Alexandru Melian - PANICA UNOR AVENTURIERI POLITICI

PANICA  UNOR AVENTURIERI  POLITICI

Motto : Nu-i ierta Doamne, că știu ce fac !

        

Ajunși la putere nu datorită meritelor proprii, ci ne-meritelor, - sau mai bine zis nemerniciilor – unui președinte « jucător » de poker politic, întemeiat pe cacealma și trișerie, guvernanții de astăzi, în frunte cu șeful lor de clan și familie, se află într-o stare de panică foarte urât mirositoare. După ce-au ratat, - din incompetență și aroganță – suspendarea lui T. Băsescu, după ce s-au  făcut de toată rușinea în confruntările  de circari politici cu dușmanul personal, mereu învingător cu zâmbetul lui hăhăit, după ce au adus țara în criza din care tocmai începuse să iasă, după ce-au pus în practică toate matrapazlâcurile politice ale celor alungați de la putere, tocmai datorită unor asemenea matrapazlâcuri, după ce constată că justiția a trimis în pușcărie nu puține din figurile lor emblematice, - de la fostul prim ministru și președinte de partid, până la miniștrii corupți și baronii fărădelegii, toți susțnuți și propulsați  la morișca puterii de procurorul ajuns Prim ministru, grație doctoratului său de toată pomina,  după ce au digerat cu crampe eșecul unor proiecte precum Roșia Montana, gazele de șist, privatizarea Oltchim sau CFR Marfă, după ce au înmormântat o alianță conjuncturală  ce se născuse moartă, după ce au înghițit cu mândrie  victoria zdrobitoare de la alegerile euro-parlamentare (12% din cele peste 16 milioane de români cu drept de vot), după ce au ratat modificarea în interes propriu a Constituției, ….după atâtea eșcuri, - și nu sunt singurele – Victor Ponta, cu locotenentul  său, familia, prietenii și ceilalți complici sunt cuprinși de o asemenea panică în fața perspectivei de a pierde alegerile prezidențiale și mai ales de a trebui să răspundă pentru toate relele cu care au procopsit țara, în cei peste doi ani de când ieșirea oamenilor în stradă și traseismul de « curve politice » i-a adus la putere,  încât și-au pierdut orice busolă.

Ultima lor ispravă, ordonanța de urgență pentru 45 de zile care să permită primarilor și altor aleși locali să-și schimbe partidul, pe listele cărora au fost votați, fără a mai suporta consecințele legale ale unui asemenea gest ; adică pierderea mandatului dat de alegători. Numai cineva cuprins de o panică disperată poate îndrăzni asemenea abuz, asemenea viol al legii, al democrației , al bunului simț. Dacă ar gândi puțin V. Ponta și ai lui, - deși  a cere gândire celor care n-au decât apetit e o pretenție glumeață - și-ar da seama până la urmă că statutul de violatori este  sinucigaș. Că sunt surzi la vocile din propriul partid, că-i  doare în cot de opoziție, că massmediei, fiind « fascistoită », i se dă cu tifla, că societății civile nu i se mai dă nici o atenție (din păcate, ea însăși nu-și mai dă atenție), toate acestea fac parte din obișnuințele lor comportamentale. Dar să nu ții seama de mesajele venite dinspre SUA și Marea Britanie, - parteneri fața de care, nu o dată, V. Ponta și ai lui și-au manifestat obediența interesată – înseamnă  să te fi rătăcit cu totul. 

In mod firesc, se impune o întrebare : ce speră să câștige guvernanții cu o semenea măsură ?  Să presupunem, - chiar dacă nu prin absurd – că Parlamentul, iresponsabil și negustor, ca de atâtea ori , aprobă această murdară ordonanță de urgență, că opoziția nu e capabilă să mobilizeze forțe pentru a împiedeca un derapaj,  comis de ea însăși când era la putere, că nimeni nu sesizeză Curtea Constituțională sau că aceasta, sesizată sau nu, dă un verdict complice cu violatorii legii, că alegătorii, - ignorându-și  interesele vitale, din inconștiență, lehamite sau fripturism – îl aleg sau îi înlesnesc alegerea prin absenteism a lui Victor Ponta. Să presupunem toate acestea. Deci domnul procuror, doctor și președinte de partid se instalează confortabil pe fotoliul infectat de atâtea boli transmisibile de către fostul președinte. Desigur, el  nu are a se teme că va fi molipsit. Suferă de toate acele boli  și chiar mai mult. EI și ?!?!  Crede el însă că românii vor accepta la infinit alte Mării cu aceleași pălării ? Că Parlamentul va continua să fie un instrument al abuzurilor și nelegiuirilor sau un dormitor plușat de făcut sieste ?  Sau se visează un dictatoraș, - că tot rimează cu Victoraș - care să-și subordoneze toate instituțiile țării, sub deviza « statul sunt eu » ? Nu știu ce-o fi în mintea lui și a celor care-l cultivă, nu ca plantă, ci ca buruiană, dar el ar trebui să nu uite că popoarele se pot înșela de multe ori, dar nu întotdeauna, și că soarta dictatorilor și a celor care tâlhăresc  popoare nu e deloc de invidiat.

Alexandru  MELIAN.

 

Alexandru Melian - MEMORIE SCURTĂ SAU CONŞTIINŢE MURDARE ?

MEMORIE  SCURTĂ  SAU  CONŞTIINŢE  MURDARE ?

Alexandru Melian

Motto : Când memoria colectivă e atinsă de     scleroză ori devine senilă, viaţa e primejduită să suporte din nou suferințe  evitabile ; când voinţa politică e măcinată de orgolii, drogată de amnezii și legănată de iluzii egoiste, societăţile umane se prăbușesc în rătăcirile auto-distrugerii.

            

 In mai 2012, după ce UDMR a trecut în opoziție, împreună cu toată trupa subordonată căpitanului prezidențial de la Cotroceni, Marko Bela, - acest joly joker politic, bine dotat pentru vânzări și cumpărări fără scrupule – declara cu un glas amenințător și gata să reînființeze,  el și ai lui,  Regiunea Autonomă Maghiară ( 1)  :   « In ultima vreme se zice că e rău pentru că nu suntem iubiti, nu ne iubește Victor Ponta, nu ne iubește PSD, nu ne iubește Crin Antonescu, nu ne iubește PNL, nu ne iubesc politicienii români. »

            Tot pe vremea aceea, Victor Ponta și cei apropiați lui nu mai încetau cu criticile la adresa acestui partid etnic de colaboraționiști, mereu gata de tranzacții și de pretenții obraznice, a acestor negustori de servicii reciproce rămași de pomină pentru « principialitatea » indecentă  cu care au mobilizat comunitatea maghiară să nu se prezinte la referendum, în vederea salvării  de la demiterea populară a celui care i-a pus mereu în pâine. Nu pentru că i-ar fi iubit sau apreciat, ci pentru că avea nevoie de ei în manipulările lui oculte,la care se pricepe atât de bine.

De altfel, UDMR nu și-a făcut niciodată iluzii cu privire le motivele care i-au  permis să ajungă la putere. Politicienii udemeriști au știut și știu că, slujind sforăriilor românești, ei  își tranzacționau propriile sforării. In 2009, de pildă, atunci când T. Băsescu, și-a asigurat majoritatea parlamentară ispitind  uniunea lui M. Bela și formația lui D.Voiculescu să-și trădeze aliatul (fără de care ar fi rămas în afara Parlamentului),  cu tupeul său care nu cunoaște rușinea, președintele eticheta tranzacția politicianistă a  momentului drept o soluție imorală. Ca și cum nu el ar fi fost autorul matrapazlâcului. Te-ai fi așteptat, de la niște politicieni cu demnitate, cu onoare, - așa cum se prezintă făloșii atleți ai  celor 2 echipe – să reacționeze în vreun fel la o asemenea declarație insultătoare. Ti-ai găsit !!??... Pentru negustorii politici, moral sau imoral sunt doar niște cuvinte goale, care pot folosi eventual ca zorzoane de discurs electoral. Moral - imoral, nu contează. Ca să-l parafrazăm pe Pristanda – pupă-i în bot și papă-le tot !

            Si iată că după ruperea previzibilă a USL, - pe care președintele PSD o avea în calcul încă din prima zi a nunții politice  (2) – M. Bela și ai lui n-au de ce să se mai plângă că nu sunt iubiți de de  V. Ponta și de politicienii români (cel puțin, de cei 346 care au validat guvernul). E drept, te poți întreba dacă sunt chiar iubiți, dar pentru a te coaliza întru fără de lege, nu de iubire e nevoie, ci de tartuffisme politic. Ceea ce nu lipsește nici uneia dintre părți. Așa încât încruntările declarative au devenit zâmbete de complicitate iar deciziile inconvenabile pentru UDMR dar legitime pentru România, în ianuarie 2013, își schimbă semnul matematic  și devin la începutul lui 2014 convenabile pentru UDMR și ilegitime pentru România.

Cine câștigă din această tranzacție ? De toată evidența, partidul etnic al tuturor guvernărilor, adică acest grup de șmecheri politici care-și fac interesele, profitând de fripturismul , incompetența și iresponsabilitatea politicienilor români. Intr-un anume fel, profitând  chiar de slăbiciunile și rătăcirile alegătorilor sau ale celor care, refuzând să voteze, înlesnesc și încurajează perpetuarea unor asemenea anomalii. Ce a câștigat V. Ponta din această nouă coalizare ? Aproape nimic !... Oricum mult mai puțin decât a pierdut. El, dar, mai ales, România. Pentru că, privind atent  majoritatea cu care a fost validat noul guvern, îți dai seama că voturile UDMR nu erau indispensabile.

Ce a câștigat, în schimbul acestui nimic, « stimabila » UDMR ?  Dacă citești Acordul politic încheiat  de aceasta cu V.Ponta, ai senzația că te afli în fața unui act de capitulare a Guvernului român, ca urmare a unei înfrângeri fără  drept de negociere. În plus, la chiolhanul guvernării, sunt dăruite un post de viceprim-ministru, 3 ministere (printre care Ministerul Culturii), 14 secretari de stat, 3 funcții de prefect dintre care 2 unde românii supportă persecuții maghiare  iar manifestările antinaționale și autonomiste sunt la ordinea zilei (Brasov, Harghita, Mureș), 5 funcții de subprefect ,- și acestea selecționate pe sprinceană - și probabil alte sinecuri pe care nu le cunoaștem încă. Când vezi ce negustorie a fost în stare să semneze Primul-ministru al României, te întrebi, nu dacă are conștiință, - răspunsul e știut de multă vreme - ci dacă are minte. Sau te întrebi dacă nu cumva consilierul său personal, - știți dv. cine !... -  are puteri magice sau vreun as de treflă ascuns în mânecă pentru jocul lui preferat la cacealma.

Constatând toate acestea, remarcând cu scârbă surzenia Parlamentului și a acestui guvern rătăcit la apelul aproape disperat al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, aproape că nu poți să te mai miri când îl vezi pe Marko Bela, cu degetul ridicat amenințător, proclamând,  cu aroganța și obrăznicia-i cunoscute :

 «  Fără noi pe plan internațional integrarea nu s-ar fi produs, iar la nivel de guvern nu s-ar fi făcut reforme importante. (…) Fără noi nu e reformă în țară, fără noi nu există progres » !?!?...

            Rămâi cu gura căscată la atâta fudulie…Cât de relevant ar fi, însă, dacă acest Cațavencu contemporan ar rememora, nu ce nu s-ar fi făcut fără ei, ci ce s-a făcut cu ei, mai mereu la guvernare. Si mai ales ce-au făcut ei, profitând de incompetența, iresponsabilitatea și mentalitatea precupeață a politicienilor români. Si nu o dată, valorificând orbirea lăcomiei lor bolnăvicioase pentru putere.De la  tragedia din 1990 la TG. Mureș și până la devalizarea bogățiilor naționale, sărăcirea țării, degringolada învățământului, culturii și sănătății, de la propaganda anti-românească în străinătate și până la acțiunile anti-românești în țară, - și inventarul ar putea fi detaliat, mult și bine – contribuția domnului cu degetul ridicat și a formației sale de contrabandă este pe măsura celor cu care s-au coalizat.

            Nu, ei n-au memoria scurtă, au doar conștiința murdară.

            Chiar mai grav. Când Valer Marian, într-un articol din  Cotidianul, scrie despre trădarea Transilvaniei de către V. Ponta, el are perfectă dreptate. Numai că V. Ponta n-a trădat doar Transilvania, el a trădat întreaga Românie. Pe de altă parte, el n-a acționat singur, ci cu sprijinul a 346 de parlamentari. Si câți dintre aceștia au fost trimiși în Parlament de alegătorii transilvăneni ?

Tot așa, este perfect îndreptățită revolta domnului Dumitru Pelican, liderul senatorilor Partidului Conservator, împotriva șantajului udemerist, a atitudinii agresive a lui Kelemen Hunor, « cel mai iredentist lider maghiar ». El are dreptate să califice tranzacția încheiată de formația politică din care face parte, « un șantaj ordinar », așa după cum este perfect îndreptățit să-i adreseze acestuia disperata «  Rușine să vă fie, dle. Hunor ! ». Numai că acest SA VA FIE RUSINE ! se cuvine să fie adresat, în primul rând și mai ales Primului-ministru al României. Pentru că, așa cum spune o vorbă românească, « prost nu e cel care cere, prost e cel care dă ». Prost sau ticălos. Depinde cine, ce și cui dă. Si mai există un numai că…. Cum au votat senatorii Partidului Conservator al cărui lider este tocmai Dumitru Pelican?!?!..

Atâta timp cât, în erarhia valorilor, partidul și șeful vor fi mai importanți decât țara și poporul, speranța va sta în genunchi și abuzul în fotolii de catifea.

                                                                

                                                              Alexandru MELIAN

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

   1.Vezi articolul meu « Impertinența nerușinată a unui nostalgic », publicat în www.samanatorul.blogspot.ro, 18 mai 2012

   2. Vezi articolul « Un nou prim-ministru filomaghiar  »,(http://cleptocratia. blogspot.com 15 ian. 2013)  în care prevedeam comportamentul premierului din aceste zile și calculul politicianist vizând  eșecul mariajului  USL .

Al. Melian - UN GEST DE DEMNITATE CÂT UN STRIGAT DE DISPERARE

UN  GEST DE DEMNITATE  CÂT  UN STRIGAT  DE  DISPERARE

         MOTTO :  Când memoria colectivă e atinsă de  scleroză  , viața e  primejduită să suporte din nou  suferințe evitabile ;  când voința politică e măcinată de orgolii, drogată de amnezii și legănată de iulzii egoiste,  societățile umane se rătăcesc în labirintul auto-distrugerii.

Copleșiți de realitatea politicianistă  care-și exhibă agresiv și peste tot, bubele și urâciunile, suntem mereu tentați să aruncăm anatema asupra tuturor politicienilor,  ca și cum toți ar fi o apă și-un pământ. Din fericire, generalizarea aceasta, iscată mai curând din disperare decât din dreapta cumpănire, este și falsă și păguboasă.  Sunt mulți oameni care au intrat în politică animați de bună-credință și de bună-voință. Pe ei trebuie să-i afle opinia publică, să-i facă cunoscuți și să-i sprijine împotriva ipostorilor, a celor care, punând mâna pe  instituțiile statului  în bande organizate, manevrează  butoanele puterii, fără nici un fel de scrupul, în interes personal și de grup.

Zilele acestea, un bărbat politic din PSD, aproape necunosct publicului larg, și despre care eu însumi aud pentru prima oară, publică o scrisoare deschisă adresată  « domnului președinte al PSD și prim-ministru al Guvernului, Victor Ponta » ( Cotidianul.ro, 4 aprilie, 2013). Este nu doar un act de demnitate și curaj, nu doar expresia unei îngrjorări acute fața de viitorul partidului din care face parte și, în ultimă instanță a României întregi, ci în primul rând, un diagnostic lucid și fără menajamente ipocrite fața de prestațiile celui care se dorește din nou în fruntea partidului și care face toate eforturile, legale și ilegale,   de a-și subordona mecanismele statului pentru a rămâne cât mai mult și cât mai nederanjat la volanul automobilului de curse cu obstacole în care a transformat țara.  Radiorafia pe care Andrei Alexandru o face activității și profilului  uman al lui Victor Ponta,  -  sobră, decentă și cu o subtextuală tristețe că e nevoit s-o facă  –  pun în evidență toate faptele esențiale care demonstrează,  pentru orice om de bun-simț și de bună credință, incompatibilitatea acestuia și cu funcția de prim ministru și cu cea de pretendent la o nouă investitură  în fruntea PSD. In consecință, el cere, chiar înainte de a demonstra de ce, demisia din fruntea guvernului și reunțarea de   a-și  prezenta din nou candidatura  la președinția partidului.

Expeditorul scrisorii a făcut însă o greșeală atunci când și-a ales destinatarul. A trimite o asemenea scrisoare lui Victor Ponta înseamnă să uiți că acesta face parte din plămada  unui măscărici politic ca Radu Mazăre, gata să-i rupă picioarele unui coleg de partid pentru că nu i-a cerut permisiunea să facă o propunere legislativă.  Inseamnă să-i  ignori cecitatea politică și  setea maladivă de putere care-l face capabil de orice și incapabil de ceea ce se cuvine.

Destinatarii scrisorii trebuie să fie participanții la apropiatul congres al PSD .  Adică cei care vor decide prin vot însănătoșirea și înoirea celui mai mare partid din România.  A formației politice  în care românii și-au pus speranța de atâtea ori și care care au fost dezamăgiți mai mereu. Sunt ispitit să fac o paralelă . In septembrie 1989,  am transmis prin postul de radio Europa liberă , cu riscurile pe care oricine și le poate imagina,  un apel către participanții la Congresul al XIV-lea al PCR, în care, - după o analiză  a dezastrului provocat de dictatura lui Ceaușescu -  ceream delegaților să dea dovadă de curaj și să-şi asume  riscul de a-l înlătura pe dictator pe cale « democrată ». N-au avut nici curajul și nu și-au asumat nici riscurile. Consecințele le cunoastem cu toții.

Astăzi, scrisoarea deschisă a lui Andrei Alexandru n-are nici o șansă să-și găsească partenerul de dialog. Pentru simplul motiv că destinatarul nu practică decât  tehnica monologului sau a dialogului dintre surzi. Este zadarnic să ceri  de la Victor Ponta ceea ce el a dovedit de atâtea ori că nu poate sau nu vrea să dea  ( e ca și cum eu, în 1989,  i-aș fi adresat apelul lui Ceaușescu !!??) . Scrisoarea acestui om demn și curajos trebuie înțeleasă ca un apel adresat delegaților la Congresul PSD, care, prin curaj și demnitate , departe de riscurile anului 1989,  pot evita degringolada propriului partid și, cel puțin până la viitoarele alegeri (sau poate demiterea guvernului Ponta), degringolada țării întregi.   Tocmai de aceea cred că acest mesaj-appel ar trebui să figureze pe prima pagină a cât mai multor ziare, în emisiunile de audiență ale posturilor de televiziune și în orice caz, în cutia poștală a fiecărui delegat,-  adică peste tot unde grija de starea lamentabilă a clasei politice și nu mai puțin lamentabilă a țării  este resimțită ca o povară umilitoare  și ca o sursă de necontenite primejdii. N-ar trebui să ignorăm niciodată că cine își uită umilirile, riscă să fie umilit din nou.

Sigur că mecanismele puse în mișcare de Victor Ponta cu ajutorul tuturor celor instalați la punctele de comandă, a tuturor celor care-i sunt nu solidari, ci complici, cer curaj, inteligență și solidaritate autentică. Sigur ca acolo unde șmecheria și aroganța au pus mâna pe putere, inteligența și modestia devin subversive. Dar nu pot să cred că cele câteva mii de delegați din toată țara, care ar trebui să fie lamura Partidului Social Democrat, pot ignora scrisoarea lui Andrei Alexandru și mesajul ei. Nu cred că ei au fost investiți de organizațiile pe care le reprezintă să valideze ipostura și incompetența, surzi și orbi la viitorul partidului lor și la drama acestei țări mereu rătăcită în găsirea conducătorilor de care are nevoie.

Nu cred că acest gest de demnitate cât un strigăt de disperare nu va lumina demnitatea celor chemați s-o aibă și nu va metamorfoza disperarea într-o fărâmă măcar de speranță. Nu doar pentru partidul pe care îl reprezintă, ci mai ales pentru țara care așteaptă de la ei făptuirea întru Bine, Adevăr și Dreptate.

                                                           Alexandru MELIAN

 Notă.

Scrisoarea deschisă se poate citi aici:

http://peromaneste.blogspot.ro/2013/04/scrisoare-deschisa-pentru-victor-ponta.html

 

 

Alexandru MELIAN - IMPERTINENȚA PROFITORILOR DE TOLERANȚĂ

IMPERTINENȚA  PROFITORILOR  DE  TOLERANȚĂ

Motto : «  "Afirm cu tărie că nu există nicăieri, în lumea  civilizată, o ţară  care să acorde atâtea drepturi unei  minorităţi alogene, cum acordă România minorităţii maghiare ». 

                 Miodrag  Stanojevic, profesor sârb de istorie

            Câteodată, ai  impresia că UDMR, - această grupare  ilegitimă, profund toxică în spațiul politic românesc -  ignoră fără rușine în ce țară se află și uită în ce spațiu și pe spatele cui și-a îmbuibat  escadroanele anti-românești,  e adevărat, blagoslovite de nemernicia și iresponsabilitatea complice a mai tuturor instituțiilor țării, de la Revoluție încoace.

            Aflăm astăzi că UDMR Mureș este revoltat de apariția unor afișe « provocatoare și jignitoare antimaghiare » la Liceul Pedagogic Mihai Eminescu  din Târgu Mureș, culmea nerușinării, scrise chiar în limba română,  cum declara,  cu mânie revoluționară,  dl. președinte UDMR, Brassai  Zsombor.  Din comunicatul  lor solemn, trâmbița nerușinării cheamă parca sub arme infanteria urii și cavaleria neloialității : 

« Condamnăm manifestarea extremistă şi somăm conducerea Liceului Pedagogic să aibă o atitudine promptă în rezolvarea tensiunilor etnice dintre elevii români şi maghiari. Din păcate, acest incident este un alt exemplu care arată că problemele de convieţuire româno-maghiare din Târgu Mureş nu sunt soluţionate în mod satisfăcător ».

 "Ardealul pământ românesc",  Lic. "Mihai Eminescu" Tg Mureş

Ce manifestare extremistă condamnă acest tribunal al poporului, care este obiectul somației lui ultimative ??!!  Ei bine, stimați concetățeni, infracțiunea care s-a produs la liceul amintit este faptul că nu știu pe ce uși  din școală au fost lipite afișe pe care scrie « ARDEALUL, PAMÂNT ROMÂNESC » .

Păi, să analizăm un pic situația ca să ne dăm seama cu cine avem de-a face .

Prima întrebare : nu este Ardealul pământ românesc ?!  Îi trimitem pe analfabeții istoriei  să afle când au venit pe pământ  daco-roman  barbarii lor  strămoși din pustiurile Asiei ?  Îi trimitem să afle  că Ungaria  a devenit pașalâc turcesc în 1541 pentru vreo 150 de ani, în timp ca Transilvania a rămas principat autonom și că în 1699, prin Pacea de la Karlowitz , atât Ungaria, cât și Transilvania au fost încorporate în Imperiul Habsburgic . Dar mai ales le reamintim tratatele de pace de după primul război mondial, când cele trei imperii au dispărut de pe harta Europei. Dacă pentru vajnicii războinici ai UDMR, frontierele Europei trebuie modificate, s-o spună cu voce tare și să ne pregătim de război !!?? 

A doua întrebare : daca a spune că România este a românilor reprezintă o manifestare extremistă, provocatoare și jignitoare pentru UDMR, ce ar trebui să spună acest popor tolerant până la auto-primejduire și primitor până la rătăcire ? Că ea este a UDMR ?

A treia întrebare : cum ar trebui calificată direcțiunea unei școli din România și diriginta unei clase care insultă și pedepsește o elevă pentru că a venit la școală cu o bentiță tricoloră pe cap ? Oare nu aici se manifestă extremismul, provocarea și jignirea ? Mai mult chiar, încălcarea legilor din țara al cărui cetățean ești ?

A patra întrebare : cine provoacă tensiunile etnice, cei care-și manifestă atașamentul față de țara lor, - și printre aceștia se află imensa majoritate a românilor de origine maghiară – sau politicienii de contrabandă care știu că n-au nici o șansă de a exista decât dacă joacă rolul pompierului piroman ?

A patra întrebare : socotește UDMR și celelalte așazis partide etnice că a nu respecta constituția și legile țării este, nu doar un act de neloialitate, ci o infracțiune supusă rigorilor legii ? Dacă răspunsul lor le este așa precum le sunt faptele, aceste formații trebuie scoase în afara legii, acolo unde s-au aflat, de fapt, încă de la înființarea lor.

A cincea întrebare : cum înțeleg instituțiile statului român să asigure domnia legii în țară, să-și protejeze cetățenii supuși unei discriminări ticăloase chiar în țara lor ? Că premierul Victor Ponta, cu consilierul lui udemerist, e ocupat de șubredul său destin politic și n-are timp de problemele țării, se vede de la distanță. Dar instituțiile țării trebuie să-și facă datoria în raport cu singurul lor șef, - imperativul constituției și al legilor.  Întrebarea se adresează acum, în mod direct, și inspectorului  școlar general al județului Mureș, Ștefan Someșan.

De răspunsul la aceste întrebări – nu verbal, ci faptic – depinde evoluția situației din Transilvania și din întreaga țară. Atmosfera o amintește pe cea din 1990  când UDMR,  proaspăt angajată în proiectul ei anti-românesc (a luat ființă, ca Uniune, în ziua de Crăciun a anului 1989) a putut înregistra primul ei succes  întru ură și dezbinare.

Ceea ce aș vrea să reamintesc, în încheiere, nu doar UDMR , ci tuturor celorlalți extremiști, că există un cunoscut  și verificat proverb la care toți trebuie să ne raportăm : Cine seamănă vânt culege furtună.  Iar guvernantilor  și instituțiilor țării să le reamintesc, de asemenea, că furtunile nu distrug niciodată doar uscăturile.

                                                                                  Alexandru MELIAN

Vedeţi şi 

 http://www.ghimpele.ro/2013/04/ziua-si-reclamatia-udmr-deranjata-de-un-afis-cu-inscriptia-ardealul-pamant-romanesc/