Iată un
document din Fondul Comitetului Central al P.C.R, existent în Arhivele
Naţionale. Acest material încă nu a văzut lumina tiparului, până în prezent.
Mircea
Vâlcu-Mehedinţi
Un punct de
vedere fals, tendenţios, trădător, propriu bolşevismului imperialist, punct de
vedere care şi astăzi este existent în Rebublica Moldova (Basarabia),
vehiculat de către "doctrina" Partidului Comunist. Şi, în parte,
susţinut de iredentismul unguresc. În istorie, "Nimic nu se schimbă, nimic
nu se pierde, totul se repetă".
Pentru susţinerea titlului de mai sus, voi reda un document original, ce
l-am copiat din Arhiva Naţională a României. Este un raport al Partidului
Comunist din România (1923) făcut către Komintern. Nu am făcut nici o
modificare, chiar şi din punct de vedere morfologic:
"Rezoluţie în problema
naţională din România. Traducere din limba germană (1923)" 1)
"România
capitalistă aparţine de acele state care prin deznodământul războiului mondial
imperialist, prin “unirea tuturor românilor” au subjugat importante
părţi ale unor naţiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural.
În ciuda “garanţiilor” pe care le acordă diferitele tratate de pace,
naţionalităţile din România mare sunt subjugate fără milă de oligarhia boerilor
români. Toate încercările deznădăjduite făcute de naţionalităţile din ţară
pentru îmbunătăţirea situaţiei lor economice, politice şi culturale până acum
s-au zădărnicit prin trădarea propriei lor burghezii şi prin teroarea
desfrânată politică şi militară a clasei dominante a României.
Marea
burghezie română, care fără scrupule pune cu totul la cheremul capitalului
Antantei “ţara unită şi eliberată din punct de vedere naţional”, în acelaşi
timp răpeşte de la masele naţionalităţilor drepturile lor elementare şi orice
posibilitate de a se dezvolta mai departe din punct de vedere economic, politic
şi cultural. Printre naţionalităţile din România numai germanii şi ungurii au
partide politice proprii care încă – având în vedere că conducerea acestora se
află în mâinile magnaţilor şi capitaliştilor – nu sunt în stare să lupte pentru
adevăratele interese ale acestor naţionalităţi.
Asuprirea
turbată economică şi politică a naţionalităţilor, face uşor de înţeles, că masele
largi ale acestora luptă cu cea mai mare înverşunare împotriva capitalismului
panromânesc şi pentru eliberarea lor de sub jugul acestora. Ţărănimea
muncitoare şi muncitorimea Basarabiei care a trăit prima perioadă a revoluţiei
ruse eliberatoare /care a trimis zeci şi zeci de
mii de basarabeni români în minele din Siberia – n.n./ şi acum geme sub cizmele dictaturii militare române, fiecare zi îşi
exprimă străduinţa sa fermă naţional-revoluţionară de a se uni cu U.R.S.S.,
pentru a asigura astfel dezvoltarea ei şi apărarea intereselor sale vitale. La
fel suferă masele de ţăani şi muncitori maghiari şi germani din Transilvania,
populaţia muncitoare germană şi ucraineană din Bucovina şi Cadrilater. Politica
de sugrumare dusă de burghezia română le răpeşte posibilitatea de existenţă, le
împinge în emigrare, în mizerie dublă, într-o înapoiere economică, politică şi
culturală insuportabilă. Naţionalităţile din Transilvania, Dobrogea şi Bucovina
duc de aceea o luptă nu mai puţin plină de sacrificii, la fel de neîntreruptă
ca şi acelea din Basarabia pentru posibilitatea determinării libere, nesilite a
soartei lor.
Având
în vedere aceste mişcări separatiste ale naţionalităţilor ţării, P.C.R. are
următoarele sarcini generale:
1.
Prin propaganda şi activitatea lor de zi cu zi să demaşte caracterul
antinaţional al burgheziei române dominante, rolul trădător al magnaţilor
maghiari, fabricanţilor germani, moşierilor ruşi şi bulgari şi alianţa lor cu
oligarhia română, cât şi ipocrizia şi incapacitatea socialdemocraţiei de a
rezolva problema naţională, a trezi muncitorimea tuturor naţionalităţilor
împotriva şovinismului propriei burghezii şi a duce o luptă necruţătoare
împotriva antisemitismului, ca o încercare de a abate atenţia maselor
muncitoare de la rezolvarea problemelor sociale – subliniind totodată în mod
clar că P.C.R. luptă împotriva capitalului evreesc /în vorbe doar, pentru că acest mare capital din lume este de sorginte
kazaro-evreiesc, aparţinător atotputernicei masonerii,
care este, bineînţeles, tot kazaro-evreiască – n.n./, la fel ca şi împotriva oricărui alt capital şi îşi pune ca sarcină de a
uni masele muncitoare evreeşti /eu n-am prea văzut
kazaro-evrei muncitori, doar unu-doi frizeri, însă în uzine, fabrici sau
agricultori nu ştiu dacă ar fi existând unu-doi – n.n./ în rândurile comune ale proletariatului revoluţionar, a face ca masele
muncitoare ale populaţiei româneşti să înţeleagă că lupta naţionalităţilor
împotriva puterii burgheziei româneşti întăreşte lupta de eliberare a
proletariatului român şi că este în interesul nemijlocit al victoriei
revoluţiei şi a obţinerii adevăratei independenţe a României de a sprijini
aspiraţiile maselor ţărăneşti şi muncitoare ale naţionalităţilor, pe baza
principiului dreptului naţiunilor la autodeterminare până la despărţirea lor
totală de statul existent /subl. n./.
2.
În numele tuturor asupriţilor şi exploataţilor a lua atitudine împotriva
manifestăţilor ale asupririi şi împotriva principiului naţiunii şi limbii
dominante;
a se
ridica pentru completa egalitate în drepturi a naţionalităţilor şi a combate
energic îngrădirile economice, politice şi culturale (românizarea forţată prin
colonizare, şcoli, biserici etc.) care se fac în dauna naţionalităţilor; /câtă minciună pe aceşti comunişti! Niciodată România nu a ocupat vreo
regiune, vreun teritoriu străin, dar mite să-l şi românizeze! Singurii ungurii
au procedat la maghiarizarea românilor, în Transilvania de Nord ocupată
(1940-1944), precum şi la colonizarea ungurilor în această regiune, aduşi din
Ungaria Veche! Sau, şi astăzi, cum procedează UDMR - prin politica paşilor
mărunţi - în special în judeţele Covasna şi Harghita, sub oblăduirea conducerii
noastre de stat – n.n./.
a
apăra necondiţionat toate revendicările naţionalităţilor privind participarea
lor liberă la administraţia de stat şi locală, folosirea nelimitată a limbii
lor naţionale în şcoli, cât şi în toate domeniile vieţii de stat, cât şi
libertatea presei, a culturii, a religiei.
3.
Accentuând neobosit necesitatea alianţei între proletariatul revoluţionar şi
masele persecutate ale naţionalităţilor poate fi obţinută, în mod exclusiv pe
calea revoluţiei sociale a clasei muncitoare – a folosi tactica frontului unic
faţă de masele populare revoluţionare ale naţionalităţilor şi faţă de
organizaţiile lor, naţional-revoluţionare legale sau ilegale şi pentru
obţinerea prin luptă a guvernului muncitoresc-ţărănesc şi a federaţiei
republicilor muncitoreşti-ţărăneşti liber constituite, independente şi egale în
drepturi.
