Vampirul Djuvara pângărește Istoria Românilor!
Într-o
Românie în care democrația a dat cu oiștea-n gard, iar mafioții și
trădătorii au devenit mai populari decât elitele naționale – o nulitate
doctă ca Neagu Djuvara face carieră. Ce-i drept, între bătrânețe și
moarte. În loc să-și plimbe strănepoții prin Cișmigiu, ipochimenul
răscolește, cu un băț putred, istoria noastră multimilenară, pe care o
terciuiește după bunul plac al stăpânilor săi din umbră. Mașinăria de
propagandă manipulatorie l-a teleportat pe noul ”Dascăl Național”
(sic!), pe soclul lui Nicolae Iorga…
Ce blasfemie! Pentru puștime,
”istoricul, diplomatul, filozoful și romancierul” Neagu Djuvara (cum se
recomandă sus-numitul prin bâlciuri și talciocuri) a devenit principalul
reper (poate singurul!) de înțelegere (din păcate, greșită!) a
trecutului nostru, mai recent sau mai îndepărtat. Trăim în secolul
vitezei, așa că junimea nu se mai complică. Djuvara le dă mură în gură
”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” – compunere
neroadă și mincinoasă, dar viu colorată, cu multe poze – iar aceștia o
înghit pe nemestecate. De la înălțimea la care l-au cocoțat tabloidele
bălțate și talk-show-urile (unde stă cu mâna dreaptă la falcă și cu
arătătorul stâng în gură), mitomanul de profesie crede că își poate
permite orice.
Chiar să afirme că primii domnitori ai
Țării Românești au fost alogeni, mai precis… cumani! Iată ce scrie,
negru pe alb, în cartea sa „Thocomerius – Negru Vodă, un voivod de
origine cumană la începuturile Țării Românești” (apărută la Editura
Humanitas, de al cărei patron ne-am ocupat mai demult, în pamfletul ”Un
filozof de bucătărie: Gabriel Liiceanu”, publicat în revista ”România
Mare”, în aprilie 2003): „Thocomerius, tatăl lui Basarabă, trebuie
asimilat cu legendarul Negru Vodă. (…) Toate adunate alcătuiesc ceea ce
se numește în jargon juridic un mănunchi de prezumții atât de
convingător, încât în ochii mei n-ar mai trebui să existe nici o
îndoială asupra originii cumane a spiței Thoctomeru-Basaraba”. Pe
aceeași linie a spurcării originilor și parcursului nostru istoric se
plasează și afirmația, de-a dreptul imbecilă, pe care a făcut-o
moșneagul graseiat la TVR 1 (în emisiunea ”Garantat 100%”, realizată de
Cătălin Ștefănescu): ”1 Decembrie – în mintea rumânului – este data la
care se creează România Mare. Nu-i adevărat! 1 Decembrie este numai data
la care două provincii – anume Transilvania și Banatul – emit dorința
de a fi legate de Regatul României (sic!). De remarcat și faptul că
Djuvara spune rumân (adică iobag!), nu român, tot în bătaie de joc…
Istoricul și teologul Dan Zamfirescu i-a
dat o amplă replică bătrânei caiafe, în cartea intitulată sugestiv:
”Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara – fals științific sau trădare
de țară?” (apărută la Ed. Roza Vânturilor & Ed. Semne). Aflăm că
”Neagu Djuvara deține în cultura română recordul absolut în materie de
ediții ale unei cărți de istorie. (…) Cele 11 ediții de până acum ale
cărții domniei sale O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri
nu-și au concurență. (…) Ea a dublat textul tipărit cu vorbirea lui de
către autor pe 10 compact-discuri”. Bani aruncați aiurea, fără îndoială,
doar pentru a asigura propagarea unor teze antiromânești, prin care se
spală (încet, dar sigur!) creierele tinerei generații. Djuvara ”a fost
selectat și propulsat în prim-plan, pe toate căile, tocmai în virtutea
unei calități aproape geniale, dacă o raportăm la interesele pe care le
servește: aceea de a transforma piscurile și munții în mușuroaie și de a
face din uriașii istoriei noastre aproape niște pitici”. Acesta ”s-a
dovedit istoricul ideal pentru exact ceea ce se vrea acum: să i se
smulgă neamului românesc acel nerv vital reprezentat de memorie”.
În viziunea lui Neagu Djuvara, ”sunt
estompate, minimalizate și chiar trecute total sub tăcere acele elemente
care contribuie la grandoarea unei personalități sau a unei epoci, sau
chiar a unei instituții cum este Biserica Ortodoxă Română”. Mai mult,
falsificatorul de istorie are tupeul să afirme următoarele: ”Suntem
singura țară mare din Europa a cărei unitate e exclusiv întemeiată pe
limbă. (…) Mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza
unei istorii comune”. Zamfirescu îl contrazice cu fermitate, arătând că
”la baza unității românilor a stat, încă de pe vremea lui Ștefan cel
Mare (…), conștiința apartenenței tuturor vorbitorilor acestei limbi la
același neam: la neamul românesc”. Cât despre sacrificiile făcute de
români în cele două războaie mondiale (a căror dimensiuni îi scapă lui
Neagu Djuvara), Dan Zamfirescu precizează că ”românii, la fel ca în
răsărit, nu s-au bătut cu poporul german, după cum nu au trecut Nistrul
împotriva poporului rus. În ambele direcții, ei au luptat și s-au
jertfit pentru lichidarea a două monstruozități ale istoriei universale:
în răsărit bolșevismul și în apus nazismul”.
Ne oprim, deocamdată, aici cu cazul
Neagu Djuvara (emblematic pentru operațiunea diabolică de distrugere a
Pantheonului Național și a memoriei noastre colective). Pentru noi,
acest individ ridicat în slăvi de o adunătură de ticăloși cu simbrie
străină nu este altceva decât un vampir care pângărește Istoria
Românilor. El se hrănește cu sângele vărsat de eroii neamului – de la
Posada și Călugăreni, până la Mărășești și Podu Înalt. Ar trebui înfipt
un țăruș în tomurile mincinoase ale lui Neagu Djuvara, iar autorul
acestor infamii scelerate să poarte la gâtul lui de curcan bătrân nu un
colan de aur, ci o salbă de căței de usturoi. Poate așa va mai sta
locului, măcar o vreme. Iar dacă tot nu și nu – atunci să chemăm
Exorcistul!
