Piroliza germană
Angela Merkel l-a susținut pe Traian Băsescu, pentru a primi în schimb combinatul Oltchim
Traian Băsescu și guvernele
Boc au pus piedici combinatului Oltchim, cu scopul de a-l falimenta în
favoarea unei companii germane • Prin susținerea politică fățișă, Angela Merkel urmează să primească o afacere de multe miliarde din România • ZIUAnews
vă prezintă radiografia unei activități politico-economice
transfrontaliere cu efecte devastatoare pentru viitorul României • Trei
declarații ale unor persoane din interiorul conducerii Oltchim confirmă
spionajul economic, manipularea contractelor și implicarea
neprincipială a Bruxelles-ului, în falimentarea Oltchim
Fondul Monetar Internațional a dat un
ultimatum României, cu privire la privatizarea companiei Oltchim SA:
"Privatizați sau lichidați". Pe data de 26 septembrie anul curent, este
termenul limită, atât pentru statul român, cât și pentru conducerea
Oltchim, de a rezolva problema acestei companii deosebit de importante
în economia românească și unice în spectrul afacerilor din petrochimie,
din sud-estul Europei. Suportul politic pe care Angela Merkel i l-a
acordat, aparent doar în sprijinul politicii și al democrației, lui
Traian Băsescu, are, de fapt, o expresie materială concretă:
aproape două miliarde de euro. Planul politic al Angelei Merkel de a-l
susține pe Traian Băsescu are rădăcini în activitatea politico-economică
a președintelui, care a frânat, constant, a manipulat și a împiedicat
direct dezvoltarea combinatului, cu scopul diminuării capacității de
producție și export a acestuia.ZIUAnews vă prezintă o radiografie
politico-economică a bătăliei pentru combinatul Oltchim, conflict care a
avut drept start privatizarea Petrom și îngenunchierea Oltchim, prin
afaceri oneroase și acorduri neprincipiale. Dintr-un total de 3.000 de
angajați care lucrează astăzi în Oltchim, în mai puțin de o lună, nu vor
mai rămâne decât 600, dacă planul german reușește. ZIUAnews a
intervievat mai mulți responsabili ai Oltchim-ului, sub acoperirea
anonimatului. Mărturiile lor, referitoare la dezmembrarea și lichidarea
Oltchim, sunt cutremurătoare.În actualul context economic, pierderea de
către economia românească a Oltchimului înseamnă pierderea unei companii
care ar fi putut să producă pentru statul român, potrivit estimărilor
specialiștilor, un milliard de euro pe an.Într-o economie globalizată,
inter-relațională, Oltchim a căzut victimă calculelor fracționare
întemeiate pe judecăți politice, iar problemele companiei au început în
momentul în care organizațiile financiare internaționale au ordonat
vânzarea pe bucăți a unor companii dintr-o economie integrată.
Subiectul Oltchim a devenit un coșmar pentru toate guvernele României,
în momentul în care FMI și Banca Mondială au ordonat vânzarea Petrom, cu
tot cu Arpechim. La privatizare s-a ordonat ca Arpechim, format din
Rafinărie și secția de Piroliză, să fie vândut către OMV, deși OMV-ul nu
avea nevoie de ele, iar Oltchim-ul rămânea fără materiile prime. OMV-ul
a închis Arpechim, "din motive de nerentabilitate", și de aici a
început prăbușirea Oltchim. După opt ani de coșmar economic pentru
combinatul vâlcean, devine limpede că decizia OMV de închidere a unicei
companii care asigura materii prime pentru Oltchim a fost o decizie
politică. Astăzi, la o lună distanță de verdictul de viață și de moarte
pentru Oltchim, jocurile companiilor străine sunt dezvăluite.
Germania, prin PCC, dorește falimentarea Oltchim, pentru a-l putea cumpăra pe nimic
PCC este o firmă înregistrată în
Germania, care deține și în Polonia un combinat cu profil identic cu al
Oltchimului. PCC deține 18,32% din acțiunile Oltchim. Pentru a disimula
jocul pe piață, PCC a gândit să nu mai intervină direct în
achiziționarea de acțiuni la Oltchim și, în acest mod, a apărut Nachbar
Services, un offshore cipriot, care a cumpărat, într-o singură zi, 14%
din Oltchim. Jocul banilor a devenit astfel: grupul german PCC-Nachbar
deține 32,32% din Oltchim, în timp ce statul român deține 54,8%. Din
această poziție, PCC-Nachbar controlează politica economică a
Oltchimului, blochează orice tentativă de rentabilizare și așteaptă data
de 26 septembrie pentru a pune mâna pe Oltchim la un preț derizoriu.
PCC dorește falimentarea combinatului
vâlcean urmărind apoi păstrarea a numai trei secții ale Oltchim-ului
care au piețe externe, concedierea a 2.400 de angajați și vânzarea
celorlalte întreprinderi la fier vechi. În urma acestei acțiuni,
germanii ar obține un profit mult mai mare decât prețul plătit pentru
cumpărarea combinatului. Întregul stat român ar avea de suferit.
Economia națională ar înregistra raporturi negative, iar mii de oameni
ar fi fără serviciu.
Unul dintre factorii de decizie de la
Oltchim a declarat pentru ZIUAnews, sub acoperirea anonimatului: "PCC-ul
a declarat ferm că nu vrea să facă producție. El vrea doar trei secții
din Oltchim: Electroliza, care produce leșie, hipoclorit și sodă, are
nevoie de saramură, o are, curent are și mai vrea încă două secții:
Propenoxid și Poliol, toate sunt cu piețe externe. Restul vrea să îl
vândă la fier vechi și să rămână doar cu 600 de oameni".
Bruxelles-ul, implicat în falimentarea industriei petrochimice românești
Conducerea Oltchim a dorit spirjinirea
funcționării combinatului prin majorarea de capital. În acest sens, s-a
depus la Bruxelles documentația necesară pentru ca majorarea respectivă
să nu fie considerată ajutor de stat. Germania s-a implicat în acest
proces și l-a blocat, pe cât posibil. A durat, astfel, trei ani de zile
până când s-a primit un răspuns de la Comisia Europeană. Acest termen
coincide cu debutul crizei economico-financiară. În tot acest timp, din
cauza influenței pe care Germania o are la Bruxelles, Oltchim nu a mai
putut produce nimic, s-au acumulat pierderi și nu a putut fi făcută
nicio finanțare.
Un alt responsabil a confirmat pentru
ZIUAnews: "Oltchim a depus, pentru ca majorarea de capital să nu fie
considerată ajutor de stat, documentația la Bruxelles. PCC-ul, prin
toate relațiile, a blocat pe cât posibil acest proces și a durat trei
ani de zile până când a venit răspunsul de la Bruxelles. Acești trei ani
de zile coincid cu debutul crizei economico-financiară. În tot acest
timp, s-au acumulat pierderi, deoarece nu s-a putut produce, nu s-a
putut finanța".
Boc și Vlădescu, piroliza-n portofelul de lobby
Dorința germanilor de a falimenta
combinatul, prin intermediul PCC-ului, este dezvăluită chiar prin
declarațiile publice pe care această firmă le-a făcut, prin care
susținea că nu dorește să facă producție. PCC vrea să utilizeze doar
trei secții ale Oltchimului: Electroliza, care produce leșie, hipoclorit
și sodă, Propenoxidul și Poliolul, toate având ca piață de desfășurare
mediul extern. Iar nemții sunt susținuți, prin faptul că sunt
reprezentați în Consiliul de Administrație de către fostul ministru de
Finanțe din timpul Guvernului Boc, Sebastian Vlădescu. Fiind cel care în
urmă cu puțin timp reprezenta România și, implicit Oltchimul, acesta
încă se bucură de influență în cadrul Ministerului, ceea ce favorizează
demersurile făcute de PCC. Un alt sprijin al germanilor vine din partea
directorului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în
Industrie (OPSPI), Remus Vulpescu. El are în mână privatizarea
Oltchimului, fiind cel care a decis ca această privatizare să se
realizez în plic, ferită deci, de ochii celor interesați.
Unul dintre responsabilii din cadrul
Oltchim, a precizat pentru ZIUAnews: "Remus Vulpescu s-a vândut
PCC-ului. În ianuarie, când a fost un consiliu de administrație, PCC s-a
prezentat cu un consilier economic, care era fostul ministru de Finanțe
al României, Sebastian Vlădescu. Adică, omul care, în urmă cu șase luni
de zile reprezenta statul și, implicit, Oltchimul, și care le-a spus
ferm că să nu mai continue cu procese, deoarece Oltchimul va cădea din
cauza unui singur furnizor, care este Electrica, ceea ce s-a și
întâmplat. În iarnă, fiind mare consumator de energie, pe 10 ianuarie a
primit închidere. Și atunci, PCC-ul a lăsat-o mai moale".
Politica germană de faliment
Falimentul combinatului românesc nu
folosește nimănui, cu atât mai puțin statului român, care ar trebui să
acopere toate datoriile și să plătească salarii compensatorii. Dar,
pentru PCC, valoarea unui combinat în faliment este mult mai mică decât
cea a unei companii care încă funcționează. Acesta este motivul pentru
care Germania încearcă să aducă Oltchimul în insolvență, pentru a
cumpăra, pentru nimic, o întreagă industrie, după care să distrugă o
mare parte din ea.
Se vorbește despre privatizarea
Oltchimului. Lucru care depinde de PCC. Deoarece această firmă are drept
de premțiune, fiind acționar minoritar principal, el poate cere ca o
acțiune să îi fie vândută la prețul care îi este convenabil, nu la
valoarea nominală de un leu. Pentru a-și păstra cota de 30% din
capitalul social, PCC trebuie să plătească 140.000.000 de euro, bani de
care nu dispune în acest moment.
Strategia PCC-ului a fost stabilită încă
de la început și au fost respectați toți pașii impuși. Cu numai
2.000.000 de euro, s-a ajuns ca germanii să dețină 30% din capitalul
social și să aibă rol decizional în activitățile manageriale ale
Oltchimului. Astfel, și-a permis să obstrucționeze toate măsurile pe
care conducerea combinatului a încercat să le ia, pentru a nu se ajunge
la faliment.
PCC se bazează pe recuperarea banilor
investiți în cumpărarea Oltchimului prin vânzarea combinatului la fier
vechi. Ca de exemplu, în Secția 9 de la PVC, s-au investit 21 de
milioane de euro. Acești bani vor fi pierduți, deoarece firma germană nu
dorește să producă PVC, procesul fiind prea complicat. O altă armă
deținută de germani este cumpărarea datoriilor pe care Oltchimul le are,
intrând, astfel, în posesia gigantului industrial.
"Acum vor să facă pe 10 septembrie în
AGA, să se aprobe majorarea capitalului și pe 13 septembrie să-l vândă.
PCC-ul poate face contestație, are un drept de preempțiune, deoarece
este acționar minoritar și i se vinde acțiunea nu la 0,1, ci la prețul
care i se cuvine. Iar, pentru a-și păstra cota de 30%, el trebuie să
vină de acasă cu140.000.000 de euro, ceea ce el nu are. Ei au tras de
timp, deoarece este diferit să cumperi o companie în faliment decât una
care funcționează. PCC-ul poate cumpăra datoriile, nu mai face nicio
tranzacție și astfel intră în posesia Oltchimului. Oricum, PCC vrea să
taie combinatul și să-l vândă la fier vechi, pentru că nu vor să se
complice cu procesul de producție", a dezvăluit pentru ZIUAnews un
influent personaj din conducerea combinatului vâlcean.
Explicația procesului tehnologic
necesar Oltchim pentru a funcționa și manevrele terților care au
împiedicat acest lucru pentru a face Oltchimul neprofitabil
Procesul tehnologic necesar Oltchimului
pentru a funcționa a fost împiedicat din momentul în care OMV a cumpărat
Petrom. Statul era acționar majoritar atât în Petrom, cât și în
Oltchim. Aceste două combinate au fost înființate în 1966 și au fost
legate organic, adică ceea ce se producea la Pitești, jumătate din
partea de Piroliză, materiile prime fiind etilena și propilena, printr-o
conductă a cărei lungime este de 50 de kilometrii, alimenta combinatul.
Etilena este o substanță inflamabilă și nu poate fi adusă pe altă cale,
decât prin conductă. Ele au funcționat integral.
În momentul în care s-a vândut Petromul,
statul român a făcut una dintre cele mai mari greșeli manageriale. L-a
dat cu tot cu secția Arpechim. OMV-ul, urmărindu-și scopul, a numit un
administrator care i-a prins și, în doi ani, le-a vândut etilena și
propilena de care ei aveau nevoie la o cotație triplă. Cotația la nivel
mondial pe etilenă și propilenă era de 400 de euro pe tonă, dar OMV-ul o
vindea cu 1200 de euro. Suma investită de către OMV pentru
achiziționarea Petromului ar fi trebuit să fie recuperată în 20-30 de
ani, însă s-a reușit în doar trei ani, prin prisma triplării prețului
tonei de etilenă și propilenă. Astfel a început declinul combinatului,
anii de referință fiind 2006-2007.
Secția Arpechim este împărțită în
Rafinărie și Piroliză. Oltchim a reuși cumpărarea Pirolizei, în 2010,
după patru ani de negocieri, contra sumei de 13 milioane de euro, acesta
fiind cel mai mare eveniment de pe piața de fuziuni și achiziții din
România. În acest fel, combinatul și-a asigurat transferul activităților
petrochimice din cadrul Arpechim. Dar, cealaltă jumătate a
Arpechimului, Rafinăria, a rămas în posesia OMV-ului. "Cu toate că
secția nu mai este folosită de ani buni de către proprietari, OMV a
jucat ca un adevărat afacerist și a așteptat momentul în care Oltchim a
dorit să cumpere Rafinăria, cea care îi ofera materiile prime: etilena
și propilena. Prețul cerut a fost însă mult prea mare, în jur de
300.000.000 de euro, bani de care combinatul nu a dispus. Acesta a fost
punctul culminant al declanșării declinului combinatului Oltchim", a
susținut unul dintre oamenii importanți ai combinatului vâlcean, sub
protecția anonimatului.
Statul român este proprietar, prin
deținerea a 54% din acțiuni. Datoriile înregistrate de Oltchim au fost
plătite de Stat, prin plata a sute de milioane de euro. S-a propus
majorarea capitalului social, cu această datorie. Adică, Statul să-și
ridice cota de participare de la 54% la 80%, cât ar veni proporțional.
Conducerea combinatului a depus
documentele necesare majorării capitalului social la Bruxelles, pentru a
nu fi considerat ajutor de stat. Însă, aici a intervenit influența pe
care Germania o are la Comisia Europeană, deoarece a durat nu mai puțin
de trei ani de zile până când s-a primit un răspuns de la oficialii
europeni. Astfel, în luna ianuarie a acestui an, Comisia Europeană a
aprobat conversia. Cu toate astea, nici până în prezent, operațiunea nu a
fost realizată, chiar dacă s-a oferit inclusiv un card de dobândă.
Statul român a avut întotdeauna o
răspundere fundamentală din punct de vedere managerial și decizional,
fiind acționar majoritar, care deține 54% din capitalul social. Văzând
datoriile înregistrate de combinat și urmărind tot declinul, statul nu
și-a respectat atribuțiunile. Prima măsură ar fi ținut de schimbarea
conducerii combinatului, însă fiecare partid aflat la guvernare își
numea proprii oameni în Consiliile de Administrație, persoane slab
pregătite, atât managerial, cât și decizional.
Oltchimul a oscilat permanent între
apartenența la Ministerul Economiei, la AVAS și la OPSPI, pentru că
nimeni nu era interesat să ofere soluții credibile pentru combinat și
toți urmăreau să se scape de răspundere.
Guvernul a promis întotdeauna,
indiferent de partidul majoritar, că va sprijini Oltchimul, însă nu s-a
luat nicio măsură. "În urmă cu numai aproximativ trei săptămâni, o firmă
din Austria a spus că va credita Oltchimul, numai că vor garanția că
acest combinat va funcționa. Austriecii au afirmat că sunt dispuși să
ofere 40.000.000 de euro sprijin, capital de lucru și tot ce este
necesar, deoarece nu este în avantajul partenerilor externi ca Oltchimul
să nu mai funcționeze", se arată în dezvăluirile celor intervievați de
ZIUAnews.
Traian Băsescu și-a pus dosarul Oltchim pe masă. Unde a și rămas!
Chiar și Traian Băsescu a avut dosarul
combinatului pe masă, însă a preferat ca PCC să intre în posesia
acestuia. Explicația este cea prezentată la începutul materialului,
înscrierea firmei în portofoliul Germaniei. Se cunoaște relația pe care
Traian Băsescu o are cu Angela Merkel, cancelarul german. Astfel, pentru
anumite favoruri politice, economia României va avea de suferit, prin
falimentarea Oltchimului.
Acest lucru este evidențiat prin
declarația directorului Constantin Roibu, făcută în 2009, atunci când
Traian Băsescu ocupa fotoliul de președinte al țării noastre. "Pe masa
de lucru a Guvernului se află și un memorandum privind accesarea de
către Oltchim a unui credit de 486 milioane euro, garantat de stat în
proporție de 80%, necesar unui amplu program de investiții pe trei ani,
astfel încât, la finele lui 2013, combinatul vâlcean să ajungă la o
cifră de afaceri de un miliard de euro, din care 800 de milioane să
reprezinte numai exporturi", preciza Roibu la acea vreme.
Mai mult decât atât, inginerul Mihail
Diculoiu a declarat public că "președintele Traian Băsescu ne-a indicat
că deja ar trebui să ne apucăm de reparații la secția de piroliză de la
Arpechim Pitești, chiar până la semnarea contractului de preluare
propriu-zisă a acesteia. Altfel spus, nimic nu mai poate să deturneze
scopul demersurilor combinatului".
Cu toate acestea, situația actuală a
Oltchimului este cea prezentată: privatizarea se pare că nu are nicio
șansă de realizare, insolvența fiind inevitabilă. Iar de privatizare se
ocupă șeful OPSPI, Remus Vulpescu. Pe 12 septembrie se va încheia
perioada de înscriere a firmelor care doresc să participe la licitație,
iar pe 14 septembrie Vulpescu va deschide plicul și va anunța ce
companie a oferit cea mai mare sumă de bani. Este de menționat că, până
în prezent, nicio firmă nu s-a înscris la această licitație.
Vulpescu și Vlădescu
Remus Vulpescu, un avocat în vârstă de
38 de ani, este șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării
în Industrie, aflat în subordinea Ministerului Economiei. Acesta este
specializat pe firme aflate în faliment și lichidări. A avut un rol
crucial în tot demersul prin care Oltchim a trecut, timp de un an și
jumătate de când se află la conducerea OPSPI. La întâlnirea cu FMI,
Vulpescu a declarat că Oltchim a întârziat cu furnizarea anumitor date,
lucru negat de reprezentanți ai combinatului.
Declarațiile recente ale acestuia au pus
un mare semn de întrebare în ceea ce privește procesul de privatizare a
combinatului. Întregul Minister al Economiei și-a schimbat perspectiva
cu privire la modalitatea de privatizare a Oltchimului. Așa cum am
precizat, statul român a primit, într-un final, acceptul Comisiei
Europene de a converti în acțiuni datoriile Oltchimului, metodă prin
care statul urma să dețină 80% din capitalul social.
"În ultimele șapte-opt zile am ajuns la
concluzia că este mult mai bine pentru Oltchim și statul român să
renunțăm la conversia creanței din mai multe motive", a fost declarația
tulburătoare făcută de Vulpescu. Motivul este însă acela că PCC ar avea
de suferit în urma acestei conversii. Afirmațiile făcute de Remus
Vulpescu au supărat conducerea firmei germane, deoarece, așa cum declara
reprezentantul PCC, Wojciech Zaremba, "suntem în mijlocul privatizării
şi am semnat o înţelegere confidenţială cu statul român, cum că nu vom
dezvălui şi nu vom comenta nimic cu privire la privatizare. Noi ne-am
respectat angajamentul, Remus Vulpescu, nu. Este o încălcare a legii
privatizării".
Sebastian Vlădescu a ocupat fotoliul de
ministru al Finanțelor, în momentul în care Emil Boc era prim-ministru.
Surpriza din partea acestuia a venit în timpul Consiliului de
Administrație din luna ianuarie a acestui an, când PCC a fost
reprezentat în AGA de Sebastian Vlădescu, om influent în Minister și
care a avut datoria de a apăra interesele economice naționale. Acum,
însă, Vlădescu luptă pentru ca PCC să falimenteze Oltchim, urmând a
intra în posesia unui întreg combinat, sursă importantă în economia
națională, pe nimic.
"Gaura neagră", așa cum este denumit
Oltchim, se pare că nu a atras niciun investitor cu adevărat interesat,
cu excepția PCC. De aceea, rezultatul licitației din 14 septembrie nu va
fi privatizarea combinatului, ci falimentarea acestuia.
Varianta rușilor de la TISE
Varianta rușilor de la TISE
"Există o soluție pentru Oltchim.
Aceasta este Tise, o subsidiară de a lui Gazprom, un gigant. Anul trecut
a avut 42 de miliarde de euro profit. Reprezentanții TISE nu sunt
acționari, au venit pentru proiect și sunt interesați să cumpere
Oltchimul. Ar vrea să cumpere și Arpechimul, dar și Oil Terminal. Nu vor
să concedieze niciun angajat și vor să pună în funcțiune toate secțiile
combinatului", a declarat un înalt din conducerea Oltchim.
TISE este înregistrată în Rusia și a
oferit conducerii combinatului vâlcean o soluție prin care nu s-ar
ajunge la faliment. Rușii au dorit să cumpere toate secțiile
Oltchim-ului și să le pună în funcțiune, oferind capitalul de lucru
necesar. Au impus, însă, anumite condiții, printre care și încheierea
unui contract pe patru ani de zile cu furnizorul de sare, pentru a nu se
întâmpina problema modificării prețului de achiziție. Au vrut să
cumpere și o micro-hidrocentrală, pentru ca toată producția acesteia să
ajungă la Oltchim, deoarece cele mai mari cheltuieli înregistrate de
combinat sunt pe materii prime și energie. TISE și-a exprimat dorința de
a achiziționa Oil Terminal, o companie constănțeană, prin care să
pompeze petrol în Rafinăria de la Pitești, unde s-ar produce etilena,
propilena și benzină nafta.
Ultimatumul Fondului Monetar Internațional
Ultimatumul Fondului Monetar Internațional
FMI a dat un ultimatum autorităților
române să privatizeze sau să lichideze combinatul Oltchim, până pe 26
septembrie. În caz contrar, acordul țării noastre cu Fondul Monetar
Internațional va fi suspendat, ceea ce ar duce la efecte dezastruoase
pentru economia României. FMI a așteptat cinci ani de zile să se ia o
măsură în privința combinatului vâlcean, lucru nerealizat până în
prezent. Dacă acest lucru nu se va întâmpla până la data stabilită,
respectiv 26 septembrie, reprezentanții Fondului vor refuza să
participle la ședința de evaluare a acordului cu România. Potrivit
estimărilor specialiștilor, "țara noastră ar risca și scăderea
rating-ului de țară cu efect asupra dobânzilor la care se împrumută,
lucru care ar fi de zece ori mai costisitor decât tot Oltchimul".
Dispariţia Oltchim, grav atentat la siguranţa naţională
SC Oltchim SA est unicul complex
petrochimic din România, format din combinatul chimic Oltchim Râmnicu
Vâlcea şi divizia detrochimică Arpechim Piteşti, şi asigură securitatea
economică şi socială în judeţele Vâlcea şi Argeş. Aşadar, lichidarea
Oltchim ar constitui un atentat grav la siguranţa naţională.
Facem această afirmaţie din următoarele motive:
1. combinatul chimic Oltchim realizează
65% din producţia industrială a jude¬ţului Vâlcea, reprezentând centrul
principal de greutate pe care se sprijină economia judeţului.
2. Oltchim este și principalul angajator
local, cu un număr de peste 3.000 de angajaţi, iar prin alte companii
pe care le deţine, numărul de angajaţi depăşeşete 4.000.
3. Importanţa strategică a combinatului
Oltchim în economia naţională este dată de un întreg lanţ de conexiuni
şi dependenţe economice pe care acesta le generează cu o serie de
industrii, printre care se numără Arpechim Piteşti, CET Govora SA, Ciech
Uzinele Sodice Govora, exploatarea minieră Berbeşti, Salina Ocnele
Mari, Cariera de Calcar Bistriţa. Compania deţine şi Fabrica de conserve
Râureni, complexul Suinprod, firma Avicola Babeni şi fabrica de
nutreţuri Babeni.
4. Oltchim este cel mai mare producător
de pe piaţa internă de produse clorosodice, solvenţi cloruraţi şi unicul
producător de PVC, polioli-polieteri, oxo-alcooli, anhidridă ftalică şi
plastifianţi, produse de bază pentru alte industrii ale economiei
româneşti. Totodată, Oltchim este şi cel mai mare producător din Europa
Centrală şi de Est la produsele sale principale, respectiv PVC, sodă
caustică, polioli-polieteri şi DOP, cu pieţe de desfacere atât în
Uniunea Europeană, cât şi în ţări cu economii emergente precum Turcia
sau Rusia. Principalul produs al societății este policrorura de vinil
(PVC) (în present, aproximativ 37,5 % din producția totală), pentru care
a declarat în 2008 o cotă de piață la nivelul UE de 2,1 %. Oltchim îşi
comercializează produsele în peste 80 de ţări.
5. Oltchim se află în topul marilor
jucători din industria chimică. În Europa Centrală şi de Est este
numărul unu pe piaţă produselor clorosodice, piaţa poliolilor polieteri
şi piaţa propenoxidului, iar pe piaţa PVC, ocupă locul al doilea.
6. Și nu în ultimul rând, 4.000 de familii ar rămâne fără un venit, adică aproximativ 8.000 de persoane ar fi afectate
PCC a blocat un ajutor de stat pentru Oltchim
Dintr-un document al Comisiei Europene
rezultă că PCC a făcut tot ce a putut pentru a bloca un ajutor de stat
pentru Oltchim în valoare de 62 de milioane de euro. Astfel potrivit
documentului, statul român a dorit să revitalizeze compania prin
acordarea acestui ajutor dar PCC a introdus o plângere la CE "contestând
eligibilitatea întreprinderii pentru a beneficia de ajutor în temeiul
schemei de ajutor temporar aprobată de autoritățile române", după cum se
arată în document. De aici se mai poate citi "Comisia a exprimat
îndoieli în legătură cu îndeplinirea de către Oltchim a criteriilor de
eligibilitate stabilite de cadrul temporar pentru a putea beneficia de
un astfel de ajutor". Iar în cele din urmă ajutorul nu a mai fost
acordat.
Nachbar, partenerul PCC
Carlso Ventures International este
principalul acționar al Nachbar Services Limited. În data de 17 iunie
2011, PCC SE și Carlso Ventures International au semnat, în fața unui
notar public, un Memorandum, care a stabilit cadrul unei poziții comune
cu privire la Oltchim. În urma acestui acord de a acționa concentrat,
PCC SE și Carlson au ajuns să dețină împreună 31,3072% din capitalul
social al Oltchim SA.
Niki Florescu
Propunere sursă: Comandor TP
