miercuri, 31 iulie 2013

Un gornist întîrziat, inutil şi fariseu: „LIS“



Un gornist întîrziat, inutil şi fariseu: „LIS“

Nu, nu e vorba de Lis, ex-primarul ţigan Viorel Lis, care a declarat, cu seninătate, că nici nu se ştie care dintre funcţionarii Primăriei Generale a Capitalei a semnat cu firma franceză Veola contractul păgubos de privatizare a regiei APA NOVA, ci e vorba de sigla cu care este alintat de confraţii scriitori-prieteni în articolele laudative Liviu Ioan Stoiciu: LIS. Acesta a publicat în Cotidianul din 23 iulie 2013 articolul „Apel către intelectualii români: Treziţi-vă, România e făcută praf...“, care a fost republicat, prompt, în 25 iulie 2013, de Ion Coja pe site-ul său, cu titlul ironic „De ce tac înţelepţii carpatho-danubiano-pontici“, ca dovadă că prof. Coja i-a apreciat materialul şi a crezut că e cazul să-l aducă on line la îndemîna (sau, cum să zic mai adecvat, la îndeochiul) cît mai multor cititori. D-l Coja s-a pripit. Nu era cazul să ocupe spaţiul virtual cu făcătura lui „LIS“.
Acest Liviu Ioan Stoiciu este, sub specie literară, un scriitor-poet de mîna a doua, premiat prin nu se ştie ce concurs de împrejurări. Sub specie politică e o lichea ratată. După retrovoluţia din decembrie 1989 a ajuns, printr-un alt concurs de împrejurări, prefect sau preşedinte de consiliu judeţean la un judeţ din Moldova, Bacău sau Buzău, din partea F.S.N. Or, se ştie deja, F.S.N., devenit P.D.S.R., năpîrlit în actualul P.S.D. este principalul vinovat de cursul distructiv pe care a fost orientată România. Aşadar, Liviu Ioan Stoiciu poartă vina generică – fiindcă a susţinut F.S.N./P.D.S.R./P.S.D.ul – pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns ţara.
Cît a fost în F.S.N.-P.D.S.R., a dus o campanie acerbă contra lui Corneliu Vadim Tudor, pentru atitudinea naţionalistă a acestuia, atitudine care incumba şi acuzarea P.D.S.R.-ului de greşelile făcute (chiar incluzînd „patrulaterul roşu“ din care a făcut parte, cîteva luni, P.R.M.). După o vreme, Liviu Ioan Stoiciu a început să-i cînte în strună lui Corneliu Vadim Tudor – între timp fiind dat afară din F.S.N.-P.D.S.R. sau o fi plecat Liviu Ioan Stoiciu din motiv de „nepotrivire de caracter ideologic“. Surprins de volta de 180 de grade a intransigentului ex-F.S.N.-ist Liviu Ioan Stoiciu, am făcut un articol în care, pe două coloane, am pus invectivele anterioare alături de laudele actuale şi cam ditirambice şi i l-am trimis lui Corneliu Vadim Tudor, propunîndu-i să nu-i mai publice laudele lui Liviu Ioan Stoiciu, fiindcă îl compromite această linguşire neruşinată (şi inexplicabilă pentru mine; am presupus că vrea să fie primit de Vadim în P.R.M., evident, pe un post politic important, dar nu s-a întîmplat minunea).
Vadim Tudor nu mi-a publicat materialul – deşi îmi tipărea alte articole – fiindcă, între timp, îşi făcuse teoria greşită din punct de vedere politic şi sociologic că e bine să îl laude unii dintre cei care l-au înjurat anterior, fiindcă această năpîrlire ar atesta că ăia s-ar fi dumirit şi că el ar fi avut dreptate. Ceea ce era fals cel puţin sub aspect logic şi relaţional. Ulterior, avea să o păţească cu unii ca Codrin Ştefănescu şi alţi cioflingari. Chiar dacă Vadim Tudor a comis multe greşeli politice şi, mai ales, de conducere a partidului, oricum, trebuie să recunoaştem că, cel puţin prin publicistica sa şi a colaboratorilor săi de la cele două reviste, „România Mare“ şi „Politica“ (iar, acum, „Tricolorul“), îndeosebi în ceea ce priveşte pericolul permanent şi în continuă creştere al revizionismului hungarist – denunţat încă de Nicolae Iorga, iar, în revistele P.R.M., de un Gheorghe Dumitraşcu, Petre Ţurlea, Raul Şorban, Manole Neagoe, Vasile Zărnescu, Gheorghe Funar ş.a., precum şi al invaziei şi al rapacităţii jidăneşti, denunţate de un Radu Theodoru, Ion Coja, Vasile Zărnescu, Cornel Dan Niculae, Vlad Hogea (pînă la despărţirea de ei!), sau Gheorghe Buzatu (care era pro sau antijidani în mod intermitent, în funcţie de „barometrul“ pro sau antijidani al lui Vadim Tudor!), Corneliu Vadim Tudor a fost un far călăuzitor în lupta contra hungarismului, via U.D.M.R.! NU puteai publica în nici o altă revistă materiale contra hungarismului revanşard şi antiromânesc decît în cele ale lui C. V. Tudor! Abia în cazurile cînd agresiunea hungaristă „sărea calul“ – cum a fost zilele trecute cu protectoratul cerut de ticălosul Laszlo Tokes –, mai catadicsea altă publicaţie să tipărească vreun articolaş sau vreun post TV să vorbească despre poziţia „controversată“ a liderilor Ungariei sau ai U.D.M.R.
Excepţie a făcut, totuşi, Formula AS, cu unele materiale antihungariste, cum erau cele ale lui Ioan Longin Popescu sau, recent, ale avocatului Ioan Pop-Sabău (vezi http://www.formula-as.ro/2013/1069/spectator-38/prof-dr-ioan-sabau-pop-statul-roman-a-restituit-paduri-terenuri-agricole-si-cladiri-in-valoare-de-aproximativ-60-de-miliarde-de-euro-16406).
În ceea ce mă priveşte, eu am încercat – fără succes – să tipăresc unele materiale contra revizionismului hungarist apelînd şi la alte publicaţii. Astfel, am apelat la Ion Cristoiu, pe cînd era director la Cotidianul; la Adrian Riza, care era director la Timpul – 7 zile; la ziarul Dimineaţa, condus de Al. Piru; la Mircea Micu, pe cînd era secretar de redacţie la ziarul Românul (acesta, abia cînd a ajuns la Cronica Română mi-a publicat un material, dar numai în urma diligenţelor făcute de către Ioan Curtean de Hondol, consulul statului Belize). Excepţie a făcut un alt mare român, d-l Ion Marin, directorul ziarului Ultima Oră, care mi-a publicat unele studii, semnate cu pseudonim, dar fără să mă întrebe ce şi cum – motiv pentru care îi exprim, şi pe această cale, deplina mea gratitudine!
Dar, subliniez, poziţia net antiromânească a acestor lideri horthyşti nu era şi nu este condamnată ferm, ca în articolele publicate în revistele P.R.M. şi în ziarul Ultima Oră, ci, invariabil, este folosit adjectivul oportunist, inexact şi ambiguu „controversat“, deşi ideile, atitudinile şi acţiunile acestora nu au caracter „controversat“, ci au un clar caracter penal. Indivizii respectivi – precum liderii Ungariei veniţi în România şi proferînd cu impertinenţă idei antiromâneşti, ca Laszlo Kover, Zoltan Balczo, Semjen Zsold, Laszlo Toroczkai, Gabor Vona, Viktor Orban, Zsolt Nemeth, Eva Maria Barki, sau ca liderii U.D.M.R.-işti (Toro Tibor, Laszlo Tokes, Elod Nemes, Izsak Balazs) sau filomaghiari – adică trădători de neam ca Constantin Colojoară, Ştefan Both ş.a., citaţi chiar de Liviu Ioan Stoiciu în articolul său – trebuiau băgaţi prompt la puşcărie sau, mai bine, trebuia angajat un cecen sau un membru al Al Qaeda să îi lichideze din greşeală, tot aşa cum o echipă de asasini ai MOSSAD-ului a ucis un chelner arab într-un restaurant din Norvegia, fiindcă l-a confundat cu unul dintre membrii organizaţiei care i-a împuşcat pe componenţii echipei olimpice a Israelului la Berlin. Guvernul român a arătat fermitate contra revanşismului hungarist cînd a declarat-o persona non grata pe fascista Eva Maria Barky – dar nu definitiv, ci doar de două ori! După ce i-a expirat şi a doua interdicţie, a revenit în România cu acelaşi scop: propaganda secesionistă inclusiv cu prilejul unui „referendum“ făcut, în martie 2007, de revizioniştii hungarişti pe tema autonomiei teritoriale în Transilvania. Deşi respectivul „referendum“ fusese declarat ilegal de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu şi de preşedintele Traian Băsescu, întrucît aduce atingere integrităţii teritoriale a României, ministrul de Interne Vasile Blaga a considerat că nu este nociv! Aşa s-a ajuns la situaţia dezastruoasă în care se află România azi! Din cauza unor asemenea conducători!
Iar acum, în 23 iulie 2013, iată, unul dintre ex-membrii echipei de F.S.N-işti care au dus România spre dezastru – inclusiv prin nenumăratele concesii inadmisibile făcute revanşarzilor hungarişti –, numitul Liviu Ioan Stoiciu, se vaită clamoros că „România e făcută praf“ şi sună goarna de mobilizare a intelectualilor la lupta îndeosebi contra moghiorilor secesionişti!
Păi am dat mai sus o listă a intelectualilor care, deja, erau treji şi dădeau alarma contra acestor pericole, în timp ce Liviu Ioan Stoiciu era prefect (sau preşedinte de consiliu) sau, mai tîrziu scria poezele pentru care era plătit de Uniunea Scriitorilor sau premiat de Academia Română. Apropo, a scris poetaşul nostru vreo poezie patriotică în volumele sale, o poezie militantă social, vreo poezie contra hungarismului, tot aşa cum escrocul sentimental, românul maghiarizat Alexandru Petöfi a scris contra românilor?! Vax, nu are nici una! Acum i se potriveşte proverbul „După război mulţi viteji se arată!“ A-l lăuda acum pentru ceea ce spune este ca şi cum l-ai lăuda pe Petre Roman pentru acuzele acide la adresa celor care au demolat ţara, spuse la Antena 3 – el fiind înscris în mod obscur, la „LIBERALI“ –, deşi el este printre principalii vinovaţi de distrugerea României, prin lansarea ideii că industria ţării „este un morman de fiare vechi!“, prin hotărîrile guvernamentale pe care le-a luat şi prin protejarea spionului şi escrocului Marc Rich (vezi http://ro.altermedia.info/politica/insecuritatea-securitatii-nationale-5_17799.html).
Vai, Liviu Ioan Stoiciu a făcut gaură-n apă constatînd: „Este de necrezut că liderii maghiari pot fi atât de ticăloşi“ – uitînd că, anterior, pe 1 iulie şi pe 9 iulie 1999, apoi prin august 2003 mai vituperase, tot în Cotidianul, contra lor – şi punîndu-şi nişte întrebări pe cît de retorice, pe atît de imbecile venind din partea lui, acum, dar care sunt puse de 23 de ani de către intelectualii enumeraţi mai sus şi, acum, de către alţii ca Dan Tănasă, ca Ioan Romeo Roşiianu, căruia în urmă cu cîteva zile nişte trădători de ţară i-au şters revistele on line publicate pe site-ul său, Necenzurat! Iar Parchetul General şi celelalte instituţii autorizate ale statului nu iau nici o măsură contra acestei agresiuni antiromâneşti contra revistelor ziaristului Ioan Romeo Roşiianu. La fel, academicianul Dinu Giurescu, ex-ministrul Ilie Şerbănescu ş.a., alertează, de cîţiva ani, asupra pericolului revizionist maghiar, dar autorităţile române nu iau nici o măsură de contracarare. „De ce?!, se întreabă mirat, ipocrit şi inutil poetul-scriitor-de-mîna-a-doua Liviu Ioan Stoiciu. Simplu, fiindcă aceste instituţii se originează în F.S.N.-ul din care a făcut parte şi Liviu Ioan Stoiciu. Oare scriitorul-premiat „LIS“ nu a auzit niciodată de un nemernic numit Dordai Lorand, scriitor (?!) din Dej, prefect de Someş sub comunişti, care, în vremea dictaturii lui Horthy şi la adăpostul pseudonimului Ducso Csaba, execrase broşura Nem, kegyelem! „Fără milă“?! Aici scrisese aceste fraze, citate, cu revoltă şi oroare, de către mulţi publicişti români: Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decît victoria. În noi, ungurii, fierbe sîngele lui Attila, al lui Arpad şi al lui Gingis-Han... Eu nu aştept să vină răzbunarea, nu aştept! Voi ucide pe fiecare român care-mi va apărea în cale şi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singură naţionalitate, cea maghiară, naţia mea, sîngele meu! Îi voi stîrpi pe toţi valahii, îi voi trece prin tăişul sabiei pînă la ultimul! Fără milă! Noaptea, am să aprind satele româneşti. Voi spinteca locuitorii cu pumnalul meu. Am să le otrăvesc fîntînile. Am să le gîtuiesc pruncii. Voi fi fără milă! Nu voi avea milă de copii sau de muierile însărcinate. Îi voi ucide pe toţi! Răzbunare! Fără milă! Cruntă răzbunare!„Dordai figurează în dicţionarul scriitorilor maghiari din România publicat sub Ceauşescu! Iar după 1989, UDMR-ul a cerut să-i fie pusă o placă comemorativă pe casa din Dej!“ (cf. http://www.itc-cluj.ro/capatana/lasitate.html).
Dar, dacă e să tragem alarma, atunci citiţi şi articolele indicate prin link-uri mai jos, dintre care unele au fost publicate în primă ediţie în urmă cu circa 12-13-15 ani şi în care se anticipau consecinţele periculoase provocate prin ignorarea şi încurajarea prin inacţiunea guvernamentală – numită de către Ion Iliescu „reconcilierea româno-maghiară“, deşi nu ne-am conciliat niciodată cu moghiorii! –, care a înlesnit crearea de concesii inadmisibile de către un stat care are guvernanţi patrioţi. Dar România postdecembristă a avut (cu mici excepţii) numai guvernanţi trădători. Iată de ce trebuie reintrodusă pedeapsa cu moartea! Votaţi revizuirea Constituţiei numai dacă se reintroduce pedeapsa cu moartea, dacă se elimină articolul care dă dreptul străinilor şi „moştenitorilor“ grofilor să cumpere pămînt, articolul care înfiinţează Curtea Constituţională – pentru a o desfiinţa –, articolul care prevede promulgarea tacită a legilor, articolul care stipulează că procurorii sunt magistraţi – deşi nu sunt şi, deci, trebuie scoşi din categoria magistraţilor –, articolul care prevede alegerea în Parlament a reprezentanţilor minorităţilor, precum şi multe alte articole, la care mă voi referi într-un text separat. La puşcărie cu trădătorii de neam, de limbă, de religie, de ţară!
Şi, apoi, despre care „intelectuali“ vorbeşte „L.I.S.“?! Despre colegii lui Liviu Ioan Stoiciu, ca nătîngul Nicolae Manolescu sau ca şeful lui Stoiciu de la filiala Bucureşti a U.S.R., scriitorul-derbedeu Mihai Gârbea, care i-a propus „muie“ unei colege-scriitoare (cf. http://roncea.ro/2010/03/26/scandal-monstru-la-uniunea-scriitorilor-o-scriitoare-amenintata-de-presedintele-asr-bucuresti-horia-garbea-cu-muia-excluderea-si-moartea-document/), doar pentru că întrebase ce-i cu informaţia conform căreia Gabriela Adameşteanu fusese informatoare a U.M. 0544 (fosta D.I.E., acum S.I.E.)?! Pentru cei care au carenţe intelectuale, a-i cere „muie“ unei femei înseamnă, în limbajul populăros al d-lui preşedinte Traian Băsescu, „să i-o sugă“, tot aşa cum preşedintele Băsescu se declarase hotărît să i-o sugă „Marelui Licurici“. Că aşa e-ntre scriitorii moderni din gaşca porno a clicii de la conducerea U.S.R. (cf. http://roncea.ro/2012/05/14/porno-icr-cartarescu-si-patapievici-au-infestat-europa-cu-literatura-pornografica-platita-din-pensiile-si-alocatiile-taiate-de-la-gura-batranilor-mamelor-si-copiilor/). De altfel, Mircea Cărtărescu, colegu’ de „generaţie optzecistă“ al lui „LIS“ şi unul dintre intelectualii lui Traian Băsescu, pe care l-a cadorisit cu multe decoraţii, chiar scrie într-una din făcăturile sale scatofage, Orbitor, la care citea Traian Băsescu de vreo cinci ani şi care a fost tradusă de către I.C.R., pe bani publici, în aproape toate limbile pământului, astfel: „Ce, vă-nchipuiţi că un englez poate să strige pe stradă «Îmi bag p*la-n regina Angliei»? Sau un american «Mă f*t în ea de Casa Albă»? […] Cică o armată de spermatozoizi ţâşnesc dintr-o p*lă şi merg, voioşi şi viteji, printr-un tunel lung şi întunecos. Abia aşteptau s-ajungă în p**da gagicii, să-şi facă treaba acolo…“ (vezi mircea cărtărescu, ORBITOR. Aripa dreaptă. Ediţie definitivă. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 239 şi, respectiv, 240; vezi şi Ion Spânu, «Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, scrie în Orbitor: „Îmi bag p... în regina Angliei“», în Cotidianul, 23 aprilie 2012, pe http://www.cotidianul.ro/imi-bag-p-in-regina-angliei-180291/). De altfel, mizeria „literară“ ORBITOR este plină de fraze despre felaţie, sodomie, descrieri scatofage etc. Ca atare, cînd citeşti o ştire ca aceasta: „Mircea Cărtărescu, printre favoriţii la Premiul Nobel pentru Literatură“, îţi vine, vorba unui scriitor german, „să pui mîna pe pistol!“ Pentru că de la „Estetica urîtului“ – de la „Flori de mucigai“, de Tudor Arghezi, sau Hoitul, de Charles Baudelaire – pînă la maculatura scatofagă a lui mircea cărtărescu (asta-i grafia originală de la Editura Humanitas) este o distanţă ca de la Cer la Pămînt. Asta-i „elita“ postdecembristă a literaturii „moderne“ girate de (c)academicianul-ambasador Nicolae Manolescu.
Sau „LIS“ vorbeşte despre o intelectuală ca Riri Sylvia Manor, care i-a reproşat că nu are şi el, Liviu Ioan Stoiciu, „amintiri de la Auschwitz“ (cf. http://www.observatorcultural.ro/PRIMIM-LA-REDACTIE.-Scrisoare-deschisa-domnului-Liviu-Ioan-Stoiciu*articleID_14039-articles_details.html)?! Atunci „LIS“ nu a avut curajul să-i dea individei nici o replică, lăsînd opinia publică să creadă că această ipocrită ar avea dreptate în faptul că poleieşte cu aur de trompetă minciunile despre Auschwitz şi, implicit, despre holocau$t! Pentru că veni vorba: citiţi „Marea minciuna a sionismului“, pe http://relhit.wordpress.com/2011/05/30/.
Desigur, nu-i pot contesta lui Liviu Ioan Stoiciu curajul de a fi denunţat malversaţiunile lui Nicolae Manolescu, motiv pentru care s-a ales şi cu un dosar de calomnie (vezi http://www.mediafax.ro/cultura-media/uniunea-scriitorilor-l-a-dat-in-judecata-pe-liviu-ioan-stoiciu-pentru-calomnie-3150711) – în care nu se ştie ce sentinţă s-a dat. Desigur, cînd L. I. Stoiciu spunea, în 2008, „eu nu fac decât să critic abuzuri în funcţii, să spun lucrurilor pe nume şi să fac observaţii intransigente pe seama lor“, se situează în postura celui care avertizează că „România este făcută praf…“. Acum, curajul i s-a mărit şi, iată, se dă, cum a mai făcut-o în iulie 1999, la neorevizioniştii hungarişti. E încurajator ca, măcar la interval de 13-14 ani, Stoiciu să sară la beregata maghiarizaţilor şi a hungariştilor.
Aştept de la L. I. Stoiciu, acum, prompt, în Cotidianul de mîine, o „observaţie intransigentă pe seama“ obrăzniciei curvarului, spionului şi hoţului Laszlo Tokes (pentru bibliografia la adjectivele enumerate, vezi http://ro.altermedia.info/minoritati/eliminarea-din-constitutie-a-sintagmei-minoritati-nationale_24886.html), care a cerut de la „Ungaria protectorat pentru moghiorii din Transilvania“! Deşi, cum se ştie şi cum am repetat în 4 iulie 2013, în emisiunea d-lui Dragoş Dumitriu, de la postul 6TV, Transilvania nu a aparţinut niciodată Ungariei! Sau poate mai mult decît o observaţie intransigentă, poate să facă o chemare în judecată penală pentru atentat la siguranţa naţională. Pentru că Cătălin Ivan, vorbetele P.S.D.-ului, afirmă că „Laszlo Tokes are o gîndire primitivă“ (cf. http://www.cotidianul.ro/catalin-ivan-despre-laszlo-tokes-are-o-gandire-primitiva-219070/). NU, d-le europarlamentar P.S.D.-ist, faci o mare greşeală minimalizînd demersul nemernicului Laszlo Tokes: nu are o gîndire primitivă, ci, una racordată la foarte „modernul“ şi perniciosul neorevizionism maghiar, ca şi avocata Eva Maria Barki, care, şi ea, invoca, în 2007, exemplul Tirolului de Sud. De aceea, el nu trebuie ironizat cu faptul că „s-a făcut de rîs în Parlamentul Europei“, ci trebuie băgat prompt la puşcărie sau expulzat din ţară. Cu asemenea „argumente“ tolerante au „coabitat“, mereu, toate partidele guvernamentale postdecembriste, care s-au sprijinit de cîrja politică numită U.D.M.R. (care este tratată ca partid, deşi nu este partid!), partide din cauza cărora „România a fost făcută praf“ – cum constată, alarmat, mirat şi tardiv, şi un scriitor neeuroparlamentar ca Liviu Ioan Stoiciu!
Mai aştept ca L. I. Stoiciu să-i citească şi cărţile lui Cornel Dan Niculae – pe care l-a invitat d-l Coja în emisiunea lui –, pentru a începe să le critice „abuzuri în funcţii“ (corect se spune „abuzuri de funcţie“) şi escrocheriile veritabile ale „evreilor sionişti“, acuzaţi de Cornel Dan Niculae; cărţile acestuia încă se mai găsesc la Librăria „Mihai Eminescu“, la subsol.
Aşadar, vă rog să citiţi, să difuzaţi în reţelele dvs. de socializare şi să propuneţi republicarea lor în revistele şi pe site-urile forumurilor la care aveţi acces:

Studii publicate în seriale:

5. „Războiul pentru Transilvania“

6. „Transilvania – pretextul destrămării României“

7. „Transilvania în plasa ocultei internaţionale“
Succes la lectură!
Prin aceste link-uri răspund şi întrebării băşcălioase din titlul pus de d-l Coja: iată că „înţelepţii carpatho-danubiano-pontici“ nu au tăcut şi au tot răspuns provocărilor hungariste. Într-un comentariu al său la comentariile mele de pe link-ul în care a republicat articolul lui „LIS“, d-l Coja mă trage de urechi:
„Ptr dl Zarnescu
Pentru ce scriem de atâta vreme sute de pagini? Nu pentru a-i lumina la minte pe fraţii noştri care gândesc şi acţionează greşit? Iar când un românaş de-al nostru se dumireşte şi vine alături de noi, în loc să-l primim cu bucurie, îl certăm că nu a fost la fel de deştept ca noi?“
La care i-am replicat astfel, dar încă nu mi-a postat textul, lăsîndu-l „în aşteptare“:
«Ptr dl Coja
Deştept se vede că a fost de vreme ce a luat atîtea premii. Problema este alta, pe care nu o vede nici „rabinul A.Z.“: că este oportunist. Aşa s-a „deşteptat“, acum cîţiva ani, şi în cazul lui Vadim: şi la ce i-a folosit?»
Într-adevăr, după ce a fost 20 de ani prim-vicepreşedinte al P.D.L. şi „a criticat intransigent“ (ca şi Liviu Ioan Stoiciu) şi constant liberalismul de pe poziţia „social-democratismului“, aşa s-a dumirit şi Sorin Frunzăverde şi, după ce s-a ofilit ca social-democrat, a traseiat „verde“ – adică a fost primul care a spălat putina din P.D.L. la P.N.L! –, ca să formeze „dreapta autentică împreună cu Crin Antonescu (vezi: „Scursurile din P.D.L. se preling în P.N.L.“, pe http://ro.altermedia.info/general/scursurile-din-pdl-se-preling-in-usl_23676.html). Tot aşa s-a dumirit, instant, şi Victor Ponta, chiar în seara încheierii alegerilor parlamentare, şi a propus U.D.M.R.-ului să participe la guvernare, deşi nu era cazul şi, după „leproşurile“ făcute îndeosebi de presă, s-a mulţumit să coabiteze măcar cu antiromânul Gheorghe Frunda (năpîrlit, după 1989, în György Frunda, pronunţat cu buzele ţuguiate „Frundo“), pe care şi l-a luat consilier; mă mir că nu l-a luat şi pe Attila Vereştoy, priceput în distrugerea pădurilor. Şi aşa, prin talentu’ politic al premierului Ponta, divergenţele ireconciliabile dintre Putere şi Opoziţe, din etapa premergătoare alegerilor, s-au transformat în „coabitare“ postelectorală – coabitare pe care eu am numit-o simbioza cleptocraţiei.
Aşadar, problema nu este că am avea lipsă de înţelepţi, ci una mult mai gravă: că, prin retrovoluţia din decembrie 1989, ne-a căzut pe cap o pletoră de guvernanţi şi de politicieni trădători! Nu avem lipsă de înţelepţi şi nici nu au fost şi nu sunt tăcuţi – dimpotrivă, nu sunt foarte vocali –, dar autorităţile obligate să ţină cont de opinia lor sunt conduse de trădători. Aceştia sunt vinovaţii, aceştia trebuie extirpaţi!
Fireşte, nu îl suspectez pe Liviu Ioan Stoiciu de perfidia şi fariseismul proprii premierului Victor Ponta. Ba chiar sunt dispus să îi acord beneficiul dumiririi – via Coja – şi să-l acceptăm „alături de noi“, cum se exprimă, încrezător, d-l prof. Ion Coja, deşi am serioase rezerve ştiinţifice că ar fi sincer: e prea întîrziată „dumirirea“ lui pentru a fi şi autentică.
Dar, cum s-a văzut, deja, „coabitarea“ marca Ponta a creat, acum, noi provocări periculoase societăţii româneşti, cum este încredinţarea către firma CHEVRON a contractului pentru forajele extragerii gazelor de şist, ultima provocare fiind legea privind forma accelerată a aplicării criminale a principiului restitutio in integrum – cică la presiunea Uniunii Europene, care, prin C.E.D.O., ar amenda România dacă nu cedează pretenţiilor celor care vor să li se retrocedeze proprietăţi la care nu au dreptul: un exemplu extrem de revoltător este Ordinul călugăresc Premonstratens, al Vaticanului, care pretinde Băile Felix şi 176 de hectare, fiindcă, chipurile, le-ar fi aparţinut în sec. al XIII-lea – deşi procesul în cauză a fost soluţionat în 1937! În urmă cu vreo 15 ani, călugării maghiari ai Ordinului Franciscan, tot al Vaticanului, pretindeau aceleaşi Băi Felix! Vedeţi de ce, aşa cum am mai propus în articolul „Biserica Ortodoxă Română şi Securitatea naţională“, Biserica Catolică trebuie scoasă în afara legii?! Fiindcă a rămas la fel de ticăloasă ca la început, atunci cînd, în anul 1054, a provocat schisma, după cum maghiarii au rămas la fel de ticăloşi ca atunci cînd, pe la anul 900, au invadat Cîmpia Panonică. La fel şi U.D.M.R., o organizaţie fascistă, şovină, revanşardă şi antiromânească, trebuie interzisă!
Acum, în aceste vremuri de mare pericol pentru Neamul Românesc, e vorba, cum spunea d-l Coja zilele trecute, să trecem „La Arme!“. Trecem, dar cine cumpără armele?! Pentru că de tras, încă putem trage cu ele!
            30 iulie 2013, Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

sâmbătă, 27 iulie 2013

George Anca - ÎNTRE NEPOT ȘI FEMUR

ÎNTRE NEPOT ȘI FEMUR
Visăm frumos, în compensație. Mai rar părinții, mai des oculții. Separăm cariere. Termen de decodare, 90 de zile. Nu l-a lăsat diavolul acasă – să tacă năibii din gură.
Coposu, gheișa și eu în cameră, ba în pavilion, venise la el, se așezase pe pătură lângă mine, i-am atins coapsa prin ciorap, ca spre a-i verifica pezența, bătrânul se japonizase de-a binelea, hai și eu, să nu mă vadă. Fata, că de ce visase pe Guy, gay, de-o chema și n-ajungea, că hrănea copilul, dar de ce, doar nu s-o fi temut pentru băiat. Greu, nepoate cu fetele și visele astea de primăvară, plute pe timiditatea copilăriei la bătrânețe.
Inamori Ethics prize award: Mr. Yvonchouinard, founder of Patagonia Inc., Tamasaburo Bando, Leroy Edward Hood. Beva ook tekst van George Anca – India, memorii la mijlocul vieții. Ilie Cioară cf Nisargadatta Maharaj – Awakening Clarity vs I Am That? - ho – hum, now – deceased Romanian mystic – nonduality book.
Medalii. Io Șerban Cantacuzino-Voivod Domn Terei Românești 1678 – 1688. Academia Română, lui George Barițiu (1812 – 1892). Societatea Științifică-Literară Tinerimea română, elevilor distinși la desenul după natură, 1898. Ca Răsplată muncei tale, recunoștința, stima și devotamentul foștilor tei elevi, lui Theodor Ștefănescu – absolvenții școlelor de comerciu, 24 oct. 1870. Centenarul Părintelui literaturei Române Ion Heliade Rădulescu (1802 - 1872), din partea Națiunei recunoscătoare, 1902. În amintirea celor 25 de ani (1880 - 1905) de la înființarea Liceului Român din Bitolia. Omagiu lui Dr. C. I. Istrati din partea juriilor, expozanților și admiratorilor săi, medalie oferită cu prilejul expoziției jubiliare din 1906.
The myth of intelligibility (in music). I must fing God. Habemus papam. 266th. Miserando atque eligendo – with mercy and choosing. Palach sounds like Polack.
*
„România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripășit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpește fecioarele și le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieților Români și care, în sfârșit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolșevism, încearcă să aducă pe acești jefuiți în starea urgisită de robi ai lui Iuda.” — N.C. Paulescu, Apărarea Națională, 22 noiembrie 1925.
In 2005, the Executive Board of the International Diabetes Federation decided that „The International Diabetes Federation would not be associated with Nicolae Paulescu and there would be no Paulescu Lecture at World Diabetes Congresses should such a request be received".
Deci Transilvania și-a pierdut independența in 1699 și a aparținut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat). În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima data în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii in Transilvania? Ce stiu mai bine:
ucid valahi si evrei, considerați rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri sa devină cei mai zeloși executanți ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. (Miodrag Stanojevic).
Îți ordon să te apuci de un text porcos. Nu mă omorî, îți dau o țigară. Visai că mergeai și spuneai merg. Nu a folosit corect limba română. De aceea vă rog să respingeți recursul. Regretă că a fost condamnat cu executare.
Kyenge, an eye doctor and Italian citizen originally from Democratic Republic of Congo (DRC), has been subjected to a barrage of racist attacks since being appointed minister in February. "Won't someone rape her, just to make her understand what victims of this terrible crime feel? For shame!" Dolores Valandro, a councillor in Padua in Northern Italy, wrote on Facebook alongside a photograph of African-Italian Immigration Minister Cecile Kyenge.Valandro was apparently reacting to an article on a website called "all immigrant crimes" which detailed an alleged attempt by a Somali in Genoa to rape two Romanian girls, Italian media reports said.
During the course of the negotiations mentioned above, Chaim Weizman, the first "Jewish statesman" stated: "The most valuable part of the Jewish nation is already in Palestine, and those Jews living outside Palestine are not too important". Weizman's cohort, Greenbaum, amplified this statement with the observation "One cow in Palestine is worth more than all the Jews in Europe".
(Gajendra Singh:) Aryan tribes from India migrated from north of the Black Sea and the Caspian and Kazakh steppes during the second and first millennium BC. Later, Turkish tribes marched from the eastern Asian steppes to the Indian sub-continent, Iran and Turkey, then known as Asia Minor, where earlier Greek, Roman and Hellenic thought, culture and polity, which forms the basis of Western civilization, had already evolved. This was the result of the interaction of incoming Greeks with the existing higher Asian civilizations of Asia Minor, Mesopotamia, Persia, Egypt and India. Home to over 40 civilizations, Turkey has more Greek sites than Greece and more Roman monuments than Italy.
„Corectitudinea politică” reprezintă marxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderea libertăţii de expresie, controlul gândirii, răsturnarea ordinii sociale tradiţionale şi, în ultimă instanţă, un stat totalitar. În fond, marxismul cultural instaurat de Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decât marxismul vechi, economic, care a ruinat Rusia. Cel puţin, marxismul economic nu promova perversiunea sexuală şi nu a încercat să impună modelul matriarhal, aşa cum s-au străduit să facă membrii Şcolii de la Frankfurt şi descendenţii lor. De Raymond V. Raehn, traducere de Irina Bazon - Rost
În 23 de ani s-a epuizat rîsul hîrbului de oala spartă. Acum se joacă piese tari, de rămîi tablou. Mîine-poimîine vom auzi în campania electorală sloganul „alege-mă, sînt fierbinte!” (Maria Diana Popescu, Agero.)
*
La îndemâna totală a instanței, de joi până azi. Mafiot intelectual penal comunist postmodernist. A omorî cinci miliarde de oameni. Copiii vor să te salveze, n-ai voie să refuzi. Providența sunt ei. Că, dacă mă lași, m-apuc de băut (ca tine de țigări). Să nu te țicnești pe chestia asta. Cam. Ai vrut amor să-ți rupi picior să nu mai dai parai. Pizdarița se măritase în Mirandola. De ce suferea Flaubert, neînsurat, las' Chatterley și noi următori. Mă duc la traumatologie să învăț drumul și pe ploaie. Shoulder to shoulder cu zeița Kali.
Atât de idiot, că nu înțelegi că ai murit odată cu echipa ta securistă – cioclii nu merg cu avionu, ci futt pisici în cimitir, asta ești, vierme avorton – ce draku să cauți tu în avion, când tu nu ai făcut un pas în afara grădinii zoologice de la bălăceanca – ai fost pe trei continente dar nu știi să vorbești românește – un iddiot, un neterminat, un necalificat, un cerșetor, asta ești – minte nu ai, să vorbești corect nu știi, să scrii, nici atât – faliment scrie pe tine (Valencia).
Ninge peste zăpada de mai devreme a nopții spre operație. Zăpadă pe Carolingia. Au dat 11 milioane vechi. Să fie bine. N-au condiționat cu lăsarea de fumat. Că ne-au salvat, că știe asta. Transă ninsă. Nu-și amintea cum ne-am văzut alaltăieri, după operație. Ieri, după ce ne-am despărțit, n-a mai sunat, o fi dormit, o fi durut-o, n-am mai sunat-o nici eu, troscot. I-am văzut pizda la terapie intensivă. Mama noastră protectoare Moscova-Inculeț. L'ssoluta Traviata. El nu putea trăi fără pipă, ea fuma Caporal. Să te înmormântezi într-un pământ străin e mai rău decât să te arzi, i-a spus lui Pleșoiu. Futu-ți ăia trei floci ai pizdii mă-tii care ține cârma direcției pișatului ca mintea ta, mai pun cinci bani și-mi iau informația.
Copiii rănilor o țin grapă cu lucruri mărețe. Îl duce legat la Socola. Punem de-o tâlhăroaică (basiliscă). Ce frumoasă era, un simț al dreptății. Nu vreau să mor, vreau să fumez. Posturile să se debloce, chiț. Grădină transparentă. Respingi în suspine viață și sinucidere din dureri pe țigară aprinsă. Iau un bilet la loto, să nu creadă că n-am vrut să plătim datoria (mi-ați vândut pământul de la Ruda și suntem chit, nu dați șahurile, casa). Lungit piciorul pe oprire, fără sprijin podal. Poemul Titanium Tree în femurul Platei.
Val, în blugi, de la o lună, cu tălpile reci, ochii (ne)ficși, fălcuțe, roșu-alb, angelic, o-două karate, la costum de Thirtankara. Ne remorchează unde n-om ajunge și nu ne-o memora cunoscându-ne timpi în ubicuitate. Pe Dorobanți, în noaptea de 21 decembrie nu erau revoluționari români, erau diversioniști Spetnaz – lovitură militaro-nomenclaturistă – ordine contradictorii din dublă comandă – omorurile se datorau haosului.
Mă uit la Cazangiu și parcă-l văd pe Troacă (Dr. Stănescu).
Gabi, îngropată lângă Măriuca, după liturghia cu șapte preoți. A făcut biserici. Din 1990, convertită, zi de naștere. Precum la început, acum și pururea și în vecii vecilor. De 3 ori Tatăl Nostru, 2 Bucură-te, Maria, cântă ri ca baptiste, cor cu orgă. Cora, Mariana, Alis și eu dintre ai noștri, rămași ortodocși. Murise și dentistul, fost ultim soț, nu mai rămâne nimeni. Papa, Wili, Pișta. Sumă de nenorociri trecute catolic, mizantropic, poate în canon. Bucurie-Glasgow la moartea Margaretei Thatcher (am cunoscut-o); că Elena nu deosebea un polimer de un poligon (malvin?)
*
Într-un port nemțesc, plimbat de-acasă, p'idei, cu Marian, d'ascultase după ce expusese, prea puțin, zicea cum nu s-ar fi ales mai mult din mediul nativ revizitat, de se și simpatizase, iar eu continuam să-i debitez mental plinul golului, luând străzi coborâtoare pe ochirea unui vapor. 4 ore constanță nemțească. Azi fac 69. Mă caută liceul Găeștiului via Pitești, judecătoarea Cornelia. Spații cu personaje pe rânde la fotograf-spovedanie-morgă-în-picioare. Mă privea și nepotul cu ochii mari deschiși. Noica pleca, gen Câmpu-Lung, îl conduceam, valiză pe roți, imensă, mai și Șora, destui, existențialismul cu noi, cu Nae, cu Mircea, cu Emil, cu Dinu. Sergiu, Urmila, Franco, Măriuca, Fricka (soția lui Wotan).
De sinucidere – poate în tinerețe, în vreun poem pe seară. Neras, a-mi zice rade-te. Paralizie voluntară, de protecție a femurului în fiare.
Pe ce tristețe nopții brii, bre,
cu turcii iar pre nemți la fibre
și ce-om vorbi miercuri pe sigma
cum fratele vecinului tău big m-a.
Simți calciu-n unghii, poate și-n femur,
nepot fumând cu dam de Pompadour -
adică noi antiastmaticii
cântând la corn în Cornul Africii
aminte pe traducere pripor
depresiei alegător aligator
intrăm în rol prin alte Trebizonde
citind în comunism le monde
Trecu ziua trădării și a nedreptelor învinuiri, femeie. Focuri aprinse pe morminte pentru a încălzi sufletele morților. Lumea la denii, nu la colocvii. N-a venit Tanior cu agheazma mică a tămăduirii, ne omorâm. Execuția, celebrată pe Țuțea-Alunișului – se înconjura biserica încă pe soare. Vyas a plecat din forma trupească de vreo lună, cine să mai poarte conferințale Ramayana?
Bujorii frez îi puseseră la gura cristeniței nașii Anei, ai mei ar fi pus albaștri, pentru băiat. Părinții fetei erau și ei copii. Valeriu, scufundat în cristelniță înaintea Anei, numai el vârât în altar, să-i pară bine deodată mumei că e băiat și nu fată, cum regretase, was regreting.
Șurubul distal, depărtat, azi iar la raze, os închegat, zburdă liberatoare deloc de depresiile tale. Nevasta îmi arată o mărgea agățată de gât, cadou primit, sferă albă, negălbenuș. Destule adunări mai departe, tot kierkegaardiene, pe deseară. Nu-ți dădusem țigările. Nu-ți aduci aminte a nu fi fumat cinci luni.
Cum o fi scăpat Florentin din mașina fărâmată, din senin, spre aeroport, spre țară, să i-o fi făcut-o ai lui Albert? Oile au depășit câinii. Visele astea reproductive, pe după transcrieri nefecundabile. Legat la cap și cu inspirarea morții. Plus panatalonii nespălați, cu mâncare pe ei, în vizorul valmei Valma, mama lui Val, a valurilor, v-a schimbat viața, ce întrebare e asta, ce întrebare, nu se vede?
Păstrez moartea în iunie? Eminescu? Cercuri inegale intangibile. Interveniența dominanților siamezi. Oettinger, his Swabian accent. Se stricase caruselul. Lecția om/aum se consumase în Ford. Am luat vocalele, lecția ma-ma, să înceapă cu ea (am rărit-o cu taica). El își face cariera mâinilor, mudre. S-o uita la învârtecușul caruselului, ca de obicei, ba nu, suntem noi, după ani fluieram (fals) ce auzeam și vedea băiatul ce se întâmplă la flaut, că la pian băteam toaca în parapetul patului său și cântam distracții, nu numai onomatopeic, val-valsuri, de nu se mai oprea, încă lent, din mâini și din picioare, adio carusel, până s-a oprit natural, eu mai ținând-o.
*
Grozav în galerie, ce-oi transcrie – puține de spus, mai puține (auto) permise – dați-mi pielea înapoi, repede, dacă se poate iepurește, că avem treabă – mânca-mi-ar pizda pentru delicte contra României – ultimul logos – mirarea reîncarnării – război, golem, holocaustein – una se mișca, alta se uita, domnule-mi zicea – cauze și rest – băieți, puneți mâna pe lunete – a bunch of old farty people, with the illusion of power, drinking coffee once a year... and feeling sorry for themselves, knowing that they are going to die soon – boșorogi infecți, smintiți drogați, indivizi fără căpătâi – copiii matricei ne joacă pe toți la zaruri – noriso anagnoriso te cunosc te recunosc – museo delle sincopie – râdem de ne prăpădim, nu ne mai prăpădim, râdem – Diotima Borkenstein pe un talisman – sacrificare de Chișinău, crezusem că invers – copiii fură la Olănești unde și hrăniră pe Val – noi suntem călători, ia nu mai fiți, cine-i arată copilului meu capre, porci – de noi să-ți pară rău, de tine, bine – ce naționali, nici țigărari – mai ușor se crește o fată – beriane pe muțuțoiu ăla de deal – pentoxifilina continuă – ne ia banii, ne omoară – mulțumit de viață și de ceea ce sunt.
Hugo mi-a spus de Bianca. Tatăl ei a adus picturile. Vlad le-a risipit în toate spațiile, și pe scări, dislocând pedagogii. În luna lui mai, picturile s-au privit. Tablourile au plecat azi, 31 mai 2001, la Movila Miresei, înapoi. Geniul ei ni s-a interiorizat într-un imaginar numai al ei, extins, cu dumnezeire, peste de-o ființa-ne.
Ionică nu adoarme fără canabis. N-ar fi mai bună viața acum în Ruda. Plata ia maratonul, tunete. Translingual imagination. Oceane-ceruri pe aripă de pescăruș. Poezia Dumnezeu se numise Ion în volumul din 1943, cum Vișnu se încarnează Govinda/văcar. Azi ce săptămână pornim? Să nu se fi supărat Sânzienele. Imnul Finlandei după Jana Gana Mana, între nepot și femur. Zdruncin pe uneltite, zgorneală cu fleoarțe gătite.
Retext striat. Pastor baptist în drum spre nuntă la antipod. Truecrypt. Tot voind a fi omorât, mor mereu, mamă, cum ți-aș fi mormânt, același, inscriptionat, care nu te vom uita. Mai și cumpărai Parabolele lui Iisus de Andrei Pleșu pentru Corin Izvernariu. Tre să-l aștept, să-l iau din aeroport pe 7 august, să-l duc la gară pe 8.
Îmi spune (mă regizează) să mă așez pe divan, după ce aproape mă dezbracă. Vine cineva, deschide. A Dell Anno, se prezintă, sau este prezentat, înalt, de vodevil. Sar, îl întâmpin. E nebună, uite cum m-a regizat, a dat din cap, cu o remarcă neauzită, lasă, asta e. Oi fi fost eu în ochii ei, de nu ceilalți, iar eu, ea? Ori piesele de șah ceramic, ea ceramista? Restrânsă realitate, sudat femur, exudat negativ, ura, nepoate, până crești, uităm textul, da' ce le potrivești, ecolalie mantrică, buh.
Medalie emisă de Camera Electivă a Moldovei d-lor B. Sturz și A. Panu caimacami de la 20 oct. 1858 la 5 ian. 1859 – pentru apărarea autonomiei și dignitatei naționale. Medalie iubitului lor director spre amintire la jubileul seu 29 martie 1872-1902 – profesorului Institutului Scgewitz-Thierin – Florentin Thierrin. Pentru jubileul de 25 de ani – 1874-1899 al Institutului Bolintineanu. Marelui stremoș Ștefan-Vodă la împlinirea de patru sute de ani de la săvârșirea lui din viață – ca semn al recunoștinței neamului seu – 1504-1904. Stephanus Magnus christianae fidei athletam.