UN NOU PRIM MINISTRU FILO-MAGHIAR ?!
De fapt, cred că este improprie formula filo-maghiar. La urma urmei nu e nici o
rușine să fii filo-maghiar, așa cum nu e rușinos să fii filo-francez,
filo-german sau filo-japonez. Personajul la care vrem să ne referim astăzi este
de fapt filo-UDMR, ceea ce înseamnă altceva. Adică un comportament care vădește
nu doar lipsă de rușine pentru un
politician pretinzând că se respectă și mai ales că-și respectă alegătorii, cât
în primul rând, imoralitatea unui emanat politic care pentru interesul personal de moment și
de perspectivă nu ezită să pună între paranteze intersele țării și chiar ale
alianței sale politice. Deși, nici această alianță, - prin mulți dintre
diriguitorii și profitorii ei – nu pare a se prăpădi de dragul României .
Se pune însă întrebarea firească, elementară : ce
l-a mânat pe proaspătul-vechi prim
ministru să-și aleagă consilier personal un reprezentant al UDMR ? Si nu unul oarecare, ci pe apărătorul înverșunat
al criminalului de război Albet Wass, cel care are pe conștiință asasinarea de
români și de evrei în timpul Dictatului de la Viena, pe avocatul celor patru
criminali din 1989 care l-au ucis cu sălbătăcie
pe Aurel Agache, sau pe apărătorul celui
care în 1990, la Târgu Mureș, l-a mutilat pe Mihai Cofar. Probabil că domnul
procuror, uns premier după o noapte de
tainice aranjamente de un alt mare iubitor de UDMR, - l-am numit pe demisul președinte
de către cei peste șapte milioane de români – are perceptia juristului
perfect asupra dreptului unui avocat de
a apăra pe oricine. Si putem admite că avocatul György Frunda are un astfel de
drept, fără a-i face totuși o mare onoare exercitarea lui în cazurile amintite.
Dar domnul Victor Ponta are dreptul să sfideze o țară, făcându-și încă o data
“damblaua” în selectarea colaboratorilor ?
Nu a menajerei familiale și nici a grădinarului personal, ci a
consilierului pe probleme internaționale, juridice și de minorități ?
Deci, cel investit
să conducă Guvernul n-a găsit în toată România o personalitate mai
competentă, mai loială poporului din care face parte și mai demnă de încredere
decât avocatul cauzelor anti-românești, decât pe cel care contestă, în țară și
în organismele europene, identitatea noastră națională , decât pe zâmbărețul
care, împreună cu formația sa politică de contrabandă, a manevrat prin șantaj și
trădare toate guvernările post-revoluționare, inclusiv partidul pe care astăzi
îl conduce dl. Victor Ponta. Ce să înțelegem din această opțiune ?!... Că
Tr. Ungureanu, indesirabilul sau antecesor, « decidea ungurește », -așa
cum remarcam într-un articol de pe la începutul anului 2012 – să zicem că avea
o explicație prin numele fostului prim ministru. Dar dl. Ponta ?!... Vrea
să se țină de poante ?… Să fie sănătos !!... Dar nu pe spatele
poporului român .
Este posibil
însă ca cineva, pus și el pe poante, să explice opțiunea primului
ministru într-un registru de subtilitate care nouă ne scapă. Cel supranumit la
un moment dat « micul Titulescu » (din păcate, singura parte a
sintagmei care se dovedește valabilă astăzi
este doar adjectivul), va fi calculat cu istețime machiavelică această alegere
punând în ecuație o constantă și mai
multe variabile. Costanta este el însuși, un fel de axis mundi, iar variabilele sunt Europa, țara, partidul său cu
partidele aliate și dl. avocat al UDMR. Evident, variabila cea mai importantă
acum este ultima. Cum va fi cogitat șmecherește primul ministru ? Dacă
alianța asta de circumstanță și opinia publică, - de circumstanță și ea până la
urmă - nu m-au lăsat să aduc UDMR la
guvernare pe ușa din fața, îl strecor eu pe ușa din spate sau chiar pe fereastră
dacă pe dincolo se mai află vreun dulău de pază.
De unde însă această încăpățânare decizională ? Care-i sunt rațiunile ? Cred că de o
atracție sentimentală nu poate fi vorba, deși dl. Frunda este un bărbat bine,
inteligent și foarte activ. Probabil că rolul principal l-au jucat calculele.
Nu cele matematice, bineînțeles, ci calculele politice. Ce-și va fi zis strategul și tacticianul marilor bătalii politice ?
1.
E mai bine să-mi atrag adversarul în spațiul meu de manevră ,
să-l neutralizez dându-i posibilitatea, fie ea și onorifică, de a crede că ia
parte la decizii, decât să-l las în zona de manevră a opoziției, chiar dacă
aceasta e foarte slabă.
2.
Relația cu PNL este fragilă și temporară. A avea alături
acest partid fără scrupule ideologice, înseamnă a beneficia de un atu atunci
când aliații de astăzi vor deveni adversarii de mâine.
3.
In ochii unor lideri europeni, acest gest poate aduce capital
politic, eventual chiar simpatie.
Ceea ce nu înțelege primul ministru e că ecuația lui
are mai multe necunoscute, că dispunerea temenilor în ecuație e falsă și că el,
în rolul de candidat la examenul conștiinței și al competenței, este la fel de
performant ca și în elaborarea tezei de doctorat. Prima eroare privește
constanta. Intr-o astfel de ecuație, țara și locuitorii ei sunt constanta,
punctul geometric, axis mundi. El este doar o variabilă, o giruietă ambițioasă
care se învârte în jurul interesului personal. A doua eroare, una de
apreciere, este necunoscuta G. Frunda .
Necunoscută, matematic vorbind, fiindcă altfel e cunoscută ca un cal breaz. De
ce eroare ? Pentru că Victor Ponta își imaginează că reprezentantul UDMR va avea comportamentul
vulpii lui Grigore Alexandrescu. Adică își va îneca discursul și actul
contestatar cu ciolănașul onorific pe care l-a primit. Domnul avocat este însă
mai inteligent, mai viclean și mai devotat obiectivelor sale decât își
închipuie și decât este primul ministru. Pentru că mai curând îl vom vedea pe șeful
guvernului român depunând flori de omagiu la cele trei statui ale criminalului
de război Albert Wass decât pe G. Frunda renunțând la obsesia lui antinațională
și la obiectivele grupului din care face parte. A treia eroare rezidă în
certitudinea că la ora rupturii de PNL, UDMR se va alătura automat PSD-ului. Nu
este deloc sigur… Alunecoasa uniune de flăcăi isteți se va alătura celor mai
bine situați. Iar PSD nu prezintă garanția că va fi mai atractiv decât un PNL
reîntregit cu cei rătăciți la PDL și eventual chiar cu un alt președinte, mai
puțin antipatizat de udemeriști. In sfârșit, cea de a treia greșeală este de a-și
imagina că Europa va uita că are de a face cu un plagiator, cu un politician fără
coloană vertebrală și cu cineva căruia obsesia puterii i-a paralizat posesia
responsabilității.
Dintr-o ecuație eronată și un elev slab la matematica
vieții nu poate ieși decât un corigent. Este logic ca în fruntea țării să se
afle nu doar un plagiator, ci și un corigent la cea mai importantă disciplină
existențială ?!..
Alexandru MELIAN
