marți, 30 decembrie 2014

Traian Bădulescu Şuţeanu - FITILIGII PERICULOŞI



FITILIGII  PERICULOŞI

 Circulă pe internet "protestul" evreului Vladimir Tismăneanu la decorarea simbolului rezistenţei anticomuniste domnul Octav Bjoza. Insolenţa m-a scos din liniştea bătrâneţilor mele şi i-am dat următorul răspuns. FITILIGII PERVERŞI... AVEŢI ALĂTURAT ESEUL.                                  

PREAMBUL 
   Domnule Vladimir Tismăneanu,
    Mă adresez omului de cultură, - şi nu evreului, - care, din punct de vedere genetic - n-are nici o vină că s-a născut din asemenea părinţi şi nici ei... Nichita Stănescu chiar s-a mirat că a venit pe lume “fără ca părinţi să mă fi întrebat dacă mi-am dorit aceasta”...
   Aşa dar...eu român get-beget, domnia ta israelit, din pură întâmplare, înainte de toate suntem oameni, dar oameni de cultură,civilizaţi, sinceri şi dornici de a limpezi ceea ce pare la un moment dat  imposibil.
    În cazul acestui subiect “fierbinte” care s-a ivit acum, sub formă de protest vehement al domniei tale, pentru că noul preşedinte al României “şi-a permis” să acorde o distincţie atât de mare unui fost deţinut politic al regimului comunist, se nasc mai multe întrebări fireşti:
1.     De ce aţi făcut-o?....Adică: cu ce scop?
2.     Este ideea domniei tale sau a celor doi antecesori din fruntea statului, care  au avut”alt punct de vedere” asupra anticomuniştilor?
3.     De unde acest drept al domniei tale de a cere chiar demisia acelui consilier care “ şi-a permis” sugerarea acestei idei preşedintelui?
4.     Cunoaşteţi, cu adevărat, atitudinea Neamului Românesc faţă de evrei, în general, dar mai ales faţă de acei care au avut cuvântul greu la implementarea comunismului în România?
   Eseul meu pleacă de la expresia  “emblematică” (?) auzită de copil în familie, la şcoală, în armată dar mai ales între colegi: “evreii sunt fitiligii periculoşi”...”Cu ei şi cu ţiganii să nu-ţi bagi în cârd, c-ajungi la mari necazuri”...Când  bunicul meu i-a văzut pe legionari şi a auzit că-s împo-triva evreilor, ne-a zis: “Măi taică, cu nebunul şi cu jidanul să nu te pui, că niciodată   n-o scoţi la capăt”! 
   Las la o parte aceste considerente şi spun direct că nu din cine ştie  ce mare curaj intervin în acest subiect...Nu din atitudine de frondă mă amestec eu în această provocare perfidă, ci pentru că , din câte se vede din “cunoştinţele  istorice” ale domnului Tismăneanu lipsesc aceste date.
1.     Ajungerea noastră în sfera de ocupaţie a URSS se datorează lui F.D.Roosevelt, care a fost evreu...Când W.Churchil i-a propus ca debarcarea  din 1945 să se facă “în pântecele moale” al nemţilor, care era Grecia şi Balcani, acesta s-a opus, rămânând la soluţia sa de atac în Normandia; din care cauză zeci de mii de soldaţi, în majoritate englezi şi canadieni, au rămas definitiv în faţa cazematelor nemţeşti.
2.     La expulzarea neomenească a evreilor din Galiţia şi din Rusia, datorită curentului xenofob antievreiesc, aceştia au venit ca un roi în Moldova, cu matca în Târgu Neamţ şi mari alcătuiri în Chişinău, Iaşi, Piatra Neamţ, Bacău, Galaţi,,, Şi s-au aşezat aici ca negustori, medici, jurişti, oameni cu mare influenţă asupra autorităţilor slabe, de tip fanariot. Mihai Eminescu, din spiritul lui “exagerat” patriotic a observat feno-menul şi şi-a arătat opinia prea tranşant antievreiscă, nu asupra etniei în general, ci ca fenomen care sufoca viaţa cotidiană de atunci, evreii pătrunzând şi-n sate ca negustori care vindeau spirt în loc de alcool şi câte altele...Neluând în consideraţie zisa bătrânilor, Eminescu a terminat la 39 de ani, “tratat” de “nebunie” tocmai de medici evrei...Această întâmplare a lăsat urme adânci în fiinţa Neamului...
3.     La revenirea trupelor sovietice în 1940 în Chişinău evreii de aici au sărit,în cvasitotalitate asupra trupelor de jandarmi români, pe care i-a dezarmat şi i-a dezbrăcat, trimiţându-i goi pe stradă. Numai trupele kaghebiste i-a potolit! Tot aceştia, în anul următor 1941, când trupele româneşti au reintrat în Chişinău, evreii, - mai ales evreicele,- au aruncat conţinutul oalelor de noapte în capul soldaţilor români, care treceau spre front. Cei arestaţi atunci, în frunte cu Ana Pauker, au fost aduşi la închisoarea de la Târgu Jiu.
4.     Dintre aceştia , după eliberarea lor de trupele sovietice, au fost aleşi cei care au refăcut pcr, l-au augmentat la 4 milioane de membrii  , evreii                                             alcătuind nucleul decizional din guvernul Petru Groza care, după abolirea monarhiei, prin lovitura de stat din 30 decembrie 1947, au construit cele 46 de închisori şi 72 de lagăre de muncă forţată, unde Gheorghiu Dej, susţinut din spate de Ana Pauker, au introdus opoziţia, care atunci forma elita neamului dar şi pe ţăranii rezistenţi la colectivi-zarea forţată. (Întrebat să fie evreul Sergiu Andon cel care, înainte de a fi vajnicul ziarist de la Scânteia, a fost procuror şef în judeţele Dămbo-viţa şi Călăraşi, care au dat cei mai mulţi deţinuţi politici anticomunişti dintre ţărani).
5.     Noile organe de coerciţie ale dictaturii comuniste au fost create de evreul rus Nicolski, şef al securităţii, Pantiuşa, şef al miliţiei, Walter Roman, şef al propagandei din securitate şi Ion Ilici Iliescu (Ivanovici), evreu după tată, ţigan bulgăresc, după mama  Mariţa. Bineînţeles că aici rolul cel mare l-a avut  Ceauşescu, pe atunci  secretar general al utc.
6.     Listele cu cei care au fost luaţi noaptea din pat le-au alcătuit evreii aflaţi în posturile cheie din miliţia locală şi centrală. Tot ei au fost aceia care în Basarabia şi Bucovina au alcătuit listele cu “chiaburi” pe care Stalin i-a trimis definitiv în Siberia de gheaţă. Doar câţiva au mai putut reveni din acel milion smulşi din patul şi din casa lor. Pentru ce? Că erau români buni gospodari, credincioşi dar fără să cedeze “tentaţiilor” comuniste .
7.     Cei care au umblat la cultura noastră şi au interzis atâţia creatori de valoare şi au impus realismul socialist s-au chemat Mihai Novicov, Savin Bratu, Ovid Crohmălniceanu, Maria Banuş, Veronica Porum-bacu-n frunte cu ministrul culturii Leonte Răutu, absolut toţi evrei veniţi din afara ţării. Dar mai ales moşulică acela de A.Toma, (al cărui prenume nu l-am ştiut niciodată), al cărui fiu, devenit redactor şef la Scânteia, devenit criticul oficial Sorin Toma a decretat, prin articolul “Putrefacţia poeziei şi poezia putrefacţiei”;(vedeţi ce titlu pervers?) prin care a fost interzis mai întâi Tudor Arghezi, către el fiind referirea apoi toţi.( Din Eminescu au mai fost admise doar două poezii “Împărat şi proletar” şi “Viaţa” fiindcă prin proletar Eminescu şi-ar fi arătat tendinţa procomunistă iar prin Viaţa acelei muncitoare care murea de foame, în vreme ce călugărul era cu foale mari...) etc, etc
8.      Mihai Roller şi Miron Constantinescu prin cărţoaiele lor de istorie a României, au dat peste cap istoria neamului în aşa fel încât nici acum nu s-a revenit la “apetitul” tinerilor pentru istorie, fiindcă mai apoi nu i s-a mai dat nici un fel de importanţă, important rămăseseră numai ce se decretase la ultimul congres şi la ultima plenară...
9.     Marea eroare gravă a lui Ceauşescu de a scoate evreii din armată şi din securitate, după sprijinirea revoluţiei anticomuniste din Cehoslovacia, l-a costa viaţa. Nu evreii l-au mazilit, ci NU L-AU MAI SPRIJINIT; ştiut fiind ce posibilităţi au ei la adicătelea!... Aici şi mai ales în afară...
10. Pe deasupra a mai venit şi numirea lui Vladimir Tismăneanu în fruntea comisiei de redactare a actului de condamnare (pur formală!) a comunismului, când ţara are atâţia profesori emeriţi în istorie, de pildă academicianul Dinu C. Giurescu şi actualul decan al facultăţii de istorie din Bucureşti, specializat tocmai  în “perioada comunistă”
11.  Colac peste pupăză alţi evrei s-au insinuat în politica de azi, fiind cei mai tulburători, insinuanţi, tupeişti şi jongleuri de expresii şi poncife, precum Radu F. Alexandru, Paula Vas, (nepoata Gizelei Vas, secretara Anei Pauker), Monica Macovei, ajunsă chiar ministru al justiţiei, una din cauzele acestor atâtea neclarităţi în această instituţie azi de mare nevoie pentru oprirea haosului legislativ şi comportamental al funcţionarilor publici. Nu mai vorbim de “ziariştii” Sergiu Andon, Andreea Pora, Mircea Marean şi Ion Cristoiu, de aceiaşi factură cu domnul contestatar al primului gest de mare onoare al noului nostru preşedinte...    
Aşa dar...domnule Vladimir...cine poate să scoată din Neamul Românesc această viziune a sa faţă de evrei?...
 Cine poate uita că, la începutul prigoanei comuniste, dacă pronunţai cuvântul de “jidan” primeai a doua zi arestarea de către securist, (cu acest drept al procurorilor) şi dacă vociferai erai categorisit ca “legionar” şi intrai în rândul “duşmanilor poporului” cum au fost loviţi cu această denumire cei mai distinşi fii ai acestui neam, nucleul de bază din marele popor al daco-românilor.
  Domnule Vladimir, românii nu mai sunt cei pe care i-ai ştiut şi sub Băsescu. S-AU TREZIT!...
 Părerea mea personală despre evreime coincide aproape în totalitate cu cea a evreului Marcus Eli Ravage, pseudo-scriitorul născut la Bârlad cel care a trăit între anii1884-1965, devenit celebru prin articolul său publicat în revista lunară Century Magazin din ianuarie 1928 intitulat “A Real Case Against the Jews” în care el şi-a prezentat neamul aşa cum este, dar a fost tare nedumerit de ce lumea acuză în bloc o asemenea grupare omenească, în istorie una cu adevărat urgisită - Aşa cum am o marte durere pentru românaşi de ai mei care au suferit şi-au murit cu sutele de mii dintr-o nebunie politică aşa am o mare înţelegere pentru acest popor pe care Moise l-a scos din robia inumană egipteană, apoi pentru că arabii sceleraţi i-au izgonit iar din vatra neamului său şi cum azi stau cu spectrul venirii din cer a rachetelor din Irak, acum sub ameninţarea celor din Iran... Cum să n-avem înţelegere pentru neamul care l-a dat pe Iisus Hristos şi mai ales pe Einstein? Atâţia şi atâţia oameni de ştiinţă şi cultură, dar mai ales din afaceri, care sunt motorul vieţii moderne în lume! Aceştia merită casa lor, ţara lor, liniştea lor...Pe care însă nu le au. Cum nici noi românii, de 67 ani, de la insinuarea comunismului nu avem ţara noastră întreagă şi mai ales nu avem linişte spirituală în ea... Dacă acest nou preşedinte a făcut primul gest de apreciere a jertfelor neamului, iată vii domnia ta şi “te repezi” din afară, protestând anapoda, fără ca evreimea să câştige ceva, din contră... De aceea închei cu o ultimă întrebare către domnia ta:
DE  CE NU NE LAŞI    NE LINIŞTIM  LA NOI ACASĂ? 

Un profesor octogenar de istorie