Cărţile lui Djuvara, poveşti ce fac rău istoriei noastre !

"Adevărul iese la iveală ca untdelemnul deasupra apei!" Zicală populară.
Iată că au trecut ani buni - din anul 2008 - când pe pagina mea 
http://www.tomoniu.ro/opinii/istorie/basarabi1.htm
aduceam argumente contra falsificării istoriei de către Neagu Djuvara. Lansat de şacalii de presă Cristoiu şi colonelul (în sfârşit!) descoperit Turcescu, prin subiectul diversionist "Basarabă-cuman" ei făcură din pensionarul de 50 dolari/lunar, după misiuni (încă nedesluşite) prin Africa şi prin Paris, unul din miliardarii României, cu sute de mii de euro în cont. Cărţile lui au umplut România cu minciuni-bombă istorice pe când cartea mea, scoasă din motive de lipsă de fonduri într-un tiraj de 400 de exemplare, a stat - așa cum stă și astăzi - pe site-ul meu rareori frunzărită. Niciun trust de presă nu s-a interesat s-o reproducă şi nici o subvenție de la AFCN - Administraţia Fondului Cultural Român nu mi-a fost dată pentru un tiraj care să estompeze  răul făcut de detractorii valorilor culturale românești. N-au fost .bani la AFCN nici măcar pentru monografia oraşului Tismana ce prezintă, printre alte premiere, un alt rău făcut istoriei noastre de Diplomele false ale lui Sigismund al Ungariei şi ale lui Ioan Huniade, 
Dar lucrurile încep să se schimbe: poţi minţi odată, de două ori, chiar de nenumărate ori dar NU POŢI MINŢI TOT TIMPUL!
Istoricii au început să-şi dea seama de diversiune.
Vom prelua orice fel de articol care demontează răul adus istoriei României de doar trei-patru oameni,  timp de 9 ani de zile.   Cristoiu, inventatorul găinii care naşte pui vii şi tuciuriul Turcescu cu misiunea lui neghioabă primită din partea lui Djuvara (care-l avansase cuman) de a lansa  stilul noului Cod al lui Da Vinci în țara noastră trebuie să ia sfârșit !
 Iată încă un articol apărut pe site-ul fluierul.ro

TARA ROMANEASCA. 1310-1352. STUDII GENETICE: BASARAB I, intemeietorul Tarii Romanesti, a fost român fără nici o legătură genetică cu cumanii. Neagu Djuvara a mințit cu nerușinare.

Câţiva ani la rând cărţile lui Neagu Djuvara despre originea cumană a primilor Basarabi, publicate la prestigioasa Editură Humanitas au fost succese de casă. Teoria originii cumane a dinastiei Basarabilor i-a adus mulţi bani în conturi bătrânului istoric nonagenar, înşelând buna credinţă a cititorilor români şi sfidând logica istorică.

Teoria cumană a Basarabilor promovată de Neagu Djuvara, nu are nicio legătură cu realitatea istorică. Şi ca minciunile proferate de Neagu Djuvara să fie complete l-a mai făcut pe Basarab I şi catolic, deşi bisericile ridicate de el erau zidite în cel mai pur stil bizantin ortodox. Istoricii diletanţi şi o parte a presei stipendiate de Soroş au dat curs promovării acestei teorii absurde, tocmai pentru a lovi în fondatorii statului medieval românesc şi în Biserica ortodoxă. Trebuie să fi lipsit de elementare studii de artă bisericească ca să susţii că Biserica Sf. Nicoale din Curtea de Argeş era ridicată de un catolic.

---

---

Dar, iată, că recent cercetătorii clujeni patronaţi de Academia Română şi Centru de Studii Transilvane au analizat genetic mormântul unui membru întemeietor al familiei Basarabilor: renumitul Vlaicu Vodă. În 28 octombrie 2014, la Academia Română din București, a avut loc comunicarea ,,Mormântul 10 din Biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeş.

Despre geneza Ţării Româneşti”, susţinută de către şef de lucrări dr. Beatrice Kelemen (Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Biologie şi Geologie – Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Ştiinţe, Cluj-Napoca), CS I dr. Adrian Ioniţă (Academia Română, Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, Bucureşti) şi CS I dr. habil. Alexandru Simon (Universitatea Babeş-Bolyai, Centrul de Studiere a Populaţiei – Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca).

Evenimentul, găzduit de Sala de Consiliu a Academiei, a fost moderat de Acad. Alexandru Vulpe (preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române) și s-a bucurat de o participare deosebită din partea comunității academice și universitare.

În urma discuțiilor și comentariilor, cele mai importante concluzii au fost următoarele:

Defunctul din Mormântul 10 („Vlaicu Vodă”) a decedat cu puţin timp înainte de ridicarea Bisericii Argeş II (biserica de astăzi), ridicată cel devreme pe la 1350, fiind înmormântat în Biserica Argeş I (datând din anii 1230-1260), fiind vorba, cel mai probabil, de unul dintre fiii nenumiţi ai lui Basarab I amintiţi într-un document din 1335;

Nu au apărut elemente care să îl lege în plan genetic pe defunct de comunităţi sau indivizi de origine cumană; istoria defunctului din mormântul 10 se înscrie în coordonatele cruciate (anti-tătare la acea vreme) ale afirmării monarhice, cunoscute atât de Ţara Românească, cât şi de Moldova;

Din cercetările genetice reiese că Basarabii erau etnici români, înrudiţi cu voievozii ortodocşi din Maramureş, care au pregătit revolta împotriva Coroanei maghiare şi „descălecatul” în Moldova, ce a dus la întemeierea noului stat medieval românesc de la est de Carpaţii Orientali.

În concluzie „teoria cumană” a lui Neagu Djuvara se înscrie ca şi cărţile demitizante ale lui Lucian Boia în direcţia „europeană” de falsificare a Istoriei României.

În opinia acestor “falsificatori ai istoriei” strămoşii noştri originari trebuie să fi avut origini cumane şi catolice, numai români ortodocşi să nu fie. Ştiinţa geneticii a reabilitat însă adevărul istoric: Basarabii erau români de religie ortodoxă.

(știrea și informatiile preluate partial din articolul lui Ionut Tene - de pe Napoca News http://www.napocanews.ro/2014/11/cercetatorii-clujeni-au-confirmat-genetic-originea-romana-a-dinastiei-basarabi-teoria-cumana-a-lui-neagu-djuvara-e-falsa.html)

---

---

Fluierul vă prezintă aici și articolul lui George Damian
"Basarab voievod a fost român şi ortodox. Neagu Djuvara ne cam minte"
în care minciunile lui Djuvara și Boia sunt desființate

Neagu Djuvara practică în cartea lui exact aceleaşi artificii de care îi acuză pe restul istoricilor români: ocoleşte unele documente, pe altele le interpretează aşa cum îi convine pentru a-şi susţine teza.

Enumăr mai jos o serie de documente (citate via Matei Cazacu, în Magazin Istoric din februarie 2013):

19 iunie 1330 ţarul sârb Ştefan Duşan se lăuda că a învins şapte ţari, printre care şi pe „Basaraba Ivanco, socrul ţarului Alexandru al Bulgariei”;

- 26 noiembrie 1332 Carol Robert de Anjou îşi aminteşte de bătălia de la Posada aşa „am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Transalpină de către Basarab, schismaticul [ortodox], fiul lui Thocomerius, spre marea noastră şi a sfintei coroane insultă, acest Basarab, necredinciosul nostru român, mânat de un gând rău…”;

- 19 mai 1335 altă amintire a lui Carol Robert de Anjou despre bătălia de la Posada : „Spre cinstea slujbei deosebite şi vrednice de o veşnică amintire a numitului magistru Toma, pe care ne-a făcut-o în Ţara Transalpină, unde atacul duşmănos pornit cu cruzime […] de către Basarab românul şi fiii lui …”;

- 17 octombrie 1345 Papa Clement al V-lea îl informa pe regele Ungariei că „ … am luat măsuri să se îndrepte felurite scrisori către nobilii bărbaţi Alexandu al lui Basarab şi către alţi români, atât nobili, cât şi oameni de rând” pentru sprijinirea a doi fraţi minoriţi;

- 9 iulie 1347 regele Ladislau cel Mare spunea aşa „în Ţara Transalpină, în expediţia domnului Carol faimosul rege al Ungariei împotriva lui Basarab românul, pe atunci necredincios regatului şi sfintei coroane”;

- 1358 Cronica pictată de la Viena îl numeşte pe Basarab „schismatic perfid” (n.red. schismatic = denumirea dată ortodocșilor de către catolici);

- 10 aprilie 1370 Papa Urban al V-lea îi scrie lui Vladislav Vlaicu (nepotul lui Basarab) şi îi reproşează că a rămas schismatic, moştenire de la „vechii săi predecesori”;

Citind cu bună credinţă toate aceste surse documentare nu poţi ajunge decât la următoarea concluzie: pe primul voievod al Ţării Româneşti îl chema Ivanco/ Ioan după botez, era creştin ortodox (schismatic) şi de etnie română (valah).

Neagu Djuvara reuşeşte performanţa să răstălmăcească toate aceste documente, pentru el nu există nici o îndoială că Basarab era cuman catolic. Thocomerius este pentru Djuvara „Toctamir” („fier călit” în limbile turcice), deci cuman. Varianta că Thocomerius din transcrierea latină ar putea fi Tihomir nu este luată în seamă. Că toate documentele ungureşti spun despre Basarab că era schismatic (ortodox) nu are aproape nici o importanţă pentru Neagu Djuvara – el spune că de fapt era vorba de calomnii din partea regelui ungar pentru a-l îndepărta pe voievod de Papă.

Neagu Djuvara citează un singur document în care Papa îl lăuda pe Basarab că a sprijinit activitatea unor călugări catolici „tanquam princeps devotus catholicus” – „ca/precum un devotat principe catolic”. Din punctul meu de vedere acest document chiar nu îl dovedeşte drept catolic pe Basarab – el i-a sprijinit pe călugării Papei „ca şi cum ar fi fost” un principe catolic. Cealaltă scrisoare papală în care se anunţă trimiterea unor scrisori către români (valahi) printre care şi fiul lui Basarab, Alexandru, nu spune precis că acesta ar fi fost catolic. Că le permitea catolicilor să facă propagandă în Ţara Românească este una, însă asta nu îi face neapărat catolici.

Ca şi în cazul lui Lucian Boia, editura Humanitas a pus în mişcare în sprijinul lui Neagu Djuvara un impresionant aparat de propagandă jurnalistică. Toţi cei care au ocupat secţiile de cultură de la diversele publicaţii sunt ferm convinşi că Basarab a fost cuman. Cartea lui Matei Cazacu în care sunt demontate tezele lui Neagu Djuvara „Ioan Basarab, un domn român la începuturile Ţării Româneşti” a trebuit să apară la Chişinău, la editura Cartier, că în Bucureşti nu a încăput. Ştiu ce îmi cumpăr data viitoare când trec Prutul.

(sursa: http://www.george-damian.ro/basarab-voievod-a-fost-roman-si-ortodox-neagu-djuvara-ne-cam-minte-4293.html)

---

---

Vasile Ernu: Interviu luat istoricului Matei Cazacu

Cînd domnul Neagu Djuvara a lansat „teoria cumană” („Thocomerius – Negru vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti”, Ed.Humanitas 2007) am rămas surprins de succesul mediatic pe care l-a avut, dar şi mai mult m-a surprins reacţia foarte slabă a lumii istoricilor de la noi. Nu sunt istoric, aşa că nu am o opine legată de acest subiect.

Am citit însă recent o carte-replică („Ioan Basarab, un domn român la începutul Ţării Româneşti”, Ed.Cartier 2013) dată de doi istorici medievalişti: Matei Cazacu şi Dan Ioan Mureşan.

Demult nu am citit o critică mai devastatoare, bine argumentată şi uşor accesibilă unui public mai larg. Zilele acestea am avut ocazia să discut cu istoricul Matei Cazacu*.

(V.E.) Vasile Ernu: Dragă Matei Cazacu, cartea „Ioan Basarab, un domn român la începutul Ţării Româneşti” este doar o critică a “teoriei cumane” a domnului Neagu Djuvara sau este ceva mai mult de atît? Ce îşi propune această carte?

Matei Cazacu: Critica teoriei cumane este doar vârful icebergului. Cartea este, înainte de toate, o replică întru apărarea istoriografiei româneşti mai vechi şi mai noi, pe care Neagu Djuvara o desconsideră, ba chiar o calomniază în bloc şi fără nuanţe începând cu Haşdeu, Onciul, Iorga şi Gh. Brătianu până în zilele noastre. Ea este apoi o reaşezare a problemei - întemeierea Ţării Româneşti la cumpăna secolelor 13 şi 14 - cu toate premizele şi consecinţele ei imediate pe terenul solid al documentelor, câte cunoaştem până astăzi.

Este apoi o lecţie de metodă. Deşi este considerată o ştiinţă, e drept nu exactă, ci umană, istoria nu operează ca matematicile cu teoreme demonstrabile, cu ecuaţii cu una sau mai multe necunoscute ce sunt repede identificate sau ca fizica şi chimia unde experienţele de laborator confirmă sau infirmă o ipoteză fără drept de apel. Istoria permite, ba chiar este nevoită s-o facă, dacă este cu adevărat creatoare, avansarea unor ipoteze, a unor scenarii sau modele pe care cercetarea ulterioară le confirmă sau nu, uneori după decenii sau chiar secole.

Istoriografia românească din ultimele secole a construit astfel de modele, unele (general) adoptate, altele respinse. Întemeierea Ţării Româneşti de un voievod român de confesiune ortodoxă este unul din aceste modele general acceptate de istoricii serioşi. Părerile amatorilor, oameni (probabil, uneori) de bună-credinţă, dar fără formaţie ştiinţifică în domeniu, trebuie să rămână în domeniul lor, science fiction. În Franţa, un astfel de personaj a scris o carte la câţiva ani după moartea lui Napoleon I, în care „dovedea" că împăratul nu a existat şi că în realitate e vorba de un mit solar!

Această carte este deci o pledoarie pentru profesionalism, pentru rigoare ştiinţifică şi pentru onestitate intelectuală. În sfârşit, last but not least, ea este realizarea parţială a unui proiect vechi de aproape cinci decenii. În 1966-67 eram student la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi voiam să fac o teză de licenţă (azi îi zice master, cred) cu profesorul Constantin C. Giurescu. Domnia sa m-a întrebat dacă aveam un proiect şi i-am răspuns că mă pasiona chestiunea întemeierii Ţării Româneşti.

Am fost foarte decepţionat când profesorul m-a sfătuit să renunţ la el, deoarece era prea complex (pentru un tânăr de 20 de ani) şi mi-a propus să aleg o monografie de domn muntean : „de exemplu, Vlad Ţepeş!” Această propunere mi-a transformat complet existenţa (nu intru acum în detalii), dar nostalgia vechiului meu proiect nu m-a părăsit niciodată.

Şi iată că îl văd realizat de Neagu Djuvara, dar, vai, în ce condiţii!

---

V.E.: Critica adusă „teoriei cumane” a domnului Neagu Djuvara este devastatoare. Demult nu am mai citit o deconstrucuţie atît de bine argumentată şi nuanţată. Care sînt argumentele centrale ale acestei critici? M.C: Faptul că Basarab poartă un nume de origine turcă veche (cumană), nu înseamnă că era de această origine.

M.C.: Argumentele centrale ale acestei critici sunt înseşi documentele şi cronicile de epoca neglijate şi/sau ignorate de Neagu Djuvara, deşi sunt adunate şi publicate de peste 200 de ani. Faptul că Basarab poartă un nume de origine turcă veche (cumană), nu înseamnă că era de această origine, deoarece toate mărturiile contemporane şi posterioare precizează că era român şi ortodox.

Nu există nici măcar un singur izvor care să afirme această aberaţie care a apărut în secolul 20 la unii istorici unguri. Iar numele lui de botez era Ivanco-Ioanco-Iancu, deci Ioan, un prenume care apare şi în familia Asăneştilor (Asan era porecla unuia din cei trei fraţi), întemeietorii celui de-al doilea ţarat româno-bulgar la 1185-6, care erau români (vlahi).

Câţiva cneji şi nobili români din Transilvania secolelor XIV-XV poartă nume de această origine, ca şi un număr foarte restrâns de mari boieri munteni din secolele XIV-XVI. Dar aceasta nu înseamnă ca erau cumani, cum afirmă Neagu Djuvara, citând un filolog ungur de tristă amintire, un adevărat "Fachidiot", pe care îl urmează orbeşte.

Este adevărat, şi nimeni nu contestă faptul că acest popor - de fapt o adunătură de triburi nomade purtând numele grupului dominant, aşa cum au fost hunii, avarii şi pecenegii - s-a instalat în Câmpia Dunării şi în nordul Mării Negre în secolele 12-13 unde au lăsat câteva urme în toponimie (vreo 300 din câteva mii si zeci de mii), câteva cuvinte în limba noastră, câteva morminte şi ceaune de fiert mâncarea. Alţii s-au refugiat în Ungaria de frica tătarilor şi s-au botezat catolici la 1238, urmaşii lor purtând nume creştineşti, astfel că, după această dată, singura indicaţie a originii lor este cea oferită de documente.

Aceleaşi documente care spun că Basarab era român şi schismatic (ortodox), iar nu cuman şi catolic! Neagu Djuvara ignoră fenomenul de modă în antroponimie (nume de persoane), ca de altfel şi în îmbrăcăminte, tehnică, etc. Johnny Răducanu, un talentat cântăreţ de jazz, era oare american fiindcă purta acest prenume ?

Sau comuniştii români care şi-au "botezat" copiii Vladimir, Zoia, Saşa, Serghei, Maia (de la 1 Mai) erau ruşi ? Sau românii din Ardeal şi din Basarabia maghiarizaţi sau rusificaţi de funcţionarii stării civile care făceau din Ion Janoş, şi respectiv Ivan, erau ei unguri sau ruşi ?

Guadelupa şi Martinica sunt pline de oameni care se numesc Cezar, Iulius, ba chiar Cantacuzino, deoarece au fost botezaţi astfel de funcţionarii stării civile franceze al căror ghid era un dicţionar latin-francez. In plus, Basarab este un titlu, o funcţie în Imperiul mongol, în care cumanii, cei rămaşi în afara Ungariei, au fost înglobaţi după 1241.

---

V.E.: Susţineţi că medievalistica românescă este sub un asediu paraştiinţific. În ce constă acest asediu şi ce rol joacă domnul Djuvara cu a sa „teorie cumană” ultramediată în această problemă? Oare „cumanomania” nu e un soi de nouă „tracomanie”? Cum credeţi că se explică acest succes imens la public a „teoriei cumane” a domnului Djuvara? Şi de ce credeţi că răspunsurile mai multor istorici importanţi au rămas într-un con de umbră?

M.C.: Tracomania lui Iosif Constantin Drăgan şi cumanomania lui Neagu Djuvara nu pot fi puse pe acelaşi plan, deoarece cea dintâi avea, ca şi slavomania lui Roller, un substrat politic, pe când cea de-a doua este un fenomen de modă, aşa cum la Roma tinerii eleganţi din secolele 4-5 se îmbrăcau şi se coafau după moda "barbară" (gotică sau hunică).

Tracomania a fost instrumentalizată de regimul naţional-comunist al lui Ceauşescu pentru a respinge, în numele unei antichităţi venerabile dar, vai, inexistente, moştenirea romană şi creştină care ne ancorează pe noi, românii, în Europa civilizată şi democratică. Tot aşa s-a întâmplat în Germania lui Hitler cu teoria germanismului arian impusă de regimul nazist ca dogmă ştiinţifică. Aceasta, potrivit principiului enunţat de Orwell : cine stăpâneşte trecutul controlează prezentul.

Cumanomania a apărut pe un fundal de criză existenţială politică şi economică, de neîncredere în elitele intelectuale şi în discursul lor. Ceea ce i-a dat curaj şi popularitate a fost, o spun cu regret, (mult prea) timida replică a istoricilor români din motive pe care nu e locul să le discut eu acum şi care ţin de demersul personal al fiecăruia din ei.

---

V.E.: În ultima perioadă, după ce domul Neagu Djuvara a scos mai multe cărţi de popularizare istorică, numele domniei sale a început să devină unul de referinţă în domeniul istoriei cel puţin pentru noi, profanii. Dumneavoastră afirmaţi tranşant că „Autorul se consideră o autoritate în materie de istorie universală, dar cunoştinţele sale provin din lucrări generale sau învechite, care nu ţin cont de cercetări mai recente.. etc” Unde este locul domniei sale în istoriografia românească? Cum se raportează lumea academică faţă de istoricul Neagu Djuvara?

M.C.: Este loc pentru toată lumea cu condiţia, ca la medici, să se respecte ierarhia între specialişti şi generalişti. L-am comparat pe Neagu Djuvara cu "unchiaşul sfătos" venit din lumi şi vremuri apuse, care povesteşte cu vervă şi talent istoria "neamului" pentru copii şi tineret, deci un vulgarizator al istoriei.

Câtă vreme istoricii specialişti nu vor face efortul de a scrie pe înţelesul unor cercuri largi de nespecialişti, amatori de istorie, ca francezii Frantz Funck-Brentano, Fernand Braudel, Régine Pernoud, Jacques Le Goff, Georges Duby, Marc Ferro şi Emmanuel Leroy-Ladurie, sau ca numeroşi anglo-saxoni (citez doar pe Steven Runciman, Peter Brown, David S. Landes), cititorii români vor fi siliţi sau tentaţi să se adreseze lui Neagu Djuvara pentru a evita limbajul prea tehnic sau limba de lemn.

Există apoi istorici care fac vulgarizare de bun nivel - în Franţa, Alain Decaux e cel mai cunoscut - dar care nu au pretenţia originalităţii şi în niciun caz nu-şi permit să ignore cu suficienţă documentele şi izvoarele sincere şi autentice. Şi totuşi, în România, Neagu Djuvara a fost numit doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti, dar în "laudatio" se vorbeşte mai mult de activitatea sa politică, diplomatică, de animaţie culturală şi caritativă. In orice caz, nu de Negru Vodă.

Iar dacă ar fi să-l plasez în istoriografia română, l-aş aşeza între poligraful Dumitru Popescu (autor de nuvele istorice şi cu haiduci), Bucura Dumbravă ("Haiducul" şi "Pandurul"), Florian Christescu ("Istoria neamului nostru") şi Dumitru Almaş ("Alei codrule fârtate"!).

(Sursa: adev.ro/mtb8zl)

(FLUIERUL)

Vampirul Djuvara pângărește Istoria Românilor!

Într-o Românie în care democrația a dat cu oiștea-n gard, iar mafioții și trădătorii au devenit mai populari decât elitele naționale – o nulitate doctă ca Neagu Djuvara face carieră. Ce-i drept, între bătrânețe și moarte. În loc să-și plimbe strănepoții prin Cișmigiu, ipochimenul răscolește, cu un băț putred, istoria noastră multimilenară, pe care o terciuiește după bunul plac al stăpânilor săi din umbră. Mașinăria de propagandă manipulatorie l-a teleportat pe noul ”Dascăl Național” (sic!), pe soclul lui Nicolae Iorga…

Ce blasfemie! Pentru puștime, ”istoricul, diplomatul, filozoful și romancierul” Neagu Djuvara (cum se recomandă sus-numitul prin bâlciuri și talciocuri) a devenit principalul reper (poate singurul!) de înțelegere (din păcate, greșită!) a trecutului nostru, mai recent sau mai îndepărtat. Trăim în secolul vitezei, așa că junimea nu se mai complică. Djuvara le dă mură în gură ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” – compunere neroadă și mincinoasă, dar viu colorată, cu multe poze – iar aceștia o înghit pe nemestecate. De la înălțimea la care l-au cocoțat tabloidele bălțate și talk-show-urile (unde stă cu mâna dreaptă la falcă și cu arătătorul stâng în gură), mitomanul de profesie crede că își poate permite orice.

Chiar să afirme că primii domnitori ai Țării Românești au fost alogeni, mai precis… cumani! Iată ce scrie, negru pe alb, în cartea sa „Thocomerius – Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești” (apărută la Editura Humanitas, de al cărei patron ne-am ocupat mai demult, în pamfletul ”Un filozof de bucătărie: Gabriel Liiceanu”, publicat în revista ”România Mare”, în aprilie 2003): „Thocomerius, tatăl lui Basarabă, trebuie asimilat cu legendarul Negru Vodă. (…) Toate adunate alcătuiesc ceea ce se numește în jargon juridic un mănunchi de prezumții atât de convingător, încât în ochii mei n-ar mai trebui să existe nici o îndoială asupra originii cumane a spiței Thoctomeru-Basaraba”. Pe aceeași linie a spurcării originilor și parcursului nostru istoric se plasează și afirmația, de-a dreptul imbecilă, pe care a făcut-o moșneagul graseiat la TVR 1 (în emisiunea ”Garantat 100%”, realizată de Cătălin Ștefănescu): ”1 Decembrie – în mintea rumânului – este data la care se creează România Mare. Nu-i adevărat! 1 Decembrie este numai data la care două provincii – anume Transilvania și Banatul – emit dorința de a fi legate de Regatul României (sic!). De remarcat și faptul că Djuvara spune rumân (adică iobag!), nu român, tot în bătaie de joc…

Istoricul și teologul Dan Zamfirescu i-a dat o amplă replică bătrânei caiafe, în cartea intitulată sugestiv: ”Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara – fals științific sau trădare de țară?” (apărută la Ed. Roza Vânturilor & Ed. Semne). Aflăm că ”Neagu Djuvara deține în cultura română recordul absolut în materie de ediții ale unei cărți de istorie. (…) Cele 11 ediții de până acum ale cărții domniei sale O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri nu-și au concurență. (…) Ea a dublat textul tipărit cu vorbirea lui de către autor pe 10 compact-discuri”. Bani aruncați aiurea, fără îndoială, doar pentru a asigura propagarea unor teze antiromânești, prin care se spală (încet, dar sigur!) creierele tinerei generații. Djuvara ”a fost selectat și propulsat în prim-plan, pe toate căile, tocmai în virtutea unei calități aproape geniale, dacă o raportăm la interesele pe care le servește: aceea de a transforma piscurile și munții în mușuroaie și de a face din uriașii istoriei noastre aproape niște pitici”. Acesta ”s-a dovedit istoricul ideal pentru exact ceea ce se vrea acum: să i se smulgă neamului românesc acel nerv vital reprezentat de memorie”.

În viziunea lui Neagu Djuvara, ”sunt estompate, minimalizate și chiar trecute total sub tăcere acele elemente care contribuie la grandoarea unei personalități sau a unei epoci, sau chiar a unei instituții cum este Biserica Ortodoxă Română”. Mai mult, falsificatorul de istorie are tupeul să afirme următoarele: ”Suntem singura țară mare din Europa a cărei unitate e exclusiv întemeiată pe limbă. (…) Mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza unei istorii comune”. Zamfirescu îl contrazice cu fermitate, arătând că ”la baza unității românilor a stat, încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare (…), conștiința apartenenței tuturor vorbitorilor acestei limbi la același neam: la neamul românesc”. Cât despre sacrificiile făcute de români în cele două războaie mondiale (a căror dimensiuni îi scapă lui Neagu Djuvara), Dan Zamfirescu precizează că ”românii, la fel ca în răsărit, nu s-au bătut cu poporul german, după cum nu au trecut Nistrul împotriva poporului rus. În ambele direcții, ei au luptat și s-au jertfit pentru lichidarea a două monstruozități ale istoriei universale: în răsărit bolșevismul și în apus nazismul”.

Ne oprim, deocamdată, aici cu cazul Neagu Djuvara (emblematic pentru operațiunea diabolică de distrugere a Pantheonului Național și a memoriei noastre colective). Pentru noi, acest individ ridicat în slăvi de o adunătură de ticăloși cu simbrie străină nu este altceva decât un vampir care pângărește Istoria Românilor. El se hrănește cu sângele vărsat de eroii neamului – de la Posada și Călugăreni, până la Mărășești și Podu Înalt. Ar trebui înfipt un țăruș în tomurile mincinoase ale lui Neagu Djuvara, iar autorul acestor infamii scelerate să poarte la gâtul lui de curcan bătrân nu un colan de aur, ci o salbă de căței de usturoi. Poate așa va mai sta locului, măcar o vreme. Iar dacă tot nu și nu – atunci să chemăm Exorcistul!

 Sursa: http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/06/09/vampirul-djuvara-pangareste-istoria-romanilor/

Data: 9 iunie 2014, Vlad Hogea

Statutul ţinutului maghiar în înteriorul României

Marea prietenie se vede în spatele aparenţelor

Nota red. Mereu primim la redacţie articole privind acţiunile antiromâneşti ale UDMR, care inventează constant noi forme de resuscitare a unui închipuit Ţinut Secuiesc. Toate documentele istorice ale ţărilor civilizate ne spun că, de-a lungul timpului, n-a existat niciodată o Ungarie Mare ci un imperiu austriac timp de vreo 5 decenii care înghiţise Ungaria. Iar in vremea aceea, teritoriile unor state mai mici sau ţinuturi - centrale şi balcanice - se împărţeau între otomani şi austrieci sau între otomani şi ruşi. De la regatul maghiar medieval sub Sigismund, Ungaria ultimelor secole n-a câştigat niciodată teritorii decât scotocind şiretlicuri pe lângă alţi stăpâni. Aşa procedează şi astăzi, umblând cu vicleşug la slăbiciunile preşedinţilor României sau înaintând legi fantasmagorice în jalnicul Parlament al României care pentru o mână de voturi acceptă în frunte scuipatul unguresc. Ultimul articol primit de noi pe această temă este Statutul unui Stat în interiorul altui Stat. Publicăm şi primele opt articole (atâtea am primit, dar sunt suficiente pentru constatarea nebuniei!), începând cu preambulul trimiţătorului.  

------

Asta-i "pohta" ce-o pohtim

Iată proiectul de lege privind ”statutul special al Ținutului Secuiesc” pe care UDMR dorește să-l depună în Parlamentul României și prin care se înființează o mică Ungarie în mijlocul României. Prin această lege, UDMR dorește ca județele Harghita, Covasna și Mureș să intre într-o formulă organizatorică de tip statal care să fie guvernată de instituții paralele cu statul român, având drept de viață și de moarte asupra a tot ce mișcă și se întâmplă în cele trei județe. Legea UDMR propune însemne proprii ale unității autonome respective, bilingivsm (adică maghiara obligatorie), control deplin asupra școlilor, angajărilor, băncilor, pădurilor, resurselor, liniilor de transport, comuncațiilor, concesionărilor, alimentării cu energie electrică, dar și dreptul de a primi fonduri de la bugetul de stat al României pentru IMM-uri sau școli pe care însă autoritatea autonomă le folosește tot după bunul plac.

 

Asta-i ţara marinarului Băsescu

Limba maghiară se va preda obligatoriu în cele trei județe începând din clasa a doua pentru toată lumea. Unitatea autonomă teritorială propusă de UDMR are un președinte al Ținutului Secuiesc, cu sediul în Târgu Mureș, dar și un buletin oficial, buget propriu, dreptul de a emite legi în interiorul unității care nu pot fi atacate la Curtea Constituțională a României!

Atenție: ”Drumurile, autostrăzile, căile ferate şi apeductele de interes exclusiv regional care sunt determinate prin normele de aplicare a prezentului statut, fac parte din domeniul public al Ţinutului Secuiesc”. La fel și pădurile proprietate de stat din Ţinutul Secuiesc, minele, carierele de piatră şi exploataţii de turbă, imobilele statului din regiune și orice alte proprietăți ale statului vor deveni proprietatea ”Ținutului Secuiesc”.

Această unitate autonomă va avea dreptul la cel puțin doi europarlamentari din locurile României, dar și locuri în Parlamentul României, iar toate funcțiile publice, inclusiv judecătorii, vor fi ocupate în funcție de etnie, însă oricum toți cei care au funcții publice trebuie să cunoască obligatoriu limba maghiară.

Desigur că ”Limba maghiară, alături de limba română este considerată limbă oficială în Ţinutul Secuiesc”, iar ”toate aceste acte redactate, tipărite şi eliberate pe teritoriul Ţinutului Secuiesc vor fi recunoscute pe teritoriul întregii ţări ca acte oficiale”.

Dar UDMR este generos. Populația dintr-o unitate administrativă din zonă care nu dorește să facă parte din ”Ținutul Secuiesc”, poate solicita strămutarea într-un județ limtrof  în șase luni de la adoptarea legii.

Acest proiect este dovada supremă că UDMR lucrează împotriva statului român și că dorește secesiunea etnică. Proiectul de lege al UDMR nu mai este anti-Constituțional, reprezintă direct desființarea Constituției și ruperea a trei județe din România din teritoriul național, creând un stat-enclavă pe criterii etnice!

Vă primim la guvernare cu braţele deschise!

Iată textul primelor opt capitole:

Statut special al Ţinutului Secuiesc

Preambul

Având în vedere principiile constituţionale ale autonomiei locale, descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice;

Ţinând cont de angajamentele asumate de reprezentanţii poporului român de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 că „ fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său”;

Considerând că autorităţile administraţiei publice locale reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic;

Conştient că dreptul cetăţenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene şi că la nivel local, judeţean, regional acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct prin existenţa autorităţilor administraţiei publice locale împuternicite cu responsabilităţi efective care să le permită o administraţie şi în acelaşi timp eficienţă ca urmare a apropierii de cetăţeni;

Pe baza prevederilor din Legea nr. 86/1945 privind statutul minorităţilor naţionale

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

Capitolul I

Dispoziţii generale

Art. 1

În cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale garantate de Constituţie, ale principiilor Legii nr. 86/1945 şi al prezentului statut, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, componente ale „Ţinutului Secuiesc”, primesc statut special.

Art. 2

În cadrul judeţelor „Ţinutului Secuiesc” egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţa lor lingvistică sau etnică precum şi respectarea particularităţilor etnice şi culturale este garantată.

Art. 3

Forma şi condiţiile statutului special ale „Ţinutului Secuiesc” sunt cele prevăzute de prezentul statut. Fără a prejudicia dispoziţiile privind drapelul României şi stema ţării, judeţele componente precum şi „Ţinutul Secuiesc” au steagurile şi stemele proprii aprobate de consiliile judeţene şi după caz,  consiliul „Ţinutului Secuiesc”.

Capitolul II

Atribuţiile judeţelor

Art. 4

Judeţele au competenţe normative în completarea celor prevăzute în art. 91 al Legii nr. 215/2001 în următoarele materii:

a)      utilizarea toponimelor fără a prejudicia obligativitatea bilingvismului pe teritoriul Ţinutului Secuiesc;

b)      protejarea şi conservarea patrimoniului imaterial;

c)      organizarea micilor proprietăţi agricole;

d)     artizanat;

e)      exploatări miniere incluzând apele minerale şi termale, carierele de piatră şi exploatarea turbei;

f)       vânatul şi pescuitul;

g)      comunicaţiile şi transportul de interes judeţean incluzând reglementările tehnice de exploatare a instalaţiilor teleferice;

h)      turism şi industrie hotelieră cuprinzând reglementările privind funcţionarea ghidurilor şi a instructorilor de schi;

i)        agricultură, păduri şi corp forestier, patrimoniu zootehnic şi ihtiologic, institute fitopatologice, sindicate din cooperative agricole şi staţiuni de cercetare agricolă, servicii antigrindină, bonificaţii;

j)        înfiinţarea şi funcţionarea comisiilor comunale şi judeţene pentru asistenţa muncitorilor şi în materie de angajare;

k)      comerţ;

l)        eliberare de certificate de atestare a calificărilor profesionale;

m)    constituirea şi funcţionarea comisiei judeţene de controlul muncii;

n)      dezvoltarea producţiei industriale;

o)      utilizarea apelor publice cu excepţia celor folosite pentru marele hidrocentrale;

p)      organizarea şi administrarea arhivelor judeţene.

Art. 5

(1)     Judeţele au posibilitatea de a adopta în completarea dispoziţiilor legale acte normative  în materie de investiţii şi angajare cu posibilitatea înfiinţării propriilor servicii în afara celor existente în cadrul ministerului muncii.

(2)     Agenţii comunitari de servicii de investiţii sunt aleşi pe baza normelor adoptate de organele statului, după consultarea preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului interesat.

(3)     Cetăţenii rezidenţi în judeţele Ţinutului Secuiesc indiferent de apartenenţa lor la un grup etnic sau vechimea rezidenţei au prioritate la angajări pe teritoriul acestor judeţe.

Art. 6

(1)      Judeţele pot autoriza deschiderea şi transferul sucursalelor bancare sau agenţiilor de credit cu caracter local, judeţean şi regional, după avizul ministerului de finanţe.

(2)      Dreptul de a deschide sau transfera în judeţe de sucursale bancare sau agenţii de credit este acordat de ministerul de finanţe cu avizul judeţului respectiv.

(3)      Consiliul Judeţean numeşte preşedintele şi vicepreşedintele Casei de Economii şi Consemnaţii Judeţean cu avizul Ministerului de Finanţe.

Art. 7

(1) În cazul concesionării sau reînnoirii concesionării marilor exploataţii hidroelectrice, judeţul interesat are dreptul de a prezenta observaţiile şi contraargumentele sale în tot parcursul avizului definitiv al organelor competente.

 (2) Judeţele au dreptul de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziilor de concesionare şi de reînnoire a concesionării.

(3) Preşedintele Consiliului Judeţean interesat şi reprezentanţii lui sunt invitaţi să participe cu titlu consultativ la şedinţele în care sunt examinate măsurile prevăzute în primul alineat.

(4) Ministrul competent va adopta măsurile legate de activitatea CONEL în regiune doar după avizul judeţului interesat.

Art. 8

Pentru concesionarea marilor exploataţii hidroelectrice, concesionarii au obligaţia să furnizeze anual şi gratuit judeţelor din Ţinutul Secuiesc serviciilor publice şi unor categorii de utilizatori determinaţi de o hotărâre a Consiliului Judeţean în limita unei cote prevăzută de această hotărâre.

 Art. 9

(1)      Avizul judeţului este obligatoriu pentru concesionarea comunicaţiilor şi a transportului prin liniile care traversează teritoriul judeţului respectiv.

(2)      Avizului judeţului este obligatoriu şi pentru lucrările hidraulice. Autoritatea competentă la nivel naţional şi judeţul elaborează împreună anual un plan de coordonare a lucrărilor hidraulice.

(3)      Utilizarea apelor publice de către stat şi judeţ în cadrul competenţelor respective are loc pe baza unui plan general elaborat în consens de reprezentanţii autorităţii naţionale şi judeţene competente.

 Art. 10

(1)      Dacă normele generale privind dezvoltarea economică nu prevăd un sistem diferit de finanţare, Ministerul Economiei atribuie judeţelor Ţinutului Secuiesc cote părţi de credit anual înscris în bugetul de stat prevăzut pentru ajutorul acordat intreprinzătorilor mici şi mijlocii. Cotele părţi sunt determinate după avizul judeţului respectiv şi înscris în bugetul de stat. Creditele vor fi utilizate de comun acord între minister şi judeţ. În cazul în care guvernul intervine cu fonduri proprii pentru finanţarea în judeţele Ţinutului Secuiesc în scopul executării planului naţional de construcţii şcolare, aceste sume se pot folosi numai cu acordul judeţului respectiv.

(2)      Judeţele Ţinutului Secuiesc vor utiliza propriile fonduri destinate obiectivelor de asistenţă socio-culturală în proporţie directă cu ponderea fiecărui grup etnic şi ţinând cont de importanţa necesităţilor acestor grupuri cu excepţia cazurilor extraordinare care necesită intervenţii urgente.

Capitolul III

Atribuţiile regiunii

Art. 11

(1)   În acord cu prevederile alin (1) şi (2) din art. 11 a Legii nr. 215/2001, legea administraţiei publice locale, judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive prin efectul prezentei legi, formează asociaţia de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică de drept privat şi de utilitate publică „Ţinutul Secuiesc”  în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes regional, ori al furnizării în comun al unor servicii publice.

(2)   Autorităţile deliberative şi executive de la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale componente îşi păstrează autonomia locală, în condiţiile legii.

Art. 12

Asociaţia de dezvoltare intercomunitară „Ţinutul Secuiesc” este condus de organul deliberativ „Consiliul Ţinutului Secuiesc”  compus din toţi membri consiliilor judeţene din cele trei judeţe şi de organul executiv, preşedinţia „Ţinutului Secuiesc” compus dintr-un preşedinte şi trei vicepreşedinţi, câte unul din fiecare judeţ.

Art. 13

Asociaţia de dezvoltare intercomunitară „Ţinutul Secuiesc” are următoarele atribuţii:

a)      organizarea serviciilor intercomunitare (regionale) şi a personalului acestora;

b)      expropriere pentru cauză de utilitate publică pentru lucrările de interes regional fără a prejudicia competenţele statului respectiv a judeţelor;

c)      organizarea unui Inspectorat Regional pentru Situaţii de Urgenţă;

d)     organizarea serviciului spitalicesc regional;

e)      dezvoltarea cooperativelor la nivel regional;

f)       asistenţă în lucrările publice realizate de alte organisme publice din teritoriul regiunii;

g)      organizarea instituţiilor publice de binefacere şi asistenţă socială de nivel regional.

Capitolul IV

Dispoziţii comune aplicabile  judeţelor şi „Ţinutului Secuiesc”

Art. 14

 (1) În limitele competenţelor prevăzute de prezentul statut, competenţele administrative care până la intrarea în vigoare a prezentei legi erau în atribuţia statului, sunt exercitate după caz de Ţinutul Secuiesc sau de judeţele acestuia.

 (2) Atribuţiile judeţelor corespunzătoare legii în vigoare rămân neschimbate dacă ele sunt compatibile cu prezentul statut.

(3) Statul poate delega printr-o lege organică alte atribuţii de administraţie pe care le deţine către Ţinutul Secuiesc, judeţele acestuia sau autorităţile publice locale.

(4) Toate structurile deconcentrate ale ministerelor sau ale altor autorităţi centrale care acoperă un teritoriu mai mare decât în judeţ vor avea competenţă pe numai şi pe întregul teritoriu al celor trei judeţe. Sediul acestor structuri deconcentrate se va afla în municipiul Târgu Mureş.

 (5) Delegările de competenţe administrative ale statului, chiar şi cele prevăzute în prezenta lege pot fi modificate sau revocate printr-o lege organică.

Art. 15

Prin lege organică pot fi atribuite şi alte competenţe „Ţinutului Secuiesc” sau judeţelor decât cele prevăzute în prezentul statut.

Art. 16

 În scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes regional, ori al furnizării în comun al unor servicii publice, judeţele pot delega din atribuţiile deliberative şi administrative ale lor către organele Ţinutului Secuiesc.

 Art. 17

(1) În judeţele Ţinutului Secuiesc învăţământul preuniversitar cu limba de predare română sau maghiară este asigurat de profesori care au limba maternă limba de predare. Predarea celeilaltei limbi se efectuatează de profesori a căror limbă maternă este acea limbă. Predarea acestei de-a doua limbi este obligatorie în şcolile primare începând cu clasa a doua.

(2)  Limba germană respectiv romani poate fi folosit la cererea părinţilor în învăţământul primar, gimnazial sau liceal în localităţile unde prezenţa comunităţii respective o face necesară. Dacă comunitatea vorbitorilor de limbă germană sau romani depăşeşte 20% din numărul total al locuitorilor şi în şcolile cu limbă de predare română sau maghiară se va preda şi limba germană sau romani, după caz.

(3) Înscrierea unui elev într-o şcoală având oricare limba de predare se realizează doar prin simpla solicitare a părintelor sau a reprezentantului legal al copilului. Împotriva refuzului de înscriere părintele sau tutorele legal se poate adresa instanţei de contencios administrativ competent.

(4)   În inspectoratele şcolare din judeţele Ţinutului Secuiesc ponderea inspectorilor şcolari va reprezenta ponderea comunităţilor române respectiv maghiare din judeţ şi toţi inspectorii trebuie să cunoască ambele limbi.

(5) Ministerul Învăţământului va numi în funcţii de conducere ale inspectoratelor din alineatul precedent câte o persoană pentru fiecare funcţie din trei propuse de reprezentanţii consiliilor de administraţie al şcolilor (consiliilor şcolare) fiecărui grup lingvistic.

(6) Pentru funcţiile de inspector pentru învăţământul în limbă germană sau romani, Ministerul Învăţământului va numi câte o persoană de pe o listă care cuprinde trei propuneri venite din partea reprezentanţilor consiliilor de administraţie al şcolilor (consiliului şcolar) comunităţii lingvistice respective.

 (7) Pentru coordonarea activităţii din instituţiile de învâţământ din judeţ, consiliile de administraţie a tuturor şcolilor fiecărui grup lingvistic vor alege un consiliu şcolar compus din 21 de persoane.

(8) Pe teritoriul Ţinutului Secuiesc pot fi create universităţi numai după avizul favorabil al regiunii respectiv al judeţului interesat.

Art. 18

(1) Preşedintele Consiliului Judeţean exercită atribuţia de autoritate de securitate publică prevăzută în legile speciale corespunzătoare în ceea ce priveşte activităţile industriale periculoase sau de material exploziv, construcţie publică, agenţii, imprimării, în ceea ce priveşte organizarea ambulanţei, a reglementărilor de muncă, a ceea ce priveşte bolile mentale de toxicomanie, respectiv protejarea minorilor.

(2) Pentru exercitarea acestor atribuţii preşedintele Consiliului Judeţean poate solicita ajutorul poliţiei naţionale sau a poliţiei locale.

Art. 19

Măsurile care se doresc a fi luate de organele de stat pe motiv de ordine publică având influenţa de a suspenda sau limita validitatea atribuţiilor preşedintelui Consiliului Judeţean în materie de ordine publică pot fi luate numai după avizul preşedintelui Consiliului Judeţean competent.

Art. 20

În interesul asigurării legii şi a reglementărilor subsecvente, preşedintele Ţinutului Secuiesc şi preşedinţii consiliilor judeţene pot solicita ajutorul poliţiei naţionale sau celei locale.

Art. 21

Consiliul Ţinutului Secuiesc şi cele ale judeţelor pot adopta norme de sancţionare în ceea ce priveşte respectarea normelor adoptate de consiliile respective.

Capitolul V

Organele Ţinutului Secuiesc

                   Art. 22

Organele Ţinutului Secuiesc sunt: consiliul Ţinutului Secuiesc şi preşedinţia Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 23

Consiliul Ţinutului Secuiesc este compus din membri consiliilor judeţene ale judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.

                   Art. 24

Consiliul Ţinutului Secuiesc exercită competenţele atribuite prin prezentul statut, de alte leg,  precum şi de către consiliile judeţene ale judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.           

                   Art. 25

(1)               Activitatea consiliului Ţinutului Secuiesc se desfăşoară în trei sesiuni care se ţin alternativ în reşedinţele judeţelor componente.

(2)               Noul consiliu se reuneşte la 20 de zile de la validarea consiliilor judeţene nou alese din Ţinutul Secuiesc, la convocarea preşedintelui în exerciţiu al Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 26

Membrii consiliului Ţinutului Secuiesc reprezintă întreaga regiune.

                   Art. 27

 (1) Consiliul Ţinutului Secuiesc îşi alege preşedintele şi cei trei vicepreşedinţi.

 (2) Preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi pe o perioadă de doi ani.

(3) Dacă pe prima perioadă de doi ani este ales un preşedinte aparţinător comunităţii maghiare, atunci pentru cea de-a doua perioadă de doi ani va fi ales un preşedinte aparţinător comunităţii romăneşti. Cel puţin unul dintre vicepreşedinţii aleşi trebuie să aparţină altei comunităţi decât cel al preşedintelui.

 (4) În cazul demisiei, decesului sau pierderii mandatului, în locul preşedintelui sau a vicepreşedinţilor se organizează alegeri pentru perioada rămasă cu respectarea prevederilor alin (3).

 (5) Vicepreşedinţii ajută activitatea preşedinelui care va alege vicepreşedintele care îi ţine locul în caz de absenţă sau de împiedicare a activităţii.

                   Art. 28

                   Activitatea consiliului Ţinutului Secuiesc se desfăşoară pe baza regulamentului propriu, adoptat cu majoritatea absolută a membrilor acestuia.

                   Art. 29

 (1) Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului Ţinutului Secuiesc pot fi revocaţi cu majoritatea voturilor membrilor acestuia în caz de activitate necorespunzătoare.

 (2) Consiliul Ţinutului Secuiesc trebuie convocat de urgenţă dacă cel puţin o treime din consilieri solicită revocarea preşedintelui.

 (3) Dacă nici preşedintele nici vicepreşedinţii consiliului Ţinutului Secuiesc nu convoacă în 15 zile de la depunerea solicitării de revocare şedinţa extraordinară al consiliului, acesta se convoacă de preşedintele Ţinutului Secuiesc.

 (4) Dacă nici preşedintele Ţinutului Secuiesc nu convoacă în 15 zile de la expirarea termenului prevăzut în alineatul precedent, şedinţa extraordinară a consiliului Ţinutului Secuiesc se convoacă de către prefectul care are competenţă în verificarea legalităţii actelor consiliului.

                   Art. 30

  În cazul dizolvării prevăzut în art. 44 se vor organiza în cel puţin 3 luni alegeri parţiale pentru consiliile judeţene.

                   Art. 31

Consiliul Ţinutului Secuiesc este convocat de preşedintele acestuia în sesiuni ordinare în prima săptămână a lunilor februarie, iunie, respectiv octombrie sau în sesiuni extraordinare la solicitarea preşedinţiei Ţinutului Secuiesc sau a unei pătrimi a consilierilor în funcţie, precum şi în cazurile prevăzute de prezentul statut.

                   Art. 32

                   În domeniile normative care nu sunt de competenţa consiliului Ţinutului Secuiesc dar care reprezintă interes special pentru acesta, consiliul poate elabora proiecte de acte normative. Acestea vor fi trimise de către preşedinte Guvernului României pentru a fi prezentate în Parlament.

                   Art. 33

 (1) Preşedinţia Ţinutului Secuiesc este exercitată de preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului.  

(2) Compunerea preşedinţiei Ţinutului Secuiesc trebuie să fie conformă cu proporţia grupurilor etnice reprezentate în consiliul regional.

 (3) Preşedintele alege unul dintre vicepreşedinţi care îl înlocuieşte în caz de urgenţă sau de împiedicare de exercitare a atribuţiilor sale.

                   Art. 34

 (1) Membrii preşedinţiei rămân în funcţie până la expirarea mandatului consiliului exercitând doar atribuţiile administrative curente până la numirea noii preşedinţii de către consiliul nou ales.

 (2) Membrii preşedinţiei aparţinători a unui consiliu judeţean dizolvat îşi exercită funcţia până la alegerea noului consiliu judeţean respectiv.

                   Art. 35

 Membrii preşedinţiei care nu îşi exercită corespunzător atribuţiile pot fi revocaţi de către consiliul Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 36

                   Dacă este necesară numirea unui nou preşedinte sau membru al preşedinţiei în urma decesului, demisiei sau a pierderii mandatului de către acesta, preşedintele, sau după caz, unul dintre vicepreşedinţi va convoca în 15 zile şedinţa extraordinară a consiliului.

                   Art. 37

 (1) Preşedintele Ţinutului Secuiesc reprezintă regiunea.

 (2) El participă la şedinţele guvernului la care sunt tratate probleme ce privesc Ţinutul Secuiesc. 

                   Art. 38

                   Preşedintele Ţinutului Secuiesc conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de nivel regional din Ţinutul Secuiesc.

                   Art. 39

                   Preşedintele regiunii repartizează parte dintre atribuţiile executive vicepreşedinţilor prin ordin publicat în buletinul oficial al Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 40

(1)   Preşedinţia Ţinutului Secuiesc este organul executiv al acestuia, având următoarele competenţe:

a)      elaborarea normelor de aplicare a actelor normative adoptate de consiliu;

b)      activitate administrativă în probleme de interes regional;

c)      administrarea patrimoniului Ţinutului Secuiesc, controlul gestiunii banilor publici de nivel regional, a serviciilor publice regionale, alte atribuţii ce îi sunt conferite de prezenta lege sau alte acte normative;

(2)   Sediul preşedinţiei Ţinutului Secuiesc este în municipiul Târgu Mureş.

                   Art. 41

Preşedinţia Ţinutului Secuiesc trebuie să fie consultată despre instituirea şi reglementarea serviciilor naţionale de comunicaţii şi transport în care este interesat direct.

Capitolul VI

Organele judeţene

                   Art. 42

(1)   Autoritatea administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean este consiliul judeţean compus din consilierii judeţeni aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat în condiţiile legii, precum şi din preşedintele consiliului judeţean ales prin vot direct.

(2)   Atribuţiile consiliului judeţean sunt cele prevăzute în art. 91 al Legii nr. 215/2001, precum şi cele prevăzute în prezentul Statut sau alte legi.

(3) Cu respectarea prevederilor constituţionale şi a principiilor de bază ale sistemului juridic din România, consiliul judeţean poate adopta cu majoritatea membrilor săi decizii în legătură cu forma şi structura de administrare a judeţului, raporturile dintre organele judeţene, organizarea de referendum judeţean.

(4) Normele juridice prevăzute în alineatul precedent pot fi supuse controlului constituţional în 30 de zile la solicitarea Guvernului.

 (5) Normele juridice prevăzute la alin (2) pot fi supuse unui referendum judeţean printr-o hotărâre specială a consiliului judeţean dacă în 3 luni de la publicarea acestuia un sfert din cetăţenii cu drept de vot din judeţ sau o treime din membri consiliului judeţean solicită acesta.

                   Art. 43

Consiliile judeţene din Ţinutul Secuiesc se aleg în conformitate cu prevederile legale în vigoare, asigurând totodată prezenţa ambelor comunităţi etnice.

                   Art. 44

(1)   Demisia majorităţii membrilor consiliului atrage dizolvarea acestuia şi organizarea a noi alegeri, având efect şi asupra conducerii executive al judeţului.

(2)   Consiliul judeţean poate fi dizolvat dacă din cauza imposibilităţii formării unei majorităţi devine nefuncţional.

                   Art. 45

În funcţia de vicepreşedinte al consiliului judeţean este ales câte un reprezentant al comunităţii române şi maghiare.

                   Art. 46

Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul.

                   Art. 47

                   Preşedintele consiliului judeţean are competenţele prevăzute de art. 104 a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001. 

Capitolul VII

Adoptarea şi publicarea reglementărilor din Ţinutul Secuiesc

                   Art. 48

Proiectele de acte normative adoptate de consiliul Ţinutului Secuiesc sau consiliile judeţene sunt trimise către prefectul competent. Dacă în 30 de zile prefectul nu atacă norma în contencios administrativ, aceasta se publică şi intră în vigoare.

