miercuri, 23 mai 2012

Canabis otravă - O minciună a companiilor farmaceutice



ULEIUL DE CANABIS VINDECĂ DIVERSE FORME DE CANCER!

Câtă politică s-a făcut în jurul fiicei președintelui Băsescu, EBA, care dorea legalizarea folosirii  cânepii!
Era o temă serioasă, cineva a vrut probabil ca să lanseze ideea prin gura unui personaj care ar fi putut avea oarecare influenţă. Ar fi putut... dar nu s-a putut pentru că ciocoii de presă au făcut tema praf. La fel ca multe altele...
Am scris despre cânepă pe site-ul meu www.tomoniu.ro  
"Meliţa este o unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru a forfeca snopii de cânepă sau de in, înlăturând părţile lemnoase pentru a se alege fuiorul sau câlţii de meliţă. Încă se mai folosea în vremurile timpurii ale comunismului iar din câlţii de meliţă ţăranii torceau fire şi făceau pânză. Instalatorii de gaze şi apă îşi etanşau cu cânepă conductele lor. Fără să-i treacă nimănui atunci prin cap să facă ceai sau să fumeze cânepa cum veni moda din occident. Comunismul avea tarele lui dar în privinţa asta era o societate sănătoasă. Fiecare lucru îşi avea propriul folos, de pildă, meliţatul ne toca snopi de cânepă pentru a ne face izmene iar meliţatul propagandistic ne băga în cap comunismul. De remarcat totuşi, că acest fel de meliţat avea şi un antidot care venea din occident, pe undele scurte de radio. „Meliţele vestului”, aşa cum le ziceau comuniştii radiourilor occidentale, se-apucaseră şi ele să ne toace mărunt comunismul lansând ode măreţe capitalismului lor superior.  Iar cele mai înverşunate meliţe erau transfugii aciuaţi prin redacţiile posturilor de radio vestice, scuipând venin contra colegilor lor rămaşi „ca proştii” în ţară." Citeşte mai departe...
Iată că vine iar vorba despre cânepă şi se constată că încet, încet, minciuna companiilor farmaceutice iese la iveală: cânepa este mai degrabă un medicament decât un drog!
E de necrezut! Urmăriți filmul (în lb. engl.), e scurt și la obiect!

Iată şi link-ul original, de unde puteți selecta titrarea în limba română 


In colţul din partea stângă a ecranului exista buton de selecție a limbii, inclusiv româna.
(din acel buton se deschide o fereastra mica cu un cursor negru. Glisați acel cursor pana ajungeți la limba dorita).

  Incercaţi şi PLIN ECRAN:

În Romania, langa Brasov există un centru de cercetare și o mică fabrică producătoare de ulei de cânepă. Singura din Europa!

Citiţi şi articolul:


Ne-a trimis la redacţie legătura spre film: Mircea Vâlcu - Mehedinţi 

APEL AL Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş

Apelul de mai jos a venit la noi la a patra "mână"
Cu toate agendele de adrese e-mail ale trimiţătorilor...
 Nu mai faceţi asta!

 APEL AL Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA,
tel./fax: 0267.313534 
Nr. 11 / 22.05.2012


Stimate domnule ministru Andrei Marga,

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, organizaţie reprezentativă pentru cei 400.000 de români din cele trei judeţe, şi al cărei preşedinte de onoare este ÎPS Ioan Selejan, arhiepiscop de Covasna şi Harghita, vi se adresează nu numai în calitate de ministru de externe al României, ci şi în cea de om de ştiinţă şi cultură, specialist în istoria filosofiei, filosofia politică şi filosofia religiei.
Vă cerem să faceţi toate demersurile pentru a opri ingerinţele în viaţa politică internă a României şi să solicitaţi autorităţilor Republicii Ungaria să nu colaboreze cu organizaţiile extremiştilor maghiari din aşa-zisul Ținut Secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul naţional ungar şi să nu implice în aceste demersuri şi România. De asemenea, vă rugăm să reiteraţi guvernului din care faceţi parte cererea noastră ca în ceea ce priveşte „cazul József Nyírő ” să acţioneze în consens cu Legea 107/2006 privind, printre altele, interzicerea promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Parafrazând o celebră formulare, o stafie bântuie din nou prin Europa. Doar că nu este stafia comunismului, ci aceea a neo-fascismului. Peste câteva zile, ea va sosi şi în România: după cum s-a anunţat, la iniţiativa Partidului Civic Maghiar şi a Fundaţiei Pro Odorhei, pe data de 27 mai, cu ocazia Rusaliilor catolice, urmează ca osemintele lui József Nyírő (scriitor, altfel, de talent dar care s-a manifestat ca fascist învederat), să fie aduse din Ungaria pentru a fi reînhumate cu mare pompă la Odorheiu Secuiesc. La „ceremonie” vor participa şi politicieni de vârf din Ungaria.
După cum reiese din documentele pe care vi le anexăm, în limba maghiară şi în traducere, în anii celui de al doilea război mondial, Nyírő s-a manifestat activ ca susţinător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Ferenc Szálasi, formaţie naţional-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria. El şi-a pus calităţile sale literare şi notorietatea în slujba propagandei hungarismului, aberanta ideologie fascistoidă elaborată de Szálasi, a radicalismului ultranaţionalist şi şovin, antisemit, antiromân şi xenofob.
Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:
„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu" rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (sn)”.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoarea sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „...crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost - aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly - efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, József Nyírő (s.n.), dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, Lengyel József , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră”.
Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.
Răspunsul este: în primul rând pentru că se poate! Se poate din cauza nevolniciei şi oportunismului politic al guvernelor care s-au succedat în ultimul timp, permiţând în chiar inima ţării o disoluţie a autorităţii statale mergând până la instaurarea unei veritabile stări de co-suveranitate.
În al doilea rând pentru că este vorba de o acţiune de manipulare a opiniei publice în scopuri electorale, instrumentată până în cele mai mici amănunte. Beneficiarul este Partidul Civic Maghiar (PCM), practic filiala în România a Fidesz – Partidul Civic Ungar, ca iniţiator al reînhumării lui József Nyírő, şi care doreşte să recâştige primăria din Odorheiu Secuiesc, iar perdantul Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, adversarul PCM.
În acest scop, pe data de 3 aprilie a.c. osemintele lui József Nyírő au fost deshumate din cimitirul Almueda din Madrid de către şi pe socoteala Guvernului ungar condus de Fidesz şi transportate la Budapesta cu gardă de onoare! Ele urmează apoi să fie duse cu „trenul pelegrinilor - Fericita Fecioară” cu care se pleacă din Budapesta la 24 mai la pelerinajul care are loc la Șumuleu de Rusalii, ceremonie la care participă o mulţime imensă. De la Șumuleu, osemintele urmează să fie purtate de un detaşament de husari călări (!), însoţit de membri ai Parlamentului Ungariei, la Odorheiu Secuiesc. Aici, în piaţa centrală a municipiului, urmează să aibă loc o ceremonie de comemorare a lui Nyírő şi reînhumarea sa în Cimitirul catolic cu slujba religioasă de rigoare.
Întreaga acţiune se desfăşoară sub patronajul lui László Kövér, preşedintele Parlamentului Ungariei, fost ministru însărcinat, în anterioara guvernare a Fidesz, cu coordonarea serviciilor de informaţii ungare…

Stimate domnule ministru,
Istoria omenirii este suma erorilor care ar fi putut fi evitate”. Este semnificativ că acest aforism îi aparţine marelui politician german Konrad Adenauer. El este cel care a demonstrat că pentru a fi cu adevărat demni de numele de oameni, trebuie să ştim să învăţăm din erori. Pentru ca ele să nu se mai repete, ca răul să nu se banalizeze.
Marele poet de origine română B. Fundoianu, devenit apoi, sub numele de Benjamin Fondane, unul dintre marii poeţi moderni ai Franţei care a sfârşit prin a fi ucis la Auschwitz, scria: „Il faut crier jusqu'à la fin des temps” – Trebuie să strigăm până la sfârşitul timpurilor! Gândindu-ne la cei 1006 de români ucişi între 1940 şi 1944 în partea de Transilvanie cedată prin Diktatul de la Viena, la cele 126 de victime ale comunităţii evreieşti din Sărmaşu, exterminată în întregime în octombrie 1944 de armata şi jandarmeria horthyste în retragere, nu vom obosi să strigăm până în veacul veacurilor:
Nu lăsaţi fascismul hungarist să reînvie în chiar inima României !

Dorin Suciu, preşedinte executiv al FCRCHM


duminică, 20 mai 2012

Scandalurile politice – Cine sunt provocatorii?


Scandalurile politice – Cine sunt provocatorii?

Asistăm în toată lumea la scandaluri şi violenţe în lumea politică, care fac deliciul presei dar care aduc un grav prejudiciu de imagine celor implicaţi. Ceea ce este grav, este utilizarea funcţiei şi ierarhiei ocupată de unii politicieni - şi chiar şefi de stat - pentru a contracara un jurnalist sau opinia altui om politic. 
Din partea presei, în cazul partizanatului politic, lucrurile sunt la fel de grave.  Mai întâi vedeţi un film, ca să vedeţi la ce imagine dezastruoasă se poate ajunge, speculând  slăbiciunile unor exponenţi ai clasei politice. 


Apoi să intrăm în scandalurile dâmboviţene create mai ca intotdeauna de autopretinsul "şef al statului", în fapt un scandalagiu care ne-a stricat total imaginea de seriozitate şi putere ce o crease Ceauşescu, statului român. Uite că mai deştept a fost cizmarul decât căpitanul de vas!

Vă prezentăm mai întâi articolul 
Desfigurarea democraţiei în România actuală
scris de Andrei Marga marţi, 01 noiembrie 2011 

apoi tot ca sursă Cotidianul, manipularea scandalagiului peste ocean:
În faţa unui mănunchi de români atent selecţionaţi
Traian Băsescu, mitocănie şi manipulări la Chicago

Desfigurarea democraţiei în România actuală
Nu cu mult timp în urmă, publicaţia „Time" se întreba dacă democraţia poate rezolva actualele probleme economice din Occident. Observaţia de la care se pleca era aceea că, în efortul de a-şi asigura electorat, reprezentanţii aleşi democratic nu iau în seamă efectivele probleme ale oamenilor, pe care le înlocuiesc cu promisiuni demagogice, şi nu pot da soluţii de lungă durată, fiind absorbiţi de realegerea iminentă. Soluţia autorului trimitea la Confucius: „Cel care este reprezentant democratic are de făcut ceea ce trebuie (right thing), oricare sunt consecinţele".
Democraţia se află, desigur, de mai bine de un deceniu, în faţa unor probleme noi, pretutindeni. Mă limitez să citez o singură carte elocventă în subiect: volumul lui Takashi Inoguchi (ed.), „The Changing Nature of Democracy", United Nation Press, Tokyo, 1998). În definitiv, se trăiesc teme acute în democraţiile de astăzi: reducerea inacceptabilă a democraţiei la simpla exercitare a votului, dificultăţile raporturilor cu experţii, stabilirea condiţiilor de exercitare în mediul concentrărilor de putere (economică, politică, mediatică) şi altele. Dar, în orice ţară civilizată, democraţii, câţi sunt şi cât de variaţi ar fi, sunt preocupaţi să reflecte, în voinţa politică, ceea ce vrea electoratul. Altfel nu este democraţie. Miezul democraţiei - formarea, prin proceduri curate, a deciziei pe baza voinţei celor ce compun comunitatea - rămâne neatins şi respectat.
În România regimului actual se merge însă pe cu totul altă direcţie: sub pretextul că în multe ţări se caută soluţii la problemele democraţiei, Băsescu conduce trupeţii săi nepricepuţi spre desfigurarea democraţiei, pentru a prelungi o putere funestă, care ar îngrozi orice populaţie prin rezultatele politicii ei. Preocuparea regimului este, evident, să malformeze procedurile democraţiei în aşa fel încât voinţa electoratului să-i dea cât mai mulţi primari, preşedinţi de consilii, parlamentari, iar puterea actuală să se păstreze în pofida incompetenţei şi catastrofelor pe care le-a adus pe orice a pus mâna. Exemplele de malformare sunt mai numeroase ca oricând, încât fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009 (când voturile din ambasade, executate cu viteze ce sfidează legile fizicii, au răsturnat rezultatele) rămâne abia un episod din istoria fraudelor electorale româneşti.
Să ne întrebăm deocamdată. Ce este, în fond, alegerea primarilor din primul tur, chiar cu preţul nelegitimării, hotărâtă de actualii guvernanţi, decât un efort de a-şi păstra efectivul de primari în pofida opiniei politice negative a electoratului? Ce este, de fapt, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare (de altfel o premieră europeană!), decât o încercare de a exploata confuzia inevitabilă în care vor fi aduşi unii oameni atunci când vor trebui să se descurce printre nume, sigle, partide, feluri diferite de alegeri? Ce este votul prin corespondenţă decât o încercare de control şi modificare statistică a voturilor, precum anunţa deja un membru al guvernului, care mizează a priori pe un milion de voturi pentru partidul ce guvernează? La ce serveşte multiplicarea grăbită şi absurdă a partidelor („partidul brunetelor", UNPR, „partidul lui Cozma" etc.), decât la a fracţiona electoratul şi la a împiedica formarea unei voinţe politice clare în favoarea necesarei schimbări a puterii politice şi a guvernării României? La ce serveşte înlocuirea directorilor de şcoli în preajma alegerilor şi numirea de noi directori prin însărcinări de serviciu, decât la a crea pe scară mare agenţi electorali? Care este scopul reîmpărţirii administrativ-teritoriale a ţării făcute în grabă şi fără dezbatere publică, decât acela de a încerca salvarea unor lideri de judeţe aflaţi în „primejdia" de a nu mai fi aleşi? Ce se aşteaptă de fapt de la un recensământ făcut aşa cum s-a făcut, decât să ofere date pentru ingerinţa şi manipularea electorală? La ce duc reglementările electorale puse în discuţie (redesenarea de colegii electorale, propunerea de a egaliza efectivul de senatori pe judeţe etc.), decât la a se evita luarea în considerare a voinţei electoratului prin malformarea ei? La ce au servit şirurile de uzurpări legislative şi încercările de uzurpări constituţionale la care am fost martorii anilor din urmă, decât la intimidarea unor cetăţeni şi la limitarea drepturilor lor? La ce serveşte folosirea fără priorităţi şi reguli univoce a resurselor financiare europene, dacă nu la mituirea unor categorii?
Nu ar trebui ca cineva să răspundă de aceste acţiuni de desfigurare a democraţiei? Se ştie: chiar dacă nu imediat, în timp legile îi trag la răspundere pe cei care uzurpă drepturi cetăţeneşti şi afectează ordinea democratică. În dreptul penal astfel de acţiuni au nume diferite şi se pedepsesc. Oricui a citit destul îi vine în minte imediat actul acuzării din procesul de la Nürnberg şi din alte procese celebre. Nu ar trebui ca fiecare cetăţean, orice funcţie ar deţine pasager, să fie conştient că are de dat seama la un moment dat pentru uzurparea drepturilor altora? Nu ar trebui ca statul să reacţioneze, prin instituţiile abilitate, la astfel de acţiuni?



În faţa unui mănunchi de români atent selecţionaţi





Traian Băsescu, mitocănie şi manipulări la Chicago

Traian Băsescu şi-a făcut numărul în faţa unui număr restrâns de români, atent selecţionaţi şi „botezaţi” pompos comunitatea românilor din SUA. În cadrul manifestării, Băsescu a dat din nou dovadă că nu ştie să se comporte civilizat, că nu are un comportament de preşedinte.
Mitocănie cotrocenistă pe 140 East Walton Place
În sala de conferinţe a hotelului The Drake, situat pe 140 East Walton Place, unde a avut loc întâlnirea cu puţinii români care i-au rămas fideli, Traian Băsescu a dat dovadă de un comportament mitocănesc. În momentul în care ministrul de externe, Andrei Marga răspundea la întrebările asistenţei, Băsescu i-a întors ostentativ spatele şi a început o conversaţie cu cineva din sala. După care a început să facă poze cu copiii celor din asistenţă. Un comportament jenant, degradant pentru un preşedinte şi o totală lipsă de respect faţă de ministrul de externe. Doi metri mai în spate, ex ministrul de externe, Cristian Diaconescu, acum consilier prezidenţial, aproba rânjind comportamentul şefului său.
Şi pentru ca tacâmul să fie complet, Traian Băsescu a ţinut să discrediteze şi presa. El a avut la un moment dat următoarea formulare: „Indiferent ce ştiţi din mass-media despre România, aş vrea să vă informez eu că ....” Cu alte cuvinte, singura autoritate în materie de informaţie este el, Traian Băsescu, exprimarea fiind totodată un îndemn ca să nu se acorde credit major informaţiilor din presă.
Manipulare la Chicago pentru presa din România
Pentru Traian Băsescu, o întâlnire cu un grup mic de români care trăiesc în SUA nu mai are nicio miză. Eventual pentru PDL, care vrea să-şi conserve deputatul din această zonă a diasporei, dar nici acesta nu mai este aşa sigur. Adevărata miză a întâlnirii cu membri „comunităţii române” a fost alta pentru Traian Băsescu. La Chicago, el nu a transmis vreun mesaj românilor aflaţi dincolo de ocean, mesajul a fost pentru presa din ţară, care a preluat pe nemestecate „tezele” preşedintelui, teze care dacă ar fi fost spuse la Bucureşti ar fi primit urgent replica. Şi ca de obicei, manipularea a fost la ea acasă în spusele preşedintelui.
Cea mai grosolană manipulare s-a referit la faptul că în România nu s-au putut organiza anticite. „Atunci când un guvern care legitim deţine puterea, cu un partid care a câştigat alegerile, între timp şi-a pierdut majoritatea în Parlament, la noi nu poţi să te duci imediat la alegeri anticipate”, a afirmat Traian Băsescu. Preşedintele nu a suflat niciun cuvânt referitor la faptul că timp de aproape trei luni, fosta opoziţie din România a solicitat permanent organizarea de alegeri anticipate. Şi că acestea se puteau foarte uşor organiza după demisia Cabinetului Boc.
Tot Traian Băsescu a mai afirmat că „deşi nu mă obliga Constituţia, politic şi democratic era să ofer mandatul de premier acelora care au arătat că au o majoritate, liderului majorităţii care a făcut să cadă Guvernul în Parlament”. Art. 103 al Constituţiei spune exact contrearul celor susţinute de preşedinte.
EVZ jubilează degeaba
EVZ titrează triumfal: „Marga îl recunoaşte pe preşedinte drept şeful diplomaţiei”. O eroare „provocată”, cum se spune în tenis. La Chicago, Andrei Marga a precizat clar că „direcţia politicii externe o stabileşte Parlamentul, o stabilesc autorităţile. Şi sigur, preşedintele este cel care, conform Constituţiei, are întreaga autoritate în acest domeniu”. Pentru cine cunoaşte limba română ce a spus Andrei Marga este foarte clar: parlamentul decide, iar preşedintele este autoritatea care execută decizia parlamentului. Simplu. Iar art.91 din Consituţie este şi el clar: „Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului...”. Iar în acest context, afirmaţia lui Traian Băsescu „şeful politicii externe a statului român este şeful statului român”, nu are acoperire şi se încadrează tot la capitolul manipulare. În plus, titulatura de şef al statului nu mai există în România.

  

sâmbătă, 19 mai 2012

Mircea Vâlcu-Mehedinţi – Două articole, două comentarii…




Mircea Vâlcu-Mehedinţi – Două articole, două comentarii…


În imagine:
limbaj studenţesc Facebook



Să-mi fie iertată observaţia, dar domnul profesor citat în articol şi toţi ceilalţi au uitat că limba română scrisă are ca specific "diacriticile", aşa cum toate celelalte limbi (din lume) scrise au un specific, pe care îl respectă, poate, de foarte multe secole, numai noi, românii, ne batem joc de limba noastră, a înaintaşilor noştri. Ca exemplu: "Anul III Romana-Engleza". Limba noastră este "limba română", nu "romana". Am mai găsit un articol, scris tot de un profesor universitar, care scria "bulgar" în loc de "bulgăr" ş.a.m.d.
Ştiu că mulţi se vor supăra primind acest scurt mesaj al meu, dar, după cum spunea Nicolae Iorga: "Adevărul este ca apa rece, care face rău doar dinţilor stricaţi"
Mircea Vâlcu-Mehedinţi

Primul mare scandal al campaniei electorale: FASCISTUL MAGHIAR József Nyírő, înhumat la Odorheiul Secuiesc


După cum la piaţă nu este de vină negustorul care cere pe produsul ce-l vinde un preţ exorbitant, ci vinovat este cel care îi dă preţul cerut, tot aşa şi în cazul reînhumării în România a criminalului Jozshef Nyiro , nu sunt  vinovaţi extremiştii unguri din România sau Ungaria, ci Conducerea României care aprobă reînhumarea.
Cum mai putem avea noi încredere în domnul Ponta, care nu ordonă nicio măsură împotriva jignirii demnităţii României? Oare, prin această aprobare tacită, nu cumva doar în vorbe domnul prim-ministru nu este de acord cu  jugul Partidelor Politice Ungureşti din România, pe când în fapte îşi contrazice declaraţiile?
În tot cazul, nouă oamenilor mediocri şi inteligenţi din România, ne dă mult de gândit această aprobare tacită a Guvenului Român de astăzi. Şi dacă aşa stau treburile, mai trebuie să mergem la vot şi să-i alegem pe reprezentanţii USL-ului?
Pe cine să mai votăm, în cine să mai avem încredere, când vedem că "pleacă ai noştri, vin ai noştri şi noi rămânem ca proştii"?

Mircea Vâlcu-Mehedinţi

vineri, 18 mai 2012

Sorin Andrei - Popor român, nu te lăsa dus la abator!



POPOR ROMÂN, nu te lăsa dus la abator!


Am ascultat într-o zi, în aceeaşi zi, la radio, părerile a doi români, ce e drept cu ”apucături” diverse. Unul dintre ei, transformat, din păcate pentru acest popor, într-un adevărat arhetip politic, îşi făcea campanie electorală. Celălalt, ”educatorul” numărul unu al aceluiaşi popor, demonta la modul absolut spusele primului fără, probabil, să cunoască respectivele aberaţii; nu le cunoştea, nu se referea expres la ele, ci o făcea la modul cel mai firesc posibil.
”Videan-ul”, căci despre acest blestemat tip de politician este vorba, încercând să-şi aşeze partidul în postura de opozant, dar într-o poziţie cât mai confortabilă totuşi, povestea POPORULUI ROMÂN ce trebuie să facă şi cum trebuie să se comporte acum, în apropiatele alegeri, deoarece lui, poporului, îi este rău, ce e drept, dar îi este rău pentru a-i fi mai bine (ce tupeu au!), iar actuala putere nu va reuşi să continue trendul jertfelnic implementat de ei, de alde videanu (sanchi), jertfă prin care poporul trebuia să treacă spre a nu intra ţara în incapacitate de plată, în faliment adică.
Extraordinar câtă elocinţă, câtă persuasiune (!). Mă rog, intervenţia acestui păcălici a fost de prea lungă durată drept pentru care a avut tot timpul din lume să te ducă pe tine, ascultătorul cel jertfit, pe cele mai înalte culmi ale scârbii faţă de el.
N-a fost uşor să-i tăiem românului 25 % din venituri, zicea acest mare iubitor de popor (!), n-a fost uşor să trimitem acasă atâtea sute de mii de salariaţi, n-a fost usor..., n-a fost usor... Dar trebuia s-o facem pentru că, iată, acum ţara e stabilă –  şi dă-i şi zi-i!
Buun. Toate la locul lor (desigur, în concepţia acestor indivizi care mint şi manipulează precum respiră), doar că la câteva minute după sterpa şi mincinoasa lui intervenţie începe să vorbească nimeni altul decât Patriarhul României (nu cred că şi al videan-ului pentru că ăştia nu au nici un Dumnezeu), Prea Fericitul Părinte Daniel. Ei bine, acest prim ierarh al Bisericii noastre Naţionale nu face altceva decât să confirme faptul că România n-avea cum să evite declinul economic pe care l-a înregistrat începând cu anul 2009, dar, şi aici intervine antipodul, ar fi putut foarte bine să-l resimtă mult mai puţin decât se întâmplă în realitate. Cum? Simplu, zice Prea Fericitul, prin existenţa unei solidarităţi perfecte între conducători şi conduşi; prin acceptarea unei stări de jertfă, dar la nivel general; prin predispoziţia poporului la un trai mai prost, dar şi prin abţinerea conducătorilor politici de la a-i mai fura pe conduşi.
Din nou extraordinar, dar de data asta, real, câtă dreptate şi câtă intuiţie (culmea ştiţi care este? Aceea că spaţiul ”de antenă” al Părintelui Patriarh a fost sub sfertul celui destinat păcăliciului, că deh, cu ”televizorul” au minţit poporul!).
Carevasăzică dragi cititori, pe lângă imensele cantităţi de lături pe care politicienii de tip videanu şi le aruncă unii asupra altora (asta ca şi când ar exista vreo cât de mică diferenţă între ei), aceştia, cu ”televizorul”, ne ţin pe noi permanent ”în priză” pentru a înţelege şi a accepta că trebuie să ne fie, acum, rău pentru a ne fi, pe viitor, bine.
Întrebările noastre, însă, sunt:
-          Pentru ca opinca să se jertfească, exemplul n-ar fi trebuit să vină de la vlădică?!
-          Pentru ca jertfa opincii să fie cât mai uşor de suportat, n-ar fi trebuit ca vlădica să nu se atingă nici măcar de un fir de păr din drepturile primului?!
Păi, stimaţi concetăţeni, despre ce solidaritate în necaz ar putea fi vorba între români şi videan-ii acestei ţări atâta timp cât ăştia din urmă le fură primilor inclusiv dumicatul de la gură?!
Da, criza economică există la nivel extins pe mapamond, iar noi n-am fi putut face notă disonantă, dar nici n-am fi fost atât de săraci încât aproape că ne-am tâmpit, nici n-am fi ajuns în stări de disperare, pe de o parte, şi de depravare morală şi socială crâncene pe de altă parte, nici n-am fi fost cel mai bolnav popor al Europei şi, mai presus decât orice, n-am fi murit, datorită problemelor economice şi sociale, atât de mulţi dacă PDL-iştii, PSD-iştii, PNL-iştii, etc, acest cancer numit clasă politică post-decembristă, nu ar fi jecmănit banii publici ai ţării mai ceva ca-n codru. Calicia fără limite, împinsă până la nebunie, a politicienilor, coroborată cu dezinteresul total, ba uneori chiar cu scârba acestora faţă de popor, au adus această ţară în pragul falimentului, pentru că păcăliciul politic încerca să ne ”dea asigurări” (ce expresii tâmpite pot folosi!), că România este stabilă din punct de vedere economic, în timp ce în realitate acest stat n-are bani nici pentru a-şi aproviziona spitalele cu piramidoane!
Ne-ar fi fost rău, dar nu aşa de rău, dacă banul public nu s-ar fi furat de către cei puşi spre a-l administra şi chivernisi.
Cândva, prin perioada interbelică (mult asemănătoare cu ceea ce trăim acum), se vorbea despre introducerea pedepsei cu moartea pentru manipulatorii frauduloşi ai bugetului statului. În mod sigur poporul ajunsese la maximă disperare dacă se punea problema aşa, însă, nici un argument omenesc nu poate scuza uciderea unui om chiar dacă cel pe care l-ai omorî te omoară, de fapt, pe tine, dar asta nu-nseamnă că noi, poporul, trebuie să ne lăsăm duşi la abator de aceşti asasini economici cu gulerele lor albe, scrobite cu bani publici de furat. Nici vorbă! Noi trebuie să ne trezim din acest neacceptat de lung somn, să nu ne mai lăsăm minţiţi de toate liftele nesăturabile, probabil, niciodată de atâta avere şi să ne luptăm pentru dreptatea şi adevărul nostru care sunt stări absolut fireşti: când ţării îi merge bine, să-i fie bine şi românului şi politicianului, dar când ţării îi este rău, păi rău să-i fie şi românului, dar, mai ales acum, şi politicianului.
Asta este morala, asta este etica pe care o aşteaptă o foarte mare parte a acestui popor de la conducătorii lui. Problema însă este aceea inspirată de un vechi proverb românesc: ”Pe calul bătrân nu-l mai înveţi în buestru”; lepra asta politică ce doar se roteşte, sub diverse titulaturi care mai de care mai pompoase (vezi UNPR-ul, adică Uniunea Naţională pentru Progresul României!) la conducerea ţării de după ’89, nu va putea aduce niciodată ceva bun poporului. Niciodată. Şi-a dat, de atâtea şi atâtea ori, arama pe faţă. În aceste zile vine din nou în faţa românilor la cerşit. Vrea voturi după care ştie ce are de făcut. Poporul, dacă vrea cu de-adinsul să-şi schimbe în mai bine propria-i soartă, trebuie să-şi schimbe atitudinea radical, să-şi recupereze până la ultimul bănuţ toate valorile de care a fost furat în ultimii 22 de ani (prin confiscarea averilor ilicite şi condamnarea la muncă, în folosul său, a tuturor celor care s-au înfruptat, ilicit, din banul public), şi-apoi să stea de strajă pentru ca niciodată să nu se mai întâmple ca România să fie sugrumată de... români! Pentru asta însă trebuie să schimbe clasa politică.
Ţării ăştia i-a fost bine, în întregime şi din toate punctele de vedere, atunci când a fost condusă de oameni cu frică şi cu credinţă în Dumnezeu. Aceştia trebuie căutaţi şi-acum pentru că ei încă mai există şi ei, în comparaţie cu păcălicii şi criminalii actuali ai poporului, sunt în stare de jertfă faptică şi nu doar declarativă. Jertfă pentru neam şi ţară. Acestea nu sunt cuvinte mari şi nu sunt nici măcar populiste, ci sunt fireşti aşa cum firesc trebuie să simtă liderul politic posibila jertfă pentru poporul său; şi aşa să se şi comporte.
Trezeşte-te POPOR ROMÂN, şi nu te mai mulţumi cu ce cade de la mesele videani-lor, berceani-lor, ori năstaşi-lor şi hrebenciuci-lor (căci ce diferenţă este între ei?!), deoarece drepturile tale fireşti sunt acolo, pe mesele lor. Îndreaptă-te şi întăreşte-te, POPOR ROMÂN şi pune-le ăstora mâna în piept. I-ai şi azvârle-i din palatele în care se lăfăie şi intră tu în ele pentru că ale tale sunt căci din banii tăi sunt ridicate, aşează-te la mesele lor căci din banii tăi mănâncă, du-te şi te doftoriceşte în elegantele şi super-dotatele lor clinici pentru că pe banii tăi se tratează. Hotărăşte-te odată şi astupă-le gura hoţilor care strigă în permanenţă hoţii. Toţi, absolut toţi cei care vin acum să te înveţe că trebuie să mai rabzi şi azi pentru a-ţi fi mai bine mâine, toţi cei care îţi explică acum de ce trebuie să-i votezi numai pe ei deoarece ceilalţi nu au fost buni, toţi ăştia s-au perindat la putere în ţara ta, fiecare de câteva ori, din ’89 şi până azi; şi iată în ce hal a ajuns ţara. De ce i-ai mai vota? Ce te-ar face să crezi că acum se vor comporta altfel decât au făcut-o timp de 22 de ani?! Nu te mai lăsa minţit, POPOR ROMÂN!
Această clasă politică ce alternează la putere de atâţia ani, de fapt numai clasă politică nu poate fi numită. Ăştia sunt orice numai politicieni nu!
Sunt prost pregătiţi din punct de vedere profesional? Intră în prima instituţie a statului pe care o întâlneşti şi te convinge.
Sunt absolut dezinteresaţi de tine, cel pe care ar fi trebuit să te servească la modul absolut? Toată lumea recunoaşte aceasta.
Sunt, cei cărora le merge mintea, aplecaţi exclusiv asupra intereselor personale şi de grup? Dacă nu ar fi fost aşa nu am fi avut multi-milionari şi miliardari doar în câţiva ani şi asta pe fondul prăbuşirii totale a ţării despre care ei nici nu vor să audă.
Ce părere ai, POPOR ROMÂN, dacă te-ai duce la ăştia şi le-ai striga aşa, ceva de genul: ”Totul pentru ţară, nimic pentru noi”, închide ochii şi imaginează-ţi ce reacţie ar putea avea?! Păi, vezi? Hotărăşte-te, deci, şi trimite-i la muncă în folosul tău pe toţi aceşti asasini economici, iar tu ridică-ţi conducători jertfelnici, cu credinţă nelimitată în Dumnezeu şi cu sârg faţă de aproapele. Însă, trebuie să te grăbeşti pentru că tupeul şi calicia acestor îmbuibaţi sunt imense, iar riscul ca tu să nu mai ai, peste o perioadă scurtă de timp, pentru ce te mai ridica este imens!
Dar, Dumnezeu să ajute acestui popor, iar poporul să se ajute, cu credinţă, cu curaj şi cu nădejde pe el însuşi.



Sorin ANDREI                                                                                                                                Mai, 2012.

luni, 14 mai 2012

Larry Watts în apărarea lui Dinu C Giurescu şi a istoriografiei româneşti

Larry Watts in apararea profesorului Dinu C Giurescu si a istoriografiei romanesti atacate visceral de Vladimir Tismaneanu: Ceea ce sovieticii defineau drept “nationalism” in sens peiorativ era folosit de Occident in sens pozitiv. Documente din Arhivele KGB de la Chisinau confirma

 
“De fapt, istoriografia româneasca de la Gheorghiu-Dej si pana in anii ’80, nu numai ca a atras admiraţia internaţionala pentru calitatea performanţele sale – nu in mica parte si din cauza frecvenţei cu care a aderat la standardele occidentale de metodologie -, dar şcoala românească de istoriografie a fost alesa pentru a conduce Congresul Internaţional de Ştiinţe Istorice din 1980 pana in 1985, o reuniune de prim rang a istoricilor profesionişti” – Larry L Watts
Conferinta profesorului Larry Watts sustinuta saptamana trecuta la Institutul de Sociologie al Academiei Romane, ne-a dat prilejul abordarii istoricului american si pe teme mai recente, care s-au dovedit insa cu radacini in acelasi trecut trist al Romaniei. Rugat să comenteze un fel de “recenzie” a cărţii sale, de fapt un atac ridicol lansat de ideologul post-comunist Vladimir Tismaneanu (oare cat va mai fi “uitat” in capul la CPEx al CC al IICCMER?) asupra reputaţiei lui Larry Watts şi a oricui s-a întâlnit cu el, cu tinta directa asupra istoricului academician Dinu C Giurescu, fiind vizat colateral si regretatul profesor Florin Constantiniu,  profesorul Larry Watts ne-a oferit un raspuns lamuritor si ne-a indreptat atentia (tot) spre documente. “Totul s-a mai scris deja”, a afirmat dr Larry Watts, trimitandu-ne catre colectia de foste documente secrete si strict secrete scoasa la lumina din arhivele KGB de la Chisinau de catre istoricii basarabeni Elena si Gheorghe Negru.
Intr-adevar, conspectand impresionanta lucrare “PCM si Nationalismul (1965-1989)” cuprinsa intr-un volum al publicatiei de inalta tinuta “Destin Romanesc” (o prezentare mai veche aici, din pacate revista nu are pagina de internet) nu mica ne-a fost placerea sa descoperim confirmarea documentata ca “argumentele” folosite azi de dl Vladimir Tismaneanu impotriva unor mari istorici romani ca academicienii Dinu C Giurescu si Florin Constantiniu sau a lui Larry Watts si a celor care i-au organizat lansarile, de la profesorul Gheorghe Buzatu la guvernatorul BNR Mugur Isarescu (despre “listele neagre” si schreib-kampfului lui Tismaneanu in curand o noua analiza Roncea.Ro), sunt desprinse aproape cuvant cu cuvant din directivele Moscovei date prin intermediul Centralei KGB “tarilor fratesti” (vasalele RP Ungara, RP Bulgara plus ocupata RSS Moldoveneasca) pentru a contracara “nationalismul romanesc” – expresie folosita de sovietici in sens peiorativ – din anii ’80.
La vremea respectiva, Chisinaul bolsevic a raspuns imediat ordinelor si, astfel, intr-un document secret (clasat drept Doc 46) al MAE al RSS Moldovenesti si al CC al PCM, intitulat DESPRE UNELE TENDINŢE ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ si datat 22 iunie 1983 (interesanta coincidenta datei), se conspecteaza de-a fir a par “tendintele” istoriografice “nationaliste” si “ceausiste” (“national-comuniste”, cum ar zice dl Tismaneanu) privind «legalitatea formării „României Mari” la 1918 , învinuirea de expansionism a „imperiilor vecine”, menţionarea „meritelor deosebite” ale României în cel de-Al Doilea Război Mondial ş.a.m.d.».
In Raport apare chiar si actualul consilier al guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, ca promotor al “motivelor” de continuitate romaneasca in spatiul carpato-danubiano-pontic. «Pentru reinterpretarea istoriei ţării din Evul Mediu se pronunţă şi un alt istoric, Dinu Giurescu, în interviul acordat ziarului Flacăra (nr. 9, 1983)», se consemneaza atent in document. Iar despre profesorul Florin Constantiniu se spune ca «Multe învinuiri s-au adus în adresa Rusiei ţariste în legătură cu aniversarea a 124-a unirii Moldovei cu Valahia. De pildă, ziarul Scânteia din 16 ianuarie 1983 a publicat articolul doctorului în ştiinţe Constantiniu, în care se spune, în special, că vecinătatea marilor imperii – Otoman, Habsburgic şi Rusia Ţaristă –, politica lor de expansiune şi ingerinţă în viaţa poporului român au creat dificultăţi în dezvoltarea procesului de formare a statului naţional. Sub ochii şi în umbra marilor puteri, care preferau o Românie dezbinată sau în calitate de armă a lor, subliniază autorul, românii au reuşit să creeze un stat modern datorită faptului că ei au fost uniţi în gând şi în simţire». Nici marele istoric roman Vasile Parvan nu scapa de criticile ante-post-comunistilor: «Judecând după toate acestea – se mai sustine in document -, în RSR continuă activitatea de căutare şi elaborare a surselor istoriografi ce şi arheologice care să confirme tezele cu privire la aflarea „multimilenară”, permanentă” a „românilor” în arealul carpato-danubian-pontic. Ştirea despre editarea – după o întrerupere de 57 de ani – a cărţii Getica, al cărei autor este „întemeietorul arheologiei româneşti” Vasile Pârvan, a fost prezentată în presă drept un eveniment de o importanţă deosebită în istoriografia românească. După cum se comunică în presă, V. Pârvan cheamă în cartea sa „să se purceadă la studierea materialelor arheologice între Tisa, Nistru şi Dunăre începând nu cu anul 700 î. Hr., ci încă din anul 1000 î. Hr. (Flacăra, nr. 3, 1983), ceea ce, probabil, le este necesar adepţilor contemporani ai „învechirii” istoriei românilor».
Si-acum iata opinia prof dr Larry Watts, insotita de documentul desecretizat la care face dansul referire – Doc 32 (Documentul in sine are si o nota simpatica, daca facem o analogie la recomandarile date de agentul KGB al Ambasadei URSS in vederea contracararii Congresului International al Istoricilor care urma sa se tina la Bucuresti, si indicatiile similare pe care, probabil, le primesc chiar azi istoricii rusi care se deplaseaza zilele acestea catre Chisinau si Iasi pentru Conferinta Stiintifica Internationala “Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale”):
Ceea ce sovieticii defineau drept “nationalism” in sens peiorativ era folosit de Occident in sens pozitiv
Dr Larry Watts: “Există, evident, o dificultate în a distinge între principalele teze ale istoriografiei pre-comuniste şi universale în ceea ce priveşte România – cu alte cuvinte, istoria scrisă în conformitate cu standardele de metodologiei din Vest, în care situaţiile faptice au o bază de probe care indruma istorici diferiti sa traga conluzii  similare,  pe care istoricii români au fost autorizati să le urmareasca şi să le dezvolte, după programul de de-rusificare lansat de către Gheorghiu-Dej la începutul anilor 1960 – si “toate tezele PCR legate de Istoria Romaniei”,  probabil referindu-se la istoriografia de tip Lysenko, un stil impus de Stalin în care ideologul proclamă pur si simplu versiunea cea mai potrivita pentru “progresul orientarii clasei muncitoare si a revoluţiei mondiale”.
Dar de fapt, istoriografia română de la Gheorghiu-Dej si pana in anii ’80, nu numai ca a atras admiraţia internaţionala pentru calitatea performanţele sale – nu in mica parte si din cauza frecvenţei cu care a aderat la standardele occidentale de metodologie -, dar şcoala românească de istoriografie a fost alesa pentru a conduce Congresul Internaţional de Ştiinţe Istorice din 1980 pana in 1985, o reuniune de prim rang a istoricilor profesionişti. Mai mult decât atât, românii au fost, de asemenea, votati, de către comunitatea internaţională de istorici – cu exceptia celor din lumea comunistă ideologic-restrictiva -, pentru a conduce o jumatate de duzină din secţiunile sale. Problema, conform auto-proclamatului “centru conducator” al lumii comuniste, a fost că istoriografia românească era prea strâns aliniată cu “istoria burghez0-occidentala”, pe care autorităţile sovietice şi acoliţii lor din blocul sovietic au etichetat-o “naţionalistă”, în sens peiorativ, dar pe care la randul lui Occidentul o numea “naţionalistă”, în sens pozitiv, asa dupa se referea pentru a-si descrie propriile istoriografii naţionale. Desigur, au existat si alte “şcoli”, care operează pe mai multe linii ideologice, şi chiar si în cadrul şcolii românesti trebuie sa admitem ca au existat tendinţe ideologice diferite, filosofii, atitudini, interpretări şi abilităţi, care variază în funcţie de individ.
Următorul raport de la Ambasada sovietică din România catre Moscova, descoperit în arhivele secrete din Republica Moldova de către Elena Negru şi Gheorghe Negru, şi publicat recent în Destin Românesc, revista publicata cu sprijinul Institutului Cultural Român, discută nu doar unele dintre aspectele legate de “protocronism” şi cultul personalităţii lui Ceauşescu referitor la istorie, dar, de asemenea,  mult mai “periculoasa” “similitudine sau identitatea de opinii româneşti moderne cu aprecierile istoriografiei burgheze occidentale vis-a-vis de multe momente ale relatiilor ruso-române şi sovieto-române”, care, evident, necesita un răspuns coordonat al Uniunii Sovietice, Republicii Populare Ungară şi Republicii Populare Bulgaria.
Iata Documentul:
[Documentul nr. 32]
Secret
Ambasada URSS în RSR
nr. 91
31 ianuarie 1980
[Moscova]
CU PRIVIRE
LA UNELE TENDINŢE NOI ÎN ŞTIINŢA ISTORICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN LEGĂTURĂ CU PREGĂTIRILE ÎN RSR CĂTRE ÎMPLINIREA A 2050 DE ANI A PRIMULUI STAT DAC CENTRALIZAT ŞI CĂTRE CONGRESUL INTERNAŢIONAL AL ISTORICILOR
În România se încheie pregătirile pentru sărbătorirea a 2050 de ani a „primului stat dac centralizat şi independent”. Principalele măsuri ale jubileului menţionat, orientarea lor au fost desemnate într-o hotărâre specială a plenarei PCR din octombrie 1977, în care formarea statului lui Burebista a fost califi cată ca „momentul de cea mai mare importanţă în istoria poporului român”.
Planificând atât de devreme festivităţile dedicate formării statului geto-dac centralizat, care a lăsat în istorie urme destul de vagi şi ambigue, conducerea PCR s-a străduit să ducă nu doar o simplă campanie istorico-politică de activizare a „educaţiei patriotice, revoluţionare a tineretului, a tuturor cetăţenilor” ţării, deşi acest scop deţine un loc important în calculele sale. Anul 1980 a fost ales ca an jubiliar în legătură cu realizarea unui alt scop, mai important: a utiliza desfăşurarea la Bucureşti a Congresului internaţional al istoricilor pentru a propaga pe toate căile în plan internaţional concepţia despre evoluţia istorică a poporului român, revăzută în întregime în ultimii 15 ani de pe poziţii naţionaliste.
La drept vorbind, de aici a decurs întregul program de activităţi prevăzut în hotărârea CC al PCR, care nu s-a limitat la evenimentele de acum 2052 de ani, ci a cuprins întreaga istorie a României; prin aceasta se explică acel termen îndelungat care a fost pus la dispoziţie pentru pregătirea jubileului statului lui Burebista, stabilit arbitrar pentru anul 1980.
În doi ani şi jumătate, care s-au scurs după adoptarea hotărârii CC al PCR cu privire la sărbătorirea a 2050 de ani a creării primului stat dac centralizat şi independent, istoriografi a românească s-a completat cu aproape treizeci de monografii consacrate epocii lui Burebista şi Decebal, cu sute de articole pe tema dată. Afară de aceasta, în perioada respectivă au mai fost elaborate activ ideile menţionate în documentul CC al PCR cu privire la „lupta perseverentă şi neîntreruptă a poporului român pentru existenţa sa, pentru păstrarea limbii şi a pământului strămoşesc” împotriva „valurilor de popoare migratoare, iar mai târziu – a cotropitorilor şi agresorilor de tot soiul, împotriva dominaţiei străine”; cu privire la „importanţa istorică a formării naţiunii şi a statului naţional în progresul social general” ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, evenimentele cu o vechime de 2050 de ani au fost strâns legate de etapele ulterioare ale dezvoltării social-politice şi economice a populaţiei pe teritoriul României; din această epocă îndepărtată, au început să se contureze trăsăturile caracteristice ale concepţiei istorice moderne a RSR.
O atenţie deosebită s-a acordat, totodată, argumentării câtorva momente foarte importante, din punctul de vedere al României.
În primul rând, este vorba despre noţiunea aşa-numitului „spaţiu românesc” în care românii s-au constituit ca popor. În prezent, în literatura istorică a României sunt stabilite nu numai hotarele geografice ale acestui spaţiu (la Est – pe Nistru şi la gura Bugului), ci este calculată şi suprafaţa lui – 500 mii km2 (pentru comparaţie, putem spune că teritoriul Principatelor unite în 1859 constituia 137 903 km2, iar teritoriul „României Mari” la 1918 avea 195 045 km2). Astfel, „spaţiul românesc”, în interpretarea sa actuală, include părţi considerabile din teritoriile URSS, RPB, RPU, RSCS.
În al doilea rând, în geneza poporului român este scos în prim-plan elementul geto-dac. În legătură cu aceasta, „vechea civilizaţie a dacilor” este ridicată până la nivelul celei romane; Burebista este caracterizat ca un om de stat de talia lui Iulius Cezar, iar românii s-au transformat în „unul dintre cele mai vechi popoare din Europa”.Astfel, a fost simplificată teoria caracterului autohton al poporului român – „stăpânul dintotdeauna al spaţiului carpato-danubian-pontic”.
În al treilea rând, în lucrările istorice ale autorilor din RSR, apărute înainte de jubileu, este susţinută consecvent teoria continuităţii românilor pe toate aşa-numitele „pământuri româneşti”. Din acest unghi de vedere sunt examinate preponderent materialele arheologice şi etnografi ce, sunt tratate izvoarele scrise vechi, sunt supuse criticii concluziile şi aprecierile istoricilor străini, inclusiv ale celor sovietici. Teoria continuităţii le permite autorilor români să califi ce aşezarea în sec. V–VIII a slavilor pe teritoriul României contemporane drept „invazie străină”, iar popularea Transilvaniei de către unguri drept „cotropirea pământurilor româneşti” etc.
În al patrulea rând, descriind activitatea lui Burebista ca pe una de unire a pământurilor româneşti într-un „stat centralizat independent”, actualii autori din RSR consideră istoria tuturor formaţiunilor statale de pe teritoriul României din toate timpurile drept reflectare a „voinţei nesecate a tendinţei” românilor spre unitate, spre crearea propriului stat naţional, acestea stând la baza unirii Moldovei şi Valahiei în 1859 şi realizându-se pe deplin în 1918. O astfel de abordare a problemei lasă, în fond, „deschisă” chestiunea referitoare la „străvechile teritorii româneşti” – Basarabia şi Bucovina de Nord –, a căror istorie este oglindită de RSR de pe poziţii neprietenoase faţă de URSS.
În această ordine de idei, nu există dubii că opiniile şi concepţiile menţionate mai sus, împreună cu altele, strâns legate între ele prin interpretarea naţionalistă a istoricilor români, vor sta la baza rapoartelor şi comunicărilor numeroaselor conferinţe şi simpozioane care vor avea loc în RSR în legătură cu împlinirea a 2050 de ani ai statului Burebista, vor deveni laitmotivul diferitor expoziţii tematice şi muzeistice care se organizează, vor determina caracterul planifi catelor activităţi culturale şi de masă, vor fi reflectate în activitatea mijloacelor de informare în masă. După cum mărturisesc unii interlocutori de-ai noştri, festivităţile principale din România cu ocazia celor 2050 de ani a „statului dac unitar centralizat şi independent” se vor desfăşura în aprilie-mai a.c. Unele modifi cări în privinţa termenelor desfăşurării lor, care anterior erau legate nemijlocit de Congresul internaţional al istoricilor, se explică prin decizia conducerii PCR de a marca pe larg în luna iulie a.c. cea de-a 15-a aniversare a Congresului IX al partidului.
Asemenea consecutivitate a două campanii politico-propagandistice permite părţii române să pregătească baza materială, să mobilizeze opinia publică a ţării, să o familiarizeze cu concepţiile de bază ale întregii istorii a României, de la „epoca lui Burebista” până la „era Ceauşescu”, după cum este numită deja aici perioada ultimilor 15 ani de dezvoltare a RSR; să determine acţiunile mijloacelor de informare în masă pentru ca să ducă o muncă diversă şi bine orientată în rândurile participanţilor la Congresul internaţional al istoricilor. În acelaşi timp, după cum afi rmă unii conlocuitori de-ai noştri, savanţii din RSR au primit indicaţia de „a propaga cu îndrăzneală noile realizări ale istoriografi ei naţionale”, „a aproba gândirea creatoare românească în domeniul istoriei”, „a demasca hotărâtor denaturările istoriei României, existente în literatura străină” în rapoartele prezentate la Congresul internaţional al istoricilor, în lucrările care vor fi difuzate printre participanţii la acest Congres.
Persoanele cu funcţii de conducere de la Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a PCR nu ascund faptul că partea română atribuie o mare importanţă politică desfăşurării Congresul internaţional al istoricilor de la Bucureşti, de aceea în procesul pregătirilor către acesta sunt implicate aparatul de partid şi de stat, toate organele şi organizaţiile care îşi pot aduce contribuţia în demonstrarea înfl oririi ştiinţei şi culturii româneşti contemporane, a progresului în dezvoltarea social-economică a RSR. Potrivit unor date, pregătirile pentru congres decurg sub controlul nemijlocit al preşedintelui României N. Ceauşescu, care se consideră istoric de specialitate. Astfel se explică încrederea în editarea tuturor publicaţiilor prevăzute pentru congres, inclusiv Istoria României în 10 volume, cu toate că, până acum, a fost editat doar primul volum.
Astfel, savanţii sovietici care vor sosi la Congresul internaţional al istoricilor se vor întâlni aici nu numai cu activitatea destul de intensă a românilor de a propaga în cadrul şedinţelor ştiinţifi ce ale forului menţionat puncte de vedere care nu coincid cu ale noastre, iar, în anumite cazuri, sunt chiar neprietenoase faţă de ţara noastră, dar se vor afla în atmosfera unei intense campanii politico-propagandistice, desfăşurate în afara congresului. Aceste două circumstanţe condiţionează, în opinia noastră, necesitatea unei pregătiri bine determinate din partea reprezentanţilor URSS care vor pleca la Bucureşti pentru a participa la Congresul internaţional al istoricilor.
În domeniul pregătirii ştiinţifi ce este oportun de a concretiza întreaga listă de concepţii cu care pot evolua la congres istoricii români şi care vor necesita din partea noastră un răspuns sau o explicaţie califi cată. În acest caz, trebuie avut în vedere că nu sunt excluse deloc şi unele alocuţiuni care vor conţine teze ce nu sunt încă în general acceptate de istoriografi a românească, aşa cum este punctul de vedere al lui I. Moldovanu referitor la civilizaţia tracică ce a dat naştere culturii Egiptului antic, a Greciei şi Romei; opinia unor specialişti despre limba geto-dacă ca limbă protoromanică, fapt ce permite de a explica „enigma” romanizării rapide a populaţiei Daciei etc. În acest context, pentru participarea la lucrările congresului trebuie atraşi cei mai buni savanţi, specializaţi în istoria României începând cu perioadele ei cele mai vechi şi terminând cu epoca contemporană.
Fără îndoială, reprezentanţii sovietici trebuie să sosească bine pregătiţi la Congresul internaţional al istoricilor, pentru a expune opiniile noastre pe marginea chestiunilor conexe vizând URSS şi RSR. După toată probabilitatea, românii, ca partegazdă, sunt puţin interesaţi în dezvoltarea unor discuţii ample asupra unor subiecte, însă este la fel de adevărat şi faptul că ei nu se vor da în lături de a se expune în forma  care este caracteristică pentru lucrările româneşti publicate în ultima vreme. Apropierea sau identicitatea opiniilor moderne ale românilor cu aprecierile istoriografiei burgheze occidentale vizavi de multe momente ce ţin de relaţiile ruso-române şi sovieto-române sporeşte probabilitatea apariţiei unor situaţii care să necesite reacţia de răspuns din partea noastră, drept care fapt caracterul şi conţinutul lămuririlor ce urmează a fi oferite de savanţii sovietici trebuie să fi e aprobate din timp. Acest lucru poate fi coordonat cu savanţii din RPU şi RPB în legătură cu orientarea antiungară şi antibulgară a unor concepţii din ştiinţa istorică contemporană a RSR.
Participanţilor sovietici la Congresul internaţional al istoricilor trebuie să li se recomande să abordeze o linie de conduită activă, singura care le-ar permite să facă uz pe deplin de autoritatea ştiinţei istorice a URSS, de bogatul potenţial creator al acesteia. În legătură cu aceasta, trebuie să acordăm o deosebită atenţie utilizării în rapoartele şi comunicările reprezentanţilor noştri a tezelor metodologiei ştiinţifice marxiste în domeniul cercetărilor istorice, fapt ce ne va permite să demonstrăm, evitând deschiderea discuţiilor privind chestiunile particulare, netemeinicia abordării româneşti a mai multor probleme ce ţin de istoria proprie şi cea mondială. Totodată, numeroasele comunicări la congres ale istoricilor români pot fi combătute în fiecare raport sovietic printr-o evaluare minuţioasă a succeselor întregii istoriografii a URSS într-o problemă sau alta, concretă sau de ordin general.
Cât priveşte acele condiţii comune, în care se vor afla reprezentanţii sovietici la Congresul internaţional al istoricilor, ar fi oportun ca fiecare dintre ei să fi e familiarizat, într-o formă sau alta, cu specificul „cursului special” al conducerii româneşti, mai ales cu poziţiile sale vizavi de problemele internaţionale actuale, cu momentele principale ale relaţiilor sovieto-române la etapa actuală. Trebuie prevăzut şi faptul că, în timpul aflării în RSR a savanţilor străini renumiţi, românii vor organiza cu aceştia interviuri pe care le vor folosi ulterior în scopul propagării „cursului românesc special” în interiorul ţării şi în afara ei. De aceea este necesar de a stabili din timp spectrul de chestiuni şi caracterul aprecierilor cu care trebuie să opereze reprezentanţii Uniunii Sovietice în asemenea cazuri. Membrii delegaţiei sovietice la congres trebuie să fie pregătiţi şi pentru conversaţii particulare cu istoricii burghezi, care vor instiga discuţiile privind divergenţele dintre savanţii din URSS şi cei din RSR vizavi de diverse chestiuni istorice; vor tinde să le dea un caracter de contradicţii insurmontabile. În astfel de situaţii, trebuie reieşit din inoportunitatea generală a acţiunilor care pot contribui
la apropierea specialiştilor români cu colegii lor din ţările occidentale.
Ambasada URSS în RSR va informa şi în continuare despre activităţile concrete întreprinse în România în legătură cu sărbătorirea a 2050 de ani a „statului dac unitar centralizat şi independent”, despre măsurile întreprinse de partea română în vederea pregătirii către Congresul internaţional al istoricilor.
Primul secretar al Ambasadei URSS în RSR
M. Muntean /semnătura/
Exp. 1 ex. în dosar
Distribuire:
1 – DP a MAE al URSS (pentru secţia CC al PCUS)
2 – CC al PC al Moldovei (tov. I.P. Calin)
3 – AŞ a URSS (academicianului V.N. Jukov)
4 – Institutul de Economie a Sistemului Mondial Socialist (IESMS) al AŞ a URSS
5 – OE a MEA al URSS
AOSPRM, fond. 51, inv. 54, dosar 7, fi lele 13-19

 

 Sursa www.roncea.ro 

O propunere a autorului "Sămănătorul", George Anca - Bucureşti

 

joi, 10 mai 2012

România are "pile" în noua administraţie din Franţa

Tatăl celui care l-a făcut preşedinte pe Francois Hollande în Franţa este român, născut la Brăila

Din Ziarul Financiar

Tatăl celui care l-a făcut preşedinte pe Francois Hollande în Franţa este român, născut la Brăila Hollande, noul preşedinte al Franţei şi Pierre Moscovici, şeful lui de campanie

România are "pile" în noua administraţie din Franţa: Pierre Moscovici, 54 de ani, şeful de campanie a lui Francois Hollande, noul preşedinte al Franţei, este pe jumătate român.
Tatăl său, Serge Moscovici, profesor de psihologie socială, s-a născut la Brăila într-o familie de evrei în 1925 şi a fost membru în ilegalitate al Partidului Comunist Român. El a plecat din România în Franţa în 1948.
Pierre Moscovici cunoaşte foarte bine România, fiind chiar raportor al Parlamentului European pentru aderarea României la Uniunea Europeană înainte de 2007. El chiar a declarat la un moment dat în Parlamentul european că se simte "pe jumătate român".
"Raportorul din Parlamentul European Pierre Moscovici a subliniat necesitatea ca guvernul român să fie mai performant în satisfacerea cerinţelor integrării", scria analistul Silviu Brucan pe 5 decembrie 2005 într-o opinie în Ziarul Financiar.
Pierre Moscovici a studiat la ENA - Ecole Nationale D'Administration, şcoala de elită a administraţiei franceze, unde i-a fost profesor chiar Dominique Strauss-Kahn. Din 1997 până în 2002 a fost Ministru pentru Afaceri Europene în guvernul Lionel Jospin. În 2004 a fost ales vicepreşedinte al Parlamentului European.
El este citat acum de presa franceză ca un posibil premier al noului guvern socialist, alături de un alt nume puternic al stângii franceze, Martine Aubry. Pierre Moscovici a fost chiar enumerat anterior printre posibilii candidaţi ai stângii la Preşedinţia Franţei.
Duminică seară, toate rezultate parţiale indicau victoria lui Francois Hollande cu 52% în faţa lui Nicholas Sarkozy.

Geoană şi Moscovici în 2001






Petre Roman, ministrul de externe al României în 2000 şi Pierre Moscovici

Din Ziarul Financiar, link propus de colaboratorul nostru Co (r) V. Zarnescu, articol original:
http://www.zf.ro/politica/tatal-celui-care-l-a-facut-presedinte-pe-francois-hollande-in-franta-este-roman-nascut-la-braila-9599014

Vă mai recomandăm:
Conform articolului ALEGERI FRANŢA 2012: Francois Hollande este PRO homosexuali şi eutanasie:
Francois Hollande este favorabil căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.


miercuri, 9 mai 2012

9 Mai – Ziua Independenţei României

 Un articol de interes preluat de pe site-ul http://apologeticum.wordpress.com

 9 Mai – Ziua Independenţei României

În ultimii ani, mai ales de când furăm aruncaţi în aşa-zisa familie europeană, în fiecare an pe 9 mai, majoritatea celor pe care-i întreb dacă ştiu ce serbează în această zi, îmi zic că serbează ziua Europei… şi atât! Vă spun sincer că mă trec nişte…, și ca s-o spun mai plastic…, palpitații neuronice, de-mi vine a-i dărui părintește o șeptică ca să se trezească omu’ la realitate!
Fraţi români şi fraţi creştini, 9 mai este Ziua Independenţei României. PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, prim ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem „în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Astfel Camera Deputaților și Senatul votează moțiunea prin care se lua la cunoștință că „rezbelul între România și Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”, adică s-a votat moțiunea de proclamare a independenței României. În aceași zi, după amiaza, s-a strâns în jurul clădirii Adunării, un mare număr de bucureșteni, care au primit cu entuziasm vestea proclamării independenței, manifestând până târziu. Acestei mulțimi i s-a alăturat și „vreo mie de studenți”, după aprecierea lui Nicolae Iorga, având drapele și torțe aprinse, cântând „Deșteaptă-te române!”. Tot în aceași seară, de 9 mai 1877, au avut loc manifestații de bucurie și la Craiova și Iași.
A doua zi, după ce principele Carol I a semnat actul de independență, guvernul român a încetat plata tributului de 914.000 lei către Poarta Otomană, suma fiind direcționată în bugetul ministerului apărării. Aceasta este o mică parte din jertfa materială și de sânge a înaintașilor noștri, astfel că pentru echiparea și întreținerea armatei române s-au adunat din donațiile poporului suma de 1.639.798 lei, din care cu 1.212.661 lei s-au plătit armele achiziționate. De asemenea poporul a oferit pentru nevoile armatei române: 91.436 pâini; 32.363 obiecte de îmbrăcăminte și încălţăminte; 10.967 feșe; 6.724 vite, oi cai; 93.789 kilograme de alimente; 8.649 hectolitri de cereale și fasole și multe altele. Întreaga valoare a donațiilor primite de autoritățile române însumează suma de 9.247.000 lei. Pe lângă toate acestea poporul român a prestat 1.045.747 de zile de muncă pentru transporturi și 53.676 zile lucrătoare în construcții.
Poporul român a participat în bătăliile războiului de Independență (1877 – 1878), purtate pentru neatârnarea țării cu peste 58.000 de oameni pe fronturi, din care mai mulți de jumătate au fost omorâți sau răniți. Și toate acestea pentru ca urmașii lor să trăiască într-o țară liberă, nesupusă niciunei puteri străine. Iar noi, cei de astăzi, obidienți puterilor apusene, îi uităm, ca să plăcem celor care ne asupresc! Halal neam românesc!
În ultimii ani sărbătorim cu fast ziua de 9 mai ca „Ziua Europei”, facem tot felul de proiecte și concursuri școlare, în acest sens; însă pentru 9 mai „Ziua Independenței Naționale” abia schițăm două-trei cuvinte, așa în treacăt…, șoapte în vânt!
Marele defect al acestui popor este acela că-i place a se linguși pe lângă puternicii zilei, spre uitarea înaintașilor și spre amuțirea urmașilor, fără a lua la cunoștință faptul că facem exact cum se dorește: dintr-un popor cu rădăcini adânci înfipte în aceste locuri și-o istorie tumultoasă cu voievozi și domnitori neîmpăcați cu jugurile străine ce ne-au asuprit, și încă mai doresc s-o facă, devenim o populație, riscând a ne pierde identitatea națională și cea de credință! Am ajuns să ne dăm țara străinilor, bucată cu bucată, de bună voie! De tristă amintire fiind tratatul dintre România și Ucraina din 2 iunie 1997, prin care am renunțat de bună voie la „drepturile românești asupra nordului Bucovinei, nordului și sudului Basarabiei, ținutului Herței, insulelor de pe brațul Chilia și Insulei Șerpilor”sub pretextul unui „sacrificiu istoric”! Acum care este pretextul prin care lăsăm urmașilor noștri Pusta Bărăganului, Cheliile Munților Noștri și burta goală a Pământului Strămoșesc? Unde este Grânarul Europei, dar pădurile noastre în care țări le-am dus…, aurul, argintul…, cui le vom mai da? Sufletul și credința noastră străbună Ortodoxă cui le vom vinde? Urmașilor noștri ce le vom lăsa…, sau… cui îi vom lăsa?
„O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!” (Mihai Viteazul)
Fie ca Bunul Dumnezeu şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, pe care-i serbăm tot în această lună, să ne deschidă ochii minţii şi ai trupului pentru a cunoaşte Adevărul şi-a împlini Dreptatea şi-a da cinstirea cuvenită eroilor acestui neam şi aşa oropsit de soartă!
Închei tot cu cuvintele Marelui Voievod Mihai Viteazul: „Europa? Unde era Europa când am avut nevoie?”.
Cu Dumnezeu înainte!

Citiţi originalul aici: