Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu:
Plagierea studiilor despre profanarea inscripţiei
BUDAPESTA
În ultimul deceniu, plagiatul s-a răspîndit nestingherit,
întrucît pedepsirea lui depinde de dovezile aduse pentru a-l incrimina –
evident, sub specie penală. Laxitatea şi ambiguitatea în interpretarea şi în
aplicarea legii se reflectă negativ în facilitatea obţinerii diplomelor de
licenţă, a doctoratelor etc. – ceea ce, evident, duce la compromiterea respectivelor
titluri profesionale şi ştiinţifice. Oricum, acuzele de plagiat aduse unor persoane
de mare notorietate au rămas fără efect – fapt care, fireşte, a dat
infractorilor siguranţa că nu vor fi pedepsiţi.
Dar, în ceea ce priveşte materialele de presă, pînă s-ar
ajunge la incriminarea penală, există culpa
morală a încălcării deontologiei. Numai că, din cauza pletorii de
„jurnalişti“ – apăruţi ca ciupercile după ploaie şi, din păcate, în cele mai
multe cazuri, de o incultură vastă şi o imoralitate pe măsură – şi de reviste
şi bloguri on line, este greu să
depistezi sursele iniţiale, originale, ale materialelor plagiate. În ceea ce mă
priveşte, eu am avut prioritatea absolută în lansarea documentată inedit a unui
subiect de mare importanţă istorică şi politică: (re)acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe arcada Arcului
de Triumf. Mascarea cu ciment reprezintă nu numai o culpă penală cvasi-obişnuită,
care ar intra doar sub incidenţa articolelor 319 şi 360 din Codul Penal şi a
art. 54 din Legea nr. 422/2001, ci, după cum am relevat, constituie crima cea mai gravă, prin circumscrierea juridică a
acestei fapte penale: am indicat art. 155-156 şi 163 din Codul Penal şi art. 3
al Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, referitoare la trădarea prin
ajutarea inamicului, pe timp de pace sau război. În această speţă, trebuie să
se aplice, într-adevăr, situaţia de război deoarece, în realitate, România este
în
război informativ – din
păcate, defensiv – cu
Ungaria, încă
de la semnarea, la 4 iunie 1920, a Tratatului de la
Trianon. Şi, mai mult, întrucît este vorba de re-acoperirea cu ciment a
inscripţiei, fapta constituie o recidivă,
reprehensibilă în cel mai înalt grad.
În rezumat, în studiul Dictatul
de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R. – publicat, ca Scrisoare deschisă, în 4 septembrie
2011, pe Altermedia –, am demonstrat că,
de la Tratatul de la Trianon şi pînă azi, Ungaria, atît în mod direct, cît şi
cu ajutorul U.D.M.R., a practicat, consecvent, aceeaşi politică revanşardă,
revizionistă şi de incitare a maghiarilor şi maghiarizaţilor din România la secesiune
teritorială în vederea alipirii, ulterioare, a Transilvaniei la Ungaria, aşa
cum fusese situaţia în vremea defunctului Imperiu Austro-ungar, pe cale de a fi
resuscitat ca „Al Patrulea Reich“! Una dintre consecinţele acestei politici
revanşarde este acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de
Triumf – din cauza slugărniciei şi atitudinii
trădătoare a guvernanţilor români! Scrisoarea
deschisă a fost depusă la Administraţia prezidenţială cu nr.
14222/5 sept. 2011, la Ministerul Apărării Naţionale cu nr. 26738/6 sept. 2011
şi la Primăria Capitalei cu nr. 1026536/6 sept. 2011. Articolul a fost
publicat, aproape simultan, în mai multe reviste electronice – în Curentul Internaţional, Naţiunea, Neamul Românesc, Necenzurat etc. – şi pe bloguri – Rapcea.ro
, de ex., – şi a fost republicat sau semnalat, din propria iniţiativă a
blogerilor, pe diverse site-uri
– Octavpelin,
Trezirea
la Realitate etc. L-am trimis, însă, prin e-mail, şi altor publicaţii on
line importante, care, evident, nu l-au publicat, el fiind, totuşi,
cunoscut în respectivele redacţii.
După ce am aşteptat să primesc răspuns de la cele trei autorităţi
ale statului cărora le adresasem Scrisoarea
deschisă, am demonstrat – în studiul complementar Victoria
Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf, publicat pe Altermedia – cum muşamalizează ele fapta
penală, de care erau vinovate direct, cel puţin prin inacţiune, prin ignorarea
faptului: pentru că nu se putea ca aceste autorităţi să nu fi aflat de
profanarea Arcului de Triumf, pînă ca eu să le fi adus
la cunoştinţă această crimă. Acest al doilea articol a fost, de asemenea, publicat,
simultan, în Curentul
Internaţional, Necenzurat,
Naţiunea,
Semănătorul,
fiind, la fel, semnalat pe multe site-uri.
În acest studiu, chiar îl citasem pe scientistul Derek J. De Solla Price, care
formulase o veritabilă axiomă: pentru a-ţi asigura paternitatea ideilor,
trebuie să le difuzezi cît mai mult, spre a fi cunoscute de cît mai mulţi
cititori; dintre aceştia se vor găsi cîţiva care-ţi vor semnala plagierea de
către alţii a articolelor sau măcar a ideilor tale. Axioma scientistului De
Solla Price s-a verificat în cazul meu: cîţiva cititori mi-au indicat unele
materiale ale căror autori mi-au plagiat ideile şi acţiunile mele privind
blasfemia de pe Arcul de Triumf: evident, fără să mă citeze ca iniţiator al
semnalării documentate a faptului şi al apelului la autorităţi pentru
înlăturarea acoperirii cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf
şi, cu necesitate, a pedepsirii autorilor. E-adevărat, semnalarea fusese făcută
iniţial, ca fapt divers – prin 2010 –, de către comisarul Florin Şinca, cum
relevă Stelian Tănase şi Victor Roncea, şi de către fotoreporterul Dragoş Savu,
cum atestă Nicolae N. Tomoniu. Dar semnalarea
documentată şi apelul la autorităţile competente şi, totodată, vinovate de
producerea şi ignorarea profanării Arcului de Triumf, în vederea înlăturării ei şi a pedepsirii vinovaţilor îmi
aparţineau ca prior in tempus.
Şi acum intervine plagiatul: fenomen răspîndit, ca o molimă,
în aceşti ani. Un individ de la publicaţia electronică ziuanews.ro, Alex Puiu, a publicat, în 6 aprilie a.c. – deci, la
opt luni după mine –, compilaţia UDMR
profanează Arcul de Triumf, care are acest supratitlu, «Inscripţia "Budapesta" de pe arcada Arcului de Triumf, (sic) modifică Istoria Românilor», supratitlu
în care, vorba aceea, spune, la „două vorbe, trei prostii“, deoarece: 1) pune
virgula între subiect şi predicat; 2) inscripţia „Budapesta“ nu „modifică Istoria Românilor“, ci,
dimpotrivă, o consemnează fidel; 3) doar mascarea inscripţiei BUDAPESTA „modifică“
Istoria, în sensul că o „falsifică“ – cuvînt pe care trebuia, în mod corect,
să-l folosească, dacă ar fi ştiut limba română. În maculatura sa, agramatul Alex
Puiu pretinde că el şi revista la care lucrează au apelat – se subînţelege,
primii – la autorităţi pentru înlăturarea prejudiciului adus! Evident, nu mă
citează pe nicăieri, deşi dă cîteva citate din articolul meu „Victoria Ungariei
asupra României…“. Dar, ca un agramat „care este“, debitează şi alte inepţii: «ZIUAnews
solicită autorităţilor să lămurească această delicată (sic) problemă şi să restabilească dorinţa înaintaşilor noştri,
care, în 1936, au considerat că înfrângerea armatelor comuniste din anul 1919 a
reprezentat un război legitim al ţării, o victorie a armatei române [corect:
„Armatei Române“– n.n., V.I.Z.] şi un moment crucial în istoria noastră.
Reamintim cititorilor ZIUAnews că aceeaşi inscripţie "Budapesta" a
fost îndepărtată de comunişti, în primii ani de stalinism românesc [expresia „stalinism
românesc“ este la fel de imbecilă ca expresia „ceferiştii sovietici“, des
uzitată în presa proletcultistă – n.n., V.I.Z.]. Cu toate acestea, cadrele din
C.C. al P.M.R. au decis, în 1953 - anul
morţii lui Stalin -, să repună în drepturi (s.n. – V.I.Z.) fila de istorie
ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria
colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului - înfrângerea lui Bela Kun».
Ce înţelegeţi din aceste tîmpenii, care se bat cap în cap? Că, „în primii ani
de stalinism românesc“ – adică în intervalul 1945-1952 – «aceeaşi inscripţie
"Budapesta" a fost îndepărtată
de comunişti» – adică, chipurile, ar fi fost, ca acum, acoperită cu ciment,
iar în 1953 – anul morţii lui Stalin, la 5 martie – „au decis să repună în drepturi fila de istorie
ruptă“; adică ar fi refăcut (?!) inscripţia originală „BUDAPESTA“ – „fila de
istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din
memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului“: adică liderii
regimului comunist, deşi erau îndreptăţiţi să şteargă inscripţia „BUDAPESTA“ –
care semnifica înfrîngerea jüden-bolşevicului
Bela Kun – au refăcut inscripţia originală „BUDAPESTA“! Acest Alex Puiu este
atît de imbecil, de incult şi de ilogic încît crede că dacă Stalin a murit
în 1953, atunci jüden-comuniştii (citeşte:
jidan-comuniştii) – care, în totalitatea lor, erau antiromâni şi au rămas
antiromâni pînă azi! – ar fi trecut la sentimente mai bune – adică proromâneşti
– şi, imediat, „au decis (…) să repună
în drepturi“ inscripţia „BUDAPESTA“: anume, să scoată cimentul de pe ea,
refăcînd-o în forma originală! Adică individul, de o prostie şi o ignoranţă patente,
nu a auzit de Raportul lui Hruşciov,
din 1956, care condamna stalinismul (Hruşciov însuşi fiind un exponent al
stalinismului!) – stalinism care, la noi, a durat pînă în 1964, cînd au fost
eliberaţi deţinuţii politici şi s-a lansat Declaraţia
din aprilie, eminamente antisovietică! Şi aceasta doar la vîrful ierarhiei
politice, căci, la nivelele subordonate, stalinismul a durat pînă în 1989!
Vedeţi ce încurcătură
de maţe are Alex Puiu ăsta în cap? NU este în stare nici să mă plagieze corect,
deşi, în articolul „Victoria
Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, eu postasem facsimilul cu răspunsul
farsorului Ioan Cherecheş, director la Ministerul Culturii, în care se
precizează: „…inscripţia BUDAPESTA a fost ştearsă tot în 1953, din dispoziţia
C.C. al P.C.R.“!!! Dar din bălmăjelile lui Alex Puiu reiese invers, că în 1953
inscripţia BUDAPESTA ar fi fost refăcută (!) şi ar fi existat „după unii, pînă
în 2005, iar, după alţii, pînă în 2008“, după care ar fi fost reacoperită cu
ciment! Dar chiar din faptul că el se referă la ambele „variante“ reiese că mai
fuseseră şi alţii care s-au referit la problemă, despre care el ştie, dar nu-i aminteşte – deşi ar fi
trebuit, dacă ar fi fost cinstit, dacă ar fi respectat deontologia. Atunci, cum
vrea să apară, aşa, din senin, el şi Ziuanews
ca primii care „au cerut autorităţilor“ să înlăture trădarea de pe Arcul de
Triumf? Gunoiul ziaristic al lui Alex Puiu a fost preluat şi de ziarul Tricolorul,
din 12 aprilie a.c.; a fost preluat ad
literram, integral şi necritic; ba i s-a făcut o critică, totuşi: în
supratitlul agramat «Inscripţia
"Budapesta" de pe arcada Arcului de Triumf[,] modifică Istoria Românilor»,
d-l Corneliu Vadim Tudor a introdus virgula după cuvîntul "Budapesta", ca să elimine greşeala elementară comisă
prin punerea virgulei între subiect (inscripţia)
şi predicat (modifică), adică înainte
de „modifică“ – deşi era mai simplu
şi, totodată, realmente corect, doar să scoată virgula de după „Triumf“. Dar C.
V. Tudor nu a remarcat – el sau redactorul care a preluat porcăria lui Alex
Puiu – greşeala şi mai gravă, contradicţia de natură logică şi semantică, dintre
subiectul şi predicatul titlului, analizată mai sus, la punctele 2 şi 3. Eu
i-am trimis d-lui Corneliu Vadim Tudor o replică, în care-i semnalam plagiatul
comis de acest gargaragiu de presă şi-l rugam să facă precizarea cuvenită, dar nu
a publicat-o; poate o publică, acum, pe aceasta.
La fel ca plagiatorul Alex Puiu se exprimă şi o „fătucă“ de
la Adevărul, Diana Toea, în făcătura «INCREDIBIL
Cum au şters autorităţile istoria românilor, „de dragul“ ungurimii. Ce victorie
importantă a Armatei a fost eliminată de pe Arcul de Triumf FOTOLGALERIE»,
din 2 oct. a.c. – care, după cum vedeţi, are greşeli şi în titlu: ce e aia
„FOTOLGALERIE“?; nici măcar din titlul cu verzale nu sunt în stare să elimine
greşelile! Mizeria „ciumpalacei“ Diana Toea nu este, de fapt, decît o reluare a
inepţiilor lui Alex Puiu, cu unele înflorituri de stil, ca să pară „originală“.
Iată ce scrie individa, fără să o doară capul: «Plăcuţa comemorativă a avut un
destin tumultuos, cu atât mai mult cu cât acelaşi basorelief „Budapesta“ a fost
zidit (sic) în primii ani de comunism
românesc şi reabilitat în 1953, anul morţii
lui Stalin» (s.n. – V.I.Z.). După mintea ei găunoasă ca un şvaiţer,
expresia „plăcuţa comemorativă“ este echivalentă – prin atributul „acelaşi“ –
cu «basorelieful „Budapesta“», iar adverbul „zidit“ este sinonim cu „reabilitat“,
ceea ce atestă că îi lipsesc – ca şi lui Alex Puiu – inclusiv proprietatea
termenilor şi coerenţa logică; apoi, faptul că repetă şi ea, papagaliceşte,
sintagma „anul morţii lui Stalin“ atestă, categoric, plagierea textului plagiatorului
Alex Puiu. Dar, cum ameţita Diana Toea nu este în stare, nici ea, să plagieze
corect, evident că nu este în stare să gîndească nici cît negru sub unghie şi,
ca atare, scrie cu mînuţa ei că «basorelieful „Budapesta“» ar fi fost
„reabilitat în 1953“; adică tocmai în anul cînd, de fapt, inscripţia BUDAPESTA
– care nu este doar o „plăcuţă comemorativă“, cum crede toanta – a fost
acoperită cu ciment!!! Altă ticăloşie a Dianei Toea rezidă în faptul că indică drept
sursă a „fotolgaleriei“ site-ul www.stelian-tanase.ro, deşi acolo nu
există nici o fotografie a Arcului de Triumf, iar fotografiile
publicate de ea sunt făcute de mine , în 10 ianuarie 2012 (cf. http://www.samanatorul.ro/revista/samanatorul_nr_1-ianuarie-2012.pdf)
şi postate doar în articolul „Victoria
Ungariei asupra României…“, după cum se vede inclusiv în revista Semănătorul, nr. 1, ianuarie 2012, pag.
8-9, şi după cum atestă, expressis
verbis, d-l Nicolae N. Tomoniu,
directorul revistelor Semănătorul,
căruia îi mulţumesc, pe această cale, pentru amabilitatea de a-mi publica
articolele şi, totodată, îl felicit pentru patriotismul
manifest şi pentru curajul civic dovedit. Apoi, în Adevărul din 3 oct. a.c., adică a doua zi, probabil ca să nu uite
ceea ce scrisese în ziua anterioară, şi ca să umfle „mangoţi“ mai mulţi de la
ziar şi să-şi mărească „palmaresul“, „fătuca“ mai execrează aceeaşi maculatură
în altă formă şi sub alt titlu: „Administraţia
Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie de pe
Arcul de Triumf FOTOGALERIE“. Şi cum prostia este starea ei imanentă, desigur
că, în subtitlul în care îşi autocitează titlul articolului din ziua precedentă,
se păstrează „fotolgaleria“. Şi, fireşte, nu mai ţine minte că, în 2 oct., a
scris «basorelieful
„Budapesta“ a fost (…) reabilitat în
1953, anul morţii lui Stalin», iar a doua zi, 3 oct., precizează în titlu
şi în text: „Administraţia Oprescu dă
vina pe primarul din ’53 pentru
ştergerea unei file de istorie…“! Adică a uitat azi ceea ce a scris
ieri! O altă dovadă a faptului că Diana
Toea l-a plagiat pe Alex Puiu – care, la rîndul său, mă plagiase pe mine! – o
atestă folosirea repetată, în titlu şi în text, a clişeului „o filă de
istorie“, care se regăseşte şi în bălmăjeala lui Alex Puiu, în subtitlul „O filă de istorie românească, astupată cu
ciment“! Dacă aceşti doi plagiatori ordinari ar fi citit cu atenţie al
doilea studiu, „Victoria
Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, ar fi remarcat că eu am
amendat presupunerile mele din articolul iniţial, „Dictatul de la Viena
redictat de Ungaria, via U.D.M.R.“, şi am relevat că acoperirea cu ciment a
inscripţiei BUDAPESTA se comisese în 2005, indicînd şi mai multe link-uri de filme, existente pe YouTube. Ca să se mai cultive aceşti doi
scribi neisprăviţi, precizez că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA
se comisese abia în 1953 – şi nu „în primii ani de
stalinism românesc“, ca să fi fost
„reabilitată în 1953“, cum pretinde ageamiul Alex Puiu şi repetă psitacista
Diana Toea –, şi a durat cel puţin pînă în 1964, aşa cum se poate vedea,
de la minutul 4 şi 39 sec pînă la minutul 4 şi 43 sec, în filmul făcut, în 1964, de British Pathé: http://www.britishpathe.com/video/rumania! Abia după preluarea puterii de către
Nicolae Ceauşescu s-a refăcut inscripţia originală, care a durat cel puţin pînă
în 2000, poate pînă în 2004! În mod cert, însă, între 1968-1990, inscripţia
BUDAPESTA exista în forma sa originală, neacoperită cu ciment! Oricum, primarul
Sorin Oprescu trebuie să depisteze data cînd a fost reacoperită şi să dea seamă
pentru faptul că, deşi ştie, din 2006, că a preluat Arcul de Triumf cu
inscripţia BUDAPESTA profanată, nu a făcut nimic pentru a înlătura blasfemia şi
a-i pedepsi pe criminali.
Dincolo de nemulţumirea – întemeiată – pe care mi-o produce furtul
ordinar al ideilor şi acţiunilor mele, plagiatul comis de aceşti doi paraziţi de
presă are, totuşi, cîteva părţi pozitive: 1) se răspîndeşte printre cititori ştirea
despre infamia comisă de U.D.M.R.-işti şi muşamalizată de guvernanţi prin
falsificarea Istoriei Naţionale pe Arcul de Triumf; 2) informaţiile lizibile
conţinute au fost preluate, sumar şi selectiv, în alte materiale, precum „Budapesta
pe Arcul de Triumf. Kelemen Hunor, un ministru antiromân şi total incompetent“,
pe www.agentia.org; „Incredibil!
Primaria Bucuresti a sters basorefieful Budapesta de pe Arcul de Triumf. A
disparut victoria Armatei Romane din capitala Ungariei in 1919“, pe www.ancheteonline.ro; «Cum au şters autorităţile cuvântul
"Budapesta" de pe Arcul de Triumf "de dragul" maghiarilor»,
pe www.evz.ro; şi 3) printre prostiile debitate de către cei doi în
dejecţia lor, s-au vehiculat şi informaţii corecte, care confirmă opinia mea
referitoare la muşamalizarea de către autorităţi a acţiunii trădătoare de pe
Arcul de Triumf, comisă de guvernanţi – tăinuire care constituie „infracţiune
în formă continuată“, cum stipulează legea penală! De aceea am şi renunţat să
le intentez celor doi condeieri nătîngi un proces penal pentru plagiat.
Aşadar, trădătorii de Neam şi Ţară de la Preşedinţie, de la Ministerul
Apărării Naţionale – precum ignobilul general-mr. (r.) Mihail E. Ionescu –, de
la Primăria Generală – precum ipocritul primar „independent“ dr. Sorin Oprescu
–, de la Ministerul Culturii – ca farsorul Ioan Daniel Cherecheş, ca fascistul Hunor Kelemen şi alţi antiromâni mai vizibili sau mai camuflaţi,
toţi aceşti trădători, deci, nu mai au nici o scuză că nu au citit
avertismentele mele, sau că nu m-aş fi exprimat eu mai citeţ, sau că „problema
excede competenţele Ministerului Apărării Naţionale“ – cum scria acest general (r.)
Mihail E. Ionescu, care ar trebui degradat şi băgat la puşcărie „cu celeritate“,
fiind printre cei mai vinovaţi, întrucît e „cult în cap“. Oricum, şefii
autorităţilor cărora m-am adresat – preşedintele Traian Băsescu, ministrul
Gabriel Oprea şi primarul Sorin Oprescu –, chiar dacă cele două studii ale mele
nu au ajuns la ei personal, au aflat despre ele din Buletinele informative realizate special pentru ei de către
Serviciile Secrete, care monitorizează informaţiile referitoare la ei. Ei bine,
iată că, în micimea lor intelectuală şi morală – probabil că nici nu au auzit
de deontologie –, aceşti plagiatori mai agită şi ei lucrurile în faţa
autorităţilor vinovate, iar cititorii mai află cîte ceva.
În mod deosebit, trebuie să-i mulţumesc distinsului
ziarist Victor Roncea, pentru că a indicat în mod expres studiile mele, în
materialul „Dovada
ca Basescu, Comandant Suprem al Fortelor Armate, Oprescu, Primar General al
Capitalei si Oprea, Ministrul Apararii, au stiut din 2011 de stergerea
BUDAPESTEI de pe Arcul de Triumf si nu au facut nimic. Sesizarea unui colonel
(r) SRI“. Mai mult, pe baza celor două studii ale mele, curajosul patriot
Victor Roncea a trecut la o acţiune viguroasă: „Plangere
Penala in Cazul Arcul de Triumf, pe adresa Primariei Capitalei, Oficiului
pentru Monumente Istorice si a Ministerului Culturii. Administratia
Prezidentiala si autoritatile Romaniei au fost sesizate oficial inca din iunie
2011 de catre un ofiter in rezerva al SRI“. Plîngerea penală a fost
republicată de d-l avocat Mihai
Rapcea şi de neînfricatul român Dan
Tănasă – hărţuit în procese de maghiarizaţii din Covasna.
Demersul este bun, mă gîndisem şi eu la el, de aceea apelasem
la F.A.C.I.A.S. – într-o şedinţă comună
organizată de conducerea S.C.M.D., în 14 septembrie 2011, la Palatul
Parlamentului – pentru a mă sprijini în deschiderea unui proces penal contra Guvernului,
a Primăriei Capitalei şi a Preşedinţiei – aşa cum am relevat în comentariul
meu din Curentul Internaţional. Dar,
pentru că ştim în slujba cui este Parchetul, nu trebuie să ne aşteptăm la
rezolvarea promptă şi completă: refacerea
imediată a inscripţiei originale de
pe Arcul de Triumf şi condamnarea vinovaţilor!
Îi urez deplin succes d-lui Victor Roncea şi îi voi acorda
tot sprijinul în acest proces penal, în cazul cînd nu voi intenta, şi eu,
altele contra autorităţilor vinovate. Apelez, pe această cale, la avocaţi
patrioţi, competenţi şi curajoşi care să mă apere în eventualul proces penal pe
care li-l voi intenta trădătorilor.
8 octombrie 2012
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