                   Art. 49

(1)   Dacă un proiect de act normativ poate atenta la egalitatea de drepturi dintre cetăţenii aparţinătoare diferitelor grupuri etnice sau menţinerii, protejării şi dezvoltării culturale şi de exprimare a identităţii etnice al acestor grupuri, majoritatea consilierilor aparţinători a unui grup etnic din consiliul Ţinutului Secuiesc sau consiliul judeţean pot solicita ca votul să aibă loc pe grupuri etnice.

(2)   Dacă votarea separată nu a fost acceptată sau propunerea de act normativ a fost adoptată împotriva votului a 2/3 a grupului etnic care a formulat solicitarea, majoritatea acestui grup poate solicita în 30 de zile Curţii Constituţionale controlul de constituţionalitate asupra normei respective.

                   Art. 50

Actele normative ale Ţinutului Secuiesc şi cele judeţene sunt publicate în buletinul oficial al Ţinutului Secuiesc în limba română şi în limba maghiară. Ele intră în vigoare la 7 zile de la publicare cu excepţia situaţiei în care norma prevede un alt termen. Câte un exemplar din buletinul oficial este trimis prefectului competent.

                   Art. 51

Legile, decretele şi hotărârile de guvern care interesează Ţinutul Secuiesc sunt publicate în limba maghiară în buletinul oficial al Ţinutului Secuiesc fără a prejudicia intrarea lor în vigoare.

Capitolul VIII

Colectivităţi locale

                   Art. 52

(1)                 În regulamentele de organizare şi funcţionare al instituţiilor publice locale vor fi prevăzute norme de reprezentare proporţională a grupelor etnice din localitatea respectivă în componenţa organelor instituţiilor respective.

(2)                 În comunele din regiunea Ţinutul Secuiesc fiecare comunitate etnică cu o pondere mai mare de 5% din locuitorii comunei respective are dreptul de a fi reprezentat în consiliul comunal.

Capitolul IX

Domeniul public şi patrimoniul Ţinutului Secuiesc şi a judeţelor acestuia

                   Art. 53

Drumurile, autostrăzile, căile ferate şi apeductele de interes exclusiv regional care sunt determinate prin normele de aplicare a prezentului statut, fac parte din domeniul public al Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 54

(1)   Pădurile proprietate de stat din Ţinutul Secuiesc, minele, carierele de piatră şi exploataţii de turbă a căror folosinţă este retrasă proprietarului de fond, edificiile destinate funcţionării unor servicii publice regionale precum şi mobilierul şi alte bunuri ale acestora constituie patrimoniul inalienabil al Ţinutului Secuiesc.

(2)   Imobilele din proprietatea statului situate în Ţinutul Secuiesc sunt transferate în patrimoniul regiunii.

(3)   Modalitatea transferului de bunuri ale statului prevăzut mai sus se reglementează prin normele de aplicare a prezentei legi.

(4)   Bunurile imobile situate în Ţinutul Secuiesc care nu aparţin unei persoane, sau care nu revin de drept unei unităţi administrativ-teritoriale fac parte din patrimoniul Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 55

Judeţele, conform noilor reglementări pe teritoriul lor intră în posesia bunurilor şi drepturilor de natură imobiliară ale statului şi ale Ţinutului Secuiesc cu excepţia celor de interes militar a unor servicii cu caracter naţional sau de interes regional.

Capitolul X

Finanţele Ţinutului Secuiesc şi ale judeţelor acestuia

                   Art. 56

(1)   50% din impozitul pe transferul de proprietate a cotei părţi distribuite bugetului consolidat revine Ţinutului Secuiesc.

(2)   Taxa ipotecară colectată după bunurile situate pe teritoriul Ţinutului Secuiesc revine judeţului.

(3)   De asemenea revine Ţinutului Secuiesc cota parte provenită din colectarea taxelor fiscale din următoarele taxe fiscale colectate pe teritoriul regiunii:

a)      90% din impozitul pe succesiune şi donaţie;

b)      20% din taxa pe valoarea adăugată, exceptând cele provenite din import;

c)      1/3 din cota parte din impozitul pe venit ce revine bugetului consolidat;

d)     90% din venitul realizat de Loteria Română şi taxă pe jocuri de noroc;

e)      5% din taxa pe valoarea adăugată realizată din import, colectat pe teritoriul regional.

                   Art. 57

Revine judeţului taxa colectată de trezorerie pe consumul de energie electrică de pe teritoriul judeţului respectiv.

                   Art. 58

În cazul concesionării marilor exploatări hidroelectrice existente pe teritoriul judeţului, statul va ceda 90% din redevenţa anuală prevăzută de lege.

                   Art. 59

Judeţele pot impune impozite şi taxe pe activitate turistică.

                   Art. 60

Ţinutul Secuiesc şi judeţele au dreptul de a institui prin hotărâre ale consiliilor respective o proprie fiscalitate în conformitate cu sistemul fiscal naţional, în domeniul activităţii lor specifice.

                   Art. 61

(1)   Sunt atribuite judeţelor cote părţi din taxele fiscale colectate pe teritoriul lor după cum urmează:

a)      90% din dreptul de înregistrare şi timbre precum şi redevenţele din concesiunile statului;

b)      90% din acciza aplicată pe produsele de tutun vândute pe teritoriul judeţului;

c)      70% din taxa de valoare adăugată, exceptând cele din import;

d)     40% din taxa pe valoarea adăugată pe bunuri provenite din import, colectat pe teritoriul lor;

e)      90% din acciza aplicată produselor petroliere vândute în staţiile de benzină situate pe teritoriul lor;

f)       90% din toate alte taxe directe sau indirecte colectate de trezorerie, cu excepţia taxelor locale sau ce revin regiunii ori altor instituţii publice;

(2)   Valoarea cotelor părţi sus menţionate include şi veniturile care revin judeţului şi care sunt realizate conform dispoziţiilor legale ori administrative de birouri/puncte de lucru care nu se află pe teritoriul judeţului.

                   Art. 62

(1)   Pentru a adapta finanţele judeţelor autonome la obiectivele vizate şi exercitarea atribuţiilor lor se vor atribui fiecărui dintre ele o cotă parte care nu va depăşi 40% din taxa pe valoarea adăugată aferentă importurilor şi care au fost colectate pe teritoriul Ţinutului Secuiesc.

(2)   Această sumă va fi împărţită între judeţe astfel:

a)      Covasna – 20%

b)      Harghita – 30%

c)      Mureş – 50%

(3)   Atribuirea sumelor se va realiza fără a afecta sumele destinate unor obiective specifice sau a prejudicia dispoziţiile articolului 15 al prezentului Statut ori normele de aplicare ale acestuia.

                        Art. 63

(1)   Pentru a putea face faţă exigenţelor bilingvismului, judeţele Ţinutului Secuiesc pot atribui cote părţi suplimentare anumitor comune.

(2)   Pentru a asigura finanţarea activităţilor comunelor prevăzute de lege, consiliile judeţene din Ţinutul Secuiesc vor atribui mijloace financiare adecvate comunelor determinate de comun acord de către preşedintele consiliului judeţean şi reprezentanţii comunelor interesate.

                   Art. 64

(1)   Ţinutul Secuiesc şi judeţele autonome contribuie la controlul fiscal al impozitelor pe venit al persoanelor cu domiciliul fiscal pe teritoriul lor.

(2)   În acest scop, înainte de 31 decembrie a anului precedent controlului fiscal, preţedinşia Ţinutului Secuiesc  şi consiliile judeţene pot semnala serviciilor financiare ale statului din regiune şi din judeţe date, fapte şi elemente esenţiale pentru a stabili o bază de impozitare mai corectă, furnizând toată documentele necesare stabilirii de dovezi.

(3)   Serviciile financiare ale statului din regiune şi din judeţe sunt obligate să comunice preşedinţiei Ţinutului Secuiesc sau, după caz, consiliului judeţean măsurile adoptate pe baza informaţiilor primite.

                   Art. 65

                   Ţinutul Secuiesc judeţele autonome şi unităţile administrative locale au buget propriu pe exerciţiul financiar al unui an calendaristic.

                   Art. 66

(1)   Proiectul de buget înaintat de preşedintele Ţinutului Secuiesc sau de preşedintele consiliului judeţean se adoptă prin hotărârea consiliului Ţinutului Secuiesc sau, după caz, al celui judeţean.

(2)   Diferitele capitole ale acestor bugete sunt adoptate cu majoritatea voturilor fiecărui grup etnic.

(3)   Capitolele de buget care nu au primit numărul de voturi necesare pentru a fi adoptate vor fi supuse, în trei zile dezbaterii unei comisii compuse din patru consilieri aleşi de consiliu pe întregul mandat al acestuia, în care fiecare comunitate are câte doi membri propuşi de comunitatea respectivă.

(4)   Comisia va adopta un raport în 15 zile cu majoritatea voturilor membrilor comisiei fără ca un membru să aibă un vot decident (decisiv).

(5)   Dacă în cadrul comisiei nici o propunere nu a obţinut majoritatea necesară adoptării, preşedintele consiliului Ţinutului Secuiesc sau, după caz, judeţean va trimite în 8 zile proiectul de buget şi toate actele necesare curţii de apel, respectiv tribunalului competent pentru a decide în 30 de zile asupra sumelor prevăzute în capitolele neadaptate.

(6)   Procedura de mai sus nu se aplică în cazul capitolelor de venit, a celor care privesc cheltuielile de investiţii înscrise pe baza dispoziţiilor specifice prevăzute de lege pentru exerciţiul financiar respectiv şi capitolelor necesare funcţionării normale ale organelor şi birourilor instituţiei respective.

(7)   Deciziile prevăzute în alineatele (4) şi (5) nu pot fi atacate la Curtea Constituţională.

(8)   Doar pentru articolele acceptate pe baza procedurii prevăzute în alineatele precedente, hotărârea de adoptare a bugetului poate fi contestată în justiţie de către guvern, dar numai pentru încălcarea prevederilor constituţionale şi ale prezentului statut.

(9)   Pentru adoptarea bugetului şi a execuţiei financiare al regiunii este nevoie de votul majorităţii consilierilor din fiecare judeţ.

             Art. 67

(1)   Chiar dacă schimbul de produse cu străinătatea poate fi limitată şi se autorizează de organele competente ale statului, Ţinutul Secuiesc are dreptul de a autoriza astfel de activităţi între limitele fixate de comun acord cu guvernul.

(2)   În cazul în care schimbul de produse cu străinătatea are la bază contingente care au consecinţe asupra economiei Ţinutului Secuiesc, cota parte din contingentul exportat sau importat trebuie să fie fixat de comun acord între guvern şi preşedinţia Ţinutului Secuiesc.

                   Art. 68

(1)   Dispoziţiile adoptate la nivel naţional în ceea ce priveşte controlul valutar sunt aplicabile şi Ţinutului Secuiesc.

(2)   Statul pune la dispoziţia Ţinutului Secuiesc pentru acoperirea necesarului importurilor regiunii o cotă parte de valută din diferenţa pozitivă dintre valuta realizată din export şi cea folosită pentru import.

Capitolul XI

Raporturile dintre stat, Ţinutul Secuiesc şi judeţe

                   Art. 69

(1)   În fiecare judeţ este numit un prefect.

(2)   Atribuţiile prefectului:

a)      Coordonează în conformitate cu directivele primite de la Guvern exercitarea atribuţiilor statului în judeţ şi supraveghează bunul mers al serviciilor respective cu excepţia administrării justiţiei, a apărării şi a căilor ferate, precum şi atribuţiile care revin preşedinţiei Ţinutului Secuiesc;

b)      Supraveghează exercitarea de către judeţ şi alte instituţii publice locale a funcţiilor delegate către ele de către stat şi comunică observaţiile eventuale preşedintelui consiliului judeţean;

(3)   Controlul de legalitate ale actelor adoptate de consiliul Ţinutului Secuiesc se face în 30 de zile de către prefectul judeţului în care a avut loc şedinţa consiliului.

(4)   Controlul de legalitate ale actelor administrative ale preşedinţiei Ţintului Secuiesc se exercită de prefectul judeţului Mureş.

                   Art. 70

(1)   În privinţa menţinerii ordinii publice prefectul răspunde în faţa ministerului de interne.

(2)   În acest scop el poate folosi forţele poliţiei statului şi ale jandarmeriei şi alte forţe armate cu respectarea prevederilor normelor legale de ordine publică şi securitate naţională.

(3)   Atribuţiile ministerului de interne acordate de legea în vigoare nu pot fi schimbate.

                   Art. 71

(1)   În judeţele Ţinutului Secuiesc se instituie funcţii civile distincte pentru cariera funcţionarului public din administraţia de stat sau judeţană. Aceste funcţii sunt determinate pe baza organigramelor serviciilor respective şi care se întocmesc în scopul unor măsuri adecvate pentru a garanta existenţa personalului necesar.

(2)   Prevederile alineatului precedent nu se aplică pentru direcţiile administraţiei de interne a personalului de securitate publică şi nici personalului administrativ din Ministerul de Apărare.

(3)   Posturile prevăzute în alineatul (1) considerate a fi de carieră sunt rezervate cetăţenilor aparţinătoare fiecărui grup etnic ţinând cont de compoziţia etnică a judeţului rezultată din ultimul recensământ.

(4)   Atribuirea posturilor rezervate cetăţenilor aparţinători comunităţilor etnice din judeţ până la nivelul prevăzut de alineatul precedent se va face treptat odată cu vacantarea posturilor.

(5)   Stabilirea persoanelor pe funcţiile prevăzute în alineatul (1) este garantat cu excepţia persoanelor care îndeplinesc o funcţie pentru îndeplinirea căreia este nevoie de perfecţionare continuă.

(6)   Dispoziţiile articolelor precedente sunt aplicabile şi personalului din judecătorii, tribunale şi curţi de apel, respectiv a celor din parchetele de pe lângă acestea.

                   Art. 72

(1)   Ţinutul Secuiesc are dreptul de a fi reprezentat în Parlamentul European respectiv Parlamentul României având totodată dreptul ca pe baza deciziei consiliului regional să înfiinţeze şi să finanţeze reprezentanţe pe lângă instituţiile Uniunii Europene.

(2)   În acord cu prevederile alineatului precedent şi principiul constituţional al reprezentativităţii în delegaţia României la Parlamentul European cel puţin 2 locuri vor fi asigurate Ţinutului Secuiesc. Pentru aceste 2 locuri alegerile în Parlamentul European se vor organiza în acelaşi timp cu cel de pe raza întregului teritoriu al ţării, dar separat cu participarea rezidenţilor Ţinutului Secuiesc.

(3)   În organismele Uniunii Europene de reprezentare a autorităţilor publice locale delegaţia României va avea o prezenţă proporţională a Ţinutului Secuiesc, dar nu mai puţin de o persoană.

Capitolul XII

Organele judiciare

                   Art. 73

(1)   În Ţinutul Secuiesc se înfiinţează o curte de apel cu reşedinţa în municipiul Târgu Mureş prin reorganizarea curţilor de apel Târgu Mureş şi Braşov.

(2)   Prin reorganizarea prevăzută în alineatul (1), competenţa Curţii de Apel Târgu Mureş se extinde şi asupra judeţului Covasna, care nu va mai aparţine de competenţa Curţii de Apel Braşov. 

                   Art. 74

(1)   Jumătate dintre magistraţii de la Curtea de Apel Târgu Mureş respectiv tribunalele judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş şi a judecătoriilor Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Târgu Mureş, Sângerorgiu de Pădure trebuie să aparţină comunităţii româneşti, iar cealaltă jumătate comunităţii maghiare.

(2)   Cel puţin 20% dintre magistraţii judecătoriilor Topliţa, Sighişoara, Reghin, Târnăveni, Luduş trebuie să aparţină comunităţii maghiare.

(3)   Procentele prevăzute în alineatele precedente se vor realiza treptat odată cu vacantarea posturilor de magistraţi.

(4)   Preşedinţia instanţelor este asigurată alternativ pe o perioadă de 2 ani de reprezentanţii judecătorilor celor două comunităţi. Preşedinţii sunt numiţi de către preşedintele ţării la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

                   Art. 75

 Un judecător ales dintre judecătorii aparţinători comunităţii maghiare din regiunea Ţinutul Secuiesc va face parte din Consiliul Superior al Magistraturii şi va participa la judecarea tuturor cauzelor care privesc această regiune.

                   Art. 76

Preşedintele Ţinutului Secuiesc prin delegarea de competenţă de către preşedintele ţării cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind organizarea judiciară va numi, destitui, revoca mediatorii din regiune.

                   Art. 77

Actele administrative ale instituţiilor şi organelor administraţiei publice cu sediul în Ţinutul Secuiesc care ating principiile de egalitate dintre cetăţenii aparţinători diferitelor grupuri etnice pot fi contestate în faţa secţiei contenciosului administrativ de pe lângă curtea de apel de către consiliul Ţinutului Secuiesc sau cel judeţean, iar în cazul măsurilor luate de comune în faţa tribunalelor judeţene de către consiliul comunal (consiliul consilierilor comunal din judeţ) dacă prejudiciul este recunoscut de majoritatea grupului etnic al consiliului care se simte lezat.

Capitolul XIII

Controlul exercitat de Curtea Constituţională

Art. 78

(1)   Fără a prejudicia dispoziţiile prezentului statut, actele normative de ordin general ale consiliului Ţinutului Secuiesc sau ale judeţelor pot fi contestate în faţa Curţii Constituţionale pentru încălcarea prevederilor Constituţiei sau a prezentului statut ori a principiului de egalitate între grupurile etnice.

(2)   Dreptul de contestare este al Guvernului.

(3)   Actul normativ general al Ţinutului Secuiesc mai poate fi contestat de către un consiliu judeţean al regiunii, iar actele normative generale ale judeţului pot fi contestate de consiliul Ţinutului Secuiesc sau de un alt consiliu judeţean din regiune.

Art. 79

(1)   Legile, ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernului pot fi contestate de către preşedintele Ţinutului Secuiesc sau preşedintele consiliului judeţean după dezbatere în consiliul respectiv pentru încălcarea prevederilor din prezentul statut sau a principiului de protecţie al minorităţilor etnice. Contestaţia va fi trimisă Avocatului Poporului care este obligat să sesizeze Curtea Constituţională.

(2)   Dacă statul împietează printr-unul din actele sale asupra domeniului de competenţă atribuit prin prezentul statut Ţinutului Secuiesc sau judeţelor acestuia, regiunea sau judeţul interesat poate solicita Curţii Constituţionale soluţionarea conflictului de competenţă.

(3)   Solicitarea este înaintată de preşedintele Ţinutului Secuiesc sau al consiliului judeţean.

Capitolul XIV

...

Contaţi de dragostea mea!