In imagine:
Un reușit mixaj foto, una din multiplele manifestări mediatice ale demonstranților anti-guvern şi anti-Băsescu. După fostul ministru de externe Teodor Bakonski a urmat la sacrificat pe altarul monstrului Dracula, primul ministru Boc, exponentul unei demagogii și al unul populism deșănțat imposibil de identificat în toată lumea comunistă. Chiar și în fanatica societate comunistă din Coreea de Nord, nu poți găsi asemenea modele incredibile de imbecilism și lăudăroșenie.
Urmează ca poporul să ducă la împlinire ceea ce şi-a propus încă din 13 gerar: debarcarea paranoicului Băse Putinescu...
In faţa acestei crize naţionale, a ieşirii oamenilor în stradă din disperare, pentru că actualul guvern şi chiar preşedintele ţării i-a adus într-o stare pe care n-o mai pot suporta şi înţelege, asociaţia culturală „Renaşterea Neamului Românesc”vine cu următoarea declaraţie limpezitoare:
In piaţa Universităţii, loc simbolic al exprimării colective, şi în mijlocul celorlalte oraşe mari ale ţării, au ieşit la protest românii, adică etnia de bază a dacienilor. Nu sunt aici unguri, ţigani, armeni şi, mai ales, nu sunt admişi aici politicienii de azi. Este primul semn vizibil că Neamul nostru s-a trezit din amăgirea acelui decembrie 1989, şi că nimeni şi nimic nu-l mai poate opri din această ridicare demnă şi curajoasă. Strigătele şi formele de manifestare grafică şi în scris relevă starea de acum a stăpânului de veacuri pe acest pământ. Ele sugerează şi soluţiile pe care le vede fiecare pentru a ieşi din această fundătură. Întregul Neam arată că a înțeles cine l-a adus în acest prag al disperării:
POLITICIENII !
De 22 de ani aceşti oameni s-au jucat cu soarta noastră. Actul necinstit a schimbării între ei la conducere a unor activişti ai partidului comunist, pe care l-au numit pervers revoluţie, a dus la acest blocaj a vieţii sociale. De peste două decenii se tot iniţiază şi se tot redactează reforme, prin legi stufoase şi ambigui, dar nici una nu a mers până la marea reformă prin care să ne întoarcă la Neam şi Ţară, adică la ceea ce am fost mii de ani, până la bulversarea începută în anul nefast 1948 prin introducerea cu forţa brutală a sistemului comunist şi republica, formă de stat hibridă şi neconformă firii şi specificului nostru.
Atunci ni s-a retezat istoria, mai întâi prin stricarea formei de stat milenară - monarhia regilor Daciei, a cnezilor, voievozilor şi domnitorilor, - în locul înţelegerii şi unităţii de neam ni s-a impus ura de clasă prin împărţirea Neamului în clase sociale antagonice, ni s-a interzis credinţa în Dumnezeu Unicul prin ateismul de stat, care a însemnat scoaterea din învăţământ şi din armată a religiei, învăţătorii, profesorii şi ofiţerii dacă erau prinşi închinându-se sau dacă se cununau cu preot erau scoşi din funcţie. Acum s-a atacat violent dreptul la proprietate, marii şi proprietarii medii înfundând cele 44 de închisori şi populând cele 72 de lagăre de muncă forţată pentru că au refuzat naţionalizarea şi colectivizarea. Naţionalismul a fost declarat criminal, prin forma „legionarism care a adus crima politică”, crimă care nu poate avea nici un termen de comparaţie cu enorma crimă politică a partidului comunist român, holocaostul naţional, a milioane de români arestaţi, jumătate dintre ei, oameni de toate categoriile sociale, în majoritatea covârşitoare români, n-au mai venit niciodată acasă.
Atunci, minciuna şi ateismul au fost politică de stat! Ea a rămas ca mentalitate până în prezent, fiindcă nu s-au putut schimba, prin cerinţa articolului 8 a Declaraţiei anticomunistă de la Timişoara, foştii activişti de la pârghiile de conducere. Aceştia au profitat de libertăţile democratice şi de rezultatul „muncii lor” de 42 de ani, a unei propagande agresive şi seducătoare pentru cei săraci material dar mai ales cu duhul, pe care i-a făcut să creadă că în comunism venise vremea lor. Aceştia, soţiile, copiii şi rudele celor care admisese să devină membrii ai partidului comunist, au fost folosiţi apoi foarte uşor în noua bătălie politică cu reacţiunea, speriindu-i că reacţiunea‚ ţărnişti-liberalii, cer moartea lor, lăsând fără finalitate şi mai ales fără răsunet strigătul tinerilor intelectauali care au observat maşinaţiunea şi au strigat 54 de zile în mijlocul capitalei noul pericol în care ne afundăm. In loc să se fi dat curs nevoii de atunci, de a se fi adus la conducerea ţării oameni noi, chiar cei veniţi din afară, s-a folosit forţa oarbă a unor oameni absolut legaţi la ochi, minerii scoşi din adâncul negru, îmbătaţi cu alcool şi aruncaţi ca nişte câini turbaţi asmuţiţi tocmai asupra acelor oameni care arătau fizic cei mai elevaţi dintre noi, pe care i-au atacat cu ura de clasă, în care au fost educaţi în comunism.
Aceştia au produs zeci de morţi şi sute de răniţi, caz penal de care nu a răspuns nimeni nici până acum. Asta pentru că nu sunt nici acum oamenii necesari în justiţie în faţa cărora să dea socoteală. Justiţia, armata, administraţia, şcoala, cultura, agricultura, biserica au rămas în mâna aceloraşi indivizi obişnuiţi a răspunde la comanda partidului şi nu a legii, care, în majoritatea lor, în fondul lor, au rămas aceiaşi. Toţi cei obişnuiţi a comanda, veniţi din aparatul de partid şi de stat, s-au repezit la construcţia unor partide, ca părţi desprinse din fostul pcr, trecute prin forma FSN, apoi PDSR, din care s-a rupt PD şi PRM, cu aberaţia „creştin-naţionalistă” a unui Pugaciov,care, ajungând nefiresc de repede la sume enorme de bani, a înfiinţat-preluat un partid cică al noii generaţii,confuzul PNG. Liderii acestor două partide PRM şi PNG, pre numele lor de veştejit în istorie C.V.Tudor şi Gigi Becali, prin caracterul lor de insolenţi,cinici, agresivi şi iresponsabili, au dus noţiunile sfinte de Neam şi Credinţă în derizoriu şi chiar în sperietoare, datorită comportamentului lor emfatic, lipsit de respect pentru intelectualitatea lucidă, faţă de strămoşi şi valorile noastre istorice şi creative. Făcăturile de noi partide au mers până la PDL – struţo-cămila democrat-liberală creată din şmecheri şi trădători iar aberantul UNPR, creat chiar din trădători ai marelui nou partid PDSR, cu aripa maghiară a UDMR, şi aceştia veniţi tot din foştii unguri implicaţi adânc în politica partidului comunist român, au dus la blocajul din parlament, contribuind la făcătura acestei majorităţi antinaţionale şi perverse.
Mai întâi au înfiltrat cele două partide istorice, PNŢ-CD şi PNL reuşind astfel ca pe unul aproape să-l reducă iarăşi la tăcere, gata de desfiinţare, creind acolo trei aripi ireconciliabile, iar celuilalt îngustându-i sufocant plaja de manifestare, în prezent legându-l de ei prin acestă uniune social-liberală - USL-, ajunşi a fi şi ei contestaţi cu întreaga clasă politică a celor 22 de ani care este răspunzătoare de starea de fapt de astăzi.
Aici intră şi ambiţioasa încercare a carismaticilor fii de foşti, Lavinia Şandru şi Cosmin Guşă, care au încercat să încropească un nou UTC, o prea transparentă mişcare de reîntoarcere la soluţii socialiste, deşi s-a intitulat PIN, un partid cică al iniţiativei naţionale, fără nici un fel de preocupare de întoarcere la Neam şi Ţară. Guşă a fost serv în campania electorală atât a lui Băsescu cât şi a lui Gioană iar Lavinia a trecut la partidul de trădători UNPR, unde comuniştii de aici au pus-o chiar vicepreşedintă.
Această clasă politică are o singură caracterizare - şmecheră! Tot timpul s-a făcut că face, rămânând cu grija de a nu scăpa deloc frâiele, puterea! De aceea la preşedinţie au candidat până acum doar doi dintr-ai lor: Iliescu - Vadim, Iliescu - Constantinescu, Năstase - Băsescu, Băsescu - Gioană, iar pe cei doi veniţi din afară, - într-un risc formidabil, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu, - securitatea şi toţi foştii activişti de partid, de utece, de ufedere şi de la sindicate -reactivaţi- i-au zdrobit în ianuarie 1990 cu aceleaşi invective ale luptei de clasă din anii 1945-1948. Astfel republica de sorginte comunistă, a rămas înţepenită, despre ea nescoţându-se nici o vorbă, nici până astăzi. Cum se deschide o mică lumină spre monarhia milenară, imediat sar toţi foştii politruci cu ceea ce ultimul dintre ei, mocofanul culturalist, râmniceanul nesărat, Condurăţeanu, din conducerea celui mai şmecher partid din istoria ţării, făcătura ultrapopularistă PP-DD, încropit prin furarea partidului deja creat de marele economist Constantin Cojocaru, a sărit ca ars, cu expresia tembelă: „doamne, asta ne-ar mai trebui: un monarh care să spună că înţelege suferinţa celor din stradă şi din zăpadă”, zicere de marxist care socoteşte capodopera lui Coşbuc „Iarna pe uliţă” ceva penibil (!?) şi preamăreşte poezia-lozincardă a lui Păunescu.
Toţi cei patru preşedinţi ai republicii, înfiinţată de trupele sovietice, prin intermediul colaboraţioniştilor din partidul comunist, au fost membrii marcanţi ai partidului comunist. Iliescu a fost chiar secretar cu propaganda în comitetului central a acelui partid criminal!... Aceasta n-a constituit nici un impediment pentru a i se deschide o nouă carieră de carierist politic pentru încă, iată, 22 de ani! In schimb un om ca profesorul şi academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici politrucii şi cei din securitate, neclintiţi din locurile lor de pândă periculoasă asupra neamului, aproape că l-au desfiinţat ca om, prin acuza de colaborator al securităţii. Pe românca lucidă, profesoara ardeleancă Mona Muscă, cu o mare cultură şi îndrăzneală exemplară, au scos-o definitiv din viaţa politică tocmai în momentul când apăruseră toate semnele că poate deveni prima femeie româncă preşedinte de ţară, scoţând în presă o simplă hârtie dată unui ofiţer de securitate că il va informa dacă o să constate că studenţii străini fac ceva nepermis împotriva ţării noastre. O informare în acest sens n-a existat, dar efectul a fost catastrofal. Asta pentru că NU ERA DE A LOR, ŞI ASTA A FOST IMPOSIBIL DE ADMIS DE CĂTRE EI...
EI care s-au apucat apoi să pună mâna pe toate firmele mari particulare, prin privatizare, şi să înfiinţeze asociaţii şi fundaţii particulare, pentru a demonstra apusului că şi în România există
SOCIETATEA CIVILĂ
Orice încercare de constituire a unor asociaţii sau fundaţii, cu preocupare faţă de istoria recentă, faţă de Neam şi Ţară, orice efort de înfiinţare a unor partide noi, anticomuniste şi naţionaliste, a fost gâtuită din faşă. In vara anului trecut…
Citeşte mai departe aici
Traian Bădulescu - Şuţeanu - Neamul și clasa politica
