PANICA UNOR AVENTURIERI POLITICI
Motto : Nu-i ierta
Doamne, că știu ce fac !
Ajunși la putere nu datorită meritelor proprii, ci
ne-meritelor, - sau mai bine zis nemerniciilor – unui președinte « jucător »
de poker politic, întemeiat pe cacealma și trișerie, guvernanții de astăzi, în
frunte cu șeful lor de clan și familie, se află într-o stare de panică foarte
urât mirositoare. După ce-au ratat, - din incompetență și aroganță –
suspendarea lui T. Băsescu, după ce s-au
făcut de toată rușinea în confruntările
de circari politici cu dușmanul personal, mereu învingător cu zâmbetul
lui hăhăit, după ce au adus țara în criza din care tocmai începuse să iasă, după
ce-au pus în practică toate matrapazlâcurile politice ale celor alungați de la
putere, tocmai datorită unor asemenea matrapazlâcuri, după ce constată că justiția
a trimis în pușcărie nu puține din figurile lor emblematice, - de la fostul
prim ministru și președinte de partid, până la miniștrii corupți și baronii fărădelegii,
toți susțnuți și propulsați la morișca
puterii de procurorul ajuns Prim ministru, grație doctoratului său de toată
pomina, după ce au digerat cu crampe eșecul
unor proiecte precum Roșia Montana, gazele de șist, privatizarea Oltchim sau
CFR Marfă, după ce au înmormântat o alianță conjuncturală ce se născuse moartă, după ce au înghițit cu
mândrie victoria zdrobitoare de la
alegerile euro-parlamentare (12% din cele peste 16 milioane de români cu drept
de vot), după ce au ratat modificarea în interes propriu a Constituției, ….după
atâtea eșcuri, - și nu sunt singurele – Victor Ponta, cu locotenentul său, familia, prietenii și ceilalți complici
sunt cuprinși de o asemenea panică în fața perspectivei de a pierde alegerile
prezidențiale și mai ales de a trebui să răspundă pentru toate relele cu care
au procopsit țara, în cei peste doi ani de când ieșirea oamenilor în stradă și
traseismul de « curve politice » i-a adus la putere, încât și-au pierdut orice busolă.
Ultima lor ispravă, ordonanța de urgență pentru 45 de
zile care să permită primarilor și altor aleși locali să-și schimbe partidul,
pe listele cărora au fost votați, fără a mai suporta consecințele legale ale
unui asemenea gest ; adică pierderea mandatului dat de alegători. Numai
cineva cuprins de o panică disperată poate îndrăzni asemenea abuz, asemenea
viol al legii, al democrației , al bunului simț. Dacă ar gândi puțin V. Ponta și
ai lui, - deși a cere gândire celor care
n-au decât apetit e o pretenție glumeață - și-ar da seama până la urmă că
statutul de violatori este sinucigaș. Că
sunt surzi la vocile din propriul partid, că-i
doare în cot de opoziție, că massmediei, fiind « fascistoită »,
i se dă cu tifla, că societății civile nu i se mai dă nici o atenție (din păcate,
ea însăși nu-și mai dă atenție), toate acestea fac parte din obișnuințele lor
comportamentale. Dar să nu ții seama de mesajele venite dinspre SUA și Marea
Britanie, - parteneri fața de care, nu o dată, V. Ponta și ai lui și-au
manifestat obediența interesată – înseamnă
să te fi rătăcit cu totul.
In mod firesc, se impune o întrebare : ce speră să
câștige guvernanții cu o semenea măsură ?
Să presupunem, - chiar dacă nu prin absurd – că Parlamentul,
iresponsabil și negustor, ca de atâtea ori , aprobă această murdară
ordonanță de urgență, că opoziția nu e capabilă să mobilizeze forțe pentru a
împiedeca un derapaj, comis de ea însăși
când era la putere, că nimeni nu sesizeză Curtea Constituțională sau că
aceasta, sesizată sau nu, dă un verdict complice cu violatorii legii, că alegătorii,
- ignorându-și interesele vitale, din
inconștiență, lehamite sau fripturism – îl aleg sau îi înlesnesc alegerea prin
absenteism a lui Victor Ponta. Să presupunem toate acestea. Deci domnul
procuror, doctor și președinte de partid se instalează confortabil pe fotoliul
infectat de atâtea boli transmisibile de către fostul președinte. Desigur,
el nu are a se teme că va fi molipsit.
Suferă de toate acele boli și chiar mai
mult. EI și ?!?! Crede el însă că
românii vor accepta la infinit alte Mării cu aceleași pălării ? Că
Parlamentul va continua să fie un instrument al abuzurilor și nelegiuirilor sau
un dormitor plușat de făcut sieste ?
Sau se visează un dictatoraș, - că tot rimează cu Victoraș - care să-și
subordoneze toate instituțiile țării, sub deviza « statul sunt
eu » ? Nu știu ce-o fi în mintea lui și a celor care-l cultivă, nu ca
plantă, ci ca buruiană, dar el ar trebui să nu uite că popoarele se pot înșela
de multe ori, dar nu întotdeauna, și că soarta dictatorilor și a celor care
tâlhăresc popoare nu e deloc de
invidiat.
Alexandru MELIAN.
