marți, 13 august 2013

Băsescu vrea să ridice Europa contra Ungariei


Liderii maghiari mâncând pufuleţi de Bărăgan,
bucuroşi pentru că măcar pe hartă au mâncat
şi ceva Ardeal din frumoasa noastră Românie...

Băsescu vrea să ridice Europa contra Ungariei


În discursul ţinut la Universitatea de Vară a românilor de pretutindeni, care se desfăşoară la Izvoru Mureşului, preşedintele Traian Băsescu a atacat în termeni duri atitudinea politicienilor de la Budapesta faţă de statele care au minorităţi maghiare pe teritoriul lor. 
Băsescu a avertizat că răbdarea României a ajuns la sfârşit şi că anul acesta este ultimul în care politicienii maghiari se pot plimba relaxaţi prin Harghita şi Covasna. Preşedintele a răspuns astfel la declaraţiile belicoase ale unor politicieni unguri făcute la Tabăra Tineretului Maghiar de la Joseni şi Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad. 

„ANUL ACESTA AU DOVEDIT CĂ POT FI INDECENŢI“ 

„Unii cred că sunt praguri care pot fi depăşite, iar eu ca şef al statului român le spun că aici în Harghita niciun prag constituţional nu poate fi luat în discuţie şi nici depăşit. Poate să se perinde prin Harghita şi Covasna toată protipendada politică maghiară. Şi probabil este ultimul an când au  putut să o facă atât de relaxat. Sincer să fiu, ca şef al statului, am vrut să văd până unde se poate merge, iar anul acesta s-a ajuns la limita la care le spun că e prea mult şi nu se va mai repeta. Am crezut că funcţionează decenţa. Anul acesta au dovedit că pot fi indecenţi. În mod categoric, România îşi va asuma leadershipul punerii la punct a Budapestei“, a declarat şeful statului. 
 Traian Băsescu a mers chiar mai departe, acuzând Ungaria, nici mai mult, nici mai puţin, că destabilizează zona balcanică, prin încurajarea tendinţelor de autonomie ale comunităţilor maghiare din statele vecine. 

NU A SCĂPAT NICI TŐKES
„Ungaria a devenit în momentul de faţă un focar de instabilitate din punctul de vedere al tratamentului minorităţilor în regiune, nu în România. În România nu se va întâmpla nimic, dar în regiune politica Budapestei a început să creeze dificultăţi statelor care au minorităţi maghiare pe teritoriul lor. România îşi va asuma rolul punerii la punct a Budapestei!”, a mai spus Băsescu. 
Nici europarlamentarul Laszlo Tökes nu a scăpat de avertismentele preşedintelui. Prezent la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, fostul episcop reformat ceruse premierului maghiar Viktor Orban ca Transilvaniei să-i fie oferit protectorat maghiar. 
 Traian Băsescu a afirmat că Laszlo Tökes „nu îşi merită calitatea de cetăţean român“, lăsând să se înţeleagă că împotriva acestuia s-ar putea lua anumite măsuri. „Va trebui să analizăm dacă un cetăţean român poate avea un astfel de comportament“, a precizat Băsescu.
 Preşedintele Traian Băsescu a vorbit şi despre proiectul de reorganizare administrativă a României, subliniind că niciodată nu va mai exista o regiune autonomă maghiară, precum cea înfiinţată în mod artificial în perioada stalinistă. 

REORGANIZAREA, NU PE CRITERII ETNICE
Şeful statului a declarat că reorganizarea administrativă a României nu va ţine cont de criteriile etnice. 
 „Vă garantez că reorganizarea administrativă a României nu se va face pe criterii etnice. Cei care cred că este posibil aşa ceva ne confundă cu staliniştii. Numai Stalin a organizat Regiunea Autonomă Maghiară. Aşa ceva nu va mai fi în România. În primul rând că România este stat autonom şi nimeni nu poate fi mai autonom ca altcineva între frontierele României“, a declarat Traian Băsescu.

Populiştii lui Băsescu din parlament,
ei înşişi de maghiarişti, au alte afaceri
şi iubiri cu liderii maghiari.   
Preşedintele şi-a exprimat speranţa că Parlamentul va finaliza acest proiect. „Vreau să cred că Parlamentul nu se va împiedica până la urmă în proiectul de reorganizare administrativă de exigenţe care nu au nimic în comun cu definiţia pe care o are statul român de stat unitar şi că acest proiect va merge înainte, fiind necesar României“, a mai spus Băsescu.
 Ungaria a devenit în momentul de faţă un focar de instabilitate.

Cinci zile de dezbateri la Izvoru Mureşului

Liderii comunităţilor româneşti din vecinătate şi din Balcani se reunesc, în aceste zile, la Izvoru Mureşului. Dezbaterile se desfăşoară în perioada 12-16 august. Sub genericul “România europeană şi românii de la frontiera Uniunii Europene şi NATO”, cea de-a XI-a ediţie a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului propune teme importante de dezbatere, precum: comunităţile româneşti din vecinătate între deznaţionalizare şi integrare europeană, drepturile minoritarilor din România vs. drepturile minorităţilor româneşti din jurul graniţelor etc. Printre participanţii la această ediţie se numără Bojan Aleksandrovic, parohul bisericii româneşti de la Malainica (Valea Timocului), Zaviza Jurj, preşedintele Asociaţiei culturale “Ariadnae Filum” (Valea Timocului), Stevan Mihailov, liderul Comunităţii Românilor din Serbia (Voivodina), Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români “AVE” din Vidin (Bulgaria) şi Aurica Bojescu, secretar executiv al Comunităţii Româneşti din Ucraina.


Românii de lângă noi, în pericol de asimilare

Liderii comunităţilor româneşti din afara graniţelor prezenţi la lucrările Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului au acuzat politicile de asimilare forţată dusă de state precum Serbia, Bulgaria sau Ucraina. Totodată, românii din afara graniţelor au cerut un sprijin mai consistent din partea statului român pentru păstrarea identităţii naţionale. 
În replică, preşedintele Traian Băsescu a afirmat că românii trebuie să dea dovadă de solidaritate şi să nu se mai certe între ei. 

SPRIJIN DIN PARTEA ROMÂNIEI
Bojan Aleksandrovic, preotul vicar al Timocului, a atras atenţia că situaţia comunităţii româneşti din Valea Timocului este critică. 
 „Nici astăzi nu avem şcoli în limba română, nici astăzi nu avem voie să ne rugăm la Dumnezeu în limba română. Fără ajutorul ţării-mamă, vom dispărea în scurt timp. Statul sârb ne-a împărţit în români şi vlahi, ca să ne rupă legăturile cu ţara-mamă şi să ne asimileze mai uşor. Datoria noastră este să arătăm că vlah şi român este egal“, a declarat preotul. La rândul său, Stevan Mihailov, liderul Comunităţii Românilor din Serbia (Banatul Sârbesc), a avertizat că, fără sprijinul României, nu vor mai putea rezista politicii de asimilare.  
 „De foarte mulţi ani ne întâlnim, discutăm, dar acţiunile lipsesc cu desăvârşire. În trei ani de zile nu am avut niciun sprijin financiar, iar Comunitatea Românilor din Serbia trăieşte doar din bugetul familiilor noastre. Avem promisiuni care nu se realizează, aşteptăm un ajutor concret din partea României. Dacă nu se va realiza, vom fi nevoiţi să ne dăm demisia în bloc“, a spus Stevan Mihailov. 
 Alţi lideri ai comunităţilor româneşti au susţinut că minorităţile au beneficiat de mai multe drepturi în regimul comunist decât în prezent. 

REGIMUL COMUNIST, MAI PERMISIV CU MINORITĂŢILE
Poetul bucovinean Vasile Tărâţeanu a atras atenţia că românii ucraineni au drepturi doar pe hârtie. În acest timp, numărul şcolilor româneşti scade de la o zi la alta, crescând astfel gradul de asimilare a etnicilor români. 
„Situaţia comunităţii româneşti din Ucraina se degradează tot mai mult. Asta în pofida unei legislaţii extraordinare adoptate de Parlamentul Ucrainei. Deşi pe hârtie avem foarte multe drepturi, numărul de şcoli româneşti scade de la o zi la alta. Românii noştri sunt puşi tot mai des în situaţia de a-şi da copiii la şcoli ucrainene. Dacă în primii ani de putere sovietică aveam peste 120 de şcoli româneşti, acum, după 20 de ani de regim democratic, am rămas numai cu 70 de şcoli“, a declarat Tărâţeanu. 
 Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români „AVE“ din Vidin, Bulgaria, a reclamat şi el politica agresivă de asimilare, în ciuda faptului că Bulgaria este membră a Uniunii Europene.
„Noi, românii din Bulgaria, avem o singură problemă: să oprim procesul de asimilare. Dacă noi suntem cetăţeni loiali ai statului bulgar, dar statul nu ne tratează cu aceeaşi loialitate, prin faptul că doreşte exterminarea noastră spirituală şi culturală,  ne întoarcem către ţara-mamă şi o rugăm să intervină. Românii din Bulgaria au avut mai multe drepturi în timpul jugului turcesc decât acum. Am avut şcoală şi biserică în limba noastră, am avut chiar şi ziare în limba noastră“, a declarat Ivo Gheorghiev. ;
Tot iubirea veche era mai bună...

Reacţii la reacţia lui Băsescu

Afirmaţia prin care preşedinteleTraian Băsescu a taxat  dur extremismul oficialilor unguri nu a rămas fără ecou în rândul politicienilor români. 
 Fostul ministru de Externe, Mircea Geoană, este de părere că şeful statului a reacţionat dintr-un „interes electoral“ la afirmaţiile oficialilor unguri, subliniind că un punct de vedere ar fi trebuit exprimat exact în momentul care au început acţiunile destabilizatoare. 
 Aceeaşi părere este împărtăşită şi de fostul consilier prezidenţial al lui Traian Băsescu, Péter Eckstein-Kovacs. „Dreptul preşedintelui Traian Băsescu de a avea o opinie şi de a lua o poziţie nu îl contestă nimeni, dar felul în care a făcut-o mi s-a părut nediplomatic“, este de părere fostul consilier prezidenţial. 
 Liderul UDMR Kelemen Hunor este de părere că reacţia unor politicieni la declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu este exagerată, iar liderul Jobbik, Vona Gabor, a avut deja parte de prea multă atenţie. 
 „Faptul că şeful statului a răspuns provocării lansate de liderul Jobbik, proferând ameninţări la adresa Ungariei, este o modalitate de a pune paie pe foc“, a mai spus liderul UDMR. 

„ŞEFUL STATULUI, UN FACTOR DE ECHILIBRU“
Kelemen Hunor a  mai opinat că liderii altor partide se puteau angaja într-un conflict, însă şeful statului „trebuie să fie un factor de echilibru“. De altfel, Hunor a catalogat drept „prostii“ afirmaţiile făcute de Gàbor Vona şi a subliniat că formaţiunea sa nu are o relaţie instituţională cu Jobbik sau cu alte forţe extremiste.
 Preşedintele Comisiei de politică externă din Senat, Petru Filip, susţine că „pe fond“  poziţiile exprimate de Traian Băsescu sunt îndreptăţite, însă România trebuie să devină lider în regiune nu doar în chestiunea iredentismului maghiar, ci în dezvoltarea parteneriatului estic. 
 Ministrul PSD-ist al Apărării, Mircea Duşa, nu a dorit să comenteze în mod direct declaraţia şefului statului, dar şi-a exprimat bucuria că demnitatea naţională este în sfârşit apărată.  
Şi liderul PDL, Vasile Blaga, s-a abţinut în a exprima un punct de vedere privitor la declaraţiilor făcute de şeful statului. Indirect, Blaga a arătat că este în asentimentul şefului statului, precizând că PDL nu a agreat niciodată naţionalismul exagerat, indiferent de unde ar veni el. 

„REACŢIA POLITICIENILOR ROMÂNI, ISTERICĂ“
Într-o scrisoare deschisă adresată politicienilor români şi publicată pe contul său de Facebook, preşedintele formaţiunii Jobbik, Vona Jobbik,  susţine că afirmaţiile sale au fost interpretate greşit de presă, iar isteria creată în jurul subiectului nu se justifică. 
 Totodată, el îndeamnă la o dezbatere constructivă şi susţine că românii şi maghiarii, prin prisma faptului că se confruntă cu aceleaşi probleme, împărtăşesc acelaşi viitor. 
 „Dacă drepturile românilor ar fi încălcate, nu aţi reacţiona la fel? Şi atunci, de ce această reacţie isterică?“, se întreabă Vona Gàbor pe Facebook. (A contribuit Iulia Marin)

Sursa: Yahoo News după Adevărul
 

sâmbătă, 10 august 2013

Elena Toma - Cronica unor timpuri nemernice



CRONICA UNOR TIMPURI NEMERNICE


Nemernice sunt timpurile de astăzi când românii se denigrează unii pe alţii pentru a ajunge la râvnita masă cu plăcinte. Românul este capabil de a-şi tăia craca de sub picioare, numai pentru a-şi satisface nevoia ticăloasă de a-şi bârfi conaţionalul? Nu, românul se simte un damnat sub soare, mai prejos de alte rase şi popoare. El voieşte cu disperare a se piti sub scutul protector al străinului, de aceea arată cu degetul către alt român de care nu încape: „Eu sunt bun şi drăguţ, el e răzvrătit şi rău”.
Oricum nu contează că străinul se nedumereşte dacă slugarnicul e român sau antiromân. În lipsa unor conducători bravi şi vrednici românii se simt neprotejaţi şi fără nume, reacţionează cu nemernicie, după exemplul conducătorilor fără har. Poporul român a supravieţuit ca insulă latină în estul Europei pentru că au avut conducători de seamă. Drumul martirilor a fost singular în istorie, deoarece domnitorii se jertfeau pentru supravieţuirea neamului. Acum supravieţuiesc conducătorii şi românii care arată cu degetul către alţi români.
Cândva necazurile românilor erau ascultate de către domnitori. În „O samă de cuvinte”, cronica lui Ion Neculce, aflăm că moldoveanul s-a lăudat către muntean: „Frate, domnitorul va asculta plângerile şi urmaşilor urmaşilor mei”. Cu alte cuvinte straşnicul domnitor Ștefan ar fi tăiat capul unui copil de casă ca să-l facă ceasul său deşteptător când vor plânge urmaşii. Munteanul  s-a lăudat şi el: „Bre, meşterul zidar Manole a zidit-o pe nevasta lui de vie în zidurile mânăstirii lui vodă-Negru. Copiii mei se vor duce la maica Ana şi vor plânge, Negru vodă se va trezi şi-i va decăpăţâna pe nemernici”.
Aşadar, românii din acele timpuri aveau credinţa că domnitorul îi ascultă şi-i protejează. Apoi au venit timpurile când plânsul a fost interzis. În timpurile ceauşiste românul deprinsese obiceiul de a se veseli în ascuns: „Măi Bulă, Ceauşescu ne face publicitate pozându-se cu şefii de state ale lumii, noi hai să ne întregim raţia alimentară sub ochii vigilenţi ai securităţii”. Pe atunci românii făceau troc de produse, fiecare schimba cu vecinul ce putuse scoate pe poarta uzinei unde lucra.
Apoi ruşii au făcut perestroika, după ce-au jefuit celelalte popoare din lagărul socialist s-au retras în vizuină precum moş Martin ce acumulase rezerve de grăsime pentru „iernat”. Românii în lipsa unor conducători de seamă s-au nemernicit. În anii perestroikăi lui Iliescu şi a altor nechemaţi poporul român a tăcut pentru că nu a priceput nimic. Toate cele ce le lucrase şi le zidise erau vândute pe nimic sau aruncate la gunoi. Cei ce le cumpăraseră pe nimic i-au judecat pe români zicându-le hoţi, adică, cum îndrăznea românul să-şi ia o pâine din munca lui?
Propagandiştii noilor timpuri le-au poruncit românilor să plângă în ascuns : „În stradă să nu ieşiţi, căci gardienii noştri sunt cu ochii pe voi”. 
Iată timpuri cu adevărat nemernice, când românul a ajuns să se gudure pe lângă vreun stăpân. Timpuri când românul nu încape de român, nici acasă, nici prin ţări străine.
.

Elena Toma, 09.08.2013.   

miercuri, 7 august 2013

ȚIGANIADA ROMÂNILOR (mai multe puncte de vedere)



ȚIGANIADA ROMÂNILOR (mai multe puncte de vedere)



Posibil că Soros prin intermediul fundaţiilor sale face publicitate negativă României folosindu-se de prilejurile oferite pe tavă de politica românească. Aşadar sămânţa răului originar provine de la politica fălcilor lacome şi cefelor groase. Românii sunt forţaţi de sărăcie să cerşească din poartă în poartă, în timp ce fălcile străine aliate cu cele autohtone plănuiesc să lase ţara fără podoaba sa naturală, aurul îngropat în tainiţele munţilor apuseni. Preţul afacerii catastrofale îl vor plăti românii, ce vor deveni ţigani permanenţi odată ce le va fi distrusă casa odihnei.
Ţiganilor autentici li se mai spunea în popor: rudari, căldărari, zlătari, circari, lăutari, argintari, după numele meşteşugului pe care îl practicau. Ţiganii originari din Asia sunt meşteşugari şi se înrudesc cu băştinaşii din India, Bangladesh, Sri Lanka, e.t.c. Ţiganii asiatici s-au refugiat în ţările europene după invazia popoarelor migratoare. În ţările româneşti medievale boierii i-au adoptat pe ţiganii asiatici ca meşteşugari pe lângă conace. Ţiganul asiatic e tradiţionalist, îşi perpetuează cu orgoliu obiceiurile etnice. Românul cândva îşi purta cu mândrie numele latin, a ajuns ţiganizat de vremurile triste. Românul ţiganizat i s-a mai spus încă din perioada interbelică rom, adică obârşia sa ar fi de la Roma: „ unde toate drumurile duc”.
Breasla ţiganilor „hoţii de peste tot” au cerut politicienilor postdecembrişti drept despăgubire morală pentru rudele exterminate de nazişti să fie botezaţi cu numele de romi. Scopul, pentru a fi bine toleraţi în ţările europene unde urmau să-şi practice „cu iuţeală de mână” meşteşugul. Aşa a rămas românul calic de numele său originar, în schimb a fost rebotezat ţigan, adică neinstruit în afaceri politice.
În popor se obişnuia să li zică românilor calici, ţigani, adică români nu prea gospodari. Astăzi li se spune ţigani şi românilor înstrăinaţi, neintegraţi în comunitatea fălcoasă rămasă acasă. Românul cu muşchi puternici şi gură mare face politică şi trăieşte „gospodar la mama acasă”. Cel ce face politică îl ciomăgeşte pe cel apolitic zicându-i: „Pleacă măi ţigane la muncă, cu ce să te mai hrănească şi pe tine maica politică”.
Fălcoşii au înveşmântat politica românească în văluri negre de mister. Degeaba sughiţă calicul zicând:„Unde eşti maică grijulie pentru toţi?”. Maica politică este pudică, îşi ascunde ceafa groasă în palatele fălcoşilor lătrători.
Primăriile rurale sunt astăzi cu două niveluri iar cele orăşeneşti palate boiereşti, în ele taie frunze la câini pentru 400-1000 euro gospodarii lătrători, adică amicii de vază ai primarilor. Românii calici, fără muşchi şi fălci, asudă şi suspină spălând rufele murdare ale apusului. Calicul adună experienţă şi virtuţi căci apusul îl taxează şi de banii pentru moarte.
Aşadar ţiganiada românilor nu mai este un subiect lingvistic sau o temă dezvoltată de xenofobia ungară, ci o modalitate de supravieţuire a românilor marginalizaţi de politica românească.

 7.08.2013 - Elena Toma

miercuri, 31 iulie 2013

Un gornist întîrziat, inutil şi fariseu: „LIS“



Un gornist întîrziat, inutil şi fariseu: „LIS“

Nu, nu e vorba de Lis, ex-primarul ţigan Viorel Lis, care a declarat, cu seninătate, că nici nu se ştie care dintre funcţionarii Primăriei Generale a Capitalei a semnat cu firma franceză Veola contractul păgubos de privatizare a regiei APA NOVA, ci e vorba de sigla cu care este alintat de confraţii scriitori-prieteni în articolele laudative Liviu Ioan Stoiciu: LIS. Acesta a publicat în Cotidianul din 23 iulie 2013 articolul „Apel către intelectualii români: Treziţi-vă, România e făcută praf...“, care a fost republicat, prompt, în 25 iulie 2013, de Ion Coja pe site-ul său, cu titlul ironic „De ce tac înţelepţii carpatho-danubiano-pontici“, ca dovadă că prof. Coja i-a apreciat materialul şi a crezut că e cazul să-l aducă on line la îndemîna (sau, cum să zic mai adecvat, la îndeochiul) cît mai multor cititori. D-l Coja s-a pripit. Nu era cazul să ocupe spaţiul virtual cu făcătura lui „LIS“.
Acest Liviu Ioan Stoiciu este, sub specie literară, un scriitor-poet de mîna a doua, premiat prin nu se ştie ce concurs de împrejurări. Sub specie politică e o lichea ratată. După retrovoluţia din decembrie 1989 a ajuns, printr-un alt concurs de împrejurări, prefect sau preşedinte de consiliu judeţean la un judeţ din Moldova, Bacău sau Buzău, din partea F.S.N. Or, se ştie deja, F.S.N., devenit P.D.S.R., năpîrlit în actualul P.S.D. este principalul vinovat de cursul distructiv pe care a fost orientată România. Aşadar, Liviu Ioan Stoiciu poartă vina generică – fiindcă a susţinut F.S.N./P.D.S.R./P.S.D.ul – pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns ţara.
Cît a fost în F.S.N.-P.D.S.R., a dus o campanie acerbă contra lui Corneliu Vadim Tudor, pentru atitudinea naţionalistă a acestuia, atitudine care incumba şi acuzarea P.D.S.R.-ului de greşelile făcute (chiar incluzînd „patrulaterul roşu“ din care a făcut parte, cîteva luni, P.R.M.). După o vreme, Liviu Ioan Stoiciu a început să-i cînte în strună lui Corneliu Vadim Tudor – între timp fiind dat afară din F.S.N.-P.D.S.R. sau o fi plecat Liviu Ioan Stoiciu din motiv de „nepotrivire de caracter ideologic“. Surprins de volta de 180 de grade a intransigentului ex-F.S.N.-ist Liviu Ioan Stoiciu, am făcut un articol în care, pe două coloane, am pus invectivele anterioare alături de laudele actuale şi cam ditirambice şi i l-am trimis lui Corneliu Vadim Tudor, propunîndu-i să nu-i mai publice laudele lui Liviu Ioan Stoiciu, fiindcă îl compromite această linguşire neruşinată (şi inexplicabilă pentru mine; am presupus că vrea să fie primit de Vadim în P.R.M., evident, pe un post politic important, dar nu s-a întîmplat minunea).
Vadim Tudor nu mi-a publicat materialul – deşi îmi tipărea alte articole – fiindcă, între timp, îşi făcuse teoria greşită din punct de vedere politic şi sociologic că e bine să îl laude unii dintre cei care l-au înjurat anterior, fiindcă această năpîrlire ar atesta că ăia s-ar fi dumirit şi că el ar fi avut dreptate. Ceea ce era fals cel puţin sub aspect logic şi relaţional. Ulterior, avea să o păţească cu unii ca Codrin Ştefănescu şi alţi cioflingari. Chiar dacă Vadim Tudor a comis multe greşeli politice şi, mai ales, de conducere a partidului, oricum, trebuie să recunoaştem că, cel puţin prin publicistica sa şi a colaboratorilor săi de la cele două reviste, „România Mare“ şi „Politica“ (iar, acum, „Tricolorul“), îndeosebi în ceea ce priveşte pericolul permanent şi în continuă creştere al revizionismului hungarist – denunţat încă de Nicolae Iorga, iar, în revistele P.R.M., de un Gheorghe Dumitraşcu, Petre Ţurlea, Raul Şorban, Manole Neagoe, Vasile Zărnescu, Gheorghe Funar ş.a., precum şi al invaziei şi al rapacităţii jidăneşti, denunţate de un Radu Theodoru, Ion Coja, Vasile Zărnescu, Cornel Dan Niculae, Vlad Hogea (pînă la despărţirea de ei!), sau Gheorghe Buzatu (care era pro sau antijidani în mod intermitent, în funcţie de „barometrul“ pro sau antijidani al lui Vadim Tudor!), Corneliu Vadim Tudor a fost un far călăuzitor în lupta contra hungarismului, via U.D.M.R.! NU puteai publica în nici o altă revistă materiale contra hungarismului revanşard şi antiromânesc decît în cele ale lui C. V. Tudor! Abia în cazurile cînd agresiunea hungaristă „sărea calul“ – cum a fost zilele trecute cu protectoratul cerut de ticălosul Laszlo Tokes –, mai catadicsea altă publicaţie să tipărească vreun articolaş sau vreun post TV să vorbească despre poziţia „controversată“ a liderilor Ungariei sau ai U.D.M.R.
Excepţie a făcut, totuşi, Formula AS, cu unele materiale antihungariste, cum erau cele ale lui Ioan Longin Popescu sau, recent, ale avocatului Ioan Pop-Sabău (vezi http://www.formula-as.ro/2013/1069/spectator-38/prof-dr-ioan-sabau-pop-statul-roman-a-restituit-paduri-terenuri-agricole-si-cladiri-in-valoare-de-aproximativ-60-de-miliarde-de-euro-16406).
În ceea ce mă priveşte, eu am încercat – fără succes – să tipăresc unele materiale contra revizionismului hungarist apelînd şi la alte publicaţii. Astfel, am apelat la Ion Cristoiu, pe cînd era director la Cotidianul; la Adrian Riza, care era director la Timpul – 7 zile; la ziarul Dimineaţa, condus de Al. Piru; la Mircea Micu, pe cînd era secretar de redacţie la ziarul Românul (acesta, abia cînd a ajuns la Cronica Română mi-a publicat un material, dar numai în urma diligenţelor făcute de către Ioan Curtean de Hondol, consulul statului Belize). Excepţie a făcut un alt mare român, d-l Ion Marin, directorul ziarului Ultima Oră, care mi-a publicat unele studii, semnate cu pseudonim, dar fără să mă întrebe ce şi cum – motiv pentru care îi exprim, şi pe această cale, deplina mea gratitudine!
Dar, subliniez, poziţia net antiromânească a acestor lideri horthyşti nu era şi nu este condamnată ferm, ca în articolele publicate în revistele P.R.M. şi în ziarul Ultima Oră, ci, invariabil, este folosit adjectivul oportunist, inexact şi ambiguu „controversat“, deşi ideile, atitudinile şi acţiunile acestora nu au caracter „controversat“, ci au un clar caracter penal. Indivizii respectivi – precum liderii Ungariei veniţi în România şi proferînd cu impertinenţă idei antiromâneşti, ca Laszlo Kover, Zoltan Balczo, Semjen Zsold, Laszlo Toroczkai, Gabor Vona, Viktor Orban, Zsolt Nemeth, Eva Maria Barki, sau ca liderii U.D.M.R.-işti (Toro Tibor, Laszlo Tokes, Elod Nemes, Izsak Balazs) sau filomaghiari – adică trădători de neam ca Constantin Colojoară, Ştefan Both ş.a., citaţi chiar de Liviu Ioan Stoiciu în articolul său – trebuiau băgaţi prompt la puşcărie sau, mai bine, trebuia angajat un cecen sau un membru al Al Qaeda să îi lichideze din greşeală, tot aşa cum o echipă de asasini ai MOSSAD-ului a ucis un chelner arab într-un restaurant din Norvegia, fiindcă l-a confundat cu unul dintre membrii organizaţiei care i-a împuşcat pe componenţii echipei olimpice a Israelului la Berlin. Guvernul român a arătat fermitate contra revanşismului hungarist cînd a declarat-o persona non grata pe fascista Eva Maria Barky – dar nu definitiv, ci doar de două ori! După ce i-a expirat şi a doua interdicţie, a revenit în România cu acelaşi scop: propaganda secesionistă inclusiv cu prilejul unui „referendum“ făcut, în martie 2007, de revizioniştii hungarişti pe tema autonomiei teritoriale în Transilvania. Deşi respectivul „referendum“ fusese declarat ilegal de către premierul Călin Popescu-Tăriceanu şi de preşedintele Traian Băsescu, întrucît aduce atingere integrităţii teritoriale a României, ministrul de Interne Vasile Blaga a considerat că nu este nociv! Aşa s-a ajuns la situaţia dezastruoasă în care se află România azi! Din cauza unor asemenea conducători!
Iar acum, în 23 iulie 2013, iată, unul dintre ex-membrii echipei de F.S.N-işti care au dus România spre dezastru – inclusiv prin nenumăratele concesii inadmisibile făcute revanşarzilor hungarişti –, numitul Liviu Ioan Stoiciu, se vaită clamoros că „România e făcută praf“ şi sună goarna de mobilizare a intelectualilor la lupta îndeosebi contra moghiorilor secesionişti!
Păi am dat mai sus o listă a intelectualilor care, deja, erau treji şi dădeau alarma contra acestor pericole, în timp ce Liviu Ioan Stoiciu era prefect (sau preşedinte de consiliu) sau, mai tîrziu scria poezele pentru care era plătit de Uniunea Scriitorilor sau premiat de Academia Română. Apropo, a scris poetaşul nostru vreo poezie patriotică în volumele sale, o poezie militantă social, vreo poezie contra hungarismului, tot aşa cum escrocul sentimental, românul maghiarizat Alexandru Petöfi a scris contra românilor?! Vax, nu are nici una! Acum i se potriveşte proverbul „După război mulţi viteji se arată!“ A-l lăuda acum pentru ceea ce spune este ca şi cum l-ai lăuda pe Petre Roman pentru acuzele acide la adresa celor care au demolat ţara, spuse la Antena 3 – el fiind înscris în mod obscur, la „LIBERALI“ –, deşi el este printre principalii vinovaţi de distrugerea României, prin lansarea ideii că industria ţării „este un morman de fiare vechi!“, prin hotărîrile guvernamentale pe care le-a luat şi prin protejarea spionului şi escrocului Marc Rich (vezi http://ro.altermedia.info/politica/insecuritatea-securitatii-nationale-5_17799.html).
Vai, Liviu Ioan Stoiciu a făcut gaură-n apă constatînd: „Este de necrezut că liderii maghiari pot fi atât de ticăloşi“ – uitînd că, anterior, pe 1 iulie şi pe 9 iulie 1999, apoi prin august 2003 mai vituperase, tot în Cotidianul, contra lor – şi punîndu-şi nişte întrebări pe cît de retorice, pe atît de imbecile venind din partea lui, acum, dar care sunt puse de 23 de ani de către intelectualii enumeraţi mai sus şi, acum, de către alţii ca Dan Tănasă, ca Ioan Romeo Roşiianu, căruia în urmă cu cîteva zile nişte trădători de ţară i-au şters revistele on line publicate pe site-ul său, Necenzurat! Iar Parchetul General şi celelalte instituţii autorizate ale statului nu iau nici o măsură contra acestei agresiuni antiromâneşti contra revistelor ziaristului Ioan Romeo Roşiianu. La fel, academicianul Dinu Giurescu, ex-ministrul Ilie Şerbănescu ş.a., alertează, de cîţiva ani, asupra pericolului revizionist maghiar, dar autorităţile române nu iau nici o măsură de contracarare. „De ce?!“, se întreabă mirat, ipocrit şi inutil poetul-scriitor-de-mîna-a-doua Liviu Ioan Stoiciu. Simplu, fiindcă aceste instituţii se originează în F.S.N.-ul din care a făcut parte şi Liviu Ioan Stoiciu. Oare scriitorul-premiat „LIS“ nu a auzit niciodată de un nemernic numit Dordai Lorand, scriitor (?!) din Dej, prefect de Someş sub comunişti, care, în vremea dictaturii lui Horthy şi la adăpostul pseudonimului Ducso Csaba, execrase broşura Nem, kegyelem! „Fără milă“?! Aici scrisese aceste fraze, citate, cu revoltă şi oroare, de către mulţi publicişti români: „Naţia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaşte decît victoria. În noi, ungurii, fierbe sîngele lui Attila, al lui Arpad şi al lui Gingis-Han... Eu nu aştept să vină răzbunarea, nu aştept! Voi ucide pe fiecare român care-mi va apărea în cale şi atunci nu va mai fi în Ardeal decît o singură naţionalitate, cea maghiară, naţia mea, sîngele meu! Îi voi stîrpi pe toţi valahii, îi voi trece prin tăişul sabiei pînă la ultimul! Fără milă! Noaptea, am să aprind satele româneşti. Voi spinteca locuitorii cu pumnalul meu. Am să le otrăvesc fîntînile. Am să le gîtuiesc pruncii. Voi fi fără milă! Nu voi avea milă de copii sau de muierile însărcinate. Îi voi ucide pe toţi! Răzbunare! Fără milă! Cruntă răzbunare!“ „Dordai figurează în dicţionarul scriitorilor maghiari din România publicat sub Ceauşescu! Iar după 1989, UDMR-ul a cerut să-i fie pusă o placă comemorativă pe casa din Dej!“ (cf. http://www.itc-cluj.ro/capatana/lasitate.html).
Dar, dacă e să tragem alarma, atunci citiţi şi articolele indicate prin link-uri mai jos, dintre care unele au fost publicate în primă ediţie în urmă cu circa 12-13-15 ani şi în care se anticipau consecinţele periculoase provocate prin ignorarea şi încurajarea prin inacţiunea guvernamentală – numită de către Ion Iliescu „reconcilierea româno-maghiară“, deşi nu ne-am conciliat niciodată cu moghiorii! –, care a înlesnit crearea de concesii inadmisibile de către un stat care are guvernanţi patrioţi. Dar România postdecembristă a avut (cu mici excepţii) numai guvernanţi trădători. Iată de ce trebuie reintrodusă pedeapsa cu moartea! Votaţi revizuirea Constituţiei numai dacă se reintroduce pedeapsa cu moartea, dacă se elimină articolul care dă dreptul străinilor şi „moştenitorilor“ grofilor să cumpere pămînt, articolul care înfiinţează Curtea Constituţională – pentru a o desfiinţa –, articolul care prevede promulgarea tacită a legilor, articolul care stipulează că procurorii sunt magistraţi – deşi nu sunt şi, deci, trebuie scoşi din categoria magistraţilor –, articolul care prevede alegerea în Parlament a reprezentanţilor minorităţilor, precum şi multe alte articole, la care mă voi referi într-un text separat. La puşcărie cu trădătorii de neam, de limbă, de religie, de ţară!
Şi, apoi, despre care „intelectuali“ vorbeşte „L.I.S.“?! Despre colegii lui Liviu Ioan Stoiciu, ca nătîngul Nicolae Manolescu sau ca şeful lui Stoiciu de la filiala Bucureşti a U.S.R., scriitorul-derbedeu Mihai Gârbea, care i-a propus „muie“ unei colege-scriitoare (cf. http://roncea.ro/2010/03/26/scandal-monstru-la-uniunea-scriitorilor-o-scriitoare-amenintata-de-presedintele-asr-bucuresti-horia-garbea-cu-muia-excluderea-si-moartea-document/), doar pentru că întrebase ce-i cu informaţia conform căreia Gabriela Adameşteanu fusese informatoare a U.M. 0544 (fosta D.I.E., acum S.I.E.)?! Pentru cei care au carenţe intelectuale, a-i cere „muie“ unei femei înseamnă, în limbajul populăros al d-lui preşedinte Traian Băsescu, „să i-o sugă“, tot aşa cum preşedintele Băsescu se declarase hotărît să i-o sugă „Marelui Licurici“. Că aşa e-ntre scriitorii moderni din gaşca porno a clicii de la conducerea U.S.R. (cf. http://roncea.ro/2012/05/14/porno-icr-cartarescu-si-patapievici-au-infestat-europa-cu-literatura-pornografica-platita-din-pensiile-si-alocatiile-taiate-de-la-gura-batranilor-mamelor-si-copiilor/). De altfel, Mircea Cărtărescu, colegu’ de „generaţie optzecistă“ al lui „LIS“ şi unul dintre intelectualii lui Traian Băsescu, pe care l-a cadorisit cu multe decoraţii, chiar scrie într-una din făcăturile sale scatofage, Orbitor, la care citea Traian Băsescu de vreo cinci ani şi care a fost tradusă de către I.C.R., pe bani publici, în aproape toate limbile pământului, astfel: „Ce, vă-nchipuiţi că un englez poate să strige pe stradă «Îmi bag p*la-n regina Angliei»? Sau un american «Mă f*t în ea de Casa Albă»? […] Cică o armată de spermatozoizi ţâşnesc dintr-o p*lă şi merg, voioşi şi viteji, printr-un tunel lung şi întunecos. Abia aşteptau s-ajungă în p**da gagicii, să-şi facă treaba acolo…“ (vezi mircea cărtărescu, ORBITOR. Aripa dreaptă. Ediţie definitivă. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 239 şi, respectiv, 240; vezi şi Ion Spânu, «Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, scrie în Orbitor: „Îmi bag p... în regina Angliei“», în Cotidianul, 23 aprilie 2012, pe http://www.cotidianul.ro/imi-bag-p-in-regina-angliei-180291/). De altfel, mizeria „literară“ ORBITOR este plină de fraze despre felaţie, sodomie, descrieri scatofage etc. Ca atare, cînd citeşti o ştire ca aceasta: „Mircea Cărtărescu, printre favoriţii la Premiul Nobel pentru Literatură“, îţi vine, vorba unui scriitor german, „să pui mîna pe pistol!“ Pentru că de la „Estetica urîtului“ – de la „Flori de mucigai“, de Tudor Arghezi, sau Hoitul, de Charles Baudelaire – pînă la maculatura scatofagă a lui mircea cărtărescu (asta-i grafia originală de la Editura Humanitas) este o distanţă ca de la Cer la Pămînt. Asta-i „elita“ postdecembristă a literaturii „moderne“ girate de (c)academicianul-ambasador Nicolae Manolescu.
Sau „LIS“ vorbeşte despre o intelectuală ca Riri Sylvia Manor, care i-a reproşat că nu are şi el, Liviu Ioan Stoiciu, „amintiri de la Auschwitz“ (cf. http://www.observatorcultural.ro/PRIMIM-LA-REDACTIE.-Scrisoare-deschisa-domnului-Liviu-Ioan-Stoiciu*articleID_14039-articles_details.html)?! Atunci „LIS“ nu a avut curajul să-i dea individei nici o replică, lăsînd opinia publică să creadă că această ipocrită ar avea dreptate în faptul că poleieşte cu aur de trompetă minciunile despre Auschwitz şi, implicit, despre holocau$t! Pentru că veni vorba: citiţi „Marea minciuna a sionismului“, pe http://relhit.wordpress.com/2011/05/30/.
Desigur, nu-i pot contesta lui Liviu Ioan Stoiciu curajul de a fi denunţat malversaţiunile lui Nicolae Manolescu, motiv pentru care s-a ales şi cu un dosar de calomnie (vezi http://www.mediafax.ro/cultura-media/uniunea-scriitorilor-l-a-dat-in-judecata-pe-liviu-ioan-stoiciu-pentru-calomnie-3150711) – în care nu se ştie ce sentinţă s-a dat. Desigur, cînd L. I. Stoiciu spunea, în 2008, „eu nu fac decât să critic abuzuri în funcţii, să spun lucrurilor pe nume şi să fac observaţii intransigente pe seama lor“, se situează în postura celui care avertizează că „România este făcută praf…“. Acum, curajul i s-a mărit şi, iată, se dă, cum a mai făcut-o în iulie 1999, la neorevizioniştii hungarişti. E încurajator ca, măcar la interval de 13-14 ani, Stoiciu să sară la beregata maghiarizaţilor şi a hungariştilor.
Aştept de la L. I. Stoiciu, acum, prompt, în Cotidianul de mîine, o „observaţie intransigentă pe seama“ obrăzniciei curvarului, spionului şi hoţului Laszlo Tokes (pentru bibliografia la adjectivele enumerate, vezi http://ro.altermedia.info/minoritati/eliminarea-din-constitutie-a-sintagmei-minoritati-nationale_24886.html), care a cerut de la „Ungaria protectorat pentru moghiorii din Transilvania“! Deşi, cum se ştie şi cum am repetat în 4 iulie 2013, în emisiunea d-lui Dragoş Dumitriu, de la postul 6TV, Transilvania nu a aparţinut niciodată Ungariei! Sau poate mai mult decît o observaţie intransigentă, poate să facă o chemare în judecată penală pentru atentat la siguranţa naţională. Pentru că Cătălin Ivan, vorbetele P.S.D.-ului, afirmă că „Laszlo Tokes are o gîndire primitivă“ (cf. http://www.cotidianul.ro/catalin-ivan-despre-laszlo-tokes-are-o-gandire-primitiva-219070/). NU, d-le europarlamentar P.S.D.-ist, faci o mare greşeală minimalizînd demersul nemernicului Laszlo Tokes: nu are o gîndire primitivă, ci, una racordată la foarte „modernul“ şi perniciosul neorevizionism maghiar, ca şi avocata Eva Maria Barki, care, şi ea, invoca, în 2007, exemplul Tirolului de Sud. De aceea, el nu trebuie ironizat cu faptul că „s-a făcut de rîs în Parlamentul Europei“, ci trebuie băgat prompt la puşcărie sau expulzat din ţară. Cu asemenea „argumente“ tolerante au „coabitat“, mereu, toate partidele guvernamentale postdecembriste, care s-au sprijinit de cîrja politică numită U.D.M.R. (care este tratată ca partid, deşi nu este partid!), partide din cauza cărora „România a fost făcută praf“ – cum constată, alarmat, mirat şi tardiv, şi un scriitor neeuroparlamentar ca Liviu Ioan Stoiciu!
Mai aştept ca L. I. Stoiciu să-i citească şi cărţile lui Cornel Dan Niculae – pe care l-a invitat d-l Coja în emisiunea lui –, pentru a începe să le critice „abuzuri în funcţii“ (corect se spune „abuzuri de funcţie“) şi escrocheriile veritabile ale „evreilor sionişti“, acuzaţi de Cornel Dan Niculae; cărţile acestuia încă se mai găsesc la Librăria „Mihai Eminescu“, la subsol.
Aşadar, vă rog să citiţi, să difuzaţi în reţelele dvs. de socializare şi să propuneţi republicarea lor în revistele şi pe site-urile forumurilor la care aveţi acces:

Studii publicate în seriale:

5. „Războiul pentru Transilvania“

6. „Transilvania – pretextul destrămării României“

7. „Transilvania în plasa ocultei internaţionale“
Succes la lectură!
Prin aceste link-uri răspund şi întrebării băşcălioase din titlul pus de d-l Coja: iată că „înţelepţii carpatho-danubiano-pontici“ nu au tăcut şi au tot răspuns provocărilor hungariste. Într-un comentariu al său la comentariile mele de pe link-ul în care a republicat articolul lui „LIS“, d-l Coja mă trage de urechi:
„Ptr dl Zarnescu
Pentru ce scriem de atâta vreme sute de pagini? Nu pentru a-i lumina la minte pe fraţii noştri care gândesc şi acţionează greşit? Iar când un românaş de-al nostru se dumireşte şi vine alături de noi, în loc să-l primim cu bucurie, îl certăm că nu a fost la fel de deştept ca noi?“
La care i-am replicat astfel, dar încă nu mi-a postat textul, lăsîndu-l „în aşteptare“:
«Ptr dl Coja
Deştept se vede că a fost de vreme ce a luat atîtea premii. Problema este alta, pe care nu o vede nici „rabinul A.Z.“: că este oportunist. Aşa s-a „deşteptat“, acum cîţiva ani, şi în cazul lui Vadim: şi la ce i-a folosit?»
Într-adevăr, după ce a fost 20 de ani prim-vicepreşedinte al P.D.L. şi „a criticat intransigent“ (ca şi Liviu Ioan Stoiciu) şi constant liberalismul de pe poziţia „social-democratismului“, aşa s-a dumirit şi Sorin Frunzăverde şi, după ce s-a ofilit ca social-democrat, a traseiat „verde“ – adică a fost primul care a spălat putina din P.D.L. la P.N.L! –, ca să formeze „dreapta autentică împreună cu Crin Antonescu (vezi: „Scursurile din P.D.L. se preling în P.N.L.“, pe http://ro.altermedia.info/general/scursurile-din-pdl-se-preling-in-usl_23676.html). Tot aşa s-a dumirit, instant, şi Victor Ponta, chiar în seara încheierii alegerilor parlamentare, şi a propus U.D.M.R.-ului să participe la guvernare, deşi nu era cazul şi, după „leproşurile“ făcute îndeosebi de presă, s-a mulţumit să coabiteze măcar cu antiromânul Gheorghe Frunda (năpîrlit, după 1989, în György Frunda, pronunţat cu buzele ţuguiate „Frundo“), pe care şi l-a luat consilier; mă mir că nu l-a luat şi pe Attila Vereştoy, priceput în distrugerea pădurilor. Şi aşa, prin talentu’ politic al premierului Ponta, divergenţele ireconciliabile dintre Putere şi Opoziţe, din etapa premergătoare alegerilor, s-au transformat în „coabitare“ postelectorală – coabitare pe care eu am numit-o simbioza cleptocraţiei.
Aşadar, problema nu este că am avea lipsă de înţelepţi, ci una mult mai gravă: că, prin retrovoluţia din decembrie 1989, ne-a căzut pe cap o pletoră de guvernanţi şi de politicieni trădători! Nu avem lipsă de înţelepţi şi nici nu au fost şi nu sunt tăcuţi – dimpotrivă, nu sunt foarte vocali –, dar autorităţile obligate să ţină cont de opinia lor sunt conduse de trădători. Aceştia sunt vinovaţii, aceştia trebuie extirpaţi!
Fireşte, nu îl suspectez pe Liviu Ioan Stoiciu de perfidia şi fariseismul proprii premierului Victor Ponta. Ba chiar sunt dispus să îi acord beneficiul dumiririi – via Coja – şi să-l acceptăm „alături de noi“, cum se exprimă, încrezător, d-l prof. Ion Coja, deşi am serioase rezerve ştiinţifice că ar fi sincer: e prea întîrziată „dumirirea“ lui pentru a fi şi autentică.
Dar, cum s-a văzut, deja, „coabitarea“ marca Ponta a creat, acum, noi provocări periculoase societăţii româneşti, cum este încredinţarea către firma CHEVRON a contractului pentru forajele extragerii gazelor de şist, ultima provocare fiind legea privind forma accelerată a aplicării criminale a principiului restitutio in integrum – cică la presiunea Uniunii Europene, care, prin C.E.D.O., ar amenda România dacă nu cedează pretenţiilor celor care vor să li se retrocedeze proprietăţi la care nu au dreptul: un exemplu extrem de revoltător este Ordinul călugăresc Premonstratens, al Vaticanului, care pretinde Băile Felix şi 176 de hectare, fiindcă, chipurile, le-ar fi aparţinut în sec. al XIII-lea – deşi procesul în cauză a fost soluţionat în 1937! În urmă cu vreo 15 ani, călugării maghiari ai Ordinului Franciscan, tot al Vaticanului, pretindeau aceleaşi Băi Felix! Vedeţi de ce, aşa cum am mai propus în articolul „Biserica Ortodoxă Română şi Securitatea naţională“, Biserica Catolică trebuie scoasă în afara legii?! Fiindcă a rămas la fel de ticăloasă ca la început, atunci cînd, în anul 1054, a provocat schisma, după cum maghiarii au rămas la fel de ticăloşi ca atunci cînd, pe la anul 900, au invadat Cîmpia Panonică. La fel şi U.D.M.R., o organizaţie fascistă, şovină, revanşardă şi antiromânească, trebuie interzisă!
Acum, în aceste vremuri de mare pericol pentru Neamul Românesc, e vorba, cum spunea d-l Coja zilele trecute, să trecem „La Arme!“. Trecem, dar cine cumpără armele?! Pentru că de tras, încă putem trage cu ele!
            30 iulie 2013, Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu