul Parlamentului – pentru a mă sprijini în deschiderea unui proces penal contra Guvernului, a Primăriei Capitalei şi a Preşedinţiei – aşa cum am relevat în comentariul meu din Curentul Internaţional.  Dar, pentru că ştim în slujba cui este Parchetul, nu trebuie să ne aşteptăm la rezolvarea promptă şi completă: refacerea imediată a inscripţiei originale de pe Arcul de Triumf şi condamnarea vinovaţilor!

Îi urez deplin succes d-lui Victor Roncea şi îi voi acorda tot sprijinul în acest proces penal, în cazul cînd nu voi intenta, şi eu, altele contra autorităţilor vinovate. Apelez, pe această cale, la avocaţi patrioţi, competenţi şi curajoşi care să mă apere în eventualul proces penal pe care li-l voi intenta trădătorilor.

8 octombrie 2012

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu