„FII PI*DOS!”
„Dacă Dumnezeu ar fi avut nevoie de soldaţi, ne-ar fi înregimentat demult!” ( Patrel Berceanu )
În
armată, la paraşutişti, între noi, bine ascunşi în codrul Buzăului, circula o
vorbă: “ Fii pi*dos!”
Tovarăşul
Gradul trebuia să viseze un ordin doar, şi recrutul să îl fi şi îndeplinit
deja, cu asupră de măsură, nu numai în cele mai mici amănunte, nu numai până la
perfecţiune, ci adăugându-i subtilitatea tuturor nuanţelor care ar fi gâdilat
până la paroxism spiritul şi muşchiul generalissimului ordonator.
De
câte ori, oare, nu am avut a medita asupra acestui ordin magistral, în economia
de piaţă? Când însăşi existenţa, şi nu
doar bunăstarea angajatului, şi a
familiei lui, depindeau de “pizdoşenia” cu care satisfăcea ordinele
şefilor, şi exigenţele clienţilor? Şi
şefi, şi clienţi, har Domnului, erau destui, şi în afara locului de muncă, şi
înăuntru.
Astăzi,
în plină mişcare browniană electorală,
realizez că vorba face furori şi în
politică. Pe ecrane, în media, pe afişe, în casa, pe stradă, candidaţi şi
candidate se întrec să fie, care mai de care, mai “pizdoşi/oase” decât
ceilalţi/ celelalte. Nici nu mai pot
asculta ce spun. Ce promit. În locul cuvintelor lor, pretutindeni, apare mare
un singur discurs magistral: “ Eu sunt cel mai pi*dos!” “ Eu sunt mai pi*dos
decât ceilalţi!” “ Eu fac asta, şi asta, şi asta, şi asta, pentru voi, ca să vă
arăt că sunt cel mai pi*dos!” De nu ar supralicita aşa, nu ar fi ei cei demni
să fie aleşi, ci alţii, nu-i aşa?
Realizez,
deconcertat, că nu caut un candidat care să îmi spună că e cum e. Nici să-mi
ordone mie să fiu cum e el. Ci unul care să nu îmi spună nimic în plus faţă de
ceea ce spune toată istoria, cultura, şi civilizaţia umană. Plus ceva major, în
plus. Dumnezeu, dacă există, sau
Dumnezeu, dacă ar exista, s-a sacrificat, şi se va sacrifica întotdeauna pentru
oameni. Calm, seniorial, bun, pilduitor,
cumpătat, inimos, omenesc, genial. Nu îmi va spune niciodată cât de pi*dos este
şi va fi el. Ce va face el pentru noi toţi. Ce să facă un om pentru o omenire
întreagă? Mă va ajuta să mă ajut eu pe mine, întâi. Pe ai mei din familie. Pe
ai mei, din neam. Pe ai mei, din popor şi natiune. Pe ai mei, semenii buni. Pe
ai mei, semenii răi. Mă va învăţa şi
mă va ajuta să fac eu. Să învăţ eu. Să fiu eu. Renunţând, chiar, să fie el. Şi
nu în ultimul rând, ne va învăţa ce să
facem NOI. Şi ne va ajuta să facem, împreună cu el.
Acesta
este motivul pentru care eu voi vota cu omul Iisus Hristos. Am citit cu atenţie
Biblia, şi nu am găsit să fi spus cuvintele care abundă, în varii forme, în toată istoria, ba, culmea, şi în noua
revoluţie culturală a democraţiei şi
drepturilor omului: “ Fii pi*dos!”
Chiar
dacă aş avea şi puterea, şi libertatea, să vă impun candidatul meu, nu aş
face-o, şi nu o voi face. Nici nu vă
îndemn, măcar, să-l alegeţi.
Cred
că sunt argumente de necombătut că El ne
oferă întreaga libertate să alegem un Dumnezeu după chipul şi asemănarea
noastră.
Mi-e teamă doar că acesta ne va spune ce se
spune, şi se va spune, la noi, ca
pretutindeni, de altfel: “Soldat! Fii pi*dos!”
7 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian
