Se afișează postările cu eticheta U.D.M.R.. Afișați toate postările

miercuri, 31 iulie 2013

Un gornist întîrziat, inutil şi fariseu: „LIS“

Un gornist întîrziat, inutil şi fariseu: „LIS“

Nu, nu e vorba de Lis, ex-primarul ţigan Viorel Lis, care a declarat, cu seninătate, că nici nu se ştie care dintre funcţionarii Primăriei Generale a Capitalei a semnat cu firma franceză Veola contractul păgubos de privatizare a regiei APA NOVA, ci e vorba de sigla cu care este alintat de confraţii scriitori-prieteni în articolele laudative Liviu Ioan Stoiciu: LIS. Acesta a publicat în Cotidianul din 23 iulie 2013 articolul „Apel către intelectualii români: Treziţi-vă, România e făcută praf...“, care a fost republicat, prompt, în 25 iulie 2013, de Ion Coja pe site-ul său, cu titlul ironic „De ce tac înţelepţii carpatho-danubiano-pontici“, ca dovadă că prof. Coja i-a apreciat materialul şi a crezut că e cazul să-l aducă on line la îndemîna (sau, cum să zic mai adecvat, la îndeochiul) cît mai multor cititori. D-l Coja s-a pripit. Nu era cazul să ocupe spaţiul virtual cu făcătura lui „LIS“.

Acest Liviu Ioan Stoiciu este, sub specie literară, un scriitor-poet de mîna a doua, premiat prin nu se ştie ce concurs de împrejurări. Sub specie politică e o lichea ratată. După retrovoluţia din decembrie 1989 a ajuns, printr-un alt concurs de împrejurări, prefect sau preşedinte de consiliu judeţean la un judeţ din Moldova, Bacău sau Buzău, din partea F.S.N. Or, se ştie deja, F.S.N., devenit P.D.S.R., năpîrlit în actualul P.S.D. este principalul vinovat de cursul distructiv pe care a fost orientată România. Aşadar, Liviu Ioan Stoiciu poartă vina generică – fiindcă a susţinut F.S.N./P.D.S.R./P.S.D.ul – pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns ţara.

Cît a fost în F.S.N.-P.D.S.R., a dus o campanie acerbă contra lui Corneliu Vadim Tudor, pentru atitudinea naţionalistă a acestuia, atitudine care incumba şi acuzarea P.D.S.R.-ului de greşelile făcute (chiar incluzînd „patrulaterul roşu“ din care a făcut parte, cîteva luni, P.R.M.). După o vreme, Liviu Ioan Stoiciu a început să-i cînte în strună lui Corneliu Vadim Tudor – între timp fiind dat afară din F.S.N.-P.D.S.R. sau o fi plecat Liviu Ioan Stoiciu din motiv de „nepotrivire de caracter ideologic“. Surprins de volta de 180 de grade a intransigentului ex-F.S.N.-ist Liviu Ioan Stoiciu, am făcut un articol în care, pe două coloane, am pus invectivele anterioare alături de laudele actuale şi cam ditirambice şi i l-am trimis lui Corneliu Vadim Tudor, propunîndu-i să nu-i mai publice laudele lui Liviu Ioan Stoiciu, fiindcă îl compromite această linguşire neruşinată (şi inexplicabilă pentru mine; am presupus că vrea să fie primit de Vadim în P.R.M., evident, pe un post politic important, dar nu s-a întîmplat minunea).

Vadim Tudor nu mi-a publicat materialul – deşi îmi tipărea alte articole – fiindcă, între timp, îşi făcuse teoria greşită din punct de vedere politic şi sociologic că e bine să îl laude unii dintre cei care l-au înjurat anterior, fiindcă această năpîrlire ar atesta că ăia s-ar fi dumirit şi că el ar fi avut dreptate. Ceea ce era fals cel puţin sub aspect logic şi relaţional. Ulterior, avea să o păţească cu unii ca Codrin Ştefănescu şi alţi cioflingari. Chiar dacă Vadim Tudor a comis multe greşeli politice şi, mai ales, de conducere a partidului, oricum, trebuie să recunoaştem că, cel puţin prin publicistica sa şi a colaboratorilor săi de la cele două reviste, „România Mare“ şi „Politica“ (iar, acum, „Tricolorul“), îndeosebi în ceea ce priveşte pericolul permanent şi în continuă creştere al revizionismului hungarist – denunţat încă de Nicolae Iorga, iar, în revistele P.R.M., de un Gheorghe Dumitraşcu, Petre Ţurlea, Raul Şorban, Manole Neagoe, Vasile Zărnescu, Gheorghe Funar ş.a., precum şi al invaziei şi al rapacităţii jidăneşti, denunţate de un Radu Theodoru, Ion Coja, Vasile Zărnescu, Cornel Dan Niculae, Vlad Hogea (pînă la despărţirea de ei!), sau Gheorghe Buzatu (care era pro sau antijidani în mod intermitent, în funcţie de „barometrul“ pro sau antijidani al lui Vadim Tudor!), Corneliu Vadim Tudor a fost un far călăuzitor în lupta contra hungarismului, via U.D.M.R.! NU puteai publica în nici o altă revistă materiale contra hungarismului revanşard şi antiromânesc decît în cele ale lui C. V. Tudor! Abia în cazurile cînd agresiunea hungaristă „sărea calul“ – cum a fost zilele trecute cu protectoratul cerut de ticălosul Laszlo Tokes –, mai catadicsea altă publicaţie să tipărească vreun articolaş sau vreun post TV să vorbească despre poziţia „controversată“ a liderilor Ungariei sau ai U.D.M.R.

Excepţie a făcut, totuşi, Formula AS, cu unele materiale antihungariste, cum erau cele ale lui Ioan Longin Popescu sau, recent, ale avocatului Ioan Pop-Sabău (vezi http://www.formula-as.ro/2013/1069/spectator-38/prof-dr-ioan-sabau-pop-statul-roman-a-restituit-paduri-terenuri-agricole-si-cladiri-in-valoare-de-aproximativ-60-de-miliarde-de-euro-16406).

În ceea ce mă priveşte, eu am încercat – fără succes – să tipăresc unele materiale contra revizionismului hungarist apelînd şi la alte publicaţii. Astfel, am apelat la Ion Cristoiu, pe cînd era director la Cotidianul; la Adrian Riza, care era director la Timpul – 7 zile; la ziarul Dimineaţa, condus de Al. Piru; la Mircea Micu, pe cînd era secretar de redacţie la ziarul Românul (acesta, abia cînd a ajuns la Cronica Română mi-a publicat un material, dar numai în urma diligenţelor făcute de către Ioan Curtean de Hondol, consulul statului Belize). Excepţie a făcut un alt mare român, d-l Ion Marin, directorul ziarului Ultima Oră, care mi-a publicat unele studii, semnate cu pseudonim, dar fără să mă întrebe ce şi cum – motiv pentru care îi exprim, şi pe această cale, deplina mea gratitudine!

Dar, subliniez, poziţia net antiromânească a acestor lideri horthyşti nu era şi nu este condamnată ferm, ca în articolele publicate în revistele P.R.M. şi în ziarul Ultima Oră, ci, invariabil, este folosit adjectivul oportunist, inexact şi ambiguu „controversat“, deşi ideile, atitudinile şi acţiunile acestora nu au caracter „controversat“, ci au un clar caracter penal. Indivizii respectivi – precum liderii Ungariei veniţi în România şi proferînd cu impertinenţă idei antiromâneşti, ca Laszlo Kover, Zoltan Balczo, Semjen Zsold, Laszlo Toroczkai, Gabor Vona, Viktor Orban, Zsolt Nemeth, Eva Maria Barki, sau ca liderii U.D.M.R.-işti (Toro Tibor, Laszlo Tokes, Elod Nemes, Izsak Balazs) sau filomaghiari – adică trădători de neam ca Constantin Colojoară, Ştefan Both ş.a., citaţi chiar de Liviu Ioan Stoiciu în articolul său – trebuiau băgaţi prompt la puşcărie sau, mai bine, trebuia angajat un cecen sau un membru al Al Qaeda să îi lichideze din greşeală, tot aşa cum o echipă de asasini ai MOSSAD-ului a ucis un chelner arab într-un restaurant din Norvegia, fiindcă l-a confundat cu unul dintre membrii organizaţiei care i-a împuşcat pe componenţii echipei olimpice a Israelului la Berlin. Guvernul român a arătat fermitate contra revanşismului hungarist cînd a declarat-o persona non grata pe fascista Eva Maria Barky – dar nu definitiv, ci doar de două ori! După ce i-a expirat şi a doua interdicţie, a revenit în România cu acelaşi scop: propaganda secesionistă inclusiv cu prilejul unui „referendum“ făcut, în martie 2007, de revizioniştii hungarişti pe tema autonomiei teritoriale în Transilvania. Deşi respectivul „referendum“ fusese declarat ilegal de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu şi de preşedintele Traian Băsescu, întrucît aduce atingere integrităţii teritoriale a României, ministrul de Interne Vasile Blaga a considerat că nu este nociv! Aşa s-a ajuns la situaţia dezastruoasă în care se află România azi! Din cauza unor asemenea conducători!

Iar acum, în 23 iulie 2013, iată, unul dintre ex-membrii echipei de F.S.N-işti care au dus România spre dezastru – inclusiv prin nenumăratele concesii inadmisibile făcute revanşarzilor hungarişti –, numitul Liviu Ioan Stoiciu, se vaită clamoros că „România e făcută praf“ şi sună goarna de mobilizare a intelectualilor la lupta îndeosebi contra moghiorilor secesionişti!

Păi am dat mai sus o listă a intelectualilor care, deja, erau treji şi dădeau alarma contra acestor pericole, în timp ce Liviu Ioan Stoiciu era prefect (sau preşedinte de consiliu) sau, mai tîrziu scria poezele pentru care era plătit de Uniunea Scriitorilor sau premiat de Academia Română. Apropo, a scris poetaşul nostru vreo poezie patriotică în volumele sale, o poezie militantă social, vreo poezie contra hungarismului, tot aşa cum escrocul sentimental, românul maghiarizat Alexandru Petöfi a scris contra românilor?! Vax, nu are nici una! Acum i se potriveşte proverbul „După război mulţi viteji se arată!“ A-l lăuda acum pentru ceea ce spune este ca şi cum l-ai lăuda pe Petre Roman pentru acuzele acide la adresa celor care au demolat ţara, spuse la Antena 3 – el fiind înscris în mod obscur, la „LIBERALI“ –, deşi el este printre principalii vinovaţi de distrugerea României, prin lansarea ideii că industria ţării „este un morman de fiare vechi!“, prin hotărîrile guvernamentale pe care le-a luat şi prin protejarea spionului şi escrocului Marc Rich (vezi http://ro.altermedia.info/politica/insecuritatea-securitatii-nationale-5_17799.html).

Vai, Liviu Ioan Stoiciu a făcut gaură-n apă constatînd: „Este de necrezut că liderii maghiari pot fi atât de ticăloşi“ – uitînd că, anterior, pe 1 iulie şi pe 9 iulie 1999, apoi prin august 2003 mai vituperase, tot în Cotidianul, contra lor – şi punîndu-şi nişte întrebări pe cît de retorice, pe atît de imbecile venind din partea lui, acum, dar care sunt puse de 23 de ani de către intelectualii enumeraţi mai sus şi, acum, de către alţii ca Dan Tănasă, ca Ioan Romeo Roşiianu, căruia în urmă cu cîteva zile nişte trădători de ţară i-au şters revistele on line publicate pe site-ul său, Necenzurat! Iar Parchetul General şi celelalte instituţii autorizate ale statului nu iau nici o măsură contra acestei agresiuni antiromâneşti contra revistelor ziaristului Ioan Romeo Roşiianu. La fel, academicianul Dinu Giurescu, ex-ministrul Ilie Şerbănescu ş.a., alertează, de cîţiva ani, asupra pericolului revizionist maghiar, dar autorităţile române nu iau nici o măsură de contracarare. „De ce?!“, se întreabă mirat, ipocrit şi inutil poetul-scriitor-de-mîna-a-doua Liviu Ioan Stoiciu. Simplu, fiindcă aceste instituţii se originează în F.S.N.-ul din care a făcut parte şi Liviu Ioan Stoiciu. Oare scriitorul-premiat „LIS“ nu a auzit niciodată de un nemernic numit Dordai Lorand, scriitor (?!) din Dej, prefect de Someş sub comunişti, care, în vremea dictaturii lui Horthy şi la adăpostul pseudonimului Ducso Csaba, execrase broşura Nem, kegyelem! „Fără milă“?! Aici scrisese aceste fraze, citate, cu revoltă şi oroare, de către mulţi publicişti români: „Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decît victoria. În noi, ungurii, fierbe sîngele lui Attila, al lui Arpad şi al lui Gingis-Han... Eu nu aştept să vină răzbunarea, nu aştept! Voi ucide pe fiecare român care-mi va apărea în cale şi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singură naţionalitate, cea maghiară, naţia mea, sîngele meu! Îi voi stîrpi pe toţi valahii, îi voi trece prin tăişul sabiei pînă la ultimul! Fără milă! Noaptea, am să aprind satele româneşti. Voi spinteca locuitorii cu pumnalul meu. Am să le otrăvesc fîntînile. Am să le gîtuiesc pruncii. Voi fi fără milă! Nu voi avea milă de copii sau de muierile însărcinate. Îi voi ucide pe toţi! Răzbunare! Fără milă! Cruntă răzbunare!“ „Dordai figurează în dicţionarul scriitorilor maghiari din România publicat sub Ceauşescu! Iar după 1989, UDMR-ul a cerut să-i fie pusă o placă comemorativă pe casa din Dej!“ (cf. http://www.itc-cluj.ro/capatana/lasitate.html).

Dar, dacă e să tragem alarma, atunci citiţi şi articolele indicate prin link-uri mai jos, dintre care unele au fost publicate în primă ediţie în urmă cu circa 12-13-15 ani şi în care se anticipau consecinţele periculoase provocate prin ignorarea şi încurajarea prin inacţiunea guvernamentală – numită de către Ion Iliescu „reconcilierea româno-maghiară“, deşi nu ne-am conciliat niciodată cu moghiorii! –, care a înlesnit crearea de concesii inadmisibile de către un stat care are guvernanţi patrioţi. Dar România postdecembristă a avut (cu mici excepţii) numai guvernanţi trădători. Iată de ce trebuie reintrodusă pedeapsa cu moartea! Votaţi revizuirea Constituţiei numai dacă se reintroduce pedeapsa cu moartea, dacă se elimină articolul care dă dreptul străinilor şi „moştenitorilor“ grofilor să cumpere pămînt, articolul care înfiinţează Curtea Constituţională – pentru a o desfiinţa –, articolul care prevede promulgarea tacită a legilor, articolul care stipulează că procurorii sunt magistraţi – deşi nu sunt şi, deci, trebuie scoşi din categoria magistraţilor –, articolul care prevede alegerea în Parlament a reprezentanţilor minorităţilor, precum şi multe alte articole, la care mă voi referi într-un text separat. La puşcărie cu trădătorii de neam, de limbă, de religie, de ţară!

Şi, apoi, despre care „intelectuali“ vorbeşte „L.I.S.“?! Despre colegii lui Liviu Ioan Stoiciu, ca nătîngul Nicolae Manolescu sau ca şeful lui Stoiciu de la filiala Bucureşti a U.S.R., scriitorul-derbedeu Mihai Gârbea, care i-a propus „muie“ unei colege-scriitoare (cf. http://roncea.ro/2010/03/26/scandal-monstru-la-uniunea-scriitorilor-o-scriitoare-amenintata-de-presedintele-asr-bucuresti-horia-garbea-cu-muia-excluderea-si-moartea-document/), doar pentru că întrebase ce-i cu informaţia conform căreia Gabriela Adameşteanu fusese informatoare a U.M. 0544 (fosta D.I.E., acum S.I.E.)?! Pentru cei care au carenţe intelectuale, a-i cere „muie“ unei femei înseamnă, în limbajul populăros al d-lui preşedinte Traian Băsescu, „să i-o sugă“, tot aşa cum preşedintele Băsescu se declarase hotărît să i-o sugă „Marelui Licurici“. Că aşa e-ntre scriitorii moderni din gaşca porno a clicii de la conducerea U.S.R. (cf. http://roncea.ro/2012/05/14/porno-icr-cartarescu-si-patapievici-au-infestat-europa-cu-literatura-pornografica-platita-din-pensiile-si-alocatiile-taiate-de-la-gura-batranilor-mamelor-si-copiilor/). De altfel, Mircea Cărtărescu, colegu’ de „generaţie optzecistă“ al lui „LIS“ şi unul dintre intelectualii lui Traian Băsescu, pe care l-a cadorisit cu multe decoraţii, chiar scrie într-una din făcăturile sale scatofage, Orbitor, la care citea Traian Băsescu de vreo cinci ani şi care a fost tradusă de către I.C.R., pe bani publici, în aproape toate limbile pământului, astfel: „Ce, vă-nchipuiţi că un englez poate să strige pe stradă «Îmi bag p*la-n regina Angliei»? Sau un american «Mă f*t în ea de Casa Albă»? […] Cică o armată de spermatozoizi ţâşnesc dintr-o p*lă şi merg, voioşi şi viteji, printr-un tunel lung şi întunecos. Abia aşteptau s-ajungă în p**da gagicii, să-şi facă treaba acolo…“ (vezi mircea cărtărescu, ORBITOR. Aripa dreaptă. Ediţie definitivă. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 239 şi, respectiv, 240; vezi şi Ion Spânu, «Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, scrie în Orbitor: „Îmi bag p... în regina Angliei“», în Cotidianul, 23 aprilie 2012, pe http://www.cotidianul.ro/imi-bag-p-in-regina-angliei-180291/). De altfel, mizeria „literară“ ORBITOR este plină de fraze despre felaţie, sodomie, descrieri scatofage etc. Ca atare, cînd citeşti o ştire ca aceasta: „Mircea Cărtărescu, printre favoriţii la Premiul Nobel pentru Literatură“, îţi vine, vorba unui scriitor german, „să pui mîna pe pistol!“ Pentru că de la „Estetica urîtului“ – de la „Flori de mucigai“, de Tudor Arghezi, sau Hoitul, de Charles Baudelaire – pînă la maculatura scatofagă a lui mircea cărtărescu (asta-i grafia originală de la Editura Humanitas) este o distanţă ca de la Cer la Pămînt. Asta-i „elita“ postdecembristă a literaturii „moderne“ girate de (c)academicianul-ambasador Nicolae Manolescu.

Sau „LIS“ vorbeşte despre o intelectuală ca Riri Sylvia Manor, care i-a reproşat că nu are şi el, Liviu Ioan Stoiciu, „amintiri de la Auschwitz“ (cf. http://www.observatorcultural.ro/PRIMIM-LA-REDACTIE.-Scrisoare-deschisa-domnului-Liviu-Ioan-Stoiciu*articleID_14039-articles_details.html)?! Atunci „LIS“ nu a avut curajul să-i dea individei nici o replică, lăsînd opinia publică să creadă că această ipocrită ar avea dreptate în faptul că poleieşte cu aur de trompetă minciunile despre Auschwitz şi, implicit, despre holocau$t! Pentru că veni vorba: citiţi „Marea minciuna a sionismului“, pe http://relhit.wordpress.com/2011/05/30/.

Desigur, nu-i pot contesta lui Liviu Ioan Stoiciu curajul de a fi denunţat malversaţiunile lui Nicolae Manolescu, motiv pentru care s-a ales şi cu un dosar de calomnie (vezi http://www.mediafax.ro/cultura-media/uniunea-scriitorilor-l-a-dat-in-judecata-pe-liviu-ioan-stoiciu-pentru-calomnie-3150711) – în care nu se ştie ce sentinţă s-a dat. Desigur, cînd L. I. Stoiciu spunea, în 2008, „eu nu fac decât să critic abuzuri în funcţii, să spun lucrurilor pe nume şi să fac observaţii intransigente pe seama lor“, se situează în postura celui care avertizează că „România este făcută praf…“. Acum, curajul i s-a mărit şi, iată, se dă, cum a mai făcut-o în iulie 1999, la neorevizioniştii hungarişti. E încurajator ca, măcar la interval de 13-14 ani, Stoiciu să sară la beregata maghiarizaţilor şi a hungariştilor.

Aştept de la L. I. Stoiciu, acum, prompt, în Cotidianul de mîine, o „observaţie intransigentă pe seama“ obrăzniciei curvarului, spionului şi hoţului Laszlo Tokes (pentru bibliografia la adjectivele enumerate, vezi http://ro.altermedia.info/minoritati/eliminarea-din-constitutie-a-sintagmei-minoritati-nationale_24886.html), care a cerut de la „Ungaria protectorat pentru moghiorii din Transilvania“! Deşi, cum se ştie şi cum am repetat în 4 iulie 2013, în emisiunea d-lui Dragoş Dumitriu, de la postul 6TV, Transilvania nu a aparţinut niciodată Ungariei! Sau poate mai mult decît o observaţie intransigentă, poate să facă o chemare în judecată penală pentru atentat la siguranţa naţională. Pentru că Cătălin Ivan, vorbetele P.S.D.-ului, afirmă că „Laszlo Tokes are o gîndire primitivă“ (cf. http://www.cotidianul.ro/catalin-ivan-despre-laszlo-tokes-are-o-gandire-primitiva-219070/). NU, d-le europarlamentar P.S.D.-ist, faci o mare greşeală minimalizînd demersul nemernicului Laszlo Tokes: nu are o gîndire primitivă, ci, una racordată la foarte „modernul“ şi perniciosul neorevizionism maghiar, ca şi avocata Eva Maria Barki, care, şi ea, invoca, în 2007, exemplul Tirolului de Sud. De aceea, el nu trebuie ironizat cu faptul că „s-a făcut de rîs în Parlamentul Europei“, ci trebuie băgat prompt la puşcărie sau expulzat din ţară. Cu asemenea „argumente“ tolerante au „coabitat“, mereu, toate partidele guvernamentale postdecembriste, care s-au sprijinit de cîrja politică numită U.D.M.R. (care este tratată ca partid, deşi nu este partid!), partide din cauza cărora „România a fost făcută praf“ – cum constată, alarmat, mirat şi tardiv, şi un scriitor neeuroparlamentar ca Liviu Ioan Stoiciu!

Mai aştept ca L. I. Stoiciu să-i citească şi cărţile lui Cornel Dan Niculae – pe care l-a invitat d-l Coja în emisiunea lui –, pentru a începe să le critice „abuzuri în funcţii“ (corect se spune „abuzuri de funcţie“) şi escrocheriile veritabile ale „evreilor sionişti“, acuzaţi de Cornel Dan Niculae; cărţile acestuia încă se mai găsesc la Librăria „Mihai Eminescu“, la subsol.

Aşadar, vă rog să citiţi, să difuzaţi în reţelele dvs. de socializare şi să propuneţi republicarea lor în revistele şi pe site-urile forumurilor la care aveţi acces:

http://ro.altermedia.info/minoritati/guvernul-tradator-al-romaniei_23359.html;

http://ro.altermedia.info/politica/crima-de-inalta-tradare_24947.html;

http://ro.altermedia.info/politica/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r_22883.html

http://ro.altermedia.info/politica/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf_23316.html;

http://ro.altermedia.info/politica/ofensiva-antiromaneasca-a-udmr_8141.html

http://ro.altermedia.info/minoritati/kelemen-hunor-un-fascist-in-guvernul-romaniei_19064.html

http://ro.altermedia.info/minoritati/eliminarea-din-constitutie-a-sintagmei-minoritati-nationale_24886.html

http://ro.altermedia.info/general/victor-ponta-cecitate-politica-sau-oportunism_24782.html.

Studii publicate în seriale:

4. „Esenţa hungarismului este antiromânismul“
http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-1_8952.html#more-8952;
http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-2_8963.html#more-8963;
http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-3_8973.html

5. „Războiul pentru Transilvania“

http://ro.altermedia.info/minoritati/razboiul-pentru-transilvania-1_8832.html

http://ro.altermedia.info/minoritati/razboiul-pentru-transilvania-2_8833.html#more-8833

http://ro.altermedia.info/minoritati/razboiul-pentru-transilvania-3_8834.html

http://ro.altermedia.info/minoritati/razboiul-pentru-transilvania-4_8835.html#more-8835

http://ro.altermedia.info/minoritati/razboiul-pentru-transilvania-5_8859.html#more-8859

6. „Transilvania – pretextul destrămării României“

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-pretextul-destramarii-romaniei-1_8754.html

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-pretextul-destramarii-romaniei-2_8760.html

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-pretextul-destramarii-romaniei-3_8767.html

7. „Transilvania în plasa ocultei internaţionale“

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-1_8791.html#more-8791

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-2_8810.html

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-3_8819.html

http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-4_8864.html

Succes la lectură!

Prin aceste link-uri răspund şi întrebării băşcălioase din titlul pus de d-l Coja: iată că „înţelepţii carpatho-danubiano-pontici“ nu au tăcut şi au tot răspuns provocărilor hungariste. Într-un comentariu al său la comentariile mele de pe link-ul în care a republicat articolul lui „LIS“, d-l Coja mă trage de urechi:

„Ptr dl Zarnescu
Pentru ce scriem de atâta vreme sute de pagini? Nu pentru a-i lumina la minte pe fraţii noştri care gândesc şi acţionează greşit? Iar când un românaş de-al nostru se dumireşte şi vine alături de noi, în loc să-l primim cu bucurie, îl certăm că nu a fost la fel de deştept ca noi?“

La care i-am replicat astfel, dar încă nu mi-a postat textul, lăsîndu-l „în aşteptare“:

«Ptr dl Coja
Deştept se vede că a fost de vreme ce a luat atîtea premii. Problema este alta, pe care nu o vede nici „rabinul A.Z.“: că este oportunist. Aşa s-a „deşteptat“, acum cîţiva ani, şi în cazul lui Vadim: şi la ce i-a folosit?»

Într-adevăr, după ce a fost 20 de ani prim-vicepreşedinte al P.D.L. şi „a criticat intransigent“ (ca şi Liviu Ioan Stoiciu) şi constant liberalismul de pe poziţia „social-democratismului“, aşa s-a dumirit şi Sorin Frunzăverde şi, după ce s-a ofilit ca social-democrat, a traseiat „verde“ – adică a fost primul care a spălat putina din P.D.L. la P.N.L! –, ca să formeze „dreapta autentică împreună cu Crin Antonescu (vezi: „Scursurile din P.D.L. se preling în P.N.L.“, pe http://ro.altermedia.info/general/scursurile-din-pdl-se-preling-in-usl_23676.html). Tot aşa s-a dumirit, instant, şi Victor Ponta, chiar în seara încheierii alegerilor parlamentare, şi a propus U.D.M.R.-ului să participe la guvernare, deşi nu era cazul şi, după „leproşurile“ făcute îndeosebi de presă, s-a mulţumit să coabiteze măcar cu antiromânul Gheorghe Frunda (năpîrlit, după 1989, în György Frunda, pronunţat cu buzele ţuguiate „Frundo“), pe care şi l-a luat consilier; mă mir că nu l-a luat şi pe Attila Vereştoy, priceput în distrugerea pădurilor. Şi aşa, prin talentu’ politic al premierului Ponta, divergenţele ireconciliabile dintre Putere şi Opoziţe, din etapa premergătoare alegerilor, s-au transformat în „coabitare“ postelectorală – coabitare pe care eu am numit-o simbioza cleptocraţiei.

Aşadar, problema nu este că am avea lipsă de înţelepţi, ci una mult mai gravă: că, prin retrovoluţia din decembrie 1989, ne-a căzut pe cap o pletoră de guvernanţi şi de politicieni trădători! Nu avem lipsă de înţelepţi şi nici nu au fost şi nu sunt tăcuţi – dimpotrivă, nu sunt foarte vocali –, dar autorităţile obligate să ţină cont de opinia lor sunt conduse de trădători. Aceştia sunt vinovaţii, aceştia trebuie extirpaţi!

Fireşte, nu îl suspectez pe Liviu Ioan Stoiciu de perfidia şi fariseismul proprii premierului Victor Ponta. Ba chiar sunt dispus să îi acord beneficiul dumiririi – via Coja – şi să-l acceptăm „alături de noi“, cum se exprimă, încrezător, d-l prof. Ion Coja, deşi am serioase rezerve ştiinţifice că ar fi sincer: e prea întîrziată „dumirirea“ lui pentru a fi şi autentică.

Dar, cum s-a văzut, deja, „coabitarea“ marca Ponta a creat, acum, noi provocări periculoase societăţii româneşti, cum este încredinţarea către firma CHEVRON a contractului pentru forajele extragerii gazelor de şist, ultima provocare fiind legea privind forma accelerată a aplicării criminale a principiului restitutio in integrum – cică la presiunea Uniunii Europene, care, prin C.E.D.O., ar amenda România dacă nu cedează pretenţiilor celor care vor să li se retrocedeze proprietăţi la care nu au dreptul: un exemplu extrem de revoltător este Ordinul călugăresc Premonstratens, al Vaticanului, care pretinde Băile Felix şi 176 de hectare, fiindcă, chipurile, le-ar fi aparţinut în sec. al XIII-lea – deşi procesul în cauză a fost soluţionat în 1937! În urmă cu vreo 15 ani, călugării maghiari ai Ordinului Franciscan, tot al Vaticanului, pretindeau aceleaşi Băi Felix! Vedeţi de ce, aşa cum am mai propus în articolul „Biserica Ortodoxă Română şi Securitatea naţională“, Biserica Catolică trebuie scoasă în afara legii?! Fiindcă a rămas la fel de ticăloasă ca la început, atunci cînd, în anul 1054, a provocat schisma, după cum maghiarii au rămas la fel de ticăloşi ca atunci cînd, pe la anul 900, au invadat Cîmpia Panonică. La fel şi U.D.M.R., o organizaţie fascistă, şovină, revanşardă şi antiromânească, trebuie interzisă!

Acum, în aceste vremuri de mare pericol pentru Neamul Românesc, e vorba, cum spunea d-l Coja zilele trecute, să trecem „La Arme!“. Trecem, dar cine cumpără armele?! Pentru că de tras, încă putem trage cu ele!

30 iulie 2013, Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

luni, 8 octombrie 2012

Col(r.) V. Zărnescu - Plagierea studiilor despre profanarea inscripţiei BUDAPESTA

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu:

Plagierea studiilor despre profanarea inscripţiei BUDAPESTA

În ultimul deceniu, plagiatul s-a răspîndit nestingherit, întrucît pedepsirea lui depinde de dovezile aduse pentru a-l incrimina – evident, sub specie penală. Laxitatea şi ambiguitatea în interpretarea şi în aplicarea legii se reflectă negativ în facilitatea obţinerii diplomelor de licenţă, a doctoratelor etc. – ceea ce, evident, duce la compromiterea respectivelor titluri profesionale şi ştiinţifice. Oricum, acuzele de plagiat aduse unor persoane de mare notorietate au rămas fără efect – fapt care, fireşte, a dat infractorilor siguranţa că nu vor fi pedepsiţi.

Dar, în ceea ce priveşte materialele de presă, pînă s-ar ajunge la incriminarea penală, există culpa morală a încălcării deontologiei. Numai că, din cauza pletorii de „jurnalişti“ – apăruţi ca ciupercile după ploaie şi, din păcate, în cele mai multe cazuri, de o incultură vastă şi o imoralitate pe măsură – şi de reviste şi bloguri on line, este greu să depistezi sursele iniţiale, originale, ale materialelor plagiate. În ceea ce mă priveşte, eu am avut prioritatea absolută în lansarea documentată inedit a unui subiect de mare importanţă istorică şi politică: (re)acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe arcada Arcului de Triumf. Mascarea cu ciment reprezintă nu numai o culpă penală cvasi-obişnuită, care ar intra doar sub incidenţa articolelor 319 şi 360 din Codul Penal şi a art. 54 din Legea nr. 422/2001, ci, după cum am relevat, constituie crima cea mai gravă, prin circumscrierea juridică a acestei fapte penale: am indicat art. 155-156 şi 163 din Codul Penal şi art. 3 al Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, referitoare la trădarea prin ajutarea inamicului, pe timp de pace sau război. În această speţă, trebuie să se aplice, într-adevăr, situaţia de război deoarece, în realitate, România este în război informativ – din păcate, defensiv – cu Ungaria, încă de la semnarea, la 4 iunie 1920, a Tratatului de la Trianon. Şi, mai mult, întrucît este vorba de re-acoperirea cu ciment a inscripţiei, fapta constituie o recidivă, reprehensibilă în cel mai înalt grad.

În rezumat, în studiul Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R. – publicat, ca Scrisoare deschisă, în 4 septembrie 2011, pe Altermedia –, am demonstrat că, de la Tratatul de la Trianon şi pînă azi, Ungaria, atît în mod direct, cît şi cu ajutorul U.D.M.R., a practicat, consecvent, aceeaşi politică revanşardă, revizionistă şi de incitare a maghiarilor şi maghiarizaţilor din România la secesiune teritorială în vederea alipirii, ulterioare, a Transilvaniei la Ungaria, aşa cum fusese situaţia în vremea defunctului Imperiu Austro-ungar, pe cale de a fi resuscitat ca „Al Patrulea Reich“! Una dintre consecinţele acestei politici revanşarde este acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf – din cauza slugărniciei şi atitudinii trădătoare a guvernanţilor români! Scrisoarea deschisă a fost depusă la Administraţia prezidenţială cu nr. 14222/5 sept. 2011, la Ministerul Apărării Naţionale cu nr. 26738/6 sept. 2011 şi la Primăria Capitalei cu nr. 1026536/6 sept. 2011. Articolul a fost publicat, aproape simultan, în mai multe reviste electronice – în Curentul Internaţional, Naţiunea, Neamul Românesc, Necenzurat etc. – şi pe bloguri – Rapcea.ro , de ex., – şi a fost republicat sau semnalat, din propria iniţiativă a blogerilor, pe diverse site-uri – Octavpelin, Trezirea la Realitate etc. L-am trimis, însă, prin e-mail, şi altor publicaţii on line importante, care, evident, nu l-au publicat, el fiind, totuşi, cunoscut în respectivele redacţii.

După ce am aşteptat să primesc răspuns de la cele trei autorităţi ale statului cărora le adresasem Scrisoarea deschisă, am demonstrat – în studiul complementar Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf, publicat pe Altermedia – cum muşamalizează ele fapta penală, de care erau vinovate direct, cel puţin prin inacţiune, prin ignorarea faptului: pentru că nu se putea ca aceste autorităţi să nu fi aflat de profanarea Arcului de Triumf, pînă ca eu să le fi adus la cunoştinţă această crimă. Acest al doilea articol a fost, de asemenea, publicat, simultan, în Curentul Internaţional, Necenzurat, Naţiunea, Semănătorul, fiind, la fel, semnalat pe multe site-uri. În acest studiu, chiar îl citasem pe scientistul Derek J. De Solla Price, care formulase o veritabilă axiomă: pentru a-ţi asigura paternitatea ideilor, trebuie să le difuzezi cît mai mult, spre a fi cunoscute de cît mai mulţi cititori; dintre aceştia se vor găsi cîţiva care-ţi vor semnala plagierea de către alţii a articolelor sau măcar a ideilor tale. Axioma scientistului De Solla Price s-a verificat în cazul meu: cîţiva cititori mi-au indicat unele materiale ale căror autori mi-au plagiat ideile şi acţiunile mele privind blasfemia de pe Arcul de Triumf: evident, fără să mă citeze ca iniţiator al semnalării documentate a faptului şi al apelului la autorităţi pentru înlăturarea acoperirii cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf şi, cu necesitate, a pedepsirii autorilor. E-adevărat, semnalarea fusese făcută iniţial, ca fapt divers – prin 2010 –, de către comisarul Florin Şinca, cum relevă Stelian Tănase şi Victor Roncea, şi de către fotoreporterul Dragoş Savu, cum atestă Nicolae N. Tomoniu. Dar semnalarea documentată şi apelul la autorităţile competente şi, totodată, vinovate de producerea şi ignorarea profanării Arcului de Triumf, în vederea înlăturării ei şi a pedepsirii vinovaţilor îmi aparţineau ca prior in tempus.

Şi acum intervine plagiatul: fenomen răspîndit, ca o molimă, în aceşti ani. Un individ de la publicaţia electronică ziuanews.ro, Alex Puiu, a publicat, în 6 aprilie a.c. – deci, la opt luni după mine –, compilaţia UDMR profanează Arcul de Triumf, care are acest supratitlu, «Inscripţia "Budapesta" de pe arcada Arcului de Triumf, (sic) modifică Istoria Românilor», supratitlu în care, vorba aceea, spune, la „două vorbe, trei prostii“, deoarece: 1) pune virgula între subiect şi predicat; 2) inscripţia „Budapesta“ nu „modifică Istoria Românilor“, ci, dimpotrivă, o consemnează fidel; 3) doar mascarea inscripţiei BUDAPESTA „modifică“ Istoria, în sensul că o „falsifică“ – cuvînt pe care trebuia, în mod corect, să-l folosească, dacă ar fi ştiut limba română. În maculatura sa, agramatul Alex Puiu pretinde că el şi revista la care lucrează au apelat – se subînţelege, primii – la autorităţi pentru înlăturarea prejudiciului adus! Evident, nu mă citează pe nicăieri, deşi dă cîteva citate din articolul meu „Victoria Ungariei asupra României…“. Dar, ca un agramat „care este“, debitează şi alte inepţii: «ZIUAnews solicită autorităţilor să lămurească această delicată (sic) problemă şi să restabilească dorinţa înaintaşilor noştri, care, în 1936, au considerat că înfrângerea armatelor comuniste din anul 1919 a reprezentat un război legitim al ţării, o victorie a armatei române [corect: „Armatei Române“– n.n., V.I.Z.] şi un moment crucial în istoria noastră. Reamintim cititorilor ZIUAnews că aceeaşi inscripţie "Budapesta" a fost îndepărtată de comunişti, în primii ani de stalinism românesc [expresia „stalinism românesc“ este la fel de imbecilă ca expresia „ceferiştii sovietici“, des uzitată în presa proletcultistă – n.n., V.I.Z.]. Cu toate acestea, cadrele din C.C. al P.M.R. au decis, în 1953 - anul morţii lui Stalin -, să repună în drepturi (s.n. – V.I.Z.) fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului - înfrângerea lui Bela Kun». Ce înţelegeţi din aceste tîmpenii, care se bat cap în cap? Că, „în primii ani de stalinism românesc“ – adică în intervalul 1945-1952 – «aceeaşi inscripţie "Budapesta" a fost îndepărtată de comunişti» – adică, chipurile, ar fi fost, ca acum, acoperită cu ciment, iar în 1953 – anul morţii lui Stalin, la 5 martie – „au decis să repună în drepturi fila de istorie ruptă“; adică ar fi refăcut (?!) inscripţia originală „BUDAPESTA“ – „fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului“: adică liderii regimului comunist, deşi erau îndreptăţiţi să şteargă inscripţia „BUDAPESTA“ – care semnifica înfrîngerea jüden-bolşevicului Bela Kun – au refăcut inscripţia originală „BUDAPESTA“! Acest Alex Puiu este atît de imbecil, de incult şi de ilogic încît crede că dacă Stalin a murit în 1953, atunci jüden-comuniştii (citeşte: jidan-comuniştii) – care, în totalitatea lor, erau antiromâni şi au rămas antiromâni pînă azi! – ar fi trecut la sentimente mai bune – adică proromâneşti – şi, imediat, „au decis (…) să repună în drepturi“ inscripţia „BUDAPESTA“: anume, să scoată cimentul de pe ea, refăcînd-o în forma originală! Adică individul, de o prostie şi o ignoranţă patente, nu a auzit de Raportul lui Hruşciov, din 1956, care condamna stalinismul (Hruşciov însuşi fiind un exponent al stalinismului!) – stalinism care, la noi, a durat pînă în 1964, cînd au fost eliberaţi deţinuţii politici şi s-a lansat Declaraţia din aprilie, eminamente antisovietică! Şi aceasta doar la vîrful ierarhiei politice, căci, la nivelele subordonate, stalinismul a durat pînă în 1989!

Vedeţi ce încurcătură de maţe are Alex Puiu ăsta în cap? NU este în stare nici să mă plagieze corect, deşi, în articolul „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, eu postasem facsimilul cu răspunsul farsorului Ioan Cherecheş, director la Ministerul Culturii, în care se precizează: „…inscripţia BUDAPESTA a fost ştearsă tot în 1953, din dispoziţia C.C. al P.C.R.“!!! Dar din bălmăjelile lui Alex Puiu reiese invers, că în 1953 inscripţia BUDAPESTA ar fi fost refăcută (!) şi ar fi existat „după unii, pînă în 2005, iar, după alţii, pînă în 2008“, după care ar fi fost reacoperită cu ciment! Dar chiar din faptul că el se referă la ambele „variante“ reiese că mai fuseseră şi alţii care s-au referit la problemă, despre care el ştie, dar nu-i aminteşte – deşi ar fi trebuit, dacă ar fi fost cinstit, dacă ar fi respectat deontologia. Atunci, cum vrea să apară, aşa, din senin, el şi Ziuanews ca primii care „au cerut autorităţilor“ să înlăture trădarea de pe Arcul de Triumf? Gunoiul ziaristic al lui Alex Puiu a fost preluat şi de ziarul Tricolorul, din 12 aprilie a.c.; a fost preluat ad literram, integral şi necritic; ba i s-a făcut o critică, totuşi: în supratitlul agramat «Inscripţia "Budapesta" de pe arcada Arcului de Triumf[,] modifică Istoria Românilor», d-l Corneliu Vadim Tudor a introdus virgula după cuvîntul "Budapesta", ca să elimine greşeala elementară comisă prin punerea virgulei între subiect (inscripţia) şi predicat (modifică), adică înainte de „modifică“ – deşi era mai simplu şi, totodată, realmente corect, doar să scoată virgula de după „Triumf“. Dar C. V. Tudor nu a remarcat – el sau redactorul care a preluat porcăria lui Alex Puiu – greşeala şi mai gravă, contradicţia de natură logică şi semantică, dintre subiectul şi predicatul titlului, analizată mai sus, la punctele 2 şi 3. Eu i-am trimis d-lui Corneliu Vadim Tudor o replică, în care-i semnalam plagiatul comis de acest gargaragiu de presă şi-l rugam să facă precizarea cuvenită, dar nu a publicat-o; poate o publică, acum, pe aceasta.

La fel ca plagiatorul Alex Puiu se exprimă şi o „fătucă“ de la Adevărul, Diana Toea, în făcătura «INCREDIBIL Cum au şters autorităţile istoria românilor, „de dragul“ ungurimii. Ce victorie importantă a Armatei a fost eliminată de pe Arcul de Triumf FOTOLGALERIE», din 2 oct. a.c. – care, după cum vedeţi, are greşeli şi în titlu: ce e aia „FOTOLGALERIE“?; nici măcar din titlul cu verzale nu sunt în stare să elimine greşelile! Mizeria „ciumpalacei“ Diana Toea nu este, de fapt, decît o reluare a inepţiilor lui Alex Puiu, cu unele înflorituri de stil, ca să pară „originală“. Iată ce scrie individa, fără să o doară capul: «Plăcuţa comemorativă a avut un destin tumultuos, cu atât mai mult cu cât acelaşi basorelief „Budapesta“ a fost zidit (sic) în primii ani de comunism românesc şi reabilitat în 1953, anul morţii lui Stalin» (s.n. – V.I.Z.). După mintea ei găunoasă ca un şvaiţer, expresia „plăcuţa comemorativă“ este echivalentă – prin atributul „acelaşi“ – cu «basorelieful „Budapesta“», iar adverbul „zidit“ este sinonim cu „reabilitat“, ceea ce atestă că îi lipsesc – ca şi lui Alex Puiu – inclusiv proprietatea termenilor şi coerenţa logică; apoi, faptul că repetă şi ea, papagaliceşte, sintagma „anul morţii lui Stalin“ atestă, categoric, plagierea textului plagiatorului Alex Puiu. Dar, cum ameţita Diana Toea nu este în stare, nici ea, să plagieze corect, evident că nu este în stare să gîndească nici cît negru sub unghie şi, ca atare, scrie cu mînuţa ei că «basorelieful „Budapesta“» ar fi fost „reabilitat în 1953“; adică tocmai în anul cînd, de fapt, inscripţia BUDAPESTA – care nu este doar o „plăcuţă comemorativă“, cum crede toanta – a fost acoperită cu ciment!!! Altă ticăloşie a Dianei Toea rezidă în faptul că indică drept sursă a „fotolgaleriei“ site-ul www.stelian-tanase.ro, deşi acolo nu există nici o fotografie a Arcului de Triumf, iar fotografiile publicate de ea sunt făcute de mine , în 10 ianuarie 2012 (cf. http://www.samanatorul.ro/revista/samanatorul_nr_1-ianuarie-2012.pdf) şi postate doar în articolul „Victoria Ungariei asupra României…“, după cum se vede inclusiv în revista Semănătorul, nr. 1, ianuarie 2012, pag. 8-9, şi după cum atestă, expressis verbis, d-l Nicolae N. Tomoniu, directorul revistelor Semănătorul, căruia îi mulţumesc, pe această cale, pentru amabilitatea de a-mi publica articolele şi, totodată, îl felicit pentru patriotismul manifest şi pentru curajul civic dovedit. Apoi, în Adevărul din 3 oct. a.c., adică a doua zi, probabil ca să nu uite ceea ce scrisese în ziua anterioară, şi ca să umfle „mangoţi“ mai mulţi de la ziar şi să-şi mărească „palmaresul“, „fătuca“ mai execrează aceeaşi maculatură în altă formă şi sub alt titlu: „Administraţia Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie de pe Arcul de Triumf FOTOGALERIE“. Şi cum prostia este starea ei imanentă, desigur că, în subtitlul în care îşi autocitează titlul articolului din ziua precedentă, se păstrează „fotolgaleria“. Şi, fireşte, nu mai ţine minte că, în 2 oct., a scris «basorelieful „Budapesta“ a fost (…) reabilitat în 1953, anul morţii lui Stalin», iar a doua zi, 3 oct., precizează în titlu şi în text: „Administraţia Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie…“! Adică a uitat azi ceea ce a scris ieri! O altă dovadă a faptului că Diana Toea l-a plagiat pe Alex Puiu – care, la rîndul său, mă plagiase pe mine! – o atestă folosirea repetată, în titlu şi în text, a clişeului „o filă de istorie“, care se regăseşte şi în bălmăjeala lui Alex Puiu, în subtitlul „O filă de istorie românească, astupată cu ciment“! Dacă aceşti doi plagiatori ordinari ar fi citit cu atenţie al doilea studiu, „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, ar fi remarcat că eu am amendat presupunerile mele din articolul iniţial, „Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.“, şi am relevat că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA se comisese în 2005, indicînd şi mai multe link-uri de filme, existente pe YouTube. Ca să se mai cultive aceşti doi scribi neisprăviţi, precizez că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA se comisese abia în 1953 – şi nu „în primii ani de stalinism românesc“, ca să fi fost „reabilitată în 1953“, cum pretinde ageamiul Alex Puiu şi repetă psitacista Diana Toea –, şi a durat cel puţin pînă în 1964, aşa cum se poate vedea, de la minutul 4 şi 39 sec pînă la minutul 4 şi 43 sec, în filmul făcut, în 1964, de British Pathé: http://www.britishpathe.com/video/rumania! Abia după preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu s-a refăcut inscripţia originală, care a durat cel puţin pînă în 2000, poate pînă în 2004! În mod cert, însă, între 1968-1990, inscripţia BUDAPESTA exista în forma sa originală, neacoperită cu ciment! Oricum, primarul Sorin Oprescu trebuie să depisteze data cînd a fost reacoperită şi să dea seamă pentru faptul că, deşi ştie, din 2006, că a preluat Arcul de Triumf cu inscripţia BUDAPESTA profanată, nu a făcut nimic pentru a înlătura blasfemia şi a-i pedepsi pe criminali.

Dincolo de nemulţumirea – întemeiată – pe care mi-o produce furtul ordinar al ideilor şi acţiunilor mele, plagiatul comis de aceşti doi paraziţi de presă are, totuşi, cîteva părţi pozitive: 1) se răspîndeşte printre cititori ştirea despre infamia comisă de U.D.M.R.-işti şi muşamalizată de guvernanţi prin falsificarea Istoriei Naţionale pe Arcul de Triumf; 2) informaţiile lizibile conţinute au fost preluate, sumar şi selectiv, în alte materiale, precum „Budapesta pe Arcul de Triumf. Kelemen Hunor, un ministru antiromân şi total incompetent“, pe www.agentia.org; „Incredibil! Primaria Bucuresti a sters basorefieful Budapesta de pe Arcul de Triumf. A disparut victoria Armatei Romane din capitala Ungariei in 1919“, pe www.ancheteonline.ro; «Cum au şters autorităţile cuvântul "Budapesta" de pe Arcul de Triumf "de dragul" maghiarilor», pe www.evz.ro; şi 3) printre prostiile debitate de către cei doi în dejecţia lor, s-au vehiculat şi informaţii corecte, care confirmă opinia mea referitoare la muşamalizarea de către autorităţi a acţiunii trădătoare de pe Arcul de Triumf, comisă de guvernanţi – tăinuire care constituie „infracţiune în formă continuată“, cum stipulează legea penală! De aceea am şi renunţat să le intentez celor doi condeieri nătîngi un proces penal pentru plagiat.

Aşadar, trădătorii de Neam şi Ţară de la Preşedinţie, de la Ministerul Apărării Naţionale – precum ignobilul general-mr. (r.) Mihail E. Ionescu –, de la Primăria Generală – precum ipocritul primar „independent“ dr. Sorin Oprescu –, de la Ministerul Culturii – ca farsorul Ioan Daniel Cherecheş, ca fascistul Hunor Kelemen şi alţi antiromâni mai vizibili sau mai camuflaţi, toţi aceşti trădători, deci, nu mai au nici o scuză că nu au citit avertismentele mele, sau că nu m-aş fi exprimat eu mai citeţ, sau că „problema excede competenţele Ministerului Apărării Naţionale“ – cum scria acest general (r.) Mihail E. Ionescu, care ar trebui degradat şi băgat la puşcărie „cu celeritate“, fiind printre cei mai vinovaţi, întrucît e „cult în cap“. Oricum, şefii autorităţilor cărora m-am adresat – preşedintele Traian Băsescu, ministrul Gabriel Oprea şi primarul Sorin Oprescu –, chiar dacă cele două studii ale mele nu au ajuns la ei personal, au aflat despre ele din Buletinele informative realizate special pentru ei de către Serviciile Secrete, care monitorizează informaţiile referitoare la ei. Ei bine, iată că, în micimea lor intelectuală şi morală – probabil că nici nu au auzit de deontologie –, aceşti plagiatori mai agită şi ei lucrurile în faţa autorităţilor vinovate, iar cititorii mai află cîte ceva.

În mod deosebit, trebuie să-i mulţumesc distinsului ziarist Victor Roncea, pentru că a indicat în mod expres studiile mele, în materialul „Dovada ca Basescu, Comandant Suprem al Fortelor Armate, Oprescu, Primar General al Capitalei si Oprea, Ministrul Apararii, au stiut din 2011 de stergerea BUDAPESTEI de pe Arcul de Triumf si nu au facut nimic. Sesizarea unui colonel (r) SRI“. Mai mult, pe baza celor două studii ale mele, curajosul patriot Victor Roncea a trecut la o acţiune viguroasă: „Plangere Penala in Cazul Arcul de Triumf, pe adresa Primariei Capitalei, Oficiului pentru Monumente Istorice si a Ministerului Culturii. Administratia Prezidentiala si autoritatile Romaniei au fost sesizate oficial inca din iunie 2011 de catre un ofiter in rezerva al SRI“. Plîngerea penală a fost republicată de d-l avocat Mihai Rapcea şi de neînfricatul român Dan Tănasă – hărţuit în procese de maghiarizaţii din Covasna.

Demersul este bun, mă gîndisem şi eu la el, de aceea apelasem la F.A.C.I.A.S. – într-o şedinţă comună organizată de conducerea S.C.M.D., în 14 septembrie 2011, la Palatul Parlamentului – pentru a mă sprijini în deschiderea unui proces penal contra Guvernului, a Primăriei Capitalei şi a Preşedinţiei – aşa cum am relevat în comentariul meu din Curentul Internaţional. Dar, pentru că ştim în slujba cui este Parchetul, nu trebuie să ne aşteptăm la rezolvarea promptă şi completă: refacerea imediată a inscripţiei originale de pe Arcul de Triumf şi condamnarea vinovaţilor!

Îi urez deplin succes d-lui Victor Roncea şi îi voi acorda tot sprijinul în acest proces penal, în cazul cînd nu voi intenta, şi eu, altele contra autorităţilor vinovate. Apelez, pe această cale, la avocaţi patrioţi, competenţi şi curajoşi care să mă apere în eventualul proces penal pe care li-l voi intenta trădătorilor.

8 octombrie 2012

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

miercuri, 20 iunie 2012

Ardealul, pământ românesc - o carte veche cu subiect fierbinte

„Ardealul, pământ românesc” – de Milton G. Lehrer, un evreu-american care a iubit România şi adevarul istoric. DOCUMENTE

Colaboratorul nostru MV-Mh - Mircea Vâlcu - Mehedinţi ne mai propune un subiect de carte extrem de interesant, într-o carte apărută in anul 1944.

“Îmi permit să afirm şi să susţin că, la ora actuală, toţi evrei din România au un statut privilegiat, indiferent dacă au făcut ceva pentru romani sau împotriva lor, cu excepţia lui MILTON G. LEHRER care a fost unul dintre cei mai buni şi mari avocaţi internaţionali ai drepturilor românilor ardeleni din toate timpurile.” – Corneliu Florea
Nu întotdeauna toleranţa înseamnă şi măsură a înţelepciunii
de Virgil Ratiu
Cum “categoria parlamentar român” se află în numita vacanţă meritată pentru a-şi reface forţele intelectual-politice atât de uzate deja în anul pe jumătate trecut, chestiunea cu regionalizarea României în 8 teritorii pare că a fost dată uitării; în schimb, a apărut printre propunerile “de la centru” o altă înpărţire administrativă, anume fondarea unui nou sector al Bucureştiului care să cuprindă doar Centrul istoric, cum ar veni. Cine a venit cu ideea nu ştiu, dar cu siguranţă este vorba despre vreun politician care are de împărţit câteva funcţii, nu puţine, pentru clienţii săi mai vechi ori mai noi – căci despre altceva nici nu poate fi vorba. (Din 1990 România a tot fost împărţită clienţilor reprezentanţilor partidelor politice parlamentare. Satisfacerea unor astfel de “nevoi” a fost şi încă este permisă, se pare, sub multe umbrele ale legilor româneşti, legi în marea lor majoritate prost întocmite, intenţionat defectuos concepute!)
Cu privire la regionalizarea României, numai Tokes Laszlo şi apropiaţii săi nu au dat uitării iniţiativa, revenind la întâlnirea maghiarilor de la Tuşnad cu atât de bătuta şi deja vetusta “fixă-pilon” a lor de a obţine autonomia Transilvaniei şi, desigur, în perspectivă, alipirea acestui teritoriu românesc la Ungaria mamă. Cum faţă de acest demers şi-a exprimat susţinerea şi primul-ministru actual al Ungariei – atitudine care înseamnă amestecul lui Orban în treburile României – al nostrum ministru al Afacerilor Externe ar fi trebuit să-şi exprime indignarea pe măsura faptelor. Se pare că a bâlbâit ceva în acest sens. Insuficient însă.

Maghiarii din România, în frunte cu Tokes şi cu membrii UDMR – în lupta lor de o sută de ani pentru a fura Transilvania în folosul lor – se fac că nu cunosc măcar lecţia dată în 1944 de Milton Lehler, jurnalist şi istoric american, în lucrarea “Ardealul, pământ românesc”, şi cu atât mai mult nici nu vor să audă de recentul volum semnat de Larry L. Watts (foto), tot un american, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, Editura RAO, 2011. În această carte se descrie pe larg activitatea intensă a serviciilor de informaţii din fostul Bloc sovietic – dar nu numai, ci si a serviciilor similare de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial – (AVH – Ungaria, KDS – Bulgaria, Stasi – Germania de Est, STB – Cehoslovacia, SB – Polonia) -, toate orânduite sub direcţia moscovită a KGB, care aveau printre altele ca obiective “majore” dezmembrarea teritorială a României: Transilvania la unguri, Bucovina şi Basarabia la sovietici (adică la ruşi), Dobrogea şi o parte a Munteniei la bulgari, precum şi disuadarea şi blocarea economică a ţării noastre, generarea şi diseminarea de informaţii false despre România în ţările europene, asiatice şi americilor, declanşarea de revolte în interiorul ţării, provocări deliberate ale agenţiilor străine prin care România să fie discreditată în faţa tuturor naţiunilor şi tot în aceste scopuri: “măsuri active” prin care să se asigure “coordonarea strategiilor şi iniţiativelor la nivel general” şi “coordonarea şi direcţionarea operaţiunilor de dezinformare”. Aparatul AVH al Ungariei nu a ieşit niciodată de sub cuvântul şi iniţiativele KGB-ului de la Moscova. Sunt convins că şi astăzi serviciile lor colaborează – indiferent cum se numesc – având ţel otrăvirea opiniei publice şi manipularea percepţiei publice asupra realităţii din şi despre România şi, mai cu seamă, despre teritoriul cuprins în Transilvania românească.
Citiţi mai departe: