Acest articol a fost publicat, inițial, în revista Justiţiarul, în 30 noiembrie 2008, ca material prin care îmi propagam, în noiembrie 2008, candidatura la funcția de senator în Colegiul nr. 2, Ialomiţa, pe listele Partidului România Mare, din partea Vatrei Romanești. Ulterior, l-am republicat pe site-ul ALTERMEDIA.
După demiterea lui Raed Arafat, izbucnirea şi extinderea protestelor în aproape toate orașele mari ale țării au produs perplexitate în rândul clicii de la Putere, iar unii membri, mai furioși, ai principalului partid al Puterii, Partidul Democrat-Liberal (P.D.-L.) s-au dedat la insultarea protestatarilor: „viermi“, „ciumpalaci“, „isterici“ etc. Aceste injurii sunt cu atât mai condamnabile cu cât sunt proferate de oameni politici, de la care, cel puțin teoretic, avem pretenții, fiindcă sunt considerați – la prima vedere – ca oameni „subțiri, intelectuali“ –, cum sunt, de exemplu, juristul senator Iulian Urban sau curvarul cu studii teologice Teodor Baconschi (despre poeziile staliniste ale tatălui său, poetul Anatol Emilian Baconsky voi scrie altădată).
Injurierea unor oameni simpli de către cei aflaţi la Putere este semnul distinctiv ale acestor vremuri ticăloase, ei înşişi fiind produsul „sistemului ticăloşit“, ca să folosesc această sintagmă cu care a „dezvoltat“ politologia preşedintele Traian Băsescu. Oricum, torentul de lături aruncat în capul protestatarilor din aceste zile – al cărui prim efect este demiterea ministrului de Externe, Teodor Baconschi, tocmai pentru injuriile proferate la adresa protestatarilor, care au accentuat furia populaţiei contra P.D.-L. – relevă grave carenţe de educaţie ale respectivilor, precum şi dispreţuirea profundă a poporului. Printre altele, inclusiv aceste manifestări de comportament grobian ale P.D.-L.-iştilor atestă caracterizarea pe care i-am făcut-o acestui partid în urmă cu peste doi ani, în articolul cu titlu de mai sus: anume, că este un partid format din scursurile politice ale celorlalte partide postdecembriste. Acesta este şi motivul pentru care-l republic, pentru a reţine opinia publică justețea caracterizării mele de atunci. Urmează articolul din revista electronică AlterMedia.
***
Cuvîntul clicocraţie înseamnă „puterea clicii“, iar cleptocraţie înseamnă „puterea hoţilor“. Clicocraţia cleptocrată înseamnă „clica hoţilor de la Putere“: adică a tuturor partidelor care au guvernat ţara şi o guvernează şi acum, indiferent de denumirea – P.S.D., P.C., P.N.L., P.N.Ţ.C.D., P.D., U.D.M.R. – sau de doctrina pe care o afişează: adevărata lor doctrină a fost şi este una singură, jefuirea Patrimoniului Naţional, prin rotirea „democratică“ la guvernare şi prin înţelegeri subterane.
Dacă distrugerea, în cei 19 ani de guvernare, a economiei, agriculturii, culturii, moralei şi spiritualităţii ortodoxe a societăţii româneşti provocată de aceste partide încă nu vă este clară, să demonstrăm, pe-ndelete încrengătura încâlcită a cleptocraţiei.
1. Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.) a devenit Frontul Democrat al Salvării Naţionale (F.D.S.N.), dar fără să aibă curajul să spună că este de dreapta sau de stânga. A devenit, apoi, P.D.S.R., iar prin unirea, în vara lui 2004, cu defunctul partid „istoric“ P.S.D.R. al defunctului Sergiu Cunescu, a devenit actualul P.S.D. – ca să îi păcălească pe unii şi să intre în Internaţionala Socialistă –, dar fiind la fel de demagogic precum înainte. Din F.D.S.N. s-a desprins P.D.-F.S.N., ulterior rămas la literele P.D., care, zicea, recent, Vasile Blaga, „era mai liberal decât F.D.S.N.“ şi, ca atare, făcea opoziţie P.D.S.R.-ului. De fapt, nu era decât o şmecherie cu care să prostească electoratul: P.D., făcând „opoziţie“ P.D.S.R.-ului din care provenea, va intra la guvernare cu C.D.R. – adică P.N.Ţ.C.D., P.N.L., P.U.R., U.D.M.R. etc. Prin asta, însă, partea camuflată a clicii F.S.N.-ului a rămas la guvernare, în mandatul 1996-2000, prin P.D., care avea să îşi protejeze foştii colegi de partid, cu care făcuse „revoluţia“. Apoi, P.D. a revenit la guvernare, între 2004-2008, reinstituind fosta C.D.R., mai puţin defunctul P.N.Ţ.C.D.
Dar P.S.D. (ex-F.S.N., ex-P.D.S.R.) este cel care a iniţiat cursul decăderii ţării, prin „Reforma“ şi „Marea Privatizare“ – echivalente cu Marea jefuire a Ţării. P.S.D. a condus România cel mai mult timp, deci a jefuit cel mai mult! În ultimul său mandat, P.S.D. a înstrăinat inclusiv PETROM şi SIDEX, acesta fiind caracterizat – după fraza lui Petre Roman, premierul F.S.N.-ului – ca „o grămadă de fiare vechi“. Vorbind de afacerea extrem de păguboasă SIDEX, Adrian Năstase zicea despre „investitorii strategici“ (citeşte: escrocii) din echipa lui Mittal: „Ei nu au ştiut ce cumpără, noi nu am ştiut ce vindem!“ (cf. România liberă, 8 ianuarie 2002, pag. 1). Deci, Adrian Năstase era deştept să vândă, iar indianul Mittal era aşa de prost să cumpere „o grămadă de fiare vechi“; după care, „prostul“ Mittal a devenit cel mai bogat siderurgist din lume! Iar după înstrăinarea SIDEX-ului către Mittal, în combinat au murit, în cinci ani, prin accidente de muncă, mai mulţi muncitori decât muriseră în toată istoria combinatului, de circa cinci decenii! Pe de altă parte, înainte de escrocheria cu „privatizarea“ marii firme PETROM prin înstrăinarea ei către obscura firmă OMV, premierul Adrian Năstase, relevase că „cine stăpâneşte Petrom are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică“ (cf. Adevărul, nr. 4113, 18 sept. 2003, p. 1). Dar, cu trei luni înainte de a fi apărut afirmaţia sus-citată a premierului, preşedintele P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, avertizase asupra pericolului „privatizării“ PETROM, prin publicarea articolului „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“ (în revista România Mare, nr. 674, 13 iunie 2003, p. 20). Deci, deşi Adrian Năstase era conştient de valoarea strategică a PETROM, a înstrăinat-o. Acesta este partidul continuu trădător, P.S.D.!!!
2. Şi cine era ministrul industriei şi energiei care a înstrăinat PETROM? Era Dan Ioan Popescu, lider al P.S.D., care s-a dat la fund intrând în P.U.R. Dar P.U.R., acum redenumit „Partidul Conservator“ (P.C.), guvernase alături de C.D.R., în 1996-2000. Văzând că C.D.R. „intră la apă“, a trecut în barca P.S.D.-ului, guvernând cu acesta şi cu U.D.M.R. în mandatul 2000-2004. Văzând că P.S.D. intră din nou la apă, în vara lui 2004 trece, din nou, în „opoziţie“ – din care, am văzut, mai făcuse parte – şi, din decembrie 2004 guvernează alături de foştii colegi politici P.D., P.N.L. şi U.D.M.R. (adică fosta C.D.R. spartă, fără P.N.Ţ.C.D.). În 2007, văzând că iarăşi se impute treaba, iese de la guvernare şi se aliază – cu cine?! – tot cu fostul inamic P.S.D., iar acum, în această campanie electorală, a făcut, din nou, alianţă tot cu inamicul-amic P.S.D. În mod îndreptăţit preşedintele Traian Băsescu a caracterizat P.C. (fost P.U.R.) ca fiind „partidul toxic“! Într-adevăr, similar cu politicienii traseişti, Partidul Conservator poate fi supranumit „partidul-traseist“: aşa cum curvele fac „traseul pe centură“, P.C. „face trotuarul politicii“!3. P.N.L.-ul, altă cloacă! Cine fusese premierul F.S.N.-ului? Petre Roman. Acesta a făcut un „nou“ partid, P.D., care era partea „liberală“ a F.D.S.N., iar după ce a fost dat afară din P.D. de Traian Băsescu, a fost recuperat de P.N.L., fostul inamic politic, fiind pus ca „reprezentant al românilor din diaspora“!!! Ce are ăsta comun cu românii, fie ei şi din diaspora?! Nimic! Tot la P.N.L. au naufragiat – printre alţii, ca Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu – şi foştii miniştri ai P.D.S.R. Mircea Coşea şi Teodor Meleşcanu, şi, mai ales, fostul premier-succesor Theodor Stolojan-Scrîşnet! P.N.L. a guvernat, tot timpul, sprijinit pe cârja numită U.D.M.R., care nu e partid şi care este urmaşa organizaţiilor fascisto-horthyste şi nu are ce căuta în România, nicidecum în Parlament. Turpitudinea P.N.L.-ului a mers până acolo încât, la alegerile parlamentare actuale, P.N.L.-ul a „împănat“ U.D.M.R-ul cu membri ai P.N.L. doar pentru ca această organizaţie fascistă să aibă liste complete în toate colegiile din ţară şi să pozeze în partid politic. De altfel, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a excelat prin vizitele făcute la Budapesta, de unde primea ordine. P.N.L. nu mai este partid naţional, ci antinaţional. În plus, P.N.L.-ul geme de monarhişti: premierul Tăriceanu, ministrul Adrian Iorgulescu, vorbetele P.N.L.-ului Crin Antonescu ş.a.; dar un liberal-monarhist este echivalent, sub raport semantic, cu o contradictio in adjecto, o contradicţie în termeni – adică, zis mai pe româneşte, înseamnă că „îşi dă cu stângul în dreptul“, iar din punct de vedere politologic este echivalent cu schizofrenia politică!
4. Dacă fostul P.D. fusese aripa de „dreapta“ a P.D.S.R. (ex-F.S.N.) – deşi fusese băgat, şi el, de către Traian Băsescu, în Internaţionala Socialistă –, actualul P.D.-L. este aripa de „stângă“ a P.N.L. Acum, P.D.-L., condus de Emil Boc şi Theodor Stolojan, conţine scursorile provenite din P.D. şi P.N.L., cum sunt Theodor Stolojan – care fusese dat afară din P.N.L. de Valeriu Stoica, iar acum face „partid bun“ cu chiar fostul său inamic Valeriu Stoica-Bancrută-Frauduloasă! Vedeţi cît de îmbârligat este „sistemul ticăloşit“, clasa politică actuală pe care am numit-o clicocraţia cleptocrată?! Conform „Listei candidaţilor pătaţi“, cei mai mulţi traseişti sunt la P.D.-L., iar unii candidaţi (câţiva fiind parlamentari) au şi dosare penale (cf. Academia Caţavencu, nr. 46, 19-25 noiembrie 2008, pag. I-XVI, pe http://www.catavencu.ro/hotie_turnatorie_si_traseism_sa_fie_dar_sa_stim_si_noi-4207.html)! Dar, surpriză, deşi P.D. – baza actualului P.D.-L. – este membru al Internaţionalei Socialiste, în seara zilei de 30 noiembrie, după încheierea alegerilor, socialistul „democrat“ Emil Boc s-a grăbit să declare, ritos, că „electoratul a votat P.D.-L.-ul, adică dreapta!“ Şi, „consecvent“, a repetat inepţia asta până marţi, 8 decembrie a.c., cînd a fost nevoit să anunţe alianţa guvernamentală cu P.S.D., deci cu „stânga“, care, de fapt, este tot dreapta, dar camuflată demagogic în lozinci de stânga! Aceasta este clicocraţia cleptocrată.
5. Mai mult. Actualul P.D.-L.-ist Theodor Stolojan, fost liberal, fost F.S.N.-ist, ca premier al F.S.N.-ului a confiscat valuta pentru a acoperi pagubele guvernului condus de Petre Roman – în care fusese ministru de finanţe –, guvern care prăpădise toată valuta lăsată de Nicolae Ceauşescu! Apoi, „Stolo“ a aliniat preţul intern al energiei electrice la preţul internaţional – ceea ce este o măsură economică absolut aberantă. Urmarea a fost tot aberantă şi extrem de păgubitoare: toate întreprinderile au ajuns să aibă datorii enorme („arierate“), din care cauză au fost puse pe butuci sau înstrăinate pe nimic. Ca răsplată pentru această măsură antinaţională, „Stolo“ a primit o sinecură la Banca Mondială! Ăsta era prezentat în sondajele mincinoase ca fiind pe primul loc în preferinţele electoratului, iar miercuri, 9 decembrie, a fost desemnat de preşedintele Băsescu drept noul premier, care să scoată ţara din criză, fiindcă este „omul lui de încredere“ adică. Să ne amintim că, după revenirea de la Banca Mondială – unde a tăiat frunză la câini – a fost consilierul Grupului Tofan, pe care l-a consiliat aşa de bine încât l-a băgat în faliment! Acesta este „competentul“ economist „Stolojan al II-lea“, care s-a îmbogăţit prin afacerea Megapower, dar care a sărăcit România cît a fost „Stolojan Întâiul“! Dar, culmea circului, megapropunerea de primul premier desemnat s-a transformat, după patru zile, în minipropunerea celui de-al doilea premier desemnat: micul Boc!!!
6. Dar să vedeţi ce „mâini bune“ are P.D.-L-ul: bune de furat! Unul dintre liderii P.D.-L.-ului este Gheorghe Flutur. Iată o mostră din Ziua: «Fostul ministru al Agriculturii, Gheorghe Flutur, este acuzat de subminarea economiei naţionale, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, după ce foştii membri ai Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva (RNP) au formulat pe numele peledistului o plângere penală. Nu este prima plângere de acest gen, Gheorghe Flutur fiind reclamat în repetate rânduri la Parchet. Pînă în momentul de faţă, însă, nu a fost tras la răspundere graţie intervenţiilor politice. De altfel, este cunoscut faptul că actualul său şef pe linie de partid, Theodor Stolojan, a făcut trafic de influenţă pe lângă şeful statului, Traian Băsescu, pentru a „îngropa“ dosarele în care Flutur era cercetat.» Articolul relevă multe ilegalităţi – cu lemne, împăduriri, sturioni etc. –, aşa că voi mai cita finalul:
«Bani de pe urma aviarei. Un alt ordin păgubitor pentru stat semnat de fostul ministru este Ordinul 392/2005. Prin acest act s-a modificat ordinul 391/2003 privind predarea spre exploatare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publica a statului, cu plata anticipată. Măsura abuzivă a avantajat firmele private în încheierea de contracte păgubitoare pentru Romsilva, întrucât a dat posibilitatea acestora să ridice marfa şi să o achite ulterior fără ca unitatea să aibă garanţia plăţii. Nu în ultimul rând, Flutur este acuzat de crearea artificială a crizei „gripa aviară“. Criză care a dus la cheltuirea unor importante sume de bani de la bugetul de stat, precum şi la sacrificarea a milioane de păsări. În realitate, criza aviară a reprezentat pentru camarila lui Flutur o buna ocazie de a obţine profituri consistente punând mâna pe contracte fără licitaţie» (vezi Mihnea Talău, „Flutur acuzat de subminarea economiei“, în Ziua, nr. 3919, 3 mai 2007, pe http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-05-03&id=219982). Aşa cum s-a relevat în presă, „dezinfectantele“ contra „aviarei“ nu erau decât apă cu detergenţi! Norica Nicolai a făcut o interpelare în Parlament, dar a fost ignorată (vezi: http://www.gandul.info/politica/norica-nicolai-vrea-ancheta-pentru-gripa-aviara.html?3928;2441660)! Iar cel care a candidat pentru funcţia de deputat în colegiul 4 Ialomiţa, Gheorghe Tinel, era atunci şeful Corpului de Control al ministrului Gh. Flutur. Ce controla ăsta?! Soţia unuia dintre marii şefi subordonaţi lui Gh. Flutur avea o firmă care furniza „antidotul“ pe bază de Dero contra aviarei! Puteţi ghici cărui mahăr îi era soţie?! Hai, încercaţi, că sunteţi pe-aproape!
7. Acum, prin aplicarea „uninominalului“, s-a realizat obiectivul urmărit de aceste partide şi de cei care le manipulează din afară: eliminarea partidelor naţionaliste – P.R.M. şi P.N.G. – şi formarea a două partide mari, ca în S.U.A.: P.S.D şi P.D.-L. – care ar imita Partidul Democrat şi, respectiv, Partidul Republican din S.U.A. Căci P.N.L. nu mai contează, iar, în curând, va dispărea din viaţa politică, precum P.N.Ţ.C.D.-ul. Cît despre U.D.M.R., nici nu este partid, dar, cum am mai relevat, serveşte de cârjă politică pentru formarea unei majorităţi parlamentare, sau chiar a unei „minorităţi“ – cum a fost situaţia în care a guvernat P.N.L.-ul în ultimii doi ani. Deja Boc, deşi voia să se unească numai cu duşmanul de mai ieri, P.N.L., şi să formeze „dreapta“, iar P.S.D. să rămână pe „stânga“ – deşi e de „stânga“ doar în demagogie –, a cotit-o, deja, spre „stânga“! Culmea tupeului, după ce a intenţionat să refacă Alianţa „D.A.“, acum se reface F.S.N.-ul. Aţi văzut, stimaţi români păcăliţi, că, dacă Boc se alia cu P.N.L., cu „dreapta“, atunci Norica Nicolai ar fi făcut casă „bună“ cu Gheorghe Flutur, împotriva căruia ceruse anchetă în Parlament. Dar, din nevoia de a pune mâna, mai repede şi mai sigur pe „ciolan“, s-a aliat cu P.S.D., „duşmanul“ ideologic de pînă în 6 decembrie a.c.!!! Să ne mi amintim că „liberalul“ Dinu Patriciu a sponsorizat, simultan, atât P.S.D.-ul, cît şi P.N.L.-ul – ba, încă, mai mulţi bani a dat la P.S.D. decât la P.N.L., urmând practica modelului său în „politică“, Marc Rich. În treacăt fie spus, singurul avantaj al uninominalului a fost că Peter Eckstein Kovacs, „Senatorul homosexualilor a pierdut locul în Parlament“ (cf. http://ro.altermedia.info/minoritati/senatorul-homosexualilor-a-pierdut-locul-in-parlament_10578.html).
Acestea-s partidele care au dus ţara de râpă şi vor să se eternizeze la Putere! Iată de ce nu trebuia să mai votaţi candidaţii clicocraţiei cleptocrate! Partidele P.S.D.+P.C., P.D.-L, P.N.L şi U.D.M.R. formează aceeaşi clică, dar cu denumiri diferite, ca să fraierească electoratul, dar care se asociază prompt cînd e vorba să fure angro (vezi, în acest sens, Răzvan Savaliuc, „Esplanada hoţilor“, în Ziua, nr. 4224, 6 mai 2008, http://www.ziua.net/display.php?data=2008-05-06&id=236864)! Vorba românului, „Toţi sunt tot un drac!“ Credeţi că actualii lor candidaţi la Senat şi la Camera Deputaţilor – care vor forma noul Parlament – au mai mare valoare morală şi profesională decît cei de pînă acum? Vă înşelaţi, aşa cum v-aţi lăsat păcăliţi şi pînă acum! Sau, chiar dacă ar fi mici excepţii, tot şefii lor decid, iar ei trebuie să se supună!Principala mare miză a acestor alegeri a fost înstăpînirea lejeră la Putere cele două „mari“ partide: P.S.D. şi P.D.-L, deşi ele sunt mari nu prin proporţiile date de procentajele obţinute, ci prin modul cum au furat alegerile, mituind electoratul – lipsit de demnitate – cu băutură, cîrnaţi şi alte asemenea mărfuri şi, mai ales, prin falsificarea voturilor din urne şi, apoi, prin faimoasa „redistribuire“. Iar a doua mare miză este ca, la adăpostul imunităţii parlamentare, să fie scăpaţi de puşcărie mulţi dintre candidaţi sau alţi membri ai cleptocraţiei – cleptocraţie care a guvernat pînă acum şi care vrea să se perpetueze la Putere! Iar a treia miză a fost eliminarea partidelor naţionaliste din Parlament.
Iată de ce nu trebuia să mai votaţi clicocraţia. Acum aţi rămas tot cu sărăcia!
Numai că P.S.D. şi P.D.-L. însumează circa 50 la sută – cu furtul cu tot al alegerilor! – din opţiunile electoratului prezentat la vot, adică 40 la sută din total, „restul“ de 60 la sută fiind absenteiştii! Deci, partidele aflate acum în Parlament şi la Putere nu au legitimitate!
Iată de ce ultima soluţie este încă o revoluţie. Dar una autentică, nu ca „marea minciună televizată“, din decembrie 1989!
16 decembrie 2008Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU
Notă. Acest articol a mai fost republicat, ulterior, în revistele Moldova Noastră şi Necenzurat, dar este la fel de actual.
***
Protestele din aceste zile ar putea să se aglutineze într-o revoltă violentă, care, ulterior, să se transforme într-o revoluţie. Dar, deocamdată, nu se întrevede nici o structurare a acestei mişcări protestatare, fiind doar exprimarea spontană a nemulţumirilor, fără a se evidenţia lideri. Un singur aspect este, însă, evident: protestatarii refuză alipirea la acţiunea lor a unor lideri ai actualelor partide politice care au condus, prin rotaţie „democratică“, până acum. Adică oamenii din stradă, care protestează, au devenit conştienţi că au de-a face cu cleptocraţia, dispersată atât la Putere, cât şi în Opoziţie. De aceea protestatarii vor altă clasă politică!
