FITILIGII
PERICULOŞI
Circulă pe internet "protestul" evreului Vladimir Tismăneanu la decorarea simbolului rezistenţei anticomuniste domnul Octav Bjoza. Insolenţa m-a scos din liniştea bătrâneţilor mele şi i-am dat următorul răspuns. FITILIGII PERVERŞI... AVEŢI ALĂTURAT ESEUL.
PREAMBUL
Domnule Vladimir Tismăneanu,
Mă adresez omului de cultură, - şi nu evreului, - care, din punct de vedere genetic - n-are nici o vină că s-a născut din asemenea părinţi şi nici ei... Nichita Stănescu chiar s-a mirat că a venit pe lume “fără ca părinţi să mă fi întrebat dacă mi-am dorit aceasta”...
Aşa dar...eu român get-beget, domnia ta israelit, din pură întâmplare, înainte de toate suntem oameni, dar oameni de cultură,civilizaţi, sinceri şi dornici de a limpezi ceea ce pare la un moment dat imposibil.
În cazul acestui subiect “fierbinte” care s-a ivit acum, sub formă de protest vehement al domniei tale, pentru că noul preşedinte al României “şi-a permis” să acorde o distincţie atât de mare unui fost deţinut politic al regimului comunist, se nasc mai multe întrebări fireşti:
1.
De ce aţi făcut-o?....Adică: cu ce scop?
2.
Este ideea domniei tale sau a celor doi antecesori din fruntea statului, care au avut”alt punct de vedere” asupra
anticomuniştilor?
3.
De unde acest
drept al domniei tale de a cere chiar demisia acelui consilier care “ şi-a
permis” sugerarea acestei idei preşedintelui?
4.
Cunoaşteţi, cu adevărat, atitudinea Neamului Românesc faţă de evrei, în general, dar mai
ales faţă de acei care au avut cuvântul
greu la implementarea comunismului în România?
Eseul
meu pleacă de la expresia “emblematică”
(?) auzită de copil în familie, la şcoală, în armată dar mai ales între colegi:
“evreii sunt fitiligii periculoşi”...”Cu
ei şi cu ţiganii să nu-ţi bagi în cârd, c-ajungi la mari necazuri”...Când bunicul meu i-a văzut pe legionari şi a auzit
că-s împo-triva evreilor, ne-a zis: “Măi taică, cu nebunul şi cu jidanul să nu te
pui, că niciodată n-o scoţi la capăt”! Las la o parte aceste considerente şi spun direct că nu din cine ştie ce mare curaj intervin în acest subiect...Nu din atitudine de frondă mă amestec eu în această provocare perfidă, ci pentru că , din câte se vede din “cunoştinţele istorice” ale domnului Tismăneanu lipsesc aceste date.
1. Ajungerea noastră în sfera de ocupaţie a URSS se datorează lui F.D.Roosevelt, care a
fost evreu...Când W.Churchil i-a propus ca debarcarea din 1945 să se facă “în pântecele moale” al
nemţilor, care era Grecia şi Balcani, acesta s-a opus, rămânând la soluţia sa
de atac în Normandia; din care cauză zeci de mii de soldaţi, în majoritate
englezi şi canadieni, au rămas definitiv în faţa cazematelor nemţeşti.
2. La expulzarea neomenească a evreilor din Galiţia şi
din Rusia, datorită curentului xenofob antievreiesc, aceştia au venit ca un roi
în Moldova, cu matca în Târgu Neamţ şi mari alcătuiri în Chişinău, Iaşi, Piatra
Neamţ, Bacău, Galaţi,,, Şi s-au aşezat aici ca negustori, medici, jurişti,
oameni cu mare influenţă asupra autorităţilor slabe, de tip fanariot. Mihai
Eminescu, din spiritul lui “exagerat” patriotic a observat feno-menul şi şi-a
arătat opinia prea tranşant antievreiscă, nu asupra etniei în general, ci ca
fenomen care sufoca viaţa cotidiană de atunci, evreii pătrunzând şi-n sate ca
negustori care vindeau spirt în loc de alcool şi câte altele...Neluând în
consideraţie zisa bătrânilor, Eminescu a terminat la 39 de ani, “tratat” de
“nebunie” tocmai de medici evrei...Această întâmplare a lăsat urme adânci în
fiinţa Neamului...
3. La revenirea trupelor sovietice în 1940 în Chişinău
evreii de aici au sărit,în cvasitotalitate asupra trupelor de jandarmi români,
pe care i-a dezarmat şi i-a dezbrăcat, trimiţându-i goi pe stradă. Numai
trupele kaghebiste i-a potolit! Tot aceştia, în anul următor 1941, când trupele
româneşti au reintrat în Chişinău, evreii, - mai ales evreicele,- au aruncat
conţinutul oalelor de noapte în capul soldaţilor români, care treceau spre front.
Cei arestaţi atunci, în frunte cu Ana Pauker, au fost aduşi la închisoarea de
la Târgu Jiu.
4. Dintre aceştia , după eliberarea lor de trupele
sovietice, au fost aleşi cei care au refăcut pcr, l-au augmentat la 4 milioane
de membrii , evreii
alcătuind nucleul decizional din guvernul Petru Groza care, după
abolirea monarhiei, prin lovitura de stat din 30 decembrie 1947, au construit
cele 46 de închisori şi 72 de lagăre de muncă forţată, unde Gheorghiu Dej,
susţinut din spate de Ana Pauker, au introdus opoziţia, care atunci forma elita
neamului dar şi pe ţăranii rezistenţi la colectivi-zarea forţată. (Întrebat să
fie evreul Sergiu Andon cel care, înainte de a fi vajnicul ziarist de la
Scânteia, a fost procuror şef în judeţele Dămbo-viţa şi Călăraşi, care au dat
cei mai mulţi deţinuţi politici anticomunişti dintre ţărani).
5. Noile organe de coerciţie ale dictaturii comuniste au
fost create de evreul rus Nicolski, şef al securităţii, Pantiuşa, şef al
miliţiei, Walter Roman, şef al propagandei din securitate şi Ion Ilici Iliescu (Ivanovici),
evreu după tată, ţigan bulgăresc, după mama
Mariţa. Bineînţeles că aici rolul cel mare l-a avut Ceauşescu, pe atunci secretar general al utc.
6. Listele cu cei care au fost luaţi noaptea din pat
le-au alcătuit evreii aflaţi în posturile cheie din miliţia locală şi centrală.
Tot ei au fost aceia care în Basarabia şi Bucovina au alcătuit listele cu
“chiaburi” pe care Stalin i-a trimis definitiv în Siberia de gheaţă. Doar
câţiva au mai putut reveni din acel milion smulşi din patul şi din casa lor.
Pentru ce? Că erau români buni gospodari, credincioşi dar fără să cedeze
“tentaţiilor” comuniste .
7. Cei care au umblat la cultura noastră şi au interzis
atâţia creatori de valoare şi au impus realismul socialist s-au chemat Mihai
Novicov, Savin Bratu, Ovid Crohmălniceanu, Maria Banuş, Veronica Porum-bacu-n
frunte cu ministrul culturii Leonte Răutu, absolut toţi evrei veniţi din afara
ţării. Dar mai ales moşulică acela de A.Toma, (al cărui prenume nu l-am ştiut
niciodată), al cărui fiu, devenit redactor şef la Scânteia, devenit criticul
oficial Sorin Toma a decretat, prin articolul “Putrefacţia poeziei şi poezia
putrefacţiei”;(vedeţi ce titlu pervers?) prin care a fost interzis mai întâi
Tudor Arghezi, către el fiind referirea apoi toţi.( Din Eminescu au mai fost
admise doar două poezii “Împărat şi proletar” şi “Viaţa” fiindcă prin proletar
Eminescu şi-ar fi arătat tendinţa procomunistă iar prin Viaţa acelei muncitoare
care murea de foame, în vreme ce călugărul era cu foale mari...) etc, etc
8. Mihai Roller şi
Miron Constantinescu prin cărţoaiele lor de istorie a României, au dat peste
cap istoria neamului în aşa fel încât nici acum nu s-a revenit la “apetitul”
tinerilor pentru istorie, fiindcă mai apoi nu i s-a mai dat nici un fel de
importanţă, important rămăseseră numai ce se decretase la ultimul congres şi la
ultima plenară...
9. Marea eroare gravă a lui Ceauşescu de a scoate evreii
din armată şi din securitate, după sprijinirea revoluţiei anticomuniste din
Cehoslovacia, l-a costa viaţa. Nu evreii l-au mazilit, ci NU L-AU MAI SPRIJINIT;
ştiut fiind ce posibilităţi au ei la adicătelea!...
Aici şi mai ales în afară...
10. Pe deasupra a mai venit şi numirea lui Vladimir
Tismăneanu în fruntea comisiei de redactare a actului de condamnare (pur
formală!) a comunismului, când ţara are atâţia profesori emeriţi în istorie, de
pildă academicianul Dinu C. Giurescu şi actualul decan al facultăţii de istorie
din Bucureşti, specializat tocmai în
“perioada comunistă”
11. Colac peste
pupăză alţi evrei s-au insinuat în politica de azi, fiind cei mai tulburători,
insinuanţi, tupeişti şi jongleuri de expresii şi poncife, precum Radu F. Alexandru,
Paula Vas, (nepoata Gizelei Vas, secretara Anei Pauker), Monica Macovei, ajunsă
chiar ministru al justiţiei, una din cauzele acestor atâtea neclarităţi în această
instituţie azi de mare nevoie pentru oprirea haosului legislativ şi
comportamental al funcţionarilor publici. Nu mai vorbim de “ziariştii” Sergiu
Andon, Andreea Pora, Mircea Marean şi Ion Cristoiu, de aceiaşi factură cu
domnul contestatar al primului gest de mare onoare al noului nostru
preşedinte...
Aşa dar...domnule Vladimir...cine poate să scoată din Neamul Românesc această viziune a sa faţă de evrei?...
Cine poate uita
că, la începutul prigoanei comuniste, dacă pronunţai cuvântul de “jidan” primeai
a doua zi arestarea de către securist, (cu acest drept al procurorilor) şi dacă
vociferai erai categorisit ca “legionar” şi intrai în rândul “duşmanilor
poporului” cum au fost loviţi cu această denumire cei mai distinşi fii ai
acestui neam, nucleul de bază din marele popor al daco-românilor.
Domnule Vladimir,
românii nu mai sunt cei pe care i-ai ştiut şi sub Băsescu. S-AU TREZIT!...
Părerea mea
personală despre evreime coincide aproape în totalitate cu cea a evreului
Marcus Eli Ravage, pseudo-scriitorul născut la Bârlad cel care a trăit între
anii1884-1965, devenit celebru prin articolul său publicat în revista lunară
Century Magazin din ianuarie 1928 intitulat “A Real Case Against the Jews” în care el şi-a
prezentat neamul aşa cum este, dar a fost tare nedumerit de ce lumea acuză în
bloc o asemenea grupare omenească, în istorie una cu adevărat urgisită - Aşa cum am o marte durere
pentru românaşi de ai mei care au suferit şi-au murit cu sutele de mii dintr-o
nebunie politică aşa am o mare înţelegere pentru acest popor pe care Moise l-a
scos din robia inumană egipteană, apoi pentru că arabii sceleraţi i-au izgonit
iar din vatra neamului său şi cum azi stau cu spectrul venirii din cer a
rachetelor din Irak, acum sub ameninţarea celor din Iran... Cum să n-avem
înţelegere pentru neamul care l-a dat pe Iisus Hristos şi mai ales pe Einstein?
Atâţia şi atâţia oameni de ştiinţă şi cultură, dar mai ales din afaceri, care
sunt motorul vieţii moderne în lume! Aceştia merită casa lor, ţara lor,
liniştea lor...Pe care însă nu le au. Cum nici noi românii, de 67 ani, de la
insinuarea comunismului nu avem ţara noastră întreagă şi mai ales nu avem
linişte spirituală în ea... Dacă acest nou preşedinte a făcut primul gest de
apreciere a jertfelor neamului, iată vii domnia ta şi “te repezi” din afară,
protestând anapoda, fără ca evreimea să câştige ceva, din contră... De aceea
închei cu o ultimă întrebare către domnia ta:
DE CE NU NE
LAŞI SĂ
NE LINIŞTIM LA NOI ACASĂ?
Un profesor octogenar de istorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu