duminică, 20 ianuarie 2013

Gh. Funar - Romanii cer si obtin cetatenia Ungariei



ROMÂNII CER ŞI OBŢIN CETĂŢENIA UNGARIEI!

Complotul internaţional împotriva Poporului Român şi a României continuă cu noi episoade. Unul dintre ele se desfăşoară în ultimii doi-trei ani, într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Este vorba de acordarea dublei cetăţenii, respectiv a celei ungare, pentru românii din România. Se ştie că Parlamentul, Guvernul şi preşedintele României au acceptat să se aplice pe teritoriul ţării noastre o lege votată în Parlamentul de la Budapesta vizând acordarea cetăţeniei ungare pentru anumiţi cetăţeni români. Autorităţile din conducerea Slovaciei au decis că sunt expulzaţi din această ţară cetăţenii care cer şi obţin cetăţenia Ungariei.
În România, aplicarea legii ungare se face cu ajutorul Ambasadei Ungariei de la Bucureşti, a consulatelor ungureşti şi a U.D.M.R. În primele luni de aplicare a legii ungare pe teritoriul românesc, mai multe sute de mii de cetăţeni români de etnie ungară s-au grăbit să-şi depună actele necesare pentru obţinerea cetăţeniei ungare. Apoi, au învăţat Constituţia şi imnul Ungariei, istoria şi geografia acestei ţări. Într-un interval de 6-12 luni de la depunerea actelor, solicitanţii au fost invitaţi în Ungaria pentru a depune, în ungureşte, jurământul de credinţă faţă de Ungaria. Aşa au procedat şi liderii U.D.M.R. aflaţi în Parlamentul şi Guvernul României, în Parlamentul European, în instituţiile centrale de stat, în administraţia publică etc. Cu toţii au jurat credinţă statului ungar, cu mâna pe drapelul Ungariei şi pe steagul Ungariei Mari, a cărui stemă include şi Ardealul, Sfânt Pământ Românesc, moştenit de români de la strămoşii lor geto-daci, de la Poporul Primordial care a trăit în Dacia Mare.
În ultimii doi ani s-a tot amânat, sub diverse pretexte, primirea României în spaţiul Schengen. S-a mediatizat, mai ales, opoziţia Olandei, fără a se face referire la puternicul lobby unguresc din această ţară şi din structurile Uniunii Europene. Ungaria a fost şi este prima ţară interesată de blocarea intrării României în spaţiul Schengen! La începutul acestui an, vicepremierul ungar Zolt Semjen a declarat că simplificarea procedurilor de acordare a cetăţeniei pentru „maghiarii din diaspora este un ţel al nostru de politică naţională“. În declaraţii, Ungaria are o poziţie diplomatică, dar în fapt acţionează diabolic! De ce? Pentru că Ungaria urmăreşte să sporească artificial şi substanţial numărul cetăţenilor acestei ţări prin acordarea dublei cetăţenii, mai ales pentru românii din Ardeal.
Se ştie că, de la 1 Decembrie 1918 şi până în prezent, Ungaria şi organizaţiile etnicilor unguri din România nu au recunoscut Marea Unire de la Alba Iulia şi Statul Naţional Unitar Român. Încă de la începutul anului 1919, conducătorii Ungariei, în frunte cu evreul Bella Kun, s-au înţeles cu conducătorii evrei ai Rusiei Sovietice şi au pregătit intervenţia armată în România, pentru cucerirea Ardealului şi anexarea acestuia la Ungaria. Atunci, Armata Română a înfrânt trupele ungureşti şi a cucerit Budapesta, capitala Ungariei. La 4 august 1919, pe Parlamentul de la Budapesta au fost puse opincile româneşti de către bravii ostaşi români. După mai multe luni, Armata Română s-a retras din Ungaria (la presiunile Angliei şi ale S.U.A. – n.red.), urmând ca graniţa de vest a României să fie până la Tisa, aşa cum a fost pe timpul Daciei Mari şi aşa cum a precizat-o Marele Patriot şi Istoric MIHAI EMINESCU, în poezia „Doina“. Însă, prin Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, România a pierdut o parte însemnată din teritoriul naţional. Cu toate acestea, Ungaria şi etnicii unguri din România protestează împotriva Tratatului de la Trianon, cer revizuirea lui şi anexarea Ardealului. Toţi conducătorii Ungariei de după anul 1918 şi cei ai organizaţiilor etnicilor unguri din România au jurat că vor acţiona, pe toate căile şi prin toate mijloacele, pentru dezmembrarea teritorială a României şi anexarea Ardealului. Niciodată, autorităţile statului ungar nu au recunoscut atrocităţile săvârşite de unguri împotriva românilor, nu au cerut iertare Poporului Român şi nici nu s-au angajat să plătească despăgubiri. Nici regii alogeni ai României, nici conducătorii regimului comunist şi nici alogenii din conducerea ţării noastre, de după decembrie 1989, nu au cerut Ungariei să recunoască atrocităţile săvârşite împotriva a peste 50.000 de români şi evrei.
Începând din vara anului 2012, autorităţile din conducerea Ungariei acordă cu multă uşurinţă şi într-un timp foarte scurt cetăţenia ungară pentru românii care nu cunosc limba ungară, dar care pot dovedi că strămoşii lor au trăit în localităţi care au făcut parte, între anii 1867-1918, din Imperiul Austro-ungar sau din Ungaria Mare, în intervalul 30 august 1940-25 octombrie 1944.
Pentru a creşte artificial numărul ungurilor din Ardeal, spre 3-4 milioane, Guvernul Ungariei a trecut masiv la acordarea cetăţeniei ungare pentru un număr uriaş de români, renunţând practic la condiţionările iniţiale. Românii care cer să obţină cetăţenia ungară nu trebuie să cunoască limba ungară, nici Constituţia şi imnul Ungariei, nici istoria şi geografia acestei ţări. Singura lor obligaţie este să-şi depună dosarul la sediile U.D.M.R. ori în Ungaria sau la reprezentanţele sale diplomatice din România. În circa două săptămâni sunt anunţaţi solicitanţii români ca să se deplaseze în Ungaria, peste cel mult o lună de zile, pentru a depune jurământul şi a obţine cetăţenia ungară, inclusiv paşaportul. La data anunţată sunt organizate ceremonii, în multe localităţi mari şi mici din Ungaria, unde, în săli festive şi la grămadă, românii pun mâna pe drapelul Ungariei şi pe steagul Ungariei Mari, ascultă înregistrarea cu imnul Ungariei şi jurământul de credinţă, iar apoi semnează actele pentru obţinerea cetăţeniei ungare. După cupa de şampanie, românii deveniţi membri ai naţiunii ungare sunt duşi la spectacole. Unii dintre ei, în semn de mulţumire, au cumpărat şi au oferit buchete de flori oficialităţilor statului ungar. Zilnic, sute sau chiar mii de români din localităţi din Ardeal, din Bucureşti şi din alte judeţe ale României se deplasează în Ungaria şi obţin cetăţenia acestei ţări. Este incredibil, dar adevărat! Urmaşii celor peste 40.000 de români din Ardeal ucişi de barbarii şi teroriştii unguri în timpul Revoluţiei Române de la 1848-1849, precum şi urmaşii miilor de români ucişi de bestiile ungureşti în vremea ocupaţiei horthyste (30 august 1940-25 octombrie 1944), cer în aceşti ani şi obţin cu multă uşurinţă cetăţenia ungară. S-a ajuns, practic, la un fenomen de masă! Până şi elevii şi studenţii etnici unguri din România au fost instruiţi de U.D.M.R. şi caută să-i convingă pe colegii lor români ca să ceară cât mai mulţi, inclusiv părinţii şi rudele lor, obţinerea cetăţeniei Ungariei. De ce au recurs şi acţionează românii pentru obţinerea dublei cetăţenii, respectiv cea a Ungariei? La foarte mulţi dintre români le-a fost refuzată viza de intrare în S.U.A. pentru a putea face vizite la copii, nepoţi sau prieteni. Marea lor majoritate caută să obţină dubla cetăţenie româno-ungară pentru a se deplasa fără restricţii în S.U.A., Canada şi Australia. Alţii, cei săraci şi foarte săraci, cred în promisiunile de ajutoare materiale şi financiare din partea Ungariei. Cei mai mulţi dintre români ştiu că din moment ce au obţinut cetăţenia Ungariei au dreptul să fie angajaţi imediat în toate ţările membre ale Uniunii Europene, fără niciun fel de condiţionări.
Principalii vinovaţi de umilinţa, sărăcia şi disperarea în care au fost aduşi românii sunt cei care s-au aflat la conducerea României post-decembriste, aceia care s-au aliat cu U.D.M.R., cei care nu au acţionat în Interesul Poporului Român, inclusiv pentru intrarea simultană a ţării noastre şi a Ungariei în N.A.T.O., Uniunea Europeană şi spaţiul Schengen. Cu toate că Ungaria şi-a retras trupele din Irak şi Afganistan, S.U.A. au eliminat vizele pentru unguri. Poporul Român cheltuieşte în zadar sume uriaşe în războiul din Afganistan, iar drept mulţumire S.U.A. menţin vizele pentru cetăţenii români.
De ce duce Ungaria această politică atât de pragmatică şi parşivă? Pentru a justifica în faţa marilor puteri şi a organismelor Uniunii Europene apropiata cerere de autodeterminare a ungurilor din Ardeal, al căror număr  fictiv speră să treacă, în anii 2013-2014, de 50 la sută din totalul populaţiei. Liderii U.S.L. şi P.D.L sunt la curent cu acţiunile concertate ale Ungariei şi U.D.M.R. vizând acordarea facilă a cetăţeniei ungare pentru români, cu scopul clar al anexării Ardealului. De aceea, Guvernul Ponta II caută să împartă teritorial România, în paralel cu demersurile şi acţiunile anti-româneşti ale Ungariei!
Această politică de stat a Ungariei şi ceea ce se petrece în România, mai ales în ultimele şase luni, se pare că a scăpat Serviciului Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.), iar Parlamentul şi preşedintele României păstrează o tăcere vinovată. Se pare că premierul Victor Viorel Ponta încă nu a aflat toate detaliile de la consilierul personal Gyorgy Frunda (omul de încredere al Budapestei la Palatul Victoria) despre această acţiune extrem de periculoasă a Ungariei îndreptată împotriva României. Ca atare, la conferinţa de presă pe tema: „Starea Naţiunii“, premierul Ponta a omis acest subiect, al dobândirii cetăţeniei ungare de către sute de mii de români get-beget. Din păcate, nici presa românească nu a aflat despre politica de stat a Ungariei, desfăşurată în complicitate cu autorităţile Statului Român, cu scopul dezmembrării teritoriale a României şi umilirii Poporului Român.
Pentru a nu se dezbate în Parlament şi în mass media această acţiune diabolică a Ungariei şi U.D.M.R. împotriva integrităţii teritoriale a României, Guvernul Ponta II a pus la re-re-încălzit ciorba stricată a vilelor R.A.-P.P.S., moştenită de la guvernele precedente, uitând deliberat privilegiile şi cheltuielile uriaşe făcute de alogenii aflaţi în Palatul Elisabeta.
Deşteptaţi-vă  şi uniţi-vă, români!
                                                                                             Dr. Gheorghe Funar,
Secretar general al P.R.M.,
Preşedintele Filialei P.R.M. Cluj
Cluj-Napoca,  17 ianuarie 2013

marți, 15 ianuarie 2013

Alexandru Melian - UN NOU PRIM MINISTRU FILO-MAGHIAR?!



UN  NOU PRIM MINISTRU FILO-MAGHIAR ?!
           
De fapt, cred că este improprie formula filo-maghiar. La urma urmei nu e nici o rușine să fii filo-maghiar, așa cum nu e rușinos să fii filo-francez, filo-german sau filo-japonez. Personajul la care vrem să ne referim astăzi este de fapt filo-UDMR, ceea ce înseamnă altceva. Adică un comportament care vădește nu doar lipsă  de rușine pentru un politician pretinzând că se respectă și mai ales că-și respectă alegătorii, cât în primul rând, imoralitatea unui emanat politic  care pentru interesul personal de moment și de perspectivă nu ezită să pună între paranteze intersele țării și chiar ale alianței sale politice. Deși, nici această alianță, - prin mulți dintre diriguitorii și profitorii ei – nu pare a se prăpădi de dragul României .
Se pune însă întrebarea firească, elementară : ce l-a mânat pe proaspătul-vechi  prim ministru să-și aleagă consilier personal un reprezentant al UDMR ?  Si nu unul oarecare, ci pe apărătorul înverșunat al criminalului de război Albet Wass, cel care are pe conștiință asasinarea de români și de evrei în timpul Dictatului de la Viena, pe avocatul celor patru criminali din 1989  care l-au ucis cu sălbătăcie pe Aurel Agache,  sau pe apărătorul celui care în 1990, la Târgu Mureș, l-a mutilat pe Mihai Cofar. Probabil că domnul procuror,   uns premier după o noapte de tainice aranjamente de un alt mare iubitor de UDMR, - l-am numit pe demisul președinte de către cei peste șapte milioane de români – are perceptia juristului perfect  asupra dreptului unui avocat de a apăra pe oricine. Si putem admite că avocatul György Frunda are un astfel de drept, fără a-i face totuși o mare onoare exercitarea lui în cazurile amintite. Dar domnul Victor Ponta are dreptul să sfideze o țară, făcându-și încă o data “damblaua” în selectarea colaboratorilor ?  Nu a menajerei familiale și nici a grădinarului personal, ci a consilierului pe probleme internaționale, juridice și de minorități ?
Deci, cel investit  să conducă Guvernul n-a găsit în toată România o personalitate mai competentă, mai loială poporului din care face parte și mai demnă de încredere decât avocatul cauzelor anti-românești, decât pe cel care contestă, în țară și în organismele europene, identitatea noastră națională , decât pe zâmbărețul care, împreună cu formația sa politică de contrabandă, a manevrat prin șantaj și trădare toate guvernările post-revoluționare, inclusiv partidul pe care astăzi îl conduce dl. Victor Ponta. Ce să înțelegem din această opțiune ?!... Că Tr. Ungureanu, indesirabilul sau antecesor, « decidea ungurește », -așa cum remarcam într-un articol de pe la începutul anului 2012 – să zicem că avea o explicație prin numele fostului prim ministru. Dar dl. Ponta ?!... Vrea să se țină de poante ?… Să fie sănătos !!... Dar nu pe spatele poporului român .
Este posibil  însă ca cineva, pus și el pe poante, să explice opțiunea primului ministru într-un registru de subtilitate care nouă ne scapă. Cel supranumit la un moment dat « micul Titulescu » (din păcate, singura parte a sintagmei care se dovedește  valabilă astăzi este doar adjectivul), va fi calculat cu istețime machiavelică această alegere punând  în ecuație o constantă și mai multe variabile. Costanta este el însuși, un fel de axis mundi, iar variabilele sunt Europa, țara, partidul său cu partidele aliate și dl. avocat al UDMR. Evident, variabila cea mai importantă acum este ultima. Cum va fi cogitat șmecherește primul ministru ? Dacă alianța asta de circumstanță și opinia publică, - de circumstanță și ea până la urmă -  nu m-au lăsat să aduc UDMR la guvernare pe ușa din fața, îl strecor eu pe ușa din spate sau chiar pe fereastră dacă pe dincolo se mai află vreun dulău de pază.
De unde însă această încăpățânare decizională ?  Care-i sunt rațiunile ? Cred că de o atracție sentimentală nu poate fi vorba, deși dl. Frunda este un bărbat bine, inteligent și foarte activ. Probabil că rolul principal l-au jucat calculele. Nu cele matematice, bineînțeles, ci calculele politice. Ce-și va fi zis strategul și tacticianul marilor bătalii politice ?
1.      E mai bine să-mi atrag adversarul în spațiul meu de manevră , să-l neutralizez dându-i posibilitatea, fie ea și onorifică, de a crede că ia parte la decizii, decât să-l las în zona de manevră a opoziției, chiar dacă aceasta e foarte slabă.
2.      Relația cu PNL este fragilă și temporară. A avea alături acest partid fără scrupule ideologice, înseamnă a beneficia de un atu atunci când aliații de astăzi vor deveni adversarii de mâine.
3.      In ochii unor lideri europeni, acest gest poate aduce capital politic, eventual chiar simpatie.
Ceea ce nu înțelege primul ministru e că ecuația lui are mai multe necunoscute, că dispunerea temenilor în ecuație e falsă și că el, în rolul de candidat la examenul conștiinței și al competenței, este la fel de performant ca și în elaborarea tezei de doctorat. Prima eroare privește constanta. Intr-o astfel de ecuație, țara și locuitorii ei sunt constanta, punctul geometric, axis mundi. El este doar o variabilă, o giruietă ambițioasă care se învârte în jurul interesului personal. A doua eroare, una de apreciere,  este necunoscuta G. Frunda . Necunoscută, matematic vorbind, fiindcă altfel e cunoscută ca un cal breaz. De ce eroare ? Pentru că Victor Ponta își imaginează  că reprezentantul UDMR va avea comportamentul vulpii lui Grigore Alexandrescu. Adică își va îneca discursul și actul contestatar cu ciolănașul onorific pe care l-a primit. Domnul avocat este însă mai inteligent, mai viclean și mai devotat obiectivelor sale decât își închipuie și decât este primul ministru. Pentru că mai curând îl vom vedea pe șeful guvernului român depunând flori de omagiu la cele trei statui ale criminalului de război Albert Wass decât pe G. Frunda renunțând la obsesia lui antinațională și la obiectivele grupului din care face parte. A treia eroare rezidă în certitudinea că la ora rupturii de PNL, UDMR se va alătura automat PSD-ului. Nu este deloc sigur… Alunecoasa uniune de flăcăi isteți se va alătura celor mai bine situați. Iar PSD nu prezintă garanția că va fi mai atractiv decât un PNL reîntregit cu cei rătăciți la PDL și eventual chiar cu un alt președinte, mai puțin antipatizat de udemeriști. In sfârșit, cea de a treia greșeală este de a-și imagina că Europa va uita că are de a face cu un plagiator, cu un politician fără coloană vertebrală și cu cineva căruia obsesia puterii i-a paralizat posesia responsabilității.
Dintr-o ecuație eronată și un elev slab la matematica vieții nu poate ieși decât un corigent. Este logic ca în fruntea țării să se afle nu doar un plagiator, ci și un corigent la cea mai importantă disciplină existențială ?!..
                                           
                                                                Alexandru  MELIAN

Mircea Vâlcu Mehedinţi - Să cunoască toţi



Să cunoască toţi, dacă nu au înţeles până acum: Acesta este Ponta, care a promis că nu va avea în guvern unguri. În guvern nu, dar consilieri, da. Şi nu peste mult timp vor fi şi în guvern... Viitorul României este clar. Victoria nu se poate obţine decât cu spada în mână. Dar ce este deosebit de greu - se poate spune irealizabil - este că nu găsim o mână care să ţină spada. Şi nici spadă nu mai avem. Ultimul care a distrus-o a fost Băsescu. Iar Ponta o va face bucăţi, bune de dat la fier vechi.
Mircea Vâlcu-Mehedinţi


Publicația Népszabadság din Ungaria publică în numărul său de miercuri, 9 ianuarie a.c., un interviu acordat acestei publicații de către UDMR-istul Gyorgy Frunda, consilierul premierului Victor Ponta.
Și de această dată Frunda reiterează discursul său naționalist-extremist împotriva Constituției României și afirmă, de această dată din postura de consilier personal al primului ministru al României, că România nu este un stat național.
Redau mai jos pasajul în limba maghiară urmat de traducerea acestuia:
– Először is: nem adtam el a lelkemet. Ugyanaz a meggyőződésem, ugyanazok az elveim. 1990-től, amikor az alkotmányozó testület titkára voltam, folyamatosan azt mondom, hogy Románia nem nemzetállam. Tulajdonképpen ma kevésbé az, mint a rendszerváltáskor volt, hiszen bejutott az Európai Unióba, a NATO-ba, az Európa Tanácsba, lemondott szuverenitása egy részéről, illetve azt megosztja az európai intézményekkel, amelyekhez tartozik. Azt hiszem, hogy a kormányfő éppen azért kért fel tanácsadójának, mert a politikai karrierem során hűséges maradtam az elveimhez, hitemhez, és nem azért, hogy lemondjak bármiről.
Traducerea:
”- În primul rând, nu mi-am vândut sufletul. Am aceeași convingere și aceleași principii ca atunci când am fost secretarul adunării constituante și spun în mod necontenit că România nu este un stat național. Și de fapt acum cu atât mai puțin ca atunci când s-a schimbat regimul deoarece a intrat în Uniunea Europeană, NATO, Consiliul Europei, și a renunțat la o parte a suveranității sale pe care o împarte cu instituțiile europene de care aparține. Cred că primul ministru de aceea mi-a cerut să-i fiu consilier pentru că de a lungul carierei mele am rămas fidel credinței și principiilor mele și nu pentru a renunța la ceva.”


”Romania sa o lase mai moale cu statul national. Minciuna are picioare scurte. Daca reusesc sa sustin acea regiune in care maghiarii sunt majoritari, pentru ca aceasta regiune exista de mai multe secole, aceste regiuni au dobandit autonomia sub Mariei Tereza, iar numitorul comun al Uniunii Europene si cel al Imparatiei Mariei Tereza sunt regiunile, iar viitorul se bazeaza tocmai pe aceste regiuni” -Gyorgy Frunda, consilier “onorific” al premierului Viktor Ponta
Pe cine a aparat “onorificul” lui Ponta in cariera sa de avocat si senator UDMR:
Cazul criminalului de razboi Wass Albert
Din documentele pastrate in arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington rezulta ca contele Albert Wass si tatal sau, Andrei, i-ar fi instigat in septembrie 1940 pe militarii unguri sa ucida patru persoane din satul Scutard, doi tarani romani si doua tinere evreice (24 si 18 ani), cadavrele fiind aruncate intr-o groapa comuna. Wass Albert s-a sinucis in februarie 1998. In 1998, urna funerara cu cenusa lui Wass a fost adusa in Romania si ingropata in parcul castelului Brancovenesc din judetul Mures, in dispretul romanilor si evreilor ucisi de el.
Cultul lui Wass Albert se manifesta public in Romania prin busturile sale amplasate in curtea scolii din Lunca Muresului, judetul Mures si in curtea bisericii romano-catolice din Reghin cat si in centrul orasului Odorheiu Secuiesc, alaturi de cel al lui Nyiro Jozsef, unde au fost instalate in ciuda faptului ca legislatia romaneasca nu permite cultul public al celor condamnati ca criminali de razboi. Ex-senatorul UDMR Gyorgy Frunda, actualul consilier al premireului Victor Ponta, este cel care a inaintat procurorului general al Romaniei in anul 2002 o cerere privind anularea sentintei prin care Wass Albert a fost condamnat in anul 1946 pentru crime de razboi comise in 1940, cand Ardealul a fost ocupat de trupele horthyste. Procesul a fost rejudecat si sentinta s-a mentinut: Albert Wass ramane criminal de razboi. Nu si pentru consilierul lui Victor Ponta, care ii publica cartile impreuna cu Marko Bela, la editura “Mentor” a fostului presedinte al UDMR.
Gyorgy Frunda a militat si pentru ca busturile lui Wass Albert sa fie mentinute pe soclu. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu statuile maresalului Ion Antonescu, demolate peste noapte.

Observaţie:
Îmi pare rău, dar ungurii au foarte mulţi Funda. Noi nu avem niciunul. Ştim doar să ne văităm. Nu să şi reacţionăm. Prostia şi laşitatea ne omoară. Uitasem: Şi jugul ne face plăcere. Atât!


vineri, 4 ianuarie 2013

Mircea Eliade - Pilotii orbi




“Pilotii orbi”, de Mircea Eliade, 1937

Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916-1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va mai putea fi nici-odatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã  de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã  nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de aceea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze.
Sã amintim numai câteva fapte si vom întelege de când ne conduc pilotii orbi.
Cel dintâi lucru pe care l-au fãcut iugoslavii dupã rãzboi a fost sã colonizeze Banatul românesc aducând în masã de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politicã pe care am fi putut-o avea noi: problema croatã izbucnise cu violentã. Cu toate acestea, stiind cã adevãrata granitã nu e cea însemnatã pe hãrti, ci limita pânã unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au fãcut tot ce le-a stat în putintã ca sã deznationalizeze judetele românesti. Si se pare cã au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizãri sârbesti, sate care nu existau la conferinta pãcii….
La “plebiscitul” din 1918-1919, toate satele svãbesti au votat alipirea la România Mare. S-a obtinut astfel o impresionantã majoritate. Nici un guvern român n-a fãcut, însã, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii aliati sinceri pe care i-am fi putut avea ca sã contrabalansãm elementele maghiare. Dimpotrivã, de la unire încoace sasii si svabii au fost necontenit umiliti – iar ungurii favorizati. (Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne teamã de unguri!) În 1918 sasii nu se întelegeau cu svabii. Am fi putut profita de aceste neîntelegeri. N-am profitat. Dimpotrivã, am fãcut tot ce ne-a stat în putintã ca sã accelerãm unirea tuturor elementelor germanice. Si astãzi, sasii si svabii sunt uniti – si sunt împotriva noastrã.
Ungurii au colonizat granita încã din 1920, desi si astãzi se gãsesc înapoia acestei centuri de fier nu stiu câte sute de mii de români. Noi n-aveam nevoie de colonizãri, pentru cã toate satele de pe frontierã sunt românesti. În schimb, am stat cu mâinile în sân si am privit cum se întãreste elementul evreiesc în orasele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum Tara Oasului s-a pãrãginit, cum s-au fãcut colonizãri de plugari evrei în Maramures, cum au trecut pãdurile din Maramures si Bucovina în mâna evreilor si maghiarilor etc., etc.
Cei 10.000 de tãrani români veniti din Ungaria continuã sã moarã de foame. Am luat sate de români din Banat si am colonizat Cadrilaterul – în loc sã pãstrãm pe bãnãteni acolo unde sunt si sã aducem la frontiera bulgarã numai macedoneni, singurii care rãspund la cutit cu toporul si la insulte cu carabina. Astãzi româncele bãnãtene cersesc în Balcic…
Dintre toate minoritãtile noastre, în afarã de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lãsat sã plece. Pãmânturile lor, în bunã parte, au intrat în stãpânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am lãsat pe bulgari sã-si cumpere si sã cultive pãmânt pânã la Gurile Dunãrii. Pilotii orbi s-au fãcut unealta celei mai înspãimântãtoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dunãrii spre Deltã si Basarabia. N-a fost un singur om politic român care sã înteleagã cã ultima noastrã nãdejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav, este sã ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunãreni cu slavii din Basarabia. În loc sã alungãm elementul bulgãresc din întreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunãrii cu grãdinari bulgari.
În acelasi timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la rãzboi încoace, evreii au cotropit satele Maramuresului si Bucovinei si au obtinut majoritatea absolutã în toate orasele Basarabiei. Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de-a lungul Basarabiei si astãzi mai au foarte putin sã-si dea mâna cu bulgarii care au suit pe Dunãre. Reni este punctul de unire a celor douã populatii slave – pe pãmânt românesc. Imediat dupã rãzboi, în Basarabia românii reprezentau 68% din populatie. Astãzi, dupã statisticile oficiale, ei sunt numai 51%.
Elitele politice românesti, în loc sã se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin încurajarea agitatiilor separatiste – asa cum au fãcut guvernele austriece pânã la rãzboi, încurajând sistematic pe ruteni ca sã loveascã în români si în poloni – s-au multumit sã tolereze întinderea ucrainienilor nu numai în Bucovina, dar si în Basarabia.
În anul 1848, rutenii din Galitia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Galitia), care ar fi trebuit sã devinã semi-autonomã în reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Românii bucovineni de atunci au stiut sã se apere (în Constituanta austriacã de la Kremsir). Dar rutenii, dupã rãzboiul cel mare, au gãsit un neasteptat aliat în pilotii orbi ai României care, în loc sã lupte pentru revendicãrile ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) si-au arãtat prietenia fatã de acesti slavi lãsându-i sã se înmulteascã peste mãsurã în Bucovina si sã coboare cât mai jos în Basarabia. Astãzi, un savant ucrainean de la universitatea din Varsovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin hãrti ale viitorului stat ucrainean în care se gãsesc înglobate Bucovina si Basarabia. Nãdãjduiesc cã la ceasul când stiu lucrurile acestea, prietenul care mi-a atras atentia asupra hãrtilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Varsovia) a izbutit sã le fotografieze pe toate – pentru ca sã facem amândoi dovada, dacã va fi nevoie.
Inutil sã mai continui. Si am fost stãpânit de acest înspãimântãtor sentiment al inutilitãtii în tot timpul cât am scris paginile de fatã. Stiu foarte bine cã ele nu vor avea nici o urmare. Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pa-ce, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã-n mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi joc si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii, cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru o datã cu introducerea secarei (la sfâr-situl Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si peste-le acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi de peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane pe medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau ca rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã nu are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini -  nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cãci pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat.
Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
Mircea Eliade; articol apãrut în Vremea, nr. 505, 19 septembrie 1937

--
Prof. C. Telteu
Colegiul Naţional de Arte "Regina Maria"
Constanţa