miercuri, 29 februarie 2012

Agresiunea Budapestei: M.-R. Ungureanu, legături dubioase cu serviciile secrete ungureşti

Agresiunea Budapestei: M.-R. Ungureanu,
legături dubioase cu serviciile secrete ungureşti
 cotidianul.ro
Marţi, 28 februarie 2012, 10:41



Datele şi informaţiile deţinute de Serviciile Secrete ale ţării noastre dovedesc penetrarea de către Serviciile de Informaţii ale Ungariei a structurilor de decizie româneşti, la toate nivelurile. Acţiunile acestora sunt subsecvente planului de integrare treptată a Transilvaniei în Ungaria, prin acţiuni lente, dar ferme, în toate domeniile, dar în special cel economic, pe care îl consideră fundamental în realizarea ţintei vizate. Informaţiile obţinute de Serviciile Secrete româneşti în urmă cu câţiva ani, după vizita incognito efectuată în România de şeful Serviciilor Secrete maghiare de la acea dată, atestau faptul ca Ungaria, prin concernul MOL, spre exemplu, pregătea o politică agresivă, în vederea dobândirii unei poziţii dominante pe piaţa carburanţilor din România, prin înfiinţarea a peste 200 de staţii de distribuţie în principalele oraşe ale ţării şi pe traseele şi în zonele considerate strategice.
De altfel, informaţii şi date despre activitatea Serviciilor de Informaţii (de spionaj) maghiare îndreptate împotriva intereselor politice, economice şi militare româneşti s-au deţinut cu mult înainte de 1990 şi toate aveau ca punct de pornire Consulatul ungar din Cluj. Documentarea lor a necesitat o activitate intensă din partea organelor de contraspionaj româneşti, iar munca acestora s-a concretizat în cursul anului 1988, când Ceauşescu, pus în faţa unor probe indubitabile, a ordonat desfiinţarea oficinei de spionaj respective. După 1990, acţiunile spionajului maghiar au fost reluate cu şi mai mare forţă şi, favorizate de inacţiunea Serviciilor Speciale româneşti, determinată de complicitatea factorului politic, au reuşit să penetreze structurile de decizie ale Statului Român atât la nivel de Guvern, cât şi la nivel de Preşedinţie. Într-un singur caz, contraspionajul românesc şi-a mai spus cuvântul, în anul 1993, când fostul ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu, Teodor Meleşcanu, i-a prezentat omologului său ungar, Gyula Horn, date despre activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor maghiare. De atunci, cu toate că acţiunile au luat amploare o dată cu cooptarea la guvernare a UDMR în Guvernul CDR, orice date, informaţii, acţiuni ale spionajului maghiar au fost trecute sub tăcere de către factorii politici, ceea ce a facilitat desfăşurarea de forţe ostile maghiare în toate domeniile de activitate şi de decizie ale Statului Român.
În timpul guvernării CDR-iste, la nivelul unităţii româneşti de contraspionaj economic începuseră să fie de notorietate acţiunile cadrelor de spionaj maghiare de la ambasadă, care acţionau pe faţă pentru culegerea de informaţii cu caracter economic, care să-i ajute să obţină evidente avantaje materiale pentru ţara lor de origine, mai ales în domeniul privatizărilor. Cazul cel mai relevant a fost cel legat de vicepreşedintele FPS la acea dată, Victor Eros, evreu maghiar, care, fără nici o teamă, începuse să furnizeze date despre intenţiile de privatizare ale guvernanţilor români, atât telefonic, cât şi prin intermediul secretarei şi al şoferului său, chiar direct consilierului economic al Ambasadei Ungariei la Bucureşti. Erau folosiţi în acest timp ca „prieteni“ în afaceri fraţii Andrei şi Sorin Dimitriu, stimulaţi cu diverse atenţii, inclusiv concedii şi petreceri în Ungaria, zona Lacului Balaton. Acelaşi tratament l-au aplicat şi succesorului acestuia la fotoliul de preşedinte al FPS, clujeanul Radu Sârbu, momit să intre în afaceri de Zoltan Arpad Paszkany. Acest Paszkany a devenit, într-un interval extrem de scurt, din dealer de maşini second hand, un prosper om de afaceri, care deţine reprezentanţele locale ale firmelor Opel si Chevrolet, precum şi cel mai important imobil de birouri din Cluj-Napoca, Sigma Center, este administratorul companiei Polus şi reprezentant în România al holdingului TriGranit Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj-Napoca, Paszkany este unul dintre cei mai tari jucători din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre Consiliul Local şi Polus. Afacerea POLUS a intrat în atenţia organelor speciale române încă din 1998, atunci când un teren proprietate publică a statului, de 34 hectare, aflat în imediata apropiere a Municipiului Cluj-Napoca, a intrat în posesia firmei respective prin contribuţia directă a fostului prefect de Cluj, Alexandru Farcaş, şi a lui Radu Sârbu. Afacerea POLUS a început în timpul Regimului Constantinescu, care, de altfel, a primit vizita celebrului congresman american de origine maghiaro-evreiască Tom Lantos, anume venit în vizită pentru a uşura investiţia lui Paszkany, Polus Center. După Cluj-Napoca, Firma Polus vizează pătrunderea în Bucureşti şi în câteva dintre oraşele mari ale României, intenţionând implementarea a 7 mari investiţii, de peste 2,5 miliarde de euro. Corporaţia pe care o reprezintă Arpad Paszkany este TriGranit, cu baza în Canada – un centru al iredentismului maghiar, care este şi o sursă de finanţare a Serviciului de Informaţii ungar AVO – şi subsidiare în Marea Britanie, Ungaria şi România şi ale cărei investiţii vizează Ungaria şi ţările din jur, cu minorităţi maghiare semnificative. TriGranit are, printre acţionari, Fondul de Investiţii Immoeast, un puternic investitor pe piaţa imobiliară românească, precum şi pe Nathaniel Rothschild, copreşedinte al Fondului de Investiţii Atticus Capital, descendent al cunoscutei familii de bancheri evrei din Marea Britanie. De altfel, Paszkany şi-a creat imperiul financiar prin infuzii dubioase de capital din Ungaria şi S.U.A., provenite de la lobby-ul maghiar, antiromânesc prin definiţie. Este foarte interesant cum acest Paszkany, cercetat în mai multe dosare penale, între care şi unul pentru instigare la şantaj şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, el fiind un cunoscut cadru activ al spionajului maghiar în România, este lăsat liber, să-şi desfăşoare în linişte afacerile, să-şi organizeze şi să-şi dirijeze reţeaua pe teritoriul ţării, fără măcar să fie cât de puţin deranjat. Nimeni nu se întreabă cum de este posibil ca acesta să finanţeze, nestingherit, cu banii spionajului maghiar de la Budapesta, echipa de fotbal C.F.R. Cluj-Napoca. Potrivit apropiaţilor, el are la dispoziţie sute de milioane de euro, din care, în următorii ani, în C.F.R. Cluj-Napoca se vor investi aproximativ 100 milioane de euro. Fugit şi revenit în ţară atunci când i s-a promis că nu va păţi nimic, acest spion are ca sarcină să câştige Campionatul în România tocmai pentru a influenţa mai puternic zona de nord a ţării, acolo unde, în lipsa altor echipe competitive, echipa clujeană este percepută ca una fanion. Preluarea de către Zoltan Arpad Paszkany a celui mai vechi club de fotbal din România, C.F.R. Cluj-Napoca, nu a fost, însă, întâmplătoare. Întemeiată în anul 1907, în Cluj, echipa era percepută ca fiind a maghiarilor, în timp ce Universitatea Cluj, întemeiată în anul 1919, era considerată a românilor. Această delimitare provine din anul 1940, când Nord-Vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena, iar Universitatea din Cluj s-a refugiat la Sibiu şi, o dată cu ea, şi echipa de fotbal a studenţilor. C.F.R. Cluj-Napoca a rămas în oraş şi chiar s-a înscris în campionatul de fotbal al Ungariei în etapa 1940-1944, act considerat de români o trădare făţişă. Prin echipa de fotbal „ungurească“ din Ardeal, Paszkany vizează un control simbolic al zonei, deoarece el controlează şi un „grup regionalist“ – „Eureka“, acesta acţionând sub comanda Budapestei şi având ca obiectiv regionalizarea României. Membrii acestui grup au relaţii inclusiv în Poliţie şi în Serviciile Secrete. Liviu Man, unul dintre oamenii de încredere ai omului de afaceri maghiar, este apropiat de Vladimir Tismăneanu, ca şi de alţi membri de vârf ai GDS-ului, promotori ai tezelor Budapestei, pe filiera Soros. Grupul „Eureka“" este, oficial, o organizaţie „non profit“, care se ocupă, însă, şi de afaceri (prin societăţile Group Eureka S.r.l. şi Eureka Media S.r.l.) şi al cărei lider politic, la vedere, este fostul ministru al Comunicaţiilor, Zsolt Nagy. Liderul informal al grupului „Eureka“ este tot Paszkany, iar organizaţia sa, conectată puternic la mediul de afaceri maghiar din Transilvania, susţine financiar UDMR-ul. Prin acelaşi Zsolt Nagy, echipa de fotbal C.F.R. Cluj-Napoca a beneficiat de un contract de publicitate cu Poşta Română, companie căreia Paszkany i-a mai vândut, fără licitaţie, 8 autoturisme, prin firma Ecomax General Investments S.r.l. Numitul Paszkany este şi principalul sponsor, cu sume uriaşe, al campaniei electorale din iunie 2004 a lui Emil Boc pentru câştigarea Primăriei Clujului, ca şi al Alianţei „D.A.“ în judeţul Cluj. Tot el este personajul pe care şeful statului, Traian Băsescu, l-a dat ca exemplu de civism în şedinţa de bilanţ a Ministerului Public din 6 martie 2007, afirmând că a primit un memoriu de la „un om de afaceri clujean“, în care se face referire la fapte grave de corupţie ale unor oameni politici şi de afaceri. Pe Paszkany îl regăsim şi alături de premierul Tăriceanu şi de Dinu Patriciu, asociaţi, printre alţii, în selecta lojă a Clubului Vinului S.r.l., înfiinţat în 11 noiembrie 2004 de avocaţii Ernest Popovici, Florian Niţu şi Sorin Alăzăroaie, de la Casa „Popovici & Asociaţii“. La nici o lună de la constituire, în Club au intrat 31 de noi asociaţi, printre care Tăriceanu şi Patriciu.
Un alt nume strâns legat de cel al lui Călin Popescu-Tăriceanu este Rudas Ernö, fost şef al agenturii maghiare în România. Cunoscut drept spion, diplomat, dar şi om de afaceri de succes în România, Rudas Ernö are legături şi în Voivodina, unde se află o semnificativă minoritate maghiară, ca şi în Croaţia şi în Transcarpatia, în spaţiul ucrainean. Rudas Ernö a intrat în atenţia Securităţii încă din 1982, când folosea valiza diplomatică pentru a introduce în România materiale antiromâneşti pentru o revistă coordonată de Laszlo Tokes si Szocs Geza. În 1988 a fost retras de la post, pentru a nu fi expulzat. În 1989 a fost retrimis în România ca să coordoneze implicarea Ungariei în „revoluţie“, prilej perfect pentru scopurile sale revizioniste. A coordonat difuzarea de manifeste în Bucureşti, o maşină a Ambasadei Ungariei fiind reţinută de către organele de Miliţie în timp ce împrăştia pe raza Capitalei materiale cu conţinut antiromânesc. După 1990, pentru meritele sale deosebite, este repus în funcţia de ambasador al Ungariei la Bucureşti, continuându-şi activitatea de spionaj. Chiar dacă în 1993 a fost retras din funcţie ca urmare a înţelegerii dintre miniştrii de Externe român, Teodor Meleşcanu, şi cel maghiar, Gyula Horn, Rudas Ernö a continuat să-şi exercite calitatea de spion, de data aceasta sub acoperire comercială. În noua postură de om de afaceri, în baza informaţiilor obţinute, Rudas Ernö s-a îndreptat spre Călin Popescu-Tăriceanu, un candidat cu mari şanse la fotoliul de premier. Este posibil ca Tăriceanu să fi intrat în atenţia Serviciului de Spionaj ungar şi prin prisma faptului că tatăl său adoptiv, Dan Amedeo Lăzărescu, cunoscut mason, beneficiind de contacte la nivel internaţional, fusese angrenat de fostul DSS (Departamentul Securităţii Statului) în supravegherea activităţilor iredentiste maghiare. Ca în multe alte cazuri, a apărut suspiciunea că bătrânul ar fi putut fi „întors“, adică transformat în agent dublu, iar fiul său adoptiv n-ar face decât să-i urmeze calea. De fapt, Lăzărescu scria în 1990 în ziarul Liberalul că „federalismul este unicul drum pe care România trebuie sa meargă“, aceasta fiind, după cum se ştie, una dintre temele predilecte ale discursului public al UDMR. Cert este că, speculând pasiunea lui Tăriceanu pentru motociclete, în 2003 Rudas Ernö i-a propus o asociere, şi astfel a luat naştere, în septembrie acelaşi an, firma H-D Clasic Motorcycles S.r.l. Potrivit Registrului Comerţului, obiectul de activitate este „comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întreţinerea şi repararea motocicletelor“, iar acţionari ai societăţii sunt cetăţeanul ungar Rudas Ernö (50 la sută din capitalul social) şi Automotive Trading Services S.r.l. - ATS (50 la sută), firma care îi aparţine lui Călin Popescu-Tăriceanu, în proporţie de 90 la sută, conform propriei Declaraţii de Avere. Rod al „apropierii“ continue a premierului Tăriceanu de Budapesta, etapa 2005-2006 a fost marcată de o efervescenţă în „colaborarea“ româno-ungară la nivel guvernamental – şedinţa comună a guvernelor român şi ungar la Bucureşti, în luna octombrie 2005, consultări regulate, realizarea unor „proiecte comune“, între care deschiderea Consulatului maghiar de la Miercurea Ciuc, inaugurarea cursei aeriene directe între Târgu Mureş şi Budapesta, înfiinţarea Camerei de Comerţ româno-ungare –, susţinute şi promovate, evident, de premierul Tăriceanu şi omologul său Ferenc Gyurcsony. Folosindu-se de „bunăvoinţa“ lui Tăriceanu, spionajul maghiar a reuşit să planteze în domenii-cheie ale guvernului său la agenţii aflate în subordinea acestuia personaje cu ajutorul cărora obţine informaţii de o importanţă excepţională privind siguranţa naţională a României şi dirijează, totodată, anumite decizii ale Executivului de la Bucureşti în favoarea ţării de origine.
Unul dintre acestea este Dezsi Iosif Zoltan, preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat (ANRS), organism aflat în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În această instituţie se concentrează secrete de stat de o importanţă excepţională atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, despre rezervele de stat şi strategia cu privire la acestea, ca resursă internă de securitate, prin constituirea stocurilor de produse şi bunuri de strictă necesitate necesare intervenţiilor operative pentru protecţia populaţiei, a economiei şi siguranţei naţionale în situaţii excepţionale, determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau acţiuni asimetrice nepremeditate. Prin numirea acestui evreu maghiar în fruntea ANRS s-a realizat cea mai „legală“ formă de transmitere de informaţii secrete către o putere străină. Un alt punct sensibil îl reprezintă Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, a cărui misiune este asigurarea condiţiilor de trecere la societatea informaţională, care presupune implementarea coerentă şi generalizată de sisteme informatice integrate. Faptul că organizaţiile, oricare ar fi ele, depind de reţelele de comunicaţii electronice şi de sistemele şi serviciile informatice face ca acestea să fie mult mai vulnerabile la ameninţările de securitate, astfel că sunt evidente importanţa şi sensibilitatea acestui domeniu în ecuaţia siguranţei naţionale. Cu toate acestea, prin algoritm politic, el a fost atribuit UDMR-ului, astfel că lui Zsolt Nagy i-au urmat la şefia ministerului Iuliu Winkler şi apoi Borbely Karoly, fost consilier parlamentar al lui Iuliu Winkler între 2000 şi 2002 şi angajat al Societăţii Ungare de Interes Public pentru Promovarea Investiţiilor şi Comerţului în intervalul 2002-2005. Un alt domeniu strategic în care s-a infiltrat agentura maghiară este cel al pădurilor, domeniu folosit pentru acumularea de resurse financiare necesare alimentării unor activităţi specifice. Cu alte cuvinte, prin politica pe care o promovează în subramura economică respectivă, din informaţiile deţinute pînă în prezent se evidenţiază faptul că secretarul de Stat din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Istvan Toke nu reprezintă interesele României, ci interesele unui grup economic condus de Atilla Verestoy, care acţionează la comanda Budapestei. Pentru a sprijini afacerile derulate de acest grup pe spaţiul maghiar cu lemnul exploatat din pădurile judeţelor Covasna şi Harghita este folosit Istvan Toke, care a repartizat prin HG nr.1262/2007, numai la nivelul unui singur judeţ din cele două, 15 la sută din volumul total de lemn pe picior aprobat spre recoltare în anul 2008, ceea ce înseamnă o suplimentare cu 30 la sută a cantităţilor aprobate în anii precedenţi. În acest mod, după judeţul Suceava, care primeşte de drept cea mai mare cantitate de masă lemnoasă pe picior care trebuie exploatată, calculată în funcţie de suprafaţa de teren împădurită, judeţul Harghita se situează pe locul doi la repartiţie, înaintea altor judeţe cu suprafeţe împădurite mult mai mari, cum este Caraş-Severin. În concluzie, Istvan Toke favorizează afacerile colegului său de formaţiune, care, astfel, va suplimenta exporturile de material lemnos pe spaţiul Ungaria, exportând, practic, venit naţional din România către Ungaria, în conformitate cu obligaţia unanim cunoscută a oricărui Serviciu Special al unei ţări de a contribui la alimentarea bugetului acesteia prin aşa-numitul aport valutar special. Se afirmă, îndeobşte, că orice Minister de Externe reprezintă principala centrală de spionaj a unei ţări, fiind de la sine înţeles ce înseamnă implantarea unui cadru de informaţii al altui stat în propriul tău fief informativ. De aceea, analiştii Serviciilor Speciale române apreciază că un fapt de o gravitate excepţională numirea cu bună-ştiinţă a unui cadru sau agent, dovedit sau suspectat, al unor Servicii de Informaţii străine în Ministerul Afacerilor Externe al ţării tale. Cu toate acestea, ascuns sub umbrela unui nume românesc, Anton Niculescu, fost purtător de cuvânt al UDMR, desfăşoară o intensă activitate informativă din poziţia de secretar de Stat în ministerul menţionat. Născut la Târgu Mureş, la 6 mai 1964, are o fişă profesională de invidiat, care-i relevă pregătirea sub auspiciile uneia dintre cele mai bune şcoli de spionaj din lume, CIA. Astfel, deşi a studiat şi a obţinut o licenţă în Chimie Industrială în 1991, el nu a profesat nici un moment în acest domeniu, îndreptându-se încă din 1990-1991 către zona mass media, ca redactor la săptămânalul Valosag din Bucureşti şi corespondent al postului Europa liberă, în 1992. De aici a intrat direct în sfera politicului, începând cu decembrie 1991, ocupând succesiv sau concomitent posturi de consilier politic (la Fundaţia „Friedrich Naumann“, Bucureşti, 1991-1993, şi la cabinetul preşedintelui UDMR, 1993-1997), expert parlamentar (aprilie 1995-mai 1997) şi guvernamental (mai-iunie 1997), pentru care a fost pregătit intens printr-o serie de cursuri şi programe speciale: Seminarul „Introducere în drepturile omului“, Academia Internacional Liberdade Desenvolvimento – Lisbon Youth Meeting, Sintra, iulie/august 1992; Programul PHARE Democracy în Marea Britanie (partide politice, administraţie locală, Parlament), Belgia (NATO, Parlamentul European), Germania (Parlament), aprilie 1994; „Managementul conflictelor inter-etnice“ la Centrul Berghof, Berlin, iulie/august 1994; „Administraţiile locale şi de stat“ în SUA, iunie/iulie 1995, la Agenţia de Informaţii a SUA (USIA); „Administraţii publice locale“, Belgia, Spania şi Danemarca, martie 1997, în cadrul European Union Visitors Programme; Eisenhower Fellowship, SUA, februarie-mai 1999. Pregătirea i-a fost desăvârşită în intervalul mai 1999-iunie 2001 în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti, unde a fost încadrat ca „specialist politic“, după care a mai urmat un stagiu ca director de program pentru integrare europeană al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă (iunie 2001-ianuarie 2002).
În paralel, începând din 1997, a fost plasat în funcţii în interiorul Executivului român, ca secretar general adjunct, aprilie 1997-mai 1998, apoi ca secretar de Stat la Departamentul pentru integrare europeană, mai 1998-februarie 1999. În intervalul 2000-2004, la intervenţia Serviciilor Speciale române, a fost ţinut în afara sferei Executivului, dar a revenit în forţă odată cu intrarea la guvernare a UDMR-ului alături de PNL, ca secretar de Stat pentru afaceri globale şi relaţii interinstituţionale în Ministerul de Externe, din iulie 2005. Dacă se mai adaugă şi faptul că actualul director al Serviciului de Informaţii Externe şi fost ministru al Afacerilor Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, a fost semnalat, la rândul lui, de contraspionajul românesc cu legături suspecte în mediul Serviciilor Speciale de la Budapesta, avem tabloul complet al penetrărilor care s-au produs la nivelul sistemului decizional românesc. Specialişti în munca de contraspionaj apreciază că asocierea în afaceri a unor politicieni cu putere de decizie cu cadre sau agenţi ai Serviciilor de Informaţii sub acoperire diplomatică sau comercială s-a dovedit a fi o cale fără întoarcere pentru cei dintâi.
27 februarie 2012

Surse:

Colecţie de link-uri despre "Asasinul economic Jeffrey Franks"

MOTTO:
"Vasile am încurcat-o cu nenorociții ăștia. Nu știu dacă mai putem face ceva. Este ca atunci când o femeie își prinde soțul cu alta în pat. Ce sa mai facă sărmana? Iubirea ei este distrusă, pierdută. Asa este și biata noastră ţară, PIERDUTA, DISTRUSA pe mana ăstora.
Dar am și eu o întrebare: UNDE SUNT ADEVĂRAȚII BĂRBAȚI AI ROMÂNIEI? Ne lăsați pe mana bandiților fără frontiere?
O sa ieșim noi în strada, femeile, bătrânii în cărucioare, și sugarii cu biberonul în mână?
 Din corespondenţa lui Maria cu Vasile...

Colecţie de link-uri despre "Asasinul economic Jeffrey Franks"

Şeful misiunii FMI in Romania, Jeffrey Franks, a declarat ca are constiinta impacata in ceea ce priveste petrecerea de la sfarsitul saptamanii trecute, la care a participat alaturi de alti membri ai delegatiei FMI, BM, CE, la invitatia Ministerului Finantelor si BNR.
Au existat critici in presa privind asa-numita petrecere de saptamana trecuta. Dati-mi voie sa clarific: duminica trecuta, dupa o sesiune de lucru la centrul BNR de la Sinaia, am fost invitat alaturi de staff si colegi la o masa sponsorizata de Ministerul Finantelor si Banca Nationala, la un restaurant cu mancare traditionala romaneasca si muzica traditionala romaneasca, pentru a intelege mai bine cultura locala si Romania, a aratat Franks. Sunt o persoana religioasa, sunt mormon. Nu fumez, nu beau alcool, nici cafea, nu-mi permit un comportament imoral. Am constiinta curata. Le-as cere celor care m-au acuzat sa se intrebe daca pot spune acelasi lucru, a declarat Franks.
Antena 3 a difuzat imagini de la petrecerea respectiva, in care Franks dansa alaturi de mai multi invitati pe muzica traditionala romaneasca.

Jeffrey Franks (FMI) este mormon si face parte si din

secta ASASINILOR ECONOMICI
Strategia marilor institutii financiare globaliste descrisa de John Perkins: indatorarea unei tari pentru acapararea resurselor sale naturale si inrobirea politica in scopuri militare si hegemonice. Interesanta reactia lui Daniel Daianu care confirma, practic, cele dezvaluite de Perkins:cei de la FMI si BM au de ce sa se uite in oglinda...
***
Mormon-Tabernacle-Choir-mormons




CE ESTE SECTA MORMONILOR?

Mormonii au revenit in atentia publica in aceasta vara odata cu lansarea a doi candidati la alegerile prezidentiale din SUA din randul acestei religii. In Romania, cel mai cunoscut mormon este miliardarul Ion Ţiriac. Majoritatea americanilor asociaza aceasta religie cu barbatii cu mai multe neveste. Aproximativ un sfert dintre votanti au declarat ca nu ar vota pentru un presedinte mormon.
Dincolo de politica si campania electorala, mormonii sunt peste tot: Cartea lui Mormon, un musical de pe Broadway realizat de creatorii South Park, Matt Stone si Trey Parker, a obtinut saptamana trecuta, noua premii Tony. Glenn Beck s-a convertit la mormonism, iar adolescentii devoreaza in continuare Twilight Saga, scrisa de scritoarea mormona Stephanie Lee Meyers.mormon sectaIata cateva lucruri mai putin cunoscute despre mormoni, prezentate de BusinessInsider.com. Unele dintre ele vin sa explice cum a fost posibila cresterea puternica a numarului de adepti, in timpul secolului trecut.

A patra religie din SUA

1. Religia Mormonilor are una dintre cele mai mari cresteri printre cultele religioase din Statele Unite ale Americii.Cu 6 milioane de adepti, mormonii reprezinta, in prezent, cea de-a patra mare religie din SUA, potrivit celor mai recente date ale Pew Research Center.Biserica se extinde cu circa 1 milion de noi membri la fiecare trei ani. Peste un sfert din mormonii din America, inclusiv gazda emisiunii politice de la postul de televiziune Fox News, Glenn Beck, au fost convertiti la aceasta credinta.

14 milioane de mormoni in lume

2. Numarul de membri ai religiei mormone a crescut de peste doua ori din 1980 incoace. In prezent, sunt peste 14 milioane de mormoni in intreaga lume, din care mai mult de jumatate locuiesc in afara Statelor Unite, conform statisticilor bisericii din anul 2010.
Principala cauza a extinderii explozive a acestei religii este angajamentul bisericii intr-o misiune de prozelitism, prin intermediul misionarilor. Fiecare tanar mormon trebuie sa faca doi ani de misionariat in tari straine si multi dintre ei ii descriu ca fiind cei mai buni din viata lor.
In prezent, sunt peste 50.000 misionari mormoni care isi servesc biserica in tari din intreaga lume. Datorita muncii lor misionare, majoritatea mormonilor vorbesc fluent intr-o limba straina. Jon Huntsman, de exemplu, vorbeste fluent chineza, iar Mitt Romney franceza.

30 de miliarde de dolari

3. Averea bisericii este estimata la peste 30 miliarde de dolari. Principala sursa a bunastarii bisericii mormone este zeciuiala: mormonii trebuie sa doneze a zecea parte din venitul lor anual catre biserica, pentru a-si castiga dreptul sa se roage in templu. Din aceasta sursa, biserica aduna, in fiecare an, peste 5 miliarde de dolari.
De asemenea, biserica face profituri substantiale din investitii imobiliare si din investitii in afaceri, care sunt gestionate de Deseret Management Corp. Aceasta companie este unul dintre cei mai mari proprietari de ferme si terenuri in SUA. Ea detine cel mai mare producator de nuci, AgReserves, postul de radio Bonneville International, situat pe locul 14 in topul posturilor de radio din America, precum si o companie de asigurari de viata.
Antreprenoriatul economic face parte din doctrina mormonilor. 88 din cele 112 revelatii avute de fondatorul bisericii, Joseph Smith, au legatura cu aspecte fiscale.

Politicieni de succes

4. Mormonismul formeaza oameni de afaceri si politicieni de succes. In anul 2010, Goldman Sachs a angajat 31de absolventi de la Brigham Young University, numar similar cu cel al absolventilor angajati de la Wharton.Spiritul antreprenorial al bisericii a format oameni de afaceri puternici, printre care candidatii la presedintia SUA Mitt Romney si Jon Huntsman Jr.
Alti directori executivi celebri adepti ai religiei mormone sunt David Neeleman, fondatorul Jet Blue, Eric Varvel, directorul executiv al Credit Suisse, si Gary Crittenden, fostul director financiar al Citigroup.De altfel, cel mai bogat roman este, conform Top 300 Capital, Ion Ţiriac, care este mormon. Potrivit clasamentului, Ţiriac detine o avere estimata la 1,5-1,6 miliarde de euro. Ţiriac a recunoscut public ca este mormon, intr-un interviu acordat, in 2008, jurnalistului Marius Tuca.
Mormonii detin un numar mare in cadrul conducerii unor companii mari, inclusiv Marriott, American Express, Dell, Lufthansa, Fisher-Price si Deloitte.
Iar optimismul, sinceritatea si valorile familiale pe care le promoveaza fac din ei buni politicieni. Exemple in acest sens sunt 15 senatori si congresmani din SUA, printre careliderul majoritatii din Senat, democratul Harry Reid.

Recrutati de serviciile secrete

5. CIA si FBI desfasoara programe de recrutare din randul mormonilor. Aparenta incoruptibilitate a moralei mormone le confera calitatea unor candidati ideali pentru posturile cu putere de decizie in aplicarea legii si pentru agentiile de informatii. Mormonii sunt foarte bine reprezentati in CIA. Potrivit unui recrutor, misionarii mormoni reintorsi acasa sunt cautati pentru cunostintele de limbi straine, faptul ca nu consuma droguri si alcool si pentru respectul fata de autoritati.

Canon religios flexibil

6. Profetii mormoni moderni fac o conexiune intre mesajele lui Dumnezeu si credinciosi. Doctrina revelatiei continue este un pilon central in religia mormona. Mormonii cred ca Iisus, luminat de Dumnezeu (sau Tatal Ceresc), conduce biserica revelandu-si vointapresedintelui Bisericii lui Iisus Hristos al Sfintilor din Zilele din Urma, care este considerat un profet al zilelor noastre.
Mormonii privesc afirmatiile profetilor moderni ca pe o noua scriptura si accepta ideea ca Dumnezeu ar putea revela mai multe scripturi in viitor. Astfel, spre deosebire de cultele crestine, mormonii au un canon religios flexibil. Exista mereu posibilitatea ca doctrina bisericii sa se schimbe.
Cea mai cunoscuta dintre profetiile moderne este revelatia din 1978, potrivit careia orice barbat, inclusiv cei negri, pot detine preotia lui Mormon.

Saga Twilight, alegorie mormona

7. Twilight saga este de fapt despre credinta mormona in casatoria eterna. Volumele Twilight, scrise de autoarea mormona Stephanie Meyers, sunt o alegorie a conceptului de sorginte mormona a casatoriei ceresti, credinta ca un cuplu care este unit intr-un templu mormon va ramane legat pentru totdeauna, inclusiv dupa moarte.
Legatura dintre Edward si Bella este pecetluita atunci cand Edward o musca pe Bella. La fel ca in cazul casatoriei mormonilor, nu exista cale inapoi pentru Bella, care a fost transformata in vampir pentru totdeauna. Cu certitudine, aceasta idee a atras publicul. Volumele s-au vandut in peste 116 milioane de exemplare in 38 de limbi din intreaga lume. Iar filmul realizat dupa aceste carti a adunat pana acum peste 1,8 miliarde de dolari.

Cum vad mormonii poligamia

8. Biserica mormona crede ca poligamia poate fi ceva bun dupa moarte. Desi biserica oficiala a mormonilor a abolit aceasta practica in 1890, crede in continuare ca principiul divin al mariajului cu mai multe persoane se poate aplica in rai. In caz de moarte sau divort, barbatii mormoni isi pot gasi o noua sotie si toate casniciile ceresti vor fi onorate in eternitate. Biserica oficiala incearca sa se distanteze de cei circa 40.000 de fundamentalisti mormoni care practica in continuare poligamia in SUA.
9. Mormonii poarta lenjerie intima speciala. Mormonii poarte lenjerie intima speciala numita haina-templu, ca sa le reaminteasca de legamantul lor cu templul mormon. Lenjeria este croita in asa fel incat sa protejeze de tentatie si rau. Multi adepti ai acestei religii cred ca acesti chiloti speciali le confera protectie spirituala.

Iisus va reveni in SUA

10. Mormonii cred ca Iisus, atunci cand se va intoarce pe Pamant, va veni in SUA. Chiar daca este o religie care se extinde in intreaga lume, este, in esenta, o religie americana. Mormonii cred ca Iisus Hristos a vizitat continentul american la scurt timp dupa inviere pentru a-i invata adevarul pe indigeni, care erau de fapt membri ai unor triburi din Israel.
Dupa ce toate bisericile crestine au cazut in apostazie, Dumnezeu l-a trimis pe Ingerul Moroni sa-i descopere noua scriptura lui Joseph Smith, un om simplu din Palmrya, New York.
Una dintre revelatiile pe care i le-a dat Dumnezeu lui Joseph Smith este ca Iisus se va intoarce personal sa domneasca peste regatul paradisiac al pamantului si ca va sta in templul mormon din Jackson, statul Missouri.
11. 100.000 de mormoni participa, in fiecare an, la reconstituirea bisericii din Cartea lui Mormon. In fiecare an, in luna iulie, mormonii se aduna in Palmyra, New York, sa vada un spectacol in aer liber pe baza Cartii lui Mormon. Spectacolul, la care participa peste 650 de actori, are loc pe o scena in 10 nivele. Multi spun ca acest spectacol a jucat un rol important la convertirea lor.
Veniti din departatul vest al SUA cu arme si bagaje printre noi, misionarii mormoni au o tinta precisa: sa faca prozeliti. Ei vorbesc despre Dumnezeu pe strada si joaca fotbal american.
campania publicitara - Hi Im Mormon afis filmAdepti care nu au voie sa acceseze mediile de informare sau chiar sa foloseasca bani, adepti care isi motiveaza religios marginalitatea sexuala – iata tabloul recent al unei Romanii rupte intre sectarismele de gen. Nu mai departe de saptamana trecuta, un clan din judetul Cluj a ajuns in atentia presei dupa ce reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului au intervenit pentru a salva vietile a opt copii crescuti in conditii mizere doar pentru ca au avut norocul de a se naste intr-o familie sectanta care refuza contactul cu civilizatia, considerand modernitatea doar o lucrare a diavolului.
Intr-un dosar serios al panoramei credintelor postdecembriste, Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma, cunoscuta mai ales ca Biserica mormona, face o nota aparte. Aplicand reteta activitatilor caritabile si a misionariatului, tanarul cult care-si revendica origini crestine e tot mai vizibil pe scena religioasa din Romania.

Cinci americani, la Bucuresti

Pe ecusoanele negre atent agatate la piept scrieBiserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma si cate un nume. Platt, Patterson, Smith, Davis si Stinson intind, pe rand, mana si se prezinta. In romana. Aparent, limba nu le provoaca prea mari dureri de cap. Sunt cetateni americani, rezidenti in Salt Lake City si misionari mormoni in Romania. Cativa tineri se afla intr-o capela de pe strada Panduri din Bucuresti, la mii de kilometri de casa, intr-o tara cu totul necunoscuta, dispusi sa renunte pentru cateva luni bune la viata lor anterioara pentru a raspandi cuvantul Domnului. Misionarii inteleg rapid curiozitatea banuitoare.
E o traditie impamantenita in randul mormonilor din toata lumea. Fetele pleaca la 21 de ani si stau 18 luni in misiune, iar baietii la 19, pentru o perioada de 24 de luni. Nimeni nu te obliga sa faci asta, cu atat mai mult cu cat pleci pe banii tai. Doar transportul pana in tara unde esti desemnat iti este asigurat, clarifica situatia misionarii. Eu mi-am vandut masina personala pentru a obtine fondurile necesare, ofera Stinson argumentul decisiv.

Reguli stricte

Inainte sa ajunga in Romania, americanii au trecut printr-un centru de pregatire, unde, timp de doua luni, s-au pus la punct cu limba si cu obiceiurile specifice. Dar si cu o serie de reguli extrem de stricte. Datorita regimului de viata avut in perioada misiunii, multi mormoni sunt solicitati de serviciile secrete la intoarcerea in SUA. Misionariatul inseamna nu doar absolvirea unui stagiu de credinta, ci si a unuia de conduita, ni se explica.
Practic, e mai simplu de enumerat ce au voie acesti tineri, decat ce nu au voie.Alcoolul, cafeaua, ceaiul negru sunt definitiv eliminate din ecuatie (lucru de altfel valabil pentru orice mormon practicant), telefoanele acasa si accesul la internet strict reglementate, iar de relatii intime cu sexul opus nici nu poate fi vorba.
Orarul cotidian este de asemenea precis stabilit: in fiecare dimineata, misionarii dedica o ora pentru studiul scripturilor, iar restul zilei o petrec pe teren, incercand sa convinga oamenii care sunt dispusi sa stea de vorba cu ei de misiunea Bisericii lui Iisus Hristos. Doar lunea isi permit tinerii misionari mormoni cateva clipe de relaxare. Se strang in Parcul Izvor si joaca fotbal american. Chiar si atunci cand ploua.

Am uitat de mine si m-am oferit altora

12 ani avea Cristina Petrisor cand, intr-o zi care nu anunta nimic special, un misionar i-a calcat pragul apartamentului. Eu provin dintr-o familie atee, precizeaza inca din start. Povestea e de o simplitate idilica: propovaduitorul mormon le-a propus sa spuna impreuna o rugaciune. Cristina isi aminteste, peste ani, ca a fost fermecata de cuvintele misionarului. Pur si simplu, ceva inexplicabil i-a determinat familia sa se converteasca. De atunci, cursul evenimentelor a evoluat firesc: duminici la rand dedicate adunarilor de la capela, acceptarea legamantului de credinta si misionariatul. Cristina a fost pentru 16 luni trimisa la Londra si rememoreaza pregnant ca in tot acest timp am uitat de mine si m-am oferit altora. Capitala Angliei nu i-a produs insa cea mai buna dintre impresii, pentru ca majoritatea celor de acolo sunt atei. Pur si simplu, refuza sa stea de vorba cu tine, nu sunt interesati
ISPITĂ. Insistenta misionarilor de peste Ocean da din cand in cand roade
.DOSARUL CREDINŢEI
Nici Congresul american, nici Parlamentul Romaniei de la Bucuresti nu detin autoritatea de a revoca, modifica sau amenda poruncile Domnului
> Membrii Bisericii sunt numiti mormoni pentru ca atat Biblia, cat si Cartea lui Mormon sunt considerate cuvantul Domnului si respectate in egala masura.
> Poligamia a fost si este un subiect destul de controversat legat de activitatea Bisericii lui Iisus Hristos. Conform reprezentantilor mormonilor,daca se afla ca un membru practica poligamia, iar acesta nu renunta la obicei, el este excomunicat.
> Unii sunt tentati sa fure, altii sa minta. Daca cedam tentatiei, atunci am pacatuit. Modelul este acelasi, indiferent daca vorbim de alcool, manie sau sexualitate.Noi credem ca avem puterea de a ne controla comportamentul. Cat despre modernitatea libertatii sexuale, nu putem spune decat atat: nici Congresul american de la Washington, nici Parlamentul Romaniei de la Bucuresti nu detin autoritatea de a revoca, modifica sau amenda poruncile Domnului, ne-a declarat Elder Van Noy.
> Biserica recomanda casatoriile intrarasiale, dar nu le interzice pe cele interrasiale.
> Biserica mormona nu citeste niciun conflict intre datoriile civice si invataturile religioase. De altfel, membri marcanti ai Bisericii au fost sau sunt implicati in politica la cel mai inalt nivel. Cateva exemple includ numele lui Ezra Taft Benson, secretarul pentru agricultura in administratia Eisenhower, dar si pe al lui Mitt Romney, candidat pentru nominalizarea republicana la viitoarele alegeri prezidentiale din SUA.

INCEPUTURI - Un secol de prezenta mormona in Romania

In cifre seci, Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma aduna in Romania 2.623 de credinciosi si peste 100 de misionari. Povestea mormonismului autohton debuteaza in 1899, cand Mischa Markow, un misionar al Bisericii, ajunge la Constanta, iar cateva luni mai tarziu organizeaza o congregatie la Bucuresti, reusind sa stranga sapte adepti. Elanul initial se stinge insa repede, iar ramurile infiintate isi inceteaza activitatea, previzibil, dupa cele doua razboaie mondiale. Caderea comunismului ofera o noua viata cultului din Utah, ai carui reprezentanti nu pierd timpul in a-si face simtita prezenta in Romania. Russell Nelson si Hans Ringger sunt primii oficiali mormoni care ajung in tara in februarie 1990, implicandu-se in diverse acte de caritate. Adeptii nu intarzie sa apara, primii romani alaturandu-se Bisericii in martie 1991. Totusi, povestea prozelitismului mormon nu e una de succes, daca ne gandim ca, in 18 ani de prezenta constanta pe teritoriul Romaniei, adeptii cultului numara putin peste 2.500 de oameni. O regula de fier a Bisericii mormone ar putea oferi explicatia pentru aceasta realitate: toti membrii sai trebuie sa plateasca zeciuiala. Datoria morala de a ceda 10% din veniturile proprii pentru sustinerea materiala a diverselor proiecte sociale ale Bisericii s-a interpretat la noi in spirit balcanic: Toti mormonii platesc zeciuiala. Cu exceptia celor care nu o platesc, dupa cum ne-a explicat un membru.

DESTIN DE MORMON - Actele caritabile si buna organizare fac prozeliti

Scott Lundberg este din Salt Lake City si, de cateva luni, e presedinte al Misiunii din Romania. Asta inseamna ca a renuntat de bunavoie la meseria de avocat pentru a sluji, dupa cum ne spune, intr-o tara aflata la periferia continentului european. Domnul Lundberg nu priveste insa asa lucrurile. Pentru mormonul din Utah, venit dintr-o traditie puternic inradacinata a misionariatului, a servi Biserica, indiferent unde aceasta are nevoie, este o mare onoare. Laurie aproba printr-un gest scurt cuvintele barbatului. Sunt impreuna de decenii, au sapte copii si o poveste care se leaga paradoxal de Romania: la sfarsitul anilor ’90 au adoptat un baietel dintr-un orfelinat autohton. Mai tarziu, in 2001, au infiintat o fundatie in Barlad, Podul Dragostei, cu scopul de a gasi o familie pentru fiecare copil aflat in situatie de abandon.

Romana, mai dificila decat limba olandeza

Elder Van Noy este responsabilul pe relatii cu presa al Bisericii mormone in Romania. Aflat la a cincea generatie sub umbrela Bisericii lui Iisus Hristos, Van Noy are 5 copii si 15 nepoti. O viata dedicata credintei l-a purtat peste tot in lume. In tinerete, a fost misionar in Olanda, intr-o vreme in care cultul avea sub un milion de adepti si aproximativ 1.000 de propovaduitori. Am invatat limba la locul faptei. As spune ca a fost aproape la fel de dificil pe cat imi e sa invat limba romana, se confeseaza el. Mai tarziu, nevoile Bisericii l-au dus in Asia, unde a lucrat alaturi de indieni, taiwanezi, cambodgieni si indonezieni. Recunoaste ca mormonii sunt mult mai organizati acum decat erau pe vremuri: La mijlocul secolului XX, un misionar nu primea niciun fel de pregatire anterior momentului misiunii, ceea ce nu mai este cazul astazi. Avem centre de pregatire unde tinerii invata anterior limba si specificul tarii in care sunt trimisi. Cifrele oficiale par sa sprijine efortul pe care mormonii il fac: 13 milioane de membri si peste 50.000 de misionari constituie astazi corpul mormonismului in lume.

Nota noastra:

Dezgustator de elogios ultimul articol din oficiosul EVZ despre secta mormonilor Nu este, pur si simplu, absolut relevant faptul ca aceleasi cotidiene care urasc si ataca Biserica prezinta pozitiv si ditirambic cele mai bizare si bolnave secte ce pot exista?
Asadar, aflam ca secta mormonilor este bazin de recrutare pentru mari banci ca Goldman Sachs - institutie financiara cu rol cheie in declansarea crizei financiare a lumii din 2008 -, pentru CIA si FBI si, mai nou, aflam ca si pentru FMI. Incepe sa fie foarte prezenta in viata politica americana, cel mai redutabil candidat republican la prezidentiale fiind mormon.
Dupa toate datele secta mormonilor face parte din aceeasi categorie de secte antihristice de tipul Martorii lui Iehova, complet rupte de orice fel de legatura cu Biblia (ce sa mai zicem de traditia sau istoria crestinismului) si care sunt, in realitate, societati totalitare care isi domina membrii printr-o puternica si permanenta reeducare, prin conditionare severa exercitata printr-un fel de abtineri absurde, fara sens spiritual, si cu un accent economic pronuntat. Corporatii gigantice mistice, de fapt.
Asa se face ca membrii ei sunt, practic, oameni fanatizati, insa nu pentru ca ar crede in ceva, nu fanatici ai unor idei, cifanatici controlati, manipulati de liderii sectei si, desigur, de mai marii lor.
Dupa cum se vede, mormonii nu au nicio tresarire de constiinta daca participa la aplicarea unor politici sociale genocidale, insa au mandria ca se abtin de la cafea si alcool! Iar angajatii de la CIA si FBI desigur ca nu pentru a planta flori sunt recrutati! E limpede ca a avea constiinta curata inseamna, de fapt, o respectare fixista a unor reguli total irelevante (inclusiv din punct de vedere ascetic) si o ascultare oarba de mai marii sai.
Cu astfel de candidati manciurieni s-a capatuit Romania Un mormon conduce, practic, din 2009, tara noastra!
Sa revedem si:
 O posibila stire de ultima oraJeffrey Franks a fost desk economist in Argentina pentru cativa ani, incepand cu 1997, adica exact in perioada in care tara sud-americana a cunoscut una dincele mai grave crize economice si sociale din ultimii ani!

sâmbătă, 25 februarie 2012

Unde duce toleranta?

Chiar dacă eşti cel mai tolerant şi mai înţelegător român, nu poţi să nu faci legătura între faptul că miniştrii U.D.M.R.-işti ai Sănătății îşi bat joc, pe rând, care cum vine la guvernare, de populaţia acestei ţări. Cum altfel poţi interpreta modul iresponsabil în care s-a făcut aşa zisa reformă din Sănătate? În ultimii patru ani românii au ajuns să se considere, pe drept cuvânt, nişte cobai, supuşi unor măsuri care să ducă „la ieşirea naturală din sistem“. Ce să mai vorbim, suportăm un adevărat genocid, dirijat de miniştrii maghiari ATILLA CSEKE şi LADISLAU RITLI. Dar este important să remarcăm tropismul suspect al U.D.M.R.-iştilor spre Ministerul Sănătăţii: să ne amintim că, încă de când au ajuns la guvernare prin monstruoasa coaliţie numită C.D.R., au ţintit, aţă, spre Sănătate, reuşind să-l impună ca ministru pe Francisc Barany. Norocul nostru, atunci, a fost cu actul patriotic al căpitanului Constantin Alexa, care i-a publicat dosarul de turnător la Securitate şi, astfel, a fost alungat cu succes. E drept că, din păcate, a fost trecut în rezervă, în mod samavolnic, şi curajosul căpitan de către un director al S.R.I. care era poreclit „Dom Mistrie“, ca trimitere la competenţa lui directorială! Dar scandalul lipsei morfinei pentru bolnavii de cancer a subliniat, încă o dată, incompetenţa – sau, mai corect zis – dimensiunea criminală a conducerii ministeriatului Sănătăţii sub conducerea miniştrilor U.D.M.R.-işti. Abia cu, ocazia acestui scandal, am putut afla că la conducerea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM) se află tot un U.D.M.R.-ist: Petru Domokos! Iar înaintea lui Petru Domokos, cine credeţi că a fost?! Tot un maghiar, un U.D.M.R.-ist camuflat, Daniel Boda, dat afară şi judecat pentru corupţie, acesta din urmă nefiind altul decât fiul „analistului politic“ Iosif Boda –unul dintre„emanaţii“ loviturii de stat din decembrie 1989, sau „hipopotamul transpirat“, cum, inspirat, l-a poreclit Corneliu Vadim Tudor!
Nu se întrevede, de aici, o complicitate, o veritabilă conspiraţie a U.D.M.R. de a acapara pârghiile din domeniul Sănătăţii, care este un subsistem strategic al Statului Român? Iar consecinţele politicii U.D.M.R. de subminare a Statului Român se văd.
Realmente, măsura desfiinţării spitalelor „neperformante“ a fost cea mai grea lovitură, adevărată lovitură mortală, la propriu, dată locuitorilor unor zone (numai cu români majoritari) mai îndepărtate de marile oraşe, unde se află o asistenţă medicală de calitate. Mass media au semnalat numeroase cazuri de „urgenţe“ care au murit la poarta fostelor spitale, devenite acum fie aproape muzee, cum este spitalul din Sadu, judeţul Gorj (unde primăria plăteşte încălzirea, numai să nu se defecteze aparatura ultramodernă), fie nişte clădiri lăsate de izbeliște pentru a se degrada – în ideea unei privatizări preferenţiale, pe bani puţini, în favoarea clientelei politice aflate la Putere – cum s-a procedat sistematic, în aceşti 22 de ani. Ministerul Sănătăţii a oferit unele dintre aceste spitale dezafectate prin ţară şi primăriilor, pentru ca acolo să funcţioneze azile de bătrâni. Păi, nu înţelegem raţiunea. Personalul pentru îngrijirea bătrânilor este plătit tot de primării, mai rar de privatizați. Unul dintre exemplele de desfiinţare inexplicabilă este spitalul din Urziceni – dotat cu instalaţii moderne şi cu cadre medicale suficiente şi competente. I s-o fi pus, oare, eticheta de ineficient, „neperformant“? Dar, în Sănătate, Învăţământ, Ştiinţă etc., eficienţa nu se măsoară ca în producţia industrială, în numărul de şuruburi sau piuliţe făcute pe oră, Apoi, de ce nu a rămas spitalul din Budeşti, judeţul Călăraşi, de pildă, funcţional, acolo în mijlocul câmpiei, când se ştie ce greu se ajunge cu un bolnav la Bucureşti, Călăraşi sau Slobozia pe zăpezile troienite, cu nămeţi de 4-5 metri înălțime. A calculat cineva costul pentru deplasarea SMURD-ului sau a elicopterelor, pentru o gravidă care naşte la termen fără complicaţii? De ce să transporţi gravida cu ambulanţa cu şenile a Armatei, când aceasta ar putea naşte, bine mersi, în casa de naşteri sau la spitalul din comună, chiar dacă zăpada este cât casa? De ce nu sunt farmacii la sate, cu rezerve de medicamente pentru anotimpul rece, când se ştie foarte bine că, în zona de sud a României sau în zonele de munte din județele Buzău şi Vrancea, viscolele sunt ceva obişnuit în iernile normale? Chiar şi la această dată, 24 februarie, după mai bine de trei săptămâni de la viscole, mai sunt sute de oameni sub zăpezi, condamnaţi la moarte de nepăsarea autorităților. Cadre medicale la sate şi chiar în micile oraşe sunt atât de rare, încât s-a ajuns ca urgențele să aibă nevoie mai degrabă de preot şi de rugăciuni adresate lui Dumnezeu, decât de asistenţă medicală rapidă şi eficientă. Asistentele medicale sunt plecate din ţară după o retribuţie mai bună, deoarece noi românii nu suntem în stare să ne plătim medicii şi personalul medical. Chiar aşa am ajuns? Nu-i băbuţă sau moş să nu plătească acum pentru asistenţă socială şi medicală 5 la sută din pensie, nu mai vorbim de ceea ce li s-a reţinut cât erau în activitate. Ce se face cu aceşti bani?
    Ca şi cum „reforma“ în Sănătate nu ar fi „completă“ în halul acesta în care se face, bolnavii nu găsesc la Bucureşti şi în marile oraşe din ţară medicamente de importanţă vitală, chiar banalul medicament EUTYROX, fără de care bolnavii suferinzi cu tiroida, de pildă, nu ar putea supravieţui. La emisiunea lui Mihai Gâdea din seara zilei de 23 februarie 2012 se zicea ca sunt peste 400.000, dar o telespectatoare din Alba Iulia – Danciu parcă se numea, bolnavă de cancer la tiroidă – vorbea de 200.000 de bolnavi  de tiroidă numai în judeţul  Alba. E de presupus că femeia are dreptate şi este clar că Ministerul Sănătăţii măsluieşte ponderea adevărată a acestor bolnavi. Motivul este faptul că boala este provocată de  factori toxici din mediu, alimentaţie şi radiaţii.
Dacă te programezi la un consult la Institutul C. I. Parhon îţi vine rândul  peste 7-8 luni; este ceva de groază. Ş lipseşte din farmacii tocmai medicamentul de bază al acestei boli, EURYROX-ul, plus încă un înlocuitor; dar nici unul nu se găseşte. Dacă nu iei zilnic pastila, în câteva luni mori dacă ai fost operat de cancer, iar la o boală de tiroidă, obişnuită dar netratată, există riscul apariţiei unor boli grave de inimă şi alte complicaţii.
La farmacii, bolnavilor li se spune că „nu se mai importă“. Cum adică? Cum nu se mai importă? Aducem toate minunile, produse alimentare de pe toate continentele, dar nu aducem un medicament atât de necesar pentru sute de mii de bolnavi? Cu atât mai mult, cu cât afecţiunile tiroidei se află în prezent, într-un procentaj exploziv, fiind cauzate de factorii de poluare şi de radiații, elemente care ne-au bombardat la greu în ultimii ani, fără ca noi cetăţenii României să ne putem apăra în vreun fel. Dacă morţii zăpezilor au fost în număr de 80 până acum, pe ceilalţi, cu miile, decedaţi din cauza batjocurii la care suntem supuşi de acest sistem medical, prost administrat de către miniştrii U.D.M.R.-işti, cine-i mai numără?
Cât despre munca de prevenire a îmbolnăvirilor, ce să mai vorbim. Cine să mai facă educaţie sanitară? Deşi pentru marile programe de sănătate se mai face câte ceva, aceşti bolnavi sunt lăsaţi, apoi, de izbelişte, fără a fi monitorizaţi cum trebuie şi fără asistenţă de specialitate, din lipsă de medici şi chiar de medicamente.
Crucea Roşie Română este anemică şi apare doar la calamități şi se ocupă mai mult de ajutoare. Mâncăm pâine cu tot felul de chimicale, cumpărăm carne de cal sau de nutrie, dacă nu suntem vigilenți, unt amestecat cu margarină, ouă stresate, roşii injectate cu substanțe dubioase şi multe altele.
Şi dacă tot mâncăm tot felul de otrăvuri, de ce n-am avea şi un aer poluat cu miresme de cianură coborând peste ţară, de la Roşia Montană, din munţii sfinţi ai Daciei. Aprobarea pentru acest atentat la sănătatea românilor a venit tot de la un ministru U.D.M.R.-ist, ţinut în braţe de un guvern pe care românii încă nu s-au hotărât să-l alunge.
Am consemnat aici o imagine palidă a unei realităţi triste şi dure, care explică de ce 52 la sută dintre români sunt bătuţi de gândul de a pleca din ţară. Şi, totuşi, nu aceasta este soluţia. Această idee nefastă îi frământă poate pe miniştrii U.D.M.R.-işti, care nu mai pot trăi în această ţară alături de noi, românii, din cauză că „n-au autonomie“.Ce pretenţie putem avea de la ei, când aceştia au jurat credinţă României, pe CONSTITUŢIA pe care ei n-au recunoscut-o niciodată?!
Aşadar, unde duce toleranţa excesivă şi neîntemeiată? În primul rând, la prostie, apoi, iată, la genocidul românilor! Din cauza acestei toleranţe prost înţeleasă şi aplicată, „România a ajuns o casă de toleranţă“! De aceea, această toleranţă a devenit intolerabilă, fiindcă este sinonimă cu incapacitatea de a ne apăra!

24 februarie 2012

Titiana Silivaș

Traian Basescu si reforma sanatatii


Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 februarie 2012
Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
1.105 Ion Stan - declaraţie politică: - „Traian Băsescu şi reforma sănătăţii: între ciocanul şi nicovala mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă
Domnul Ion Stan:
Traian Băsescu şi reforma sănătăţii: între ciocanul şi nicovala mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate
Prin 1998, un raport al directorului FBI, iar mai apoi un discurs al preşedintelui american atrăgeau atenţia Congresului SUA că fraudarea sistemului asigurărilor de sănătate şi reţelele internaţionale ale mafiei medicamentelor ameninţă securitatea socială a naţiunii.
Peste câţiva ani, urmare a puternicului lobby al ambasadorului SUA la Bucureşti, tentaculele transnaţionalelor medicamentelor înlănţuiesc şi România, al cărei prim-ministru face declaraţii de susţinere a pătrunderii lor pe piaţa românească, iar menţionatul ambasador trece, suspect de repede, de la critica guvernului ineficient în lupta împotriva corupţiei la un laudatio, tot atât de suspect, al receptivităţii aceluiaşi guvern faţă de giganţii mondiali ai industriei farmaceutice, de aparatură şi servicii medicale.
Gestul Guvernului român nu rămâne nerecompensat. Doamnelor din high life-ul politic de pe malurile Dâmboviţei le sunt rezervate reţelele naţionale de distribuţie a medicamentelor şi fiecare „mare doamnă“ patronează, la vedere sau nu, câte o reţea.
Ceea ce mai rămăsese din trecutul industriei farmaceutice se risipeşte ca prin farmec, se aude ceva şi despre niscaiva afaceri de spionaj în jurul unor cercetări şi al unor reţete de fabricaţie, apoi afacerilor pe seama sănătăţii, a vieţii sau morţii noastre, având „osiile“ bine unse, nu le scârţâie o vreme nici o roată. Cât de ieftin ne-au vândut! A se citi „trădat“.
Străinii care vin în România privesc, nu le vine să creadă şi se întreabă ce s-a întâmplat cu noi, ce mari nenorociri galactice ne-au lovit de am ajuns o ţară cu oraşele împânzite de farmacii?
O mică reformă a sănătăţii a recalificat medicii în scribi. Ca să asigure deverul farmaciilor, medicii de familie nu mai prididesc să prescrie reţete. Necompensate, compensate, compensate parţial şi, excepţional, gratuite. Toate în cel puţin două exemplare, unele şi în trei. Pe formulare diferite, roşii, verzi, portocalii şi albe. În coduri şi chei pentru un sistem informatic mofturos, dar al dracului de scump, incomplet şi nefuncţional. Dar imposibil de controlat. Un timp, medicilor de familie le-a mers prost, apoi au început să se descurce, iar temerarilor în a prescrie reţete şi morţilor nu le pică salarii mizere, ci le-au curs şi câştiguri de peste 2.000 de euro/lună. Totul este posibil numai şi numai în buna conivenţă cu mafia producătorilor şi distribuitorilor de medicamente. A mafiei care, ca urmare a haosului indus cu binecuvântarea miniştrilor sănătăţii, a impus prescrierea a până la şapte-zece medicamente în loc de trei, generând pacienţilor cronici noi suferinţe, din categoria celor hepatice şi gastrice. Alte boli, alte medicamente. Alţi bani. Aceiaşi profitori.
Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai „democraţiei“, companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate.
Ochii şi urechile secrete ale statului, de voie, de nevoie, mai ridică câte un colţ al vălului de ceaţă. Atât cât să nu provoace un prea mare deranj viesparului în care s-au prins şi ele, prin ramificaţiile propriilor reţele şi oameni scăpaţi controlului. Fiindcă trebuiau să scape.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii „legalişti“ au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – şi cu mijlocul nepotrivit – agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.
Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.
Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.
Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.
Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român, dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.
Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.
Un simulacru de raport operativ din „teatrul de operaţiuni“ publicat în President Daily Brief (am numit Evenimentul zilei) releva cât de retardată este instrucţia filorilor respectivului serviciu secret şi cât de nătângi le pot fi şefii care şi-au scos la deconspirare gratuită agenţii aciuaţi prin redacţiile a vreo trei televiziuni, care au terorizat telespectatorii cu interogatoriile publice şi procesele de intenţii, de cel mai pur gen al poliţiei politice, lansate împotriva participanţilor la manifestaţiile de stradă. Acelea care l-au legitimat şi relegitimat şi pe Traian Băsescu. Cu sau fără autorizaţia primăriei.
O spicheriţă rebranduită în demna urmaşă a Anei Pauker şi a acuzatorului public Alexandra Sidorovici ne-a spus că ea „deţine informaţii“ cum că cei ieşiţi în stradă etc. Ştim noi prea bine ce instituţii, „piloni“ de discutabilă rezistenţă ai dictaturilor folosesc această formulă introductivă, cu valoare de adevăr absolut: „deţinem informaţii“". Dacă aşa lucrează inteligenţele acoperite ale serviciilor secrete, ne cerem taxele şi impozitele înapoi. Cu dobânda şi penalităţi de nepotrivită utilizare.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului.
De ce atâta înverşunare? De teama practicilor totalitare ale statului mafiot. Din convingerea că Traian Băsescu nu iese la rampă să anunţe ceva bun. Dimpotrivă, Traian Băsescu este deja asociat mentalului colectiv cu Casandra, prevestitoarea tuturor nenorocirilor.
Şi cum nu avem nevoie de conducători care să ne deoache, iar faptele lor numai de bine nu sunt prevestitoare, singurul bine pe care, totuşi, ni-l mai pot face este să ne salute cu „Adio, noi plecăm!“.

Asasinii economici ai Romaniei


Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 februarie 2012
Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:  
 1.106  Ion Stan - declaraţie politică: - „Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar şi «blonda lui Boc»?                                                          
Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de şedinţă
Domnul Ion Stan:
Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar şi «blonda lui Boc»?
Nu o singură dată, ci repetat, guvernul bicefal Băsescu-Boc a fost atenţionat de organismele Uniunii Europene pentru inadvertenţe, omisiuni şi neclarităţi în raportările statistice periodice. lată că momentul adevărului a sosit. Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, ca urmare a aservirii faţă de organizaţii străine.
Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Ce ne spun faptele ?
Din vremurile în care se negocia şi semna, pe bază de mită, aderarea şi integrarea României în familia euro-atlantică, datele macroeconomice ale României au fost sistematic falsificate.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după „prelucrarea“ de către Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20 la sută).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care „asasinii economici“ – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele Fondului Monetar Internaţional, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Aplicarea unui astfel de plan de asasinare economică a fost favorizată de elemente pe care FMI le-a identificat în România şi valorificat ca atare: lipsa unor strategii economice viabile; incapacitate administrativă (instituţională şi legislativă); corupţie în proporţii de subminare a economiei naţionale.
Pe baza acestor date false, FMI a elaborat ofertele de finanţare (însoţite de condiţii economice dure care ţinteau, de fapt, achiziţionarea, la preţuri derizorii, a activelor economice de importanţă naţională), acceptate imediat de agenţii din centrele naţionale de decizie economică şi politică naţională.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de „date de uz intern“ şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar, pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări „accidentale“ a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi „blonda lui Emil Boc“ este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase.
Din acest moment al anului 2012, când România trebuie să ramburseze către FMI 1,2 miliarde euro, începe lungul şir al anilor de scadenţă, care vor îngropa şi mai mult economia românească, fapt ce atrage atenţia asupra necesarului de soluţii macroeconomice punctualizate pentru depăşirea marilor dificultăţi ale anilor de scadenţă.
Având în vedere că FMI a debutat ca un fond mutual internaţional şi statele participante îşi cer drepturile, iar această misiune instituţională a fost ulterior denaturată, se pune întrebarea dacă la nivelul conducerii FMI sunt cunoscute acţiunile lui Jeffrey Franks şi cui servesc ele.