Mircea Vâlcu-Mehedinţi - Un document inedit

Iată un document din Fondul Comitetului Central al P.C.R, existent în Arhivele Naţionale. Acest material încă nu a văzut lumina tiparului, până în prezent.

Mircea Vâlcu-Mehedinţi

Un punct de vedere fals, tendenţios, trădător, propriu bolşevismului imperialist, punct de vedere care  şi astăzi este existent în Rebublica Moldova (Basarabia), vehiculat de către "doctrina" Partidului Comunist. Şi, în parte, susţinut de iredentismul unguresc. În istorie, "Nimic nu se schimbă, nimic nu se pierde, totul se repetă".

Pentru susţinerea titlului de mai sus, voi reda un document original, ce l-am copiat din Arhiva Naţională a României. Este un raport al Partidului Comunist din România (1923) făcut către Komintern. Nu am făcut nici o modificare, chiar şi din punct de vedere morfologic:

"Rezoluţie în problema naţională din România. Traducere din limba germană (1923)" 1)

"România capitalistă aparţine de acele state care prin deznodământul războiului mondial imperialist, prin “unirea tuturor românilor” au subjugat importante părţi ale unor naţiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural. În ciuda “garanţiilor” pe care le acordă diferitele tratate de pace, naţionalităţile din România mare sunt subjugate fără milă de oligarhia boerilor români. Toate încercările deznădăjduite făcute de naţionalităţile din ţară pentru îmbunătăţirea situaţiei lor economice, politice şi culturale până acum s-au zădărnicit prin trădarea propriei lor burghezii şi prin teroarea desfrânată politică şi militară a clasei dominante a României.

Marea burghezie română, care fără scrupule pune cu totul la cheremul capitalului Antantei “ţara unită şi eliberată din punct de vedere naţional”, în acelaşi timp răpeşte de la masele naţionalităţilor drepturile lor elementare şi orice posibilitate de a se dezvolta mai departe din punct de vedere economic, politic şi cultural. Printre naţionalităţile din România numai germanii şi ungurii au partide politice proprii care încă – având în vedere că conducerea acestora se află în mâinile magnaţilor şi capitaliştilor – nu sunt în stare să lupte pentru adevăratele interese ale acestor naţionalităţi.

Asuprirea turbată economică şi politică a naţionalităţilor, face uşor de înţeles, că masele largi ale acestora luptă cu cea mai mare înverşunare împotriva capitalismului panromânesc şi pentru eliberarea lor de sub jugul acestora. Ţărănimea muncitoare şi muncitorimea Basarabiei care a trăit prima perioadă a revoluţiei ruse eliberatoare /care a trimis zeci şi zeci de mii de basarabeni români în minele din Siberia – n.n./ şi acum geme sub cizmele dictaturii militare române, fiecare zi îşi exprimă străduinţa sa fermă naţional-revoluţionară de a se uni cu U.R.S.S., pentru a asigura astfel dezvoltarea ei şi apărarea intereselor sale vitale. La fel suferă masele de ţăani şi muncitori maghiari şi germani din Transilvania, populaţia muncitoare germană şi ucraineană din Bucovina şi Cadrilater. Politica de sugrumare dusă de burghezia română le răpeşte posibilitatea de existenţă, le împinge în emigrare, în mizerie dublă, într-o înapoiere economică, politică şi culturală insuportabilă. Naţionalităţile din Transilvania, Dobrogea şi Bucovina duc de aceea o luptă nu mai puţin plină de sacrificii, la fel de neîntreruptă ca şi acelea din Basarabia pentru posibilitatea determinării libere, nesilite a soartei lor.

Având în vedere aceste mişcări separatiste ale naţionalităţilor ţării, P.C.R. are următoarele sarcini generale:

1. Prin propaganda şi activitatea lor de zi cu zi să demaşte caracterul antinaţional al burgheziei române dominante, rolul trădător al magnaţilor maghiari, fabricanţilor germani, moşierilor ruşi şi bulgari şi alianţa lor cu oligarhia română, cât şi ipocrizia şi incapacitatea socialdemocraţiei de a rezolva problema naţională, a trezi muncitorimea tuturor naţionalităţilor împotriva şovinismului propriei burghezii şi a duce o luptă necruţătoare împotriva antisemitismului, ca o încercare de a abate atenţia maselor muncitoare de la rezolvarea problemelor sociale – subliniind totodată în mod clar că P.C.R. luptă împotriva capitalului evreesc /în vorbe doar, pentru că acest mare capital din lume este de sorginte kazaro-evreiesc, aparţinător atotputernicei masonerii, care este, bineînţeles, tot kazaro-evreiască – n.n./, la fel ca şi împotriva oricărui alt capital şi îşi pune ca sarcină de a uni masele muncitoare evreeşti /eu n-am prea văzut kazaro-evrei muncitori, doar unu-doi frizeri, însă în uzine, fabrici sau agricultori nu ştiu dacă ar fi existând unu-doi – n.n./ în rândurile comune ale proletariatului revoluţionar, a face ca masele muncitoare ale populaţiei româneşti să înţeleagă că lupta naţionalităţilor împotriva puterii burgheziei româneşti întăreşte lupta de eliberare a proletariatului român şi că este în interesul nemijlocit al victoriei revoluţiei şi a obţinerii adevăratei independenţe a României de a sprijini aspiraţiile maselor ţărăneşti şi muncitoare ale naţionalităţilor, pe baza principiului dreptului naţiunilor la autodeterminare până la despărţirea lor totală de statul existent /subl. n./.

2. În numele tuturor asupriţilor şi exploataţilor a lua atitudine împotriva manifestăţilor ale asupririi şi împotriva principiului naţiunii şi limbii dominante;

a se ridica pentru completa egalitate în drepturi a naţionalităţilor şi a combate energic îngrădirile economice, politice şi culturale (românizarea forţată prin colonizare, şcoli, biserici etc.) care se fac în dauna naţionalităţilor; /câtă minciună pe aceşti comunişti! Niciodată România nu a ocupat vreo regiune, vreun teritoriu străin, dar mite să-l şi românizeze! Singurii ungurii au procedat la maghiarizarea românilor, în Transilvania de Nord ocupată (1940-1944), precum şi la colonizarea ungurilor în această regiune, aduşi din Ungaria Veche! Sau, şi astăzi, cum procedează UDMR - prin politica paşilor mărunţi - în special în judeţele Covasna şi Harghita, sub oblăduirea conducerii noastre de stat – n.n./.

a apăra necondiţionat toate revendicările naţionalităţilor privind participarea lor liberă la administraţia de stat şi locală, folosirea nelimitată a limbii lor naţionale în şcoli, cât şi în toate domeniile vieţii de stat, cât şi libertatea presei, a culturii, a religiei. 

3. Accentuând neobosit necesitatea alianţei între proletariatul revoluţionar şi masele persecutate ale naţionalităţilor poate fi obţinută, în mod exclusiv pe calea revoluţiei sociale a clasei muncitoare – a folosi tactica frontului unic faţă de masele populare revoluţionare ale naţionalităţilor şi faţă de organizaţiile lor, naţional-revoluţionare legale sau ilegale şi pentru obţinerea prin luptă a guvernului muncitoresc-ţărănesc şi a federaţiei republicilor muncitoreşti-ţărăneşti liber constituite, independente şi egale în drepturi.

---

1) Arhivele Naționale ale României. Fond CC al PCR - Secţia Organizatorică, Dosar 36/1923

EUROVISION 2013: Mai slab decât "Mamaia 2011"

Altă viitoare dezamăgire!

Eurovision 2013: sute de mii de euro de la buget pentru promovarea unor amatori

Sursa:http://www.cotidianul.ro/eurovision-2013-sute-de-mii-de-euro-de-la-buget-pentru-promovarea-unor-amatori-207603/

TVR cheltuie sume importante în fiecare an pentru participarea la Eurovision. 150.000 de euro reprezintă numai taxa şi licenţa de participare. În 2012, când voci din TVR au afirmat că nu este oportună participarea, iată ce spunea fostul director general Alexandru Lăzescu: „Este vorba de capital simbolic. Decizia de a nu participa nu este uşoară. Acolo apare numele României. Nu este o decizie care să ne afecteze doar pe noi”. Evident o declaraţie fără nicio acoperire. Pe lângă taxa de 150.000 de euro, mai sunt cheltuieli de organizare a semifinalelor şi finalei naţionale, precum şi cheltuielile legate de deplasarea delegaţiei României în oraşul care găzduieşte semifinalele şi finala Eurovision (deplasarea se întinde pe cca 10 zile), cheltuielile legate de promovarea piesei câştigătoare a finalei naţionale etc. Fără să avem pretenţia că oferim o cifră exactă, credem că totalul cheltuielilor ajunge la cca 300.000 de euro. Bani de la buget, alocaţi TVR. Instituţie aflată în plin proces de restructurare. Nu era nicio nenorocire dacă România lua o puază de un an sau doi de la Eurovision. Nu ar fi existat repercusiuni de niciun fel. Singura „consecinţă”, TVR nu mai putea transmite semifinalele şi finala europeană a Eurovision, dar telespectatorii români ar fi avut posibilitatea să urmărească evenimentul la cel puţin două sau trei posturi tv străine, care se află pe „cablu”.

Alţii au luat câte o „pauză”

Dacă ne uităm numai la ce s-a întâmplat în ultimii ani, observăm că unele state - din raţiuni diverse, dar în principal de ordin financiar - au renunţat temporar să participe la Eurovision. Printre statele care au renunţat temporar să participe sunt şi unele cu tradiţie şi, atenţie, potente din punct de vedere financiar. Iată retragerile din perioada 2008-2013.

• 2008: Austria se retrage, televiziunea publică din această ţară acuzând, atenţie, calitatea slabă a pieselor intrate în competiţia naţională. În 2007, piesa Austriei nu a trecut de semifinale. Oficiali austrieci au acuzat şi implicaţiile politicului în jurizare, în semifinale şi finală la Grand Prix. După 3 ani de pauză, Austria revine în concurs, în 2011.
• 2009: San Marino se retrage, din cauză că nu a putut asigura sumele necesare participării; revine în concurs în 2011. Georgia se retrage din raţiuni de ordin politic; revine în 2010.
• 2010: Cehia se retrage din cauza lipsei de interes a telespectatorilor pentru Eurovision; nu a mai revenit în competiţie. Ungaria se retrage din lipsă de fonduri a postului public de televiziune; revine în 2011. Muntenegru se retrage pentru că postul public nu a avut alocat în buget bani pentru competiţie; revine în 2012. Andorra se retrage pentru că postul public de televiziune şi-a redus bugetul de cheltuieli cu 10%; nu a revenit în competiţie.
• 2012: Polonia anunţă că guvernul nu poate suporta cheltuieli pentru postul public de televiziune şi pentru transmisiile Campionatului European de Fotbal (Polonia a fost co-organizatoare a competiţiei) şi pentru Eurovision, renunţând la participarea la festivalul muzical; nu a revenit în 2013. Armenia s-a retras din motive politice legate de conflictul cu Azerbaidjan, ţara gazdă a finalei Eurovision. A revenit în 2013.
• 2013: Turcia, Portugalia, Slovacia şi Bosnia & Herţegovina s-au retras din motive de ordin financiar.

Cine participa înainte şi cine, acum

Nu suntem în faţa unei noutăţi. În ultimii ani, interesul pentru Eurovision este din ce în ce mai redus pentru profesioniştii genului. Vă prezentăm interpreţii cu o activitate cât de cât susţinută în showbiz (concerte şi înregistrări discografice) care au apărut în diferite perioade în semifinalele sau finalele naţionale ale Eurovision.

• 2000: Taxi, Direcţia 5, Nicola, No Comment, Valahia, Elena Cârstea, Luminiţa Anghel, Daniel Robu, Laurenţiu Cazan, Sfinx Experience, Monica Anghel.
• 2003: Paula Seling, Nico, Aurelian Temişan, Valahia, D’la Vegas, Nicola, Genius, Hara, Nicola, Desperado, Latin Expres, Krypton, Sfinx Experience, Mălina Olinescu, Marius Dragomir ş.a.
• 2006: Akcent, Delia, Gina Pop Band, Mihai Trăistariu, Laurenţiua Cazan, Marius Dragomir, Tony Pop Tămaş & Disperado, Maria Radu & Mike Peterson.
• 2009: Blaxi Girls, Elena Gheorghe, Irina Popa, Dalma.
• 2013: Luminiţa Anghel, Spin, Natalia Barbu (Chişinău), Electric Fence.

Piese care vor deveni „istorie” după 9 martie

Dintre cele 32 de piese care au fost selectate în semifinalele naţionale ale Eurovision, cu siguranţă nu vor intra în „play-list”-ul posturilor de radio autohtone. Ceva şanse ar avea „Criminal Mind” (interpretată de FreeStay) şi „What Is Love” (Al Mike feat. Renee Santana). Cât despre o carieră internaţională „tip” „Tornero” (Mihai Trăistar), „Dicolo de nori” (Holograf) – foarte puţini ştiu că această piesă, deşi s-a clasat slab în finala Eurovision, a prins poziţii bune în topuri din străinătate, sau „Stereo Love” (Edward Maya & Vika Jugulina) – piesa nu s-a aflat în „circuitul” Eurovision, nici nu se pune problema pentru vreuna din cele 32 de piese din semifinale.

Paradoxal, una dintre foarte puţinele piese bune, „Spinning” (o linie melodică specifică produselor Tamla Motown de acum 35-40 de ani), a beneficiat de o interpretare mediocră, cea a Elenei Cârstea, solistă ieşită de ani buni din circuitul muzical de când a plecat în SUA (unde mai există câteva sute de mii de interprete mai bune ca ea). Invers, o piesă de factură modestă, „Unique”, a fost mult ridicată de interpretarea remarcabilă a Luminiţei Anghel. Acceptabile, alte două piese, „Emilia” (Electric Fence) şi „Silver Lining” (Spin & Cezar Dometi) – ultima din păcate nu a prins finala. Celelalte piese (şi interpretări) nici măcar nu merită consemnate.

 Mai trebuie să spunem prezentatorii principali nu au depăşit faza penibilului (ca şi textele „Taxi”-metristului Dan Teodorescu, prezentatoarea din Camera verde a fost mai enervantă decât Gianina Corondan în anii trecuţi, doar DJ-ul de la Europa FM, Toader Păun, al doilea „om” din Camera verde, fiind corect integrat în „peisaj”). TVR merită aplauze pentru scenografie, pentru cum a gândit formatul şi mai ales pentru cum a transmis „live” pe internet, cu 5 camere, culisele semifinalelor.

„La ce piese au fost, îţi vine să votezi la 112!”

Cotidianul.ro vă prezintă o selecţie brută a unor opinii exprimate pe forumuri (cele apărute pe câteva blogguri oficiale ale concursului) privind semifinalele din faza naţională a Eurovision.

„Imi pare rau sa va spun, dar si anul acesta ati distrus Eurovision-ul din primele minute de <>. Casa Presei?! hai sa fim seriosi, peste 5000 voturi, cu asemenea piesa si trupa aveti pretentia sa castige Romania la Eurovision”. (Roxana)

„Bai de unde i-ati scos pe mascaricii aia de prezentatori.Eu nu i-as fi pus nici sa prezinte Pocraca are talent. Rusine Dinu Patriciu! Uhoooooo! (Ghio)

„Toti interpretii plus prezentatorii sunt praf”. (Vasile)

„S-au pus pe vot toate femeile telenoveliste cu inima slaba si il voteaza pe Roberto Turcesco..OMG. Ne meritam osanda, piese slabe, facute peste noapte...suntem intr-un film cu prosti. (Yannis)

„La ce piese au fost iti vine sa votezi la 112”( Petrut)

„Eh, Electric Fence... mai merge asa” (Jameson)

„E clar. Eu ma simt furata si nu mai votez in viitor. **** TVR & **** casa presei” (Xanax)

„Robertoooooo..mi amor ...te quiero mucho...te-as baga in masina de spalat si ti-as da drumul pe scari in jos” (Inna)

„Vrem alegeri anticipate ! Jos prezentatorii !” (Vasile)

„Asta e Romania, se pare ca vrem neaparat sa fim ultimii si la Eurovision” (Flava)

„Salut din Berlin,

Am urmarit aseara show-ul si sincer sunt dezamagit de ceea ce s-a ales… Sincer nu inteleg cum se pot astepta romanii ca piesa lui Turcescu sa obtina un loc bun?!? E o melodie tip VAMA VECHE pentru romani poate la Mamamia la creatie… dar la Eurovision?!? Natalia Barbu era piesa IDEALA pentru un asa show… asa ca de aici din Germania parearea mea e no change Romania anul acesta! chiar si cu Luminita Anghel… pacat pacat pacat …. Romanii trebuie sa inteleaga si partea comerciala a acestui show…cine ar difuza la radio piesa lui Turcescu sau a Luminitei Anghel pe aici prin Europa?! Anyways succes!” (Alex)

„Nu mi-a placut de niciun concurent in semifinala asta. Melodii trase de par, nepotrivite pentru Eurovision, iar participantii in loc sa se axeze pe ce era mai important-vocea-au ales sa se axeze pe spectacol. Ca de’, daca vocea nu-i ajuta, poate ii ajuta zbenguiala. Total eronat”. (Ramona Alexis)

„Cam multe plagiate in concurs” (Christi)

„Cred ca e cea mai slaba selectie nationala a noastra. Iar voting-ul e fucked up rau de tot. Acum sa vedem ce panarame se mai califica si in seara asta. Alin Vaduva in locul lui Andrei Leonte. Oricum a fost putin mai bine cu cei calificati in seara asta, macar ii avem pe Renee Santana, Cristian Prajescu si Ovidiu Anton.” (Răzvan)

„Renee Santana!!! Asa da, in sfarsit o melodie mai buna. Nici Elena Carstea nu merita,

merita Phaser in locul lui Leonte ala..un impostor”.(Yannis)

Autor: Lucian Gheorghiu, Republicat Luni, 11 martie 2013

Citiţi şi

A fost tentativă de blat? Schimbări incredibile ale notelor unor juraţi la Eurovision

Finala naţională a Eurovision a trecut, scandalurile continuă. Mai multe voci susţin că s-au tras sforile la nivelul juriului de specialitate pentru ca la Malmo să plece trupa Electric Fence. Din fericire, malversaţiunea a eşuat, deşi la un moment dat existau şanse reale de reuşită.

De la note de 2 şi 3, la note de 10 şi 12 !!!

Există mai multe voci care susţin că s-a petrecut ceva „necurat” în perioada dintre semifinale şi finală. Mai pe româneşte se vorbeşte că echipa lui Dan Manoliu de la TVR (cel care se ocupă de Eurovision – n.a.) ar fi vrut ca la Malmo să mergă trupa Electric Fence. Asta după ce acelaşi „obiectiv” a fost ratat în finala naţională din 2012, când Electric Fence a ocupat tot locul 2 (dar cu o piesă mult mai bună decât cea de anul acesta şi de aceiaşi factură cu „Zaleilah”, a celor de la Mandinga, care a plecat la Baku – n.a.). Şi, într-adevăr, s-a petrecut ceva „mai mult decât ciudat” în finală, faţă de prima semifinală. (Culmea, primele trei piese clasate în finală au concurat împreună şi în prima semifinală, ceea ce face şi mai inexplicabilă „ciudăţenia” – n.a.)
Vom demonstra cu cifre în ceea ce a constat „ciudăţenia” – noi utilizăm acest termen, alţii, cuvinte mai grele.
Pentru început să vedem care au fost clasamentele în prima semifinală:
General semifinala 1:
1. „Unique” - Luminiţa Anghel – 22 puncte (10 televot – loc.2 + 12 juriu – loc.1)
2. „It’s My Life” – Cezar – 18 puncte (8 televot – loc.3 + 10 juriu – loc.2)
3. „Un refren” - Casa Presei – 13 puncte (12 televot – loc.1 + 1 juriu – loc 10)
4. „Emilia” - Electric Fence – 11 puncte (5 televot – loc.6 + 6 juriu – loc.5)

Aceasta a fost situaţia în semifinală 1. De regulă, o finală este mai tare decât o semifinală. Şi teoretic chiar aşa a şi fost. Numai că, contrar aşteptărilor şi mai mult decât surprinzător în clasamentul final s-a înregistrat o ascensiune neverosimilă şi inexplicabilă a celor de la Electric Fence.

General finală:

1. „It’s My Life” – Cezar – 20 puncte (12 televot – loc.1 + 8 juriu – loc.3)
2. „Emilia” - Electric Fence – 19 puncte (7 televot – loc.4 + 12 juriu – loc.1)
3. „Unique” - Luminiţa Anghel – 18 puncte (8 televot – loc.3 + 10 juriu – loc.2)
4. „Un refren” - Casa Presei – 12 puncte (10 televot – loc.2 + 2 juriu – loc.9)

De obicei între semifinală şi finală nu au cum să se producă schimbări majore, eventual unii interpreţi cântă mai bine sau mai puţin bine în finală faţă de semifinală. Am avut două astfel de exemple: Elena Cârstea a avut în finală o prestaţie mult mai modestă decât în semifinală, iar Cezar, a cântat bine în semifinală şi foarte bine în finală.
Faptul că la televot au survenit unele mici rocade (Casa Presei a pierdut un loc, Luminiţa Anghel a coborât două locuri, Cezar a urcat două locuri) este ceva normal şi ţine şi de promovarea pe care concurenţii şi-au făcut-o înainte de finală. Iar Cezar şi-a făcut, el fiind recomandat la Antena3 de către Angela Gheorghiu.
Marele salt a fost însă făcut de Electric Fence, în preferinţele juriului, adică exact acolo de unde se aştepta o anumită constanţă în votare. De pe locul 5 în semifinală, Electric Fence a ajuns pe locul 1 în finală în clasamentele juriului. Au fost însă doi membri ai juriului care şi-au schimbat inexplicabil opţiunile între semifinală şi finală:
- Crina Mardare a dat nota 3 în semifinală celor de la Electric Fence, iar în finală le-a dat nota maximă, 12.
- Mihai Ogăşanu a dat nota 2 în semifinală (penultima notă) celor de la Electric Fence, iar în finală le-a dat a doua notă valorică, 10.
- Dana Dorian a dat nota 6 în semifinală celor de la Electric Fence, iar în finală, înlocuitorul ei, Ştefan Năftănăilă le-a dat nota 12.

Suntem în faţa unor diferente de notare uriaşe, mai ales în privinţa primilor doi juraţi. De regulă există între semifinale şi finală variaţii ale notelor date de juraţi, dar aceasta mici şi sunt în jos, pentru că se presupune că juraţilor le-au plăcut şi piese din cealaltă semifinală.
De asemenea, este jenant pentru un om de muzică să noteze cu 0 (zero) o piesă de genul celei interpretate de Luminiţa Anghel şi cu 1 (unu) o piesă de genul celei interpretate de Cezar. Nota zero a fost dată de Ştefan Năftănăilă (redactor la Radio România Actualităţi), iar nota unu de ...Crina Mardare. Modul în care cei de mai sus au dat note în finală dau apă la moară celor care susţin că echipa Eurovision din TVR a ţinut morţiş să ducă la Malmo pe Electric Fence, deşi după semifinală, toată lumea ştia că bătălia pentru Malmo se va duce între Luminiţa Anghel şi Cezar. De fapt, singurele voci adevărate din concurs, care au ridicat mult piesele lor, care din păcate, sunt „subţirele”, dar, cu o excepţie, mult, foarte mult, peste restul pieselor din finală.

A fost cât pe ci, o jumătate de mustaţă, ca „strategia” celor de la TVR să dea roade. Când s-au totalizat notele din finală ale juriului, Cezar şi Elena Cârstea se aflau la egalitate pe locurile 3- 4 cu 47 de puncte. Cezar a ocupat locul 3 pentru că avea o notă maximă primită de la un jurat şi astfel în clasamentul pe puncte al juriului a obţinut 8 puncte. Dacă Elena Cârstea ar fi strâns 48 de puncte din notele juriului, atunci ea s-ar fi clasat pe locul 3, Cezar pe 4 şi ar fi obţinut 7 puncte finale în clasamentul juriului şi 19 în clasamentul final general, la egalitate cu Electric Fence. În acest caz Electric Fence ar fi câştigat locul 1, datorită unui al doilea criteriu de departajare (primul este câştigarea unei secţiuni de vot – Cezar a câştigat la televot, Electric Fence a câştigat la juriu), mai multe note de 12 obţinute de la juraţi. Cei din echipa Manoliu şi-au făcut următoarele calcule: juriul, suficient 3 membri din 7, ridică notele pentru Electric Fence şi în paralel coboară notele favoriţilor, Luminiţa Anghel şi Cezar – aşa se explică acea notă de zero şi acea notă de 1.

TVR nu a învăţat nimic din „experianţa yugoslavă”

Este inexplicabil de ce echipa Eurovision din TVR a avut intenţia să trimită la Malmo o piesă cu un sound tipic zonei Balcanilor, mai precis un fel de dubstep balcanic. O piesă pe un calapod similar, „The Balkan Girls” – interpret, Elena Gheorghe, s-a clasat în 2009 pe locul 19 la Eurovision cu doar 40 de puncte. Atenţie, în 2009, de la 32 de ţări (din 41) nu am primit niciun punct. Şi era normal ca piesele româneşti făcute după calapod „balcanic” să nu prindă. Pentru că nu au prins nici „originalele”, care oricum sunt mult mai bine făcute şi mai bine cântate. Deşi statele din fosta Yugoslavie îşi dau note mari între ele, rezultatele pe ansamblu sunt slabe. Pentru că restul Europei, consumatorii de muzică, nu agrează turbo-rock-ul, turbo-folk-ul, dubstep-ul din zona Balcanilor. În 2010, o bijuterie muzicală a lui Goran Bregovic, „Ovo Je Balkan”, interpretată foarte bine de Milan Stankovic, avia a strâns 72 de puncte şi s-a clasat pe locul 13.
Cele 6 state din spaţiul fostei Yugoslavii au avut în ultimii 9 ani 48 de participări la Eurovision, doar 28 de calificări în finale, şi doar 4 clasări pe podium.
Iată tabloul participărilor la Eurovision a statelor din fosta Yugoslavie, din 2004 şi până în 2012 (am ales anul 2004, pentru că este primul în care Eurovision se desfăşoară în formula de acum, cu semifinale şi finală – n.a.):

Serbia: 8 participări – 7 finale (best: locul 1 în 2007 cu 268 puncte)**
Bosnia: 9 participări – 9 finale finale (best: locul 3 cu 229 puncte în 2006)*
Croaţia: 9 participări - 5 finale (best: locul 11 în 2005 cu 115 puncte)
Macedonia: 9 participări - 5 finale (best: locul 12 în 2006 cu 56 puncte)
Slovenia: 9 participări – 2 finale (best: loc 13 în 2011 cu 96 puncte)
Muntenegru: 4 participări – 0 finale

Piesele care au prins podiumul au fost:

• „Molitva” - Marija Serifović – loc 1 în 2007
• „Lane Moje” - Zeljko Joksimovic – loc 2 în 2004
• „Lejla” – Hari Mata Hari – 3 în 2006
• „Nije Ljubav Stvar” – Zeljko Joksimovic – loc 3 în 2012

Trebuie însă menţionat că toate aceste 4 piese, care au salvat cât de cât onoarea Balcanilor sunt, toate, balade. Poate din această cauză au şi reuşit clasări foarte bune. Şi, un ultim amănunt care de asemenea nu trebuie omis: telespectatorii şi juraţii din cele şase state, nu au fost niciodată, cu două excepţii, generoase cu notele acordate României. Iar dacă echipa Eurovision din TVR credea că surogatele noastre ar fi adus puncte din Balkani, se înşela amarnic.

Lucian Gheorghiu. Sursa:

http://www.cotidianul.ro/schimbari-incredibile-ale-notelor-unor-jurati-la-eurovision-208568/

Vedeti toate cântecele aici http://eurovision.tvr.ro/piese-calificate/

ALTE COMENTARII:

În fiecare an, după selecţia naţională a Eurovision, iese scandal. De această dată a venit rândul Luminiţei Anghel să fie nemulţumită de juriu.
Lui Stefan Naftanaila nu i-a placut melodia Luminitei Anghel

Cântăreaţa care s-a clasat pe locul al treilea în clasamentul final al selecţiei naţionale a susţinut că este inadmisibil şi şocant că unul dintre juraţi, Ştefan Naftanailă, a ales să nu îi acorde nici măcar un punct.

"Nu e posibil ca un artist care s-a remarcat live cântând în faţa a 10.000 de oameni şi care a obţinut locul al treilea la Eurovision 2005 să primească acum nota zero! Putea să-mi dea un punct, două, trei, dar în niciun caz zero! Să-i fie ruşine pentru nota nesimţită pe care mi-a dat-o!", i-a transmis Luminiţa Anghel sâmbătă seara.

Ştefan Năftănăilă a declarat astăzi în Ziarul Ring: "M-am gândit bine la gestul meu. Nu doresc deocamdată să întreţin un conflict care să-mi strice şi mai mult imaginea de om de radio".

Ştefan Năftănăilă a fost cel care a înlocuit-o în ultimul moment pe Dana Dorian, cea care a lipsit de la concurs din motive personale.
Din: Libertatea.ro

Comentarii pe măsura faptelor juriului:

Teodorescu Vangelis Marian · Bucharest, Romania
NENEA NAFTANAILA, DA FAPTUL K ESTI SINGURUL COCLIT CARE I-A DAT BIETEI LUMINITZA ZERO PUNCTE NU TE PUNE PE GANDURI? TOCMAI ASA INTRETII CONFLICTUL , K AI VRUT MATALE SA DEVII VEDETA, MAI BINE STATEAI IN RADIOUL TAU FALIMENTAR SI INTRETINUT PE NEDREPT DIN BANII POPULATIEI LUATI CU JAPCA...HAI PA

Mirela Stoian · U.p.b. mecanica fina
Ce jurat de tot rahatul

Doar Geno · Universitatea "Petre Andrei" din Iași
o sa facem un rahat anul asta la Eurovision cu panarama asta de melodie, daca ar fi castigat Luminita Anghel am fi avut mult mai mult succes

Haritina Gheorghe · Top Commenter
Naftanaila- zero barat... ce nume de prost si ce caracter de rahat!!!!


Romana Elena Lipan
Un ordinar de jurat ! Cine stie ce o fi fost intre ei cu ani in urma.O fi vrut nenea asta clocitul putina pasarica de la Luminita,nu i-a dat,adica i-a dat peste trifla,iar acum se razbuna.Asa procedeaza frustratii si complexatii.O javreta umana !

Ana Ene
Rusine domnule Naftanaila ! Atu facut de ras institutia la care lucrati. In mod norma,l ar trebui sa va dati demisia sau sa fiti dat afara de la serviciu. Luminita Anghel este un nume in muzica romaneasca si nu trebuia umilita in asemenea mod.

Florea Mihai · Top Commenter
de ce ai aratat rominilor cit esti de prost crescut baaaa naftanaila asa sint toti ca tine ,cei din neamu tau? titi soferu daneasa olt

Zoe Dirlau · Scoala Postliceala Sanitara "Mihai Eminescu" Bacau
Rusine, rusine d-le !

Corina Dinescu
ce e asa greu de inteles?chiar s-o fi notat d.l naftanaila cu maxim de puncte,tot nu s-ar fi calificat luminita anghel.

Nicolae Dicianu · Cdt. subu. log at Ofiter MApN
comentariile voastre de "specialisti" ma fac sa cred ca sunteti niste jalnici sustinatori ai luminitei...pacat!

Dorin Cochia
dupa ce avortonul de clonouatu va fi eliminat din semifinalele eurovisionului,domnului naftalina sa fie pus acolo unde-i este locu'''''l

Ilie Ion · Top Commenter
Multiacreditatul Naftanaila , juriul in totalitate , melodia fara melodie sau ritm , cantaretul "scapet , prezentarea tembela au fost in totalitate execrabile . E AL DOILEA MARE SUCCES AL TEVEREULUI DUPA SUSANEAUA ORIBILA DELA BRASOV !

Victor Ponta: cecitate politica sau oportunism?

 Victor Ponta: cecitate politică sau oportunism?

Astă-seară, 10 martie 2013, la emisiunea sa despre problema „secuilor“, Radu Tudor i-a invitat, printre alţii, pe sociologul conf. univ. dr. Radu Baltasiu, directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice (C.E.S.P.E.) al Academiei Române, şi pe europarlamentarul Victor Boştinaru, despre care s-a spus că este „expert“, dar nu s-a precizat ce expertizează. Oricum, acesta este licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Geografie a Universităţii Bucureşti (iunie 1974) şi, ulterior, al Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii Bucureşti (iunie 1981), adică este licenţiat în patru domenii, ceea ce înseamnă că nu este competent în nici unul dintre ele (poate ar fi în domeniul istoriei, fiindcă l-a aprofundat de două ori: între 1971-1974, apoi între 1978-1981!). Încă de la începutul emisiunii, Radu Baltasiu a făcut o expunere despre ceea ce au fost şi sunt secuii şi a repetat o afirmaţie făcută în emisiunile anterioare pe Antena 3 şi de notorietate în toate mass media serioase: anume că, după datele ultimului recensămînt, s-au declarat „secui“ doar vreo 300 (trei sute) de indivizi. Ca atare, nu se mai poate vorbi de secui, mai ales că şi ăştia vorbesc numai ungureşte, se îmbracă ungureşte etc. şi nu ca secuii de acum peste două secole, înainte de a fi fost complet maghiarizaţi. Deci, secui nu mai există! Totuşi, în acea emisiune, expertul Victor Boştinaru, deşi, printre cele patru domenii în care este licenţiat, are şi calitatea de istoric-cu-repetiţie, vorbea, în tot timpul emisiunii, de „secuime“ – la fel ca alde Gheorghe Frunda, Bela Marco (de la românescul Marcu), Petru Lakatos (pronunţat „Làcatoş“, adică de la Lăcătuşu), Gabor Kozsokar (din românescul Cojocaru) şi alţi asemenea români maghiarizaţi. Idioţenia şi mai mare a acestor maghiarizaţi este conţinută de expresia folosită frecvent tot de ei: „maghiarii din secuime“ (sic) – idioţenie care are, totuşi, prin sinceritatea ei, meritul că le dă de gol fariseismul, impostura şi demagogia! Păi, dacă sunt „maghiari“, de ce se mai referă la „secuime“, de vreme ce secui nu mai există, fiindcă fuseseră maghiarizaţi de peste două secole?! În plus la inventarul inepţiei cu „secuii“ – inepţie preluată şablon de toate prompter-istele ironizate de Mircea Badea –, chiar pe burtiera emisiunii lui Radu Tudor figura titlul „Secuii cer autonomie în inima Transilvaniei“, iar această inscripţie a zăcut acolo pe toată durata emisiunii, deşi, repet, sociologul Radu Baltasiu clarificase de la început numărul lor insignifiant, număr care, în asociere cu faptul maghiarizării lor depline şi definitive, marca inexistenţa lor!

După emisiunea lui Radu Tudor a urmat emisiunea „Sinteza zilei“, care l-a avut ca invitat pe premierul Victor Ponta, în care s-a glosat cel mai mult tot pe tema „secuilor“ inexistenţi, dar trataţi în discursul emisiunii ca fiind o entitate demografică reală. Gazda emisiunii, Mihai Gâdea, l-a întrebat, la obiect, ce opinie are premierul despre arborarea steagului „secuiesc“ şi acţiunile revizioniste manifestate cu acest prilej. Victor Ponta a minimalizat pericolul propagandei revanşarde hungariste, că e steagul secuilor aliaţi ai lui Mihai Viteazul, care secui etc. Adică a dat-o şi el pe glumă, pe rolul său conciliant important, că tocmai fusese el, „ieri [adică în 9 martie], la Budapesta, la congresul socialiştilor maghiari unde discursul său fusese aplaudat“ etc., etc. Unde era Theodor Stolojan, care, cu vreo două decenii în urmă, clamase sentenţios: „Cu suveranitatea naţională nu se glumeşte!“? Unde erau ceilalţi politicieni care, sub o formă sau alta, recitaseră aceeaşi placă? Erau pe nicăieri, căci pozaseră în naţionalişti nu pentru că ar fi avut intenţia să apere interesele şi valorile naţionale, ci doar din motive politicianiste, demagogice! De aceea, Ungaria, via U.D.M.R., a continuat escaladarea revizionismului, pînă azi. Dar Mihai Gâdea nu şi-a putut reprima pofta de a-l umili niţel pe premier cu calitatea închipuită de „coleg cu Mihai Viteazul“ a Iui Valeriu Zgonea, căruia – din spirit partinic şi de „generaţie“ – Victor Ponta i-a luat apărarea, deşi ar fi fost mai bine să-l trimită la strîns şuruburile căii ferate, căci asta învăţase el la facultatea făcută la fără frecvenţă! Cum s-a văzut, premierul Victor Ponta s-a complăcut şi el în postura de „pacificator“ în relaţia România-Ungaria, bagatelizînd, ca şi Zgonea et ejusdem farinae, problema steagului „secuiesc“ şi, în esenţă, politica revanşardă a Ungariei, via U.D.M.R., care iterează pretextele Dictatului de la Viena! În mod evident, Victor Ponta este mai instruit, poate chiar mai cult decît C.F.R.-istul Valeriu Zgonea sau decît geograf-filozof-istoricul-dublu Victor Boştinaru. De aceea, nu-l suspectez pe premierul Ponta de a suferi de cecitate politică mai mult decît de oportunism politic. Pentru că el vrea „linişte“ internă şi externă, cum îi dictează stăpînii din U.E., ca să stăpînească mai bine cu toţii: şi stăpînii noştri, interni – cleptocraţia postdecembristă –, şi cei externi.

Consider că, inclusiv în cazul premierului Ponta, este vorba de oportunism în mai multă măsură decît incapacitate de a distinge realitatea politică internă şi externă, deoarece falsa problemă a „secuilor“ – etalată tot mai agresiv de maghiarizaţii din România, manevraţi de Ungaria – datează de la Trianon, continuată prin Dictatul de la Viena şi reluată în etapa postdecembristă. Chiar şi la Antena 3 s-a mai glosat pe această temă, aşa cum se poate constata din articolul de mai jos, pe care este oportun să-l republic, tocmai pentru a releva jocul perfid dintre „moderaţii“ din U.D.M.R. şi „radicalii“ spionului şi adulterinului Laszlo Tokes – joc pe care guvernanţii şi politicienii (care, în majoritatea lor, sunt doar politicaştri) din România se prefac, de 23 de ani, că nu-l văd! Între cele trei steluţe redau, ad litteram, articolul din Gardianul, preluat pe site-ul Antenei 3.

***

Ziarul secuilor cheamă la luptă armată pentru dezmembrarea României

Autor: C. T. Sursa: http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1219356133, preluat din Gardianul , 22 august 2008

♦ Ziarul de limbă maghiară Haromszek“ („Trei Scaune“, în traducere – n.r.), care apare la Sfântu Gheorghe şi care este editat de mai mulţi lideri ai Consiliului Naţional Secuiesc, a publicat, pe prima pagină, un articol care îndeamnă populaţia secuiască la lupta cu arma în mâna pentru înfiinţarea unui stat de sine stătător în inima Transilvaniei. Articolul este semnat cu pseudonimul Zoltan Bedo, conform unor surse din interiorul redacţiei, de unul dintre acţionarii publicaţiei, Albert Levente

♦ Articolul, intitulat „Cu capul sus, cu spatele drept“, îndeamnă la „înfiinţarea unui stat de sine stătător“, „prin forţa armelor“. Prin poziţie conştientă, unitară, curajoasă, prin luptă şi prin jertfă. Cotidianul Haromszek este editat de societatea H-PRESS S.r.l., iar din acţionariatul ei fac parte Magyari Lajos, fost deputat U.D.M.R. de Covasna, în mandatul 1992-1996, şi consilier local la Sfântu Gheorghe între anii 2004-2008, şi Ferencz Csaba, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc

♦ Virulenţa articolului cu pricina a stârnit interesul Serviciului Român de Informaţii. Traducerea articolului a fost expediată, ieri, biroului de presă al S.R.I., purtătorul de cuvânt al acestei instituţii dând asigurări reporterilor Gardianului că, în cursul zilei de astăzi, va adopta o poziţie oficială faţă de acest aspect. Reacţiile politicienilor nu au întârziat să apară. Senatorul U.D.M.R. Eckstein Kovacs ne-a declarat că o astfel de instigare la violenţă reprezintă o enormitate

Ziarul de limbă maghiară Haromszek („Trei Scaune“, în traducere – n.r.), editat de mai mulţi lideri ai Consiliului Naţional Secuiesc, a publicat, în urmă cu două luni, pe prima pagină, un articol care îndeamnă populaţia secuiască la lupta cu arma în mâna pentru înfiinţarea unui stat de sine stătător în inima Transilvaniei. Articolul este semnat cu pseudonimul Zoltan Bedo, conform unor surse din interiorul redacţiei ziarului care apare zilnic la Sfântu Gheorghe, de unul dintre acţionarii publicaţiei, Albert Levente. Nu este pentru prima dată când apar astfel de îndemnuri la separare prin forţă de România, însă virulenţa articolului cu pricina a stârnit interesul Serviciului Român de Informaţii. Traducerea articolului a fost expediată, ieri, biroului de presă al S.R.I., purtătorul de cuvânt al acestei instituţii dând asigurări reporterilor Gardianului că, în cursul zilei de astăzi, va adopta o poziţie oficială faţă de acest aspect.

De câţiva ani de zile, de când în vocabularul liderilor U.D.M.R. şi al celorlalte organizaţii maghiare din Transilvania a intrat expresia „autonomie teritorială“, o bună parte a presei maghiare transilvănene (în special cea din judeţele Covasna şi Harghita) găzduieşte constant articole de-o virulenţă incredibilă împotriva a tot ce este românesc. Dacă, în zonele unde maghiarii sunt inferiori numeric, tonul articolelor şi emisiunilor radio-tv e mai ponderat, în cele două judeţe unde maghiarii sunt majoritari, jurnaliştii maghiari îşi permit să scrie aproape ca în epoca în care Transilvania era ocupată de trupele horthyste. În ultima perioadă, tonul gazetelor de limba maghiară din zonă a devenit încă şi mai vehement, aproape belicos. Până în urmă cu vreo doi ani, liderii şi figurile marcante ale minorităţii maghiare vorbeau despre autonomie „culturală“ ori „personală“. De prin anii 2006-2007 încoace, a început să se vorbească explicit despre autonomie teritorială. Anul acesta, cotidianul de limbă maghiară Haromszek („Trei Scaune“, în traducere – n.r.), în ediţia sa cu numărul 5419, apărută luna trecută, a dat tonul trecerii la solicitări şi mai radicale. Potrivit articolului intitulat „Cu capul sus, cu spatele drept“, apărut sub semnătura unui anume Zoltan Bedo, nu mai e la modă revendicarea autonomiei teritoriale. Ungurii din România sunt îndemnaţi acum să ceară „autodeterminare“. De ce autodeterminare în loc de autonomie? Ne lămureşte chiar autorul articolului citat: pentru că, prin autodeterminare, „popoarele îşi pot decide liber statutul politic, adică poartă, în sine, şi dreptul alegerii libere a regimului politic. Adică dreptul înfiinţării unui stat de sine stătător“. Idee cu care dacă noi, majoritarii, nu suntem de acord, ne spune ziarul Haromszek ce ne aşteaptă: nesupunerea civică sau chiar lupta armată. Şi până acum, multe din discursurile propagate în presa maghiară din Transilvania se situau la graniţa penalului. Acum, însă, odată cu aceste îndemnuri explicite la „înfiinţarea unui stat de sine stătător“, „prin forţa armelor“, ceea ce se scrie în presa de acolo intră în coliziune frontală cu Constituţia României. Ca să nu fim acuzaţi că exagerăm, redam mai jos câteva pasaje mai semnificative din articolul respectiv. Intertitlurile ne aparţin.

Vrem dreptul la propria patrie!

            În epoca modernă, putem vorbi de realizarea autonomiei minoritare atunci când statul transferă drepturi ale puterii de stat unor organizaţii înfiinţate şi alese pe cale democratică de către minorităţi. Dat fiind faptul că scopul primordial este păstrarea identităţii, trebuie să presupună validarea următoarelor drepturi:
- dreptul folosirii limbii materne în viaţa particulară, în învăţământ, justiţie şi administraţie publică
- dreptul înfiinţării propriului sistem de învăţământ

- dreptul la funcţii publice şi servicii publice

- dreptul la patrie (care patrie? – n.r.)

- dreptul de a dispune liber de bogăţiile naturale

- dreptul la reprezentanţă politică locală

După cum rezultă şi din enumerare, în cazul autonomiei, nici vorbă de lezarea integrităţii teritoriale a statului în cauză, respectiv de divizarea ei teritorială. Cu atât mai mult, cu cât până şi preşedintele României pune semnul egalităţii în mod conştient între acestea. Şi nu în mod întâmplător.

Autodeterminarea este preferată

Să vedem despre ce este vorba. Autonomia administrativă înseamnă transferarea anumitor elemente ale puterii centrale unităţilor administrative locale în cazul soluţionării unor sarcini care au un caracter local şi care pot fi rezolvate cel mai eficient pe plan local. Nu este permisă confundarea cu autonomia minoritară, pentru că nu garantează drepturile fundamentale care slujesc păstrării identităţii, deoarece constituie doar o condiţie necesară, însă nu şi suficientă pentru păstrarea existentei noastre naţionale. Cunoscând toate acestea, trebuie să precizăm că în cazul autonomiei minoritare a se vorbi de divizarea ţării înseamnă minciună, a se oferi autonomie în loc de autonomie minoritară înseamnă inducere în eroare. În ambele cazuri, scopul este menţinerea puterii centrale, în interesul căreia bucureştenii nu se sperie nici de declanşarea unui conflict interetnic.

Un alt concept utilizat frecvent, dar al cărui conţinut nu este clarificat suficient, este autodeterminarea, care nu este identic cu varianta în maghiară a autonomiei. Din punctul de vedere al dreptului internaţional, însemnătatea acesteia ascunde mult mai multe.

Vrem stat de sine stătător

Dreptul la autodeterminare se referă, mai ales, la faptul că popoarele îşi pot decide liber statutul politic, adică poartă în sine şi dreptul alegerii libere a regimului politic, respectiv dreptul înfiinţării unui stat de sine stătător. Deci, în cazul în care secuimea se autodefineşte ca popor, în conformitate cu dreptul internaţional, ea poate profita şi de dreptul înfiinţării unui stat...

Din istoricul Pământ Secuiesc, având un teritoriu de 12.800 kmp, dacă scădem Scaunul Arieş, românizat, rămâne un teritoriu de 10.876 kmp. Numărul locuitorilor acestui teritoriu este de 888.827, dintre care 153.405 (19 la sută) sunt de naţionalitate română şi 655.422 (81 la sută) de naţionalitate maghiară. Dacă studiem actuala împărţire teritorială a lumii, trebuie să observăm că numai în Europa există cinci ţări independente mai mici decât Pământul Secuiesc, atât din punct de vedere al teritoriului, cât şi din cel al locuitorilor. Iată-le:
- Andorra - suprafaţa 468 kmp, 71.000 locuitori.
- Liechtenstein - suprafaţa 160 kmp, 28.000 locuitori.
- Luxemburg - suprafaţa 2586 kmp, 364.000 locuitori.
- Malta - suprafaţa 325 kmp, 350.000 locuitori.
- San Marino - suprafaţa 61 kmp, 23.000 locuitori.

Şi dacă, în cazul lor se poate, nouă de ce nu ni se cuvine dreptul înfiinţării unui stat? Răspunsul este simplu. Ni se cuvine şi nouă. Trebuie doar profitat de el. Trebuie revendicat, trebuie luptat pentru el, dacă este nevoie. Dacă parcurgem evenimentele istoriei universale, punând un accent deosebit pe secolul XX, putem constata că niciodată nu i s-a dat nimic în dar nici unei naţiuni. Fiecare a trebuit să lupte pentru libertate, pentru validarea drepturilor, pentru menţinerea existenţei sale statale sau pentru redobândirea acesteia. Această luptă a fost întotdeauna complexă, dusă pe mai multe căi, prin lansarea diferitelor mijloace. Au fost cazuri când s-a derulat paşnic doar prin mijloace politice, uneori s-a recurs şi la diferite forme ale nesupunerii civice, iar alteori, chiar şi armele şi-au spus cuvântul. În interesul libertăţii, toate acestea trebuie asumate. Un singur lucru era, însă, comun în fiecare. Solidaritatea. Dacă aceasta există, forţarea autodeterminării este doar o problemă de timp... Cum se poate realiza autodeterminarea? Prin poziţie conştientă, unitară, curajoasă, prin luptă şi prin jertfă...

Legături strânse cu Fides şi Laszlo Tokes

Cotidianul de limbă maghiară Haromszek este editat de societatea H-PRESS S.r.l., cu sediul în Sfântu Gheorghe. Firma a luat fiinţă în anul 1992 şi are un capital social în valoare de 3.060 lei, având ca principal obiect de activitate „editarea ziarelor“. Ca obiecte secundare, societatea se ocupă de la activităţi de servicii anexe silviculturii la activităţi de consultanţă în domeniul relaţiilor publice şi al comunicării. S.r.l.-ul cu pricina are 17 asociaţi persoane fizice, cu participaţie egală la capitalul social, în procentaj de 5,88 la sută. Acestea sunt Torma Sandor Csaba, Magyari Lajos, fost deputat U.D.M.R. de Covasna, în mandatul 1992-1996, şi consilier local la Sfântu Gheorghe între perioada 2004-2008, Aros Carol, Simo Erzsebet, Farkas Arpad, Sylvester Lajos, Paljanos Maria, Ferencz Csaba, vicepreşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Ferencz Reka, Iochom Istvan, Kisgyiorgy Zoltan, Benko Levente, Albert Levente (cel care, pare-se, a publicat respectivul articol, pe care l-a semnat cu pseudonim), Peter Anton, Torma Clara, Malnasi Emese-Melinda şi Peter Laura. Societatea H-PRESS S.r.l. are nu mai puţin de 12 puncte de lucru în regiunea Har-Cov. Potrivit wikipedia.org, un alt cotidian de limbă maghiară, fondat în 1999 şi care apare la Cluj, a fost demarat iniţial de un grup de interese apropiat Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (U.D.M.R.), prin editura S.C. Scripta S.A. din Oradea – aflată în proprietatea senatorului Attila Verestoy –, pachetul majoritar de acţiuni al publicaţiei fiind, însă, preluat în anul 2000 de către un grup de investitori apropiaţi partidului Fidesz din Ungaria, prin firma Hungarom Media Kft din Budapesta. Editorul „Kronika Kiadohaz“ a înfiinţat un serviciu propriu de curierat şi difuzare în zona Transilvaniei. Sistemul derulat prin transportul auto al exemplarelor nu a funcţionat în mod eficient şi a generat pierderi în special la capitolul combustibil. În perioada 2001-2006, publicaţia a înregistrat pierderi masive, iar în paralel difuzarea nu a cunoscut creşteri semnificative. Redacţia şi administraţia au cunoscut o fluctuaţie masivă de personal din cauza salarizării slabe între 2001-2006. În anul 2005, redactorul-şef Samu Csinta a contactat, fără succes, mai mulţi acţionari ai editorului principalului cotidian local Haromszek din judeţul Covasna, SC H-PRESS S.r.l., pentru a-i convinge să vândă partea lor de acţiuni pentru sume cuprinse între 200 şi 300 milioane lei vechi, la valoarea monedei naţionale din anul respectiv. H-PRESS are un număr de 17 acţionari, iar regulamentul de ordine interioară nu permite înstrăinarea acţiunilor decât în cadrul cercului de acţionari ai s.r.l.-ului. Valoarea H-PRESS era estimată, în 2005, la circa trei miliarde lei vechi. Potrivit unor estimări financiare, Kronika s-ar fi capitalizat prin obţinerea pieţei de publicitate a Haromszek, aflat în situaţie de monopol în judeţul Covasna, cu un venit estimat provenit din încasări lunare din publicitate cuprinse între 500 milioane şi un miliard lei vechi. Kronika a fost achiziţionată în anul 2006 de firma Inforg Zrt. (afaceri imobiliare şi consultanţă în afaceri) din Ungaria, membră a holdingului Vegyepszer Zrt. al miliardarului Elek Nagy, apropiat al aceluiaşi Fidesz. Inforg are în proprietatea sa şi canalul de telviziune „Hir TV“ din Budapesta, de asemenea un susţinător al Fidesz. În cursul anului 2004, ziarul a susţinut campania pro-autonomie etnică promovată de către Consiliul Naţional Secuiesc în cadrul unui turneu organizat în mai multe aşezări din Transilvania. Unul dintre cei doi redactori-şefi adjuncţi al ziarului, Arpad Gazda, este un susţinător al episcopului reformat de Piatra Craiului, Laszlo Tokes, iar fratele lui din municipiul Sfântul Gheorghe este vicepreşedintele organizaţiei judeţene Covasna a Partidului Civic Maghiar (P.C.M.) şi secretar al organizaţiei Sfântul Gheorghe al Consiliului Naţional Secuiesc.
(Sorin Simion)

Eckstein Kovacs: «Nebuni sunt şi în trei scaune, şi în patru scaune»
Senatorul U.D.M.R. Eckstein Kovacs a declarat, ieri, pentru Gardianul că o astfel de instigare la violenţă reprezintă, din punctul său de vedere, „o enormitate, ceva fantezist“. „Eu sunt un pacifist convins. Îmi plac şi cei din Sfântu Gheorghe, dar şi cei din secuime. Ar fi bine să lăsăm armele pentru Hemingway. Nebuni sunt şi în trei scaune, şi în patru scaune. Mă declar străin de orice astfel de gândire“, a mai spus senatorul.

Bolcaş: „Trebuie opriţi!“

La rândul său, vicepreşedintele P.R.M., Lucian Bolcaş, ne-a precizat că sunt subtili „ungurii aceştia“, ştiu cum să instige. „Până nu le dăm peste bot acestor iredentişti, lucrurile nu or să se calmeze“, a mai adăugat Bolcaş.

***

            Ziarul Gardianul nu a mai consemnat răspunsul purtătorului de cuvînt al S.R.I., iar, între timp, au dispărut atît ziarul, cît şi arhiva sa de pe Internet. Norocul nostru, al naţionaliştilor, este că articolul a fost reprodus pe site-ul Antenei 3 şi, astfel, îl putem accesa şi demonstra atît politica revanşardă a Ungariei, cît şi „impotenţa guvernanţilor români“ – cum vitupera Adrian Năstase înainte de a deveni premier şi a se alia cu „duşmanul de mai ieri“, fascista U.D.M.R., căreia avea să îi facă tot felul de concesii, la fel ca defuncta C.D.R., concesii obţinute prin şantaj politic inclusiv ulterior, sub regimul lui Traian Băsescu, îndeosebi în timpul guvernelor trădătoare Boc! Dar ameninţarea cu apelul la „lupta armată“ nu fusese comisă doar atunci, ea fiind reluată, inclusiv zilele trecute, de către preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Csaba Borboly, care îl avertiza pe prefect asupra protestelor violente din Belfast, pornite de la un steag. Numai că atitudinea revanşardă a revizionismului hungarist nu este echivalentă cu lupta pentru independenţă a Irlandei, care este un stat cotropit de Perfidul Albion, pe cînd maghiarizaţii din România (reprezentînd circa 90 la sută dintre „maghiarii“ din România) sunt doar efectul acţiunii rasiste a maghiarizării – începută cu virulenţă prin decretele de maghiarizare, date încă din etapa cînd Ungaria fusese încorporată în Imperiul Austro-ungar, maghiarizare continuată, cum s-a arătat frecvent, în etapa tranziţiei din cauza guvernelor trădătoare postdecembriste. Un exemplu epatant al maghiarizării, dar mai puţin cunoscut, este cazul celor „13 generali maghiari martiri“, executaţi pentru trădare de către împăratul austriac şi comemoraţi cu atîta pompă de propaganda hungaristă, deşi doar trei erau maghiari (numai unul fiind „maghiar pur“, născut în Budapesta), ceilalţi zece fiind maghiarizaţi din alte minorităţi conlocuitoare în cadrul Imperiului Austro-ungar, supranumit „închisoarea popoarelor“! Oricum, aceşti „13 generali maghiari“ pot fi judecaţi, şi acum, post mortem, drept criminali de război, deoarece, prin masacrele comise, ei au s-au făcut vinovaţi de crime contra umanităţii, care sunt imprescriptibile! În schimb, guvernanţii postdecembrişti, în lichelismul lor, le-au ridicat statuia „Ungaria Mare“ în Parcul „reconcilierii“ din Arad! Această slugărnicie a guvernanţilor şi preşedinţilor României le-a dat apă la moară revizioniştilor moghiori, care, aplicînd politica „paşilor mărunţi“, acum ameninţă cu „lupta cu arma în mînă“! Iar premierul Victor Ponta face glumiţe despre steagul „secuilor“, preluînd afirmaţiile năroade ale lui Valeriu Zgonea şi, totodată, îşi etalează persoana sa importantissimă de „făcător de pace“! Şi împăratul roman, cînd reprima răscoalele popoarelor asuprite, se autointitula „făcător de pace“, „pacificator“, care, în limba latină are forma pacalis! Spiritualitatea daco-geţilor a făcut ca, în limba daco-română, acest cuvînt să devină „păcălici“. Premierul Victor Ponta, ca ex-procuror instruit şi ca intelectual cult, nu dovedeşte cecitate politică, ci este un carierist, un oportunist, este un exemplu de păcălici, care păcăleşte poporul român!

Chiar dacă acest articol a apărut acum aproape cinci ani, despre aşa-zisul ţinut secuiesc – inexistent sub aspect geografic, politic, juridic, administrativ etc. –, despre „secuii“ inexistenţi fiindcă au fost maghiarizaţi de multă vreme, despre criminala Divizie Secuiască, înfiinţată în 1848, care a comis crime oribile şi imprescriptibile în 1848, în 1916 şi în 1940-1944, despre urmaşii acesteia care au comis crime oribile şi în decembrie 1989, s-a mai scris şi, deci, liderii U.S.L. şi ai altor partide, redactorii de la Antena 3 şi de la toate mass media care relevă problema „secuiască“ ar trebui să ştie că este o falsă problemă, că e doar un pretext pe care-l folosesc horthyştii din U.D.M.R. şi din Ungaria pentru a face presiuni asupra României în contextul unei conspiraţii internaţionale, iar cînd scriu despre „secui“ trebuie să scrie aşa, cu ghilimele, iar cînd vorbesc trebuie să spună „aşa-zişii secui“. Dacă nu procedează astfel, ziariştii sunt nişte mercenari sau doar „idioţi utili“ – cum îi numea Lenin –, iar politicienii, parlamentarii ş.a. nu sunt decît oportunişti, demagogi – iar, în final, toţi sunt trădători de ţară şi contribuie, fie că-şi dau seama, fie că nu, la secesiunea teritorială pretinsă de moghiori!

           

10 martie 2013, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

Colonel (r.) Vasile Zărnescu