vineri, 7 decembrie 2012

Jianu Liviu-Florian - Fii PI--DOS


„FII PI*DOS!”
„Dacă Dumnezeu ar fi avut nevoie de soldaţi, ne-ar  fi înregimentat demult!” ( Patrel Berceanu )

                În armată, la paraşutişti, între noi, bine ascunşi în codrul Buzăului, circula o vorbă: “ Fii pi*dos!”
                Tovarăşul Gradul trebuia să viseze un ordin doar, şi recrutul să îl fi şi îndeplinit deja, cu asupră de măsură, nu numai în cele mai mici amănunte, nu numai până la perfecţiune, ci adăugându-i subtilitatea tuturor nuanţelor care ar fi gâdilat până la paroxism spiritul şi muşchiul generalissimului ordonator.
                De câte ori, oare, nu am avut a medita asupra acestui ordin magistral, în economia de piaţă? Când însăşi existenţa, şi  nu doar bunăstarea  angajatului, şi a familiei lui,  depindeau  de “pizdoşenia” cu care satisfăcea ordinele şefilor, şi exigenţele  clienţilor? Şi şefi, şi clienţi, har Domnului, erau destui, şi în afara locului de muncă, şi înăuntru. 

                Astăzi, în plină mişcare browniană  electorală, realizez că  vorba face furori şi în politică. Pe ecrane, în media, pe afişe, în casa, pe stradă, candidaţi şi candidate se întrec să fie, care mai de care, mai “pizdoşi/oase” decât ceilalţi/ celelalte.  Nici nu mai pot asculta ce spun. Ce promit. În locul cuvintelor lor, pretutindeni, apare mare un singur discurs magistral: “ Eu sunt cel mai pi*dos!” “ Eu sunt mai pi*dos decât ceilalţi!” “ Eu fac asta, şi asta, şi asta, şi asta, pentru voi, ca să vă arăt că sunt cel mai pi*dos!” De nu ar supralicita aşa, nu ar fi ei cei demni să fie aleşi, ci alţii, nu-i aşa?
                Realizez, deconcertat, că nu caut un candidat care să îmi spună că e cum e. Nici să-mi ordone mie să fiu cum e el. Ci unul care să nu îmi spună nimic în plus faţă de ceea ce spune toată istoria, cultura, şi civilizaţia umană. Plus ceva major, în plus.   Dumnezeu, dacă există, sau Dumnezeu, dacă ar exista, s-a sacrificat, şi se va sacrifica întotdeauna pentru oameni. Calm, seniorial, bun,  pilduitor, cumpătat, inimos, omenesc, genial. Nu îmi va spune niciodată cât de pi*dos este şi va fi el. Ce va face el pentru noi toţi. Ce să facă un om pentru o omenire întreagă? Mă va ajuta să mă ajut eu pe mine, întâi. Pe ai mei din familie. Pe ai mei, din neam. Pe ai mei, din popor şi natiune. Pe ai mei, semenii buni. Pe ai mei, semenii răi.     Mă va învăţa şi mă va ajuta să fac eu. Să învăţ eu. Să fiu eu. Renunţând, chiar, să fie el. Şi nu în ultimul rând, ne  va învăţa ce să facem NOI. Şi ne va ajuta să facem, împreună cu el.


                Acesta este motivul pentru care eu voi vota cu omul Iisus Hristos. Am citit cu atenţie Biblia, şi nu am găsit să fi spus cuvintele care abundă, în varii forme,  în toată istoria, ba, culmea, şi în noua revoluţie culturală a  democraţiei şi drepturilor omului: “ Fii pi*dos!”
                Chiar dacă aş avea şi puterea, şi libertatea, să vă impun candidatul meu, nu aş face-o, şi nu o voi face.  Nici nu vă îndemn, măcar,  să-l alegeţi.
                Cred că sunt argumente de necombătut că El ne  oferă întreaga libertate să alegem un Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră.
 Mi-e teamă doar că acesta ne va spune ce se spune, şi se va spune,   la noi, ca pretutindeni, de altfel: “Soldat! Fii pi*dos!”

7 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian