 |
| Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu |
GUVERNAREA GLOBALĂ ŞI ROŞIA MONTANĂ
Aveţi uneori simţământul că în jurul vostru se petrec
lucruri asupra cărora parcă nu aveţi nici un control? Aveţi, uneori, impresia că
sunteţi neputincioşi în faţa unor evenimente ori tendinţe care apar peste
noapte şi se extind fără ca cetăţenii să aibă vreun cuvânt de spus? Vă simţiţi,
uneori, alienaţi de lucrurile care se petrec în jurul vostru? Aveţi impresia că
istoria se derulează în faţa ochilor voştri fără a putea face ceva? Sunteţi
frustraţi că diverse organizaţii neguvernamentale din afara României uneori par
să aibă mai multă influenţă asupra legiuitorilor ori statului român decît noi,
cetăţenii ei? Vă preocupă că liderii noştri par să asculte mai mult de vocea
unor grupuri străine decât de noi?
Dacă răspunsul la
aceste întrebări este afirmativ, vă asigurăm că nu sunteţi singurii care gândesc
aşa. La fel gândesc tot mai mulţi cetăţeni din întreaga lume. La noi acasă părem
a fi neputincioşi privind exploatarea resurselor noastre naţionale şi parcă nu
avem nici un cuvânt de spus. Fie că e vorba de aurul nostru, adică Roşia Montană,
de gazele noastre de şist, adică Vaslui, ori gazele naturale din Marea Neagră,
toţi suntem afectaţi de o influenţă pare-se invizibilă, dar reală. Parcă
Chevron şi Exxon au mai multă influenţă în ţara noastră decât noi şi parcă la
fiecare târg pe care îl facem cu occidentalii pierdem. Ori gândiţi-vă la ideea
că planeta e suprapopulată, [1], o idee apărută undeva, cândva, generată de
cineva, care, însă, a fost îmbrăţişată de elita secularistă a lumii [2], de
organizaţii internaţionale [3], de Uniunea Europeană şi se manifestă în
genocidul global numit avort [4]. Ori gândiţi-vă că, dacă dorim să eutanasiem câini
maidanezi, organizaţiile occidentale ne sar în cap şi intimidează conducerea
României. Iar dacă ne opunem influenţelor nocive care vin din afara României,
ni se spune că nu suntem în pas cu lumea ori chiar habotnici.
Guvernarea globală
Dacă doriţi un răspuns
la întrebările ori preocupările acestea, citiţi mai departe. Tot mai mulţi cetăţeni
şi cercetători sunt şi ei preocupaţi de subminarea suveranităţii naţionale de
la un capăt la altul al Pământului, de erodarea statului de drept şi a democraţiei
şi de diminuarea treptată a influenţei individului în societate în folosul
grupurilor suprastatale. Ei numesc acest fenomen guvernarea globală, o
tendinţă în faţa căreia chiar şi marile puteri par să fie neputincioase.
Guvernarea globala ne preocupă şi pe noi, mişcarea pro-familie din România şi
din întreaga lume, pentru că ea afectează valorile. Le modifică contrar voinţei
cetăţenilor lumii şi le împinge într-o direcţie radical opusă. Celor care sunt îngrijoraţi
ori doresc să cunoască mai mult despre guvernarea globală le recomandam cartea
lui John Fonte, Sovereignty or Submission („Suveranitate ori supunere“), publicată în 2011. John Fonte e un
autor american, iar argumentele cărţii lui, cu toate că sunt adresate mai mult
americanilor, sunt valabile pentru orice individ îngrijorat de erodarea democraţiei
şi a suveranităţii naţionale. Asta ne vizează şi pe noi, cetăţenii Uniunii
Europene şi ai României. Subtitlul cărţii lui Fonte atrage atenţia asupra
subiectului cît se poate de serios al cărţii: Will Americans Rule Themselves or Be Ruled by Others (Se vor
guverna americanii pe ei înşişi ori vor fi ei guvernaţi de alţii“?) Această întrebare trebuie să ne-o
punem şi noi, cetăţenii României, la fel ca şi cei care ne conduc: ne vom
guverna noi, românii, pe noi înşine ori vom fi guvernaţi de alţii?
Un concept nou
Conceptul de
guvernare globala e un concept relativ nou. Şi asta îngrijorează. Datează de la
finele Războiului Rece, adică de cel mult 25 de ani, dar ramificaţiile acestei
idei sunt bine înfipte peste tot, la nivel academic, politic, legislativ,
juridic, ori la nivel de organizaţii internaţionale. El devine tot mai mult
baza deciziilor guvernelor naţionale si al tratatelor bilaterale ori internaţionale.
Un exemplu sunt Protocoalele de la Kyoto privind încălzirea globala, ori
stabilirea, în trecutul recent, a Curţii Penale Internaţionale. Mai zilnic apar
articole în presă, comentarii în mass media,
dezbateri televizate, ori conferinţe peste tot în lume care promovează
guvernarea globala în detrimentul guvernării suverane şi naţionale. Opoziţia
fătă de acest trend care se extinde cu o viteză mare este aproape inexistentă.
A te opune înseamnă a risca să fii numit înapoiat. Cartea lui Fonte, însă,
exprimă vocea şi îngrijorarea majorităţii covârşitoare a cetăţenilor lumii, în
primul rând a americanilor de rând, care se împotrivesc guvernării globale. Cu îngrijorările
exprimate de el se identifică, probabil, şi majoritatea covârşitoare a cetăţenilor
României şi a celor care citesc aceste rânduri.
Guvernarea globală
este, de fapt, un sistem politic, ori un regim politic nou. Unul care, la fel
ca cele de dinaintea lui, se crede mai bun ca cele care au existat în trecut, mai
capabil să rezolve problemele societăţii contemporane, dar nu pornind de la reţete
naţionale, ci de la reţete globale. La nivel concret, guvernarea globală
caută să uzurpe autoritatea parlamentelor naţionale, alese – ori demise şi
realese – de cetăţeni prin alegeri libere, democratice, şi să învestească
această autoritate în organizaţii suprastatale, tribunale internaţionale,
birocraţii transnaţionale, ori organizaţii neguvernamentale internaţionale.
Acestea din urma nu dau socoteala nimănui. Cetăţenii sunt fără putere să le
demită ori să le influenţeze direcţia. În sistemul de guvernare naţional,
autoritatea politică decurge de la cetăţeni la Parlament, dar în sistemul de
guvernare globală autoritatea decurge în sens invers, de sus în jos. Pot, oare,
cetăţenii Europei să demită din funcţie membrii Comisiei Europene, aceste
persoane atât de influente care ne fac viaţa mizerabilă, spunându-ne chiar şi
ce putem pune în grădinile noastre, cât şi când? Ori câte vite pot să pască
laolaltă pe un hectar de pământ? Răspunsul este negativ. Este guvernarea globală,
deci, democrată? Categoric nu!
Ori gândiţi-vă la politica externă adoptată de Uniunea
Europeană de promovare a avortului în ţările sărace ale lumii. Recent Uniunea
Europeana a alocat 38 de milioane de euro pentru acest scop. Pot cetăţenii U.E.
să se opună? Pot ei să zică „Nu“? Pot ei să tragă la răspundere pe cei puţini
care au adoptat această politică antiumană? Răspunsul este acelaşi: „Nu“! Un
alt exemplu e promovarea prin corpul diplomatic al Uniunii Europene a „drepturilor
minorităţilor sexuale“ în Lumea a Treia. Pot cetăţenii Uniunii Europene să spună
că nu e bine şi că fondurile alocate pentru acest program sunt risipă de bani?
Nu. Ar putea România să reintroducă pedeapsa cu moartea chiar dacă cetăţenii ei
doresc? Categoric nu! [Dar există o posibilitate: ieşirea din Uniunea
Europeană – n.red.]
Aceste poziţii asupra cărora nu avem control sunt decise
de un grup foarte restrâns de persoane, elita lumii occidentale. Plătiţi din
fondurile publice, se adună pentru conferinţe care durează săptămâni la rând, iau
decizii şi le transpun la nivel global prin comitetele organizaţiilor mondiale.
Ne spun că scopurile lor sunt nobile: avortul protejează femeile, iar „drepturile
minorităţilor sexuale“ reflectă aspiraţia societăţii globale spre egalitate.
Care om cu mintea întreagă, deci, s-ar putea opune acestor idealuri „nobile“?
Dar aceste grupuri, bine înfipte la nivel transnaţional,
sunt agresive. La sfârşitul anilor ’90 elita transnaţională a născocit noţiunea
de „incitarea la ură“ („hate speech“)
cerând ca statele suverane să îngrădească libertatea de exprimare la nivel naţional
care „incită la ură“ împotriva diverselor grupuri minoritare. În 2001, un
comitet O.N.U. a înaintat un Memoriu Statelor Unite cerând abrogarea
amendamentului la Constituţia S.U.A., care datează din anul 1780 şi care
interzice autorităţilor să îngrădească libertatea cuvântului. Motivul: garanţiile
constituţionale împiedică adoptarea de legislaţie internă pentru interzicerea
discursurilor care jignesc. România îşi are şi ea echivalentul mişcării transnaţionale
de restrângerea a libertăţilor individuale: se numeşte Consiliul National pentru
Combaterea Discriminării [5], care îi amendează pe cetăţenii ţării care fac
afirmaţii care, în opinia celor de la C.N.C.D., ofensează diverse grupuri din
România.
Cu multă agresivitate acţionează şi un alt comitet O.N.U.,
acela care monitorizează Convenţia de Eliminare a Tuturor Formelor de
Discriminare Împotriva Femeilor. Scopul Convenţiei, enunţat elocvent ca fiind
acela de a promova sănătatea femeii, este, de fapt, la nivel practic, acela de
a promova avortul şi controlul populaţiei. În 1997, acest Comitet a atacat
Slovenia pentru că doar 30 la sută dintre copiii Sloveniei erau înscrişi la grădiniţă.
Oare ce o avea asta cu guvernarea globală? Locul copiilor e la creşă şi în grădiniţă,
iar al femeii la birou, după ideologia guvernării globale.
Drepturile omului
Aici se încadrează şi
mult trâmbiţatele drepturi ale omului. Care om cu mintea sănătoasa s-ar opune „drepturilor
omului“? Problema, însă, este că „drepturile omului“ sunt născocite de un grup restrâns
de personalităţi radicale, apoi sunt adoptate de diverse comitete ale O.N.U.,
iar, apoi, transmise pe verticală, de sus în jos, pentru a fi adoptate de
statele suverane şi implementate de tribunale internaţionale ori regionale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului se încadrează exact în acest perimetru.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu menţionează orientarea sexuală, dar
C.E.D.O. e obsedată de promovarea agresivă a nediscriminării pe bază de
orientare sexuală şi a drepturilor „minorităţilor sexuale“. Pur şi simplu a
trecut peste voinţa statelor suverane şi a inserat în jurisprudenţa ei
nediscriminarea orientării sexuale. Curtea Inter-Americană a Drepturilor
Omului, echivalenta de dincolo de Ocean a C.E.D.O., face ravagii în Lumea Nouă.
Condamnă toate statele din Emisfera Vestică pentru tot felul de încălcări de
drepturi ale omului. Din fericire, însă, spre deosebire de C.E.D.O., deciziile
ei nu sunt obligatorii pentru statele membre. Inflaţia „drepturilor omului“ creşte
în timp ce penuria obligaţiilor creşte şi ea. Cu alte cuvinte, inflaţiei drepturilor omului îi corespunde
o penurie a obligaţiