Alexandru Mironov - Alternative de extragere a aurului

Alexandru Mironov despre alternative de extragere a aurului

    Iată ce spune Alexandru MIRONOV:

    Am asistat în ultima vreme la o adevărată ofensivă mediatică - ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni - care voia să ne convingă să ne aplecăm şi să culegem miliardele de doari pe care doreşte să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României, pe numele ei Roşia Montana Gold Corporation.
     Intru în pielea jurnalistului de ştiinţă şi voi continua rîndurile mele cu o propunere care vine din mediul de cerectare ingineresc - mai exact, de la una dintre rămăşiţele excelentului Institut de Metale Neferoase din Baia Mare, un SRL de cercetare ştiinţifică numit SC Larechim.

    Managerul acestei societăţi, ing. Vasile Coman, susţine că la SC Larechim există un grup de chimişti şi metalurgi care lucrează, de cîţiva ani, la o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere, prin metode nepoluante, care au marele merit că evită cumplitele tehnologii pe bază de cianuri.
     Băimărenii din echipa SC Larechim au descoperit un activator, o substanţă care într-un mediu alcalin permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Cercetătorii de aici au brevetat şi o invenţie pentru extragerea arseniului din pirite aurifere (brevet RO 120980/28.03.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct şi după un şir lung de experimente (24 de şarje de cîte 200 kg de pirite), ei au ajuns să poată asigura un proces constant de recuperare, care poate fi sintetizat în cîteva propoziţii.

Randament de 99,5%
     Prin reactoarele, vasele de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 de kg de pirite aurifere, tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 grame de aur (cu randament de 99,5 %) şi 165,7 grame de argint (randament de 91,4 %), în 30 de ore de manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500 kwh de energie electrică şi 3 metri cubi de apă.

    Dar, din prelucrare, rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen, despre care importatorii de tehnologii pe bază de arsen n-au suflat niciun cuvînt. Pentru că, la o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: din o tonă de pirită auriferă se obţin 13,25 kg de sulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 de lei pe kilogram. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselelor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale şi industria de armament se obţine la noi cu aproximativ 400 de euro pe kilogram, dar se vinde pe piaţa mondială la preţuri mult mai mari, între 5.000 şi 8.000 de euro pe kilogram, după cum variază bursa materiilor prime. Un calcul simplu ne arată că din cele 500.000 de tone aflate în haldele de la Flotila centrală se pot obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare, fără a lua în calcul aurul şi argintul obţinute prin acelaşi proces tehnologic. Şi nu e vorba doar de haldele maramureşene (cu 10-12 gr aur per tonă şi 50 gr argint per tonă) ci şi cele de la Roşia Montană (2 gr aur şi 15 gr argint per tonă) şi Certej - Deva (8- 10 gr aur şi 150 gr argint per tonă).

    Scrisoare-manifest către Academia Română
    Autorii cercetării ştiinţifice din Maramureş sînt dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi dr. ing. Vasile Coman. Ei au adresat o scrisoare-manifest Academiei Române, preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist de mare performanţă, cel care, de altfel, a condus echipa academică ce a stopat pericolul ce pîndea Roşia Montană în urmă cu cinci-şase ani. Au fost sesizate şi Ministerul Economiei, condus de Adrian Videanu, şi fireşte, cel al Mediului, iar prin intermediul mass-media, este informată acum şi opinia publică.

    Ca să recapitulăm: pentru 1 kg de aur şi 5 kg de argint extrase din haldele de pirite se consumă 0,7 tone tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 tone de var, 0,02 tone de NaOH, 0,5 tone de amoniu şi o cantitate mică de activatori. Se obţine astfel de 1,5- 2 ori mai mult aur şi argint decît prin tehnologiile pe bază de cianuri, dar la preţuri de 2,5 ori mai mici. Dacă adăugăm cîştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen, avem în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Pentru aceasta, mai este nevoie de o investiţie, de circa 100.000 de euro, care să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni.

Sursa:

http://ecosapiens.ro/forum/topic/aur-recuperat-din-haldele-de-steril-tehnologie-romaneasca-fara-cianura

ALTĂ AMENINŢARE! Gazul de şist...

 Dați aici clic și aflați:

CHEVRON (Rockefeller) vor incepe exploatarea GAZULUI DE SIST DIN ROMANIA, prin metoda fractionarii hidraulice. Ne iau gazul si ne ofera cutremure si poluare … 

 

Citiţi articolul de pe site-ul Saccsiv's Weblog

Mai citiţi şi:

Gazul de şist, a doua Roşia Montană

Sursa foto: greatnews.ro

Modul în care străinii vor să exploateze resursele naturale ale României este pe punctul de a declanşa un nou scandal. După Roşia Montană, al cărei aur este vizat de canadienii de la Gold Corporation, americanii de la Chevron vor să înceapă, luna viitoare, forările în solul românesc pentru exploatarea gazului din şistul argilos. Chevron a câştigat licitaţiile pentru astfel forări în România în judeţele Bihor, Vaslui şi Constanţa, după ce a depus, în iulie 2010, oferte câştigătoare pentru trei perimetre cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi. Gazul de şist este noul combustibil vedetă al momentului şi, aparent, România ar avea potenţial în această zonă. Gazele de şist sunt gaze obişnuite, dar care sunt captate în structuri geologice foarte dificil de accesat şi care necesită tehnologii speciale pentru extragere. În România este vorba despre o tehnologie controversată la nivel mondial, numită fracţionare hidraulică, care presupune pomparea de milioane de litri de apă, amestecată cu substanţe chimice care dizolvă rocile, în pământ, pentru a elibera gazele prinse în ele. „Operaţiunile noastre se concentrea¬ză în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă de explorare va fi săpată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în plan săparea a opt sonde în Dobrogea“, a declarat pentru ZIARUL FINANCIAR Thomas Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe. Ecologiştii şi cetăţenii obişnuiţi sunt însă îngrijoraţi de pericolele la adresa mediului pe care procedura le implică. Ei susţin că s-ar putea ajunge la o poluare a apei freatice, având consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii consumatorilor şi agriculturii. Există deja precedente cum ar fi Franţa, care a interzis producţia de gaz de şist pe teritoriul său, sau chiar SUA, care sunt în curs de modernizare a procedurii. În statele americane New York şi Pennsylvania oamenii care locuiesc aproape de astfel exploatări s-au înregistrat dând foc la apa de robinet contaminată cu gaz metan. De asemenea, politica energetică a Marii Britanii este zguduită după ce operaţiunea experimentală de extragere a gazelor naturale din plăcile de şist din Lancashire a fost oprită, sub suspiciunea că ar declanşa cutremure, după ce mai multe mişcări seismice de mici dimensiuni au fost înregistrate în zonă. Chiar şi vecinii bulgari au obţinut, la începutul acestui an, după proteste de stradă, interzicerea unor astfel de exploatări, după ce în iulie guvernul bulgar a încheiat un acord, tot cu firma americană Chevron, pentru explorarea gazului de şist în regiuni extinse din nord-estul ţării. Parlamentul bulgar a adoptat, în urmă cu o săptămână, o decizie ce interzice complet exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică pentru o perioadă de timp nelimitată iar guvernul de la Sofia a retras companiei americane licenţa de explorare. Mai mult chiar, în Bulgaria a fost programată pentru ieri o actiune de protest, în faţa Ambasadei României din Sofia, împotriva activităţii de exploatare a gazului de şist din România. „Sperăm ca ne vor auzi mai mulţi români şi că vom lupta împreună împotriva acestui pericol. Este o situaţie urgentă, fiindcă începerea extracţiei prin fracturare este planuită în februarie şi dacă va începe, nu va mai putea fi oprită! Problema este că românii nu sunt deloc informaţi cu privire la această situaţie gravă. Este nevoie de oameni care să ia atitudine şi în România! Dacă exploatarea gazelor din şisturi va fi permisă în România, munca noastră a fost în zadar“, a declarat Mariana Christova de la Universitatea Tehnică din Sofia. Vezi aici un film despre exploatarea gazelor de şist prin metoda fracţionării hidraulice.

Aceste două articole confirmă ceea ce spuneam în toamna trecută:

"...dacă până acum preşedinţii României au fost puşi în funcţie de o coaliţie de servicii secrete euro-americano-sioniste, tot ele dictează şi astăzi în România, prin sepepiştii şi consilierii atârnaţi de ceafa lui „Hăhăhă”. După cum intră preşedinţii partidelor politice la Cotroceni pe o anumită uşă, merg pe un anumit culoar şi stau pe un anumit scaun, cred că şi Traian Băsescu e prizonier acolo. Uşi deschise la orice oră din noapte, şi pe unde le vrea sufleţelul, neavând decât noua Coană Leana a României, evreo-maghiarul Soros sau magnatul evreu Mark Rich, escroc şi evazionist de talie mondială, sula lui Gold Corporation în coasta marinarului care habar n-are că locurile de muncă de la Roşia Montana pe care ni le ţipă reclamele tâmpite ale televiziunilor noastre pline de masoni, s-ar putea înzeci dacă s-ar face proiecte în zonă de către oameni cu cap, nu de escroci internaţionali.

Nu prin exploatarea aurului rămas în afara filoanelor deja minerite sau excavate se fac locurile de muncă la Roşia Montană. Declanşarea unei campanii de promovare a celei mai vechi zone aurifere din Europa, motiv de război între daci şi romani, ar crea un turism nemaiîntâlnit în toată Europa. După modelul creat de prinţul Charles al Angliei se va descoperi că aurul Transilvaniei nu este sub pământ ci la suprafaţă, unde cârcâie satele de valori de patrimoniu inestimabil. Un circuit turistic în zonă la puţurile aurifere şi la fostele exploatări de suprafaţă, un exemplu incredibil de distrugere a spaţiului natural al planetei, ar crea mii şi mii de locuri de muncă de la tipărirea de pliante şi albume, de la filme documentare cu meşteşugită prezentare a tuturor oportunităţilor din zonă şi până la amenajarea unor spaţii de locuit şi a unor unităţi alimentare cu specific strict românesc. Uitaţi-vă ce turism au reuşit elveţienii la Vişeul de Sus unde o cale forestieră nu a fost transformată - conform visului fostului prim ministru Petre Roman - într-un morman de fiare vechi, ci s-a reuşit prin amenajări adiacente să devină una din multele atracţii ale Maramureşului în care se fac bani la greu şi se generează mereu locuri de muncă.

Nu are nevoie România să se umple de cianuri transformând Transilvania într-un iad ci alăturându-se prinţului Charles pentru a o face un rai. Exploatarea a ceea ce a mai rămas din aur ne-o prinde extrem de bine când tehnologii ultrasofisticate create pe proiectata platformă Măgurele, mai mare şi decât acceleratorul de particule gigant de la Geneva, vor reuşi alchimia mileniului trei de a se extrage fizic aurul rămas prin solul răscolit de la Roşia Montană, fără a se folosi nici măcar un miligram de cianură.

Iată o preocupare care ar trebui să o abordeze cel care se împopoţonează cu titlul de „şef al statului”, titlu nespecificat de constituţia noastră ci de unele triburi de prin Africa. Nu numărarea banilor lui Soros, ai lui Mark Rich şi ai altora ar trebui să-l preocupe pe Băsescu, pionul principal al reţelei criminalităţii transnaţionale din România, nu punerea umărului la prăbuşirea României ca stat şi ca naţiune în interesul găştii sale hulpave, ci salvarea a ceea ce a mai rămas nevândut. Ori ce vedem prin unda verde din dosarul lui Adrian Năstase? Pe jucătorul cu ţara îl preocupă paşii criminalilor economici mondiali, pentru pregătirea unor partide de umplutură în România, care să ducă la formarea unei majorităţi parlamentare după alegerile viitoare, indiferent de scorul la aceste alegeri al găştii pedeliste. Sacul politic al plutonierului Oprea ajuns cu ajutorul reţelei transfrontaliere general, se umple pe zi ce trece de oportunişti. Dan Diaconescu e uns în fiecare dimineaţă de servicii cu alifia diversiunii şi demagogiei politice iar bombele lui tâmpite de presă la OTV, îi cad acum mănuşă."

 (Din articolul PRĂBUŞIREA ROMÂNIEI CA STAT ŞI CA NAŢIUNE)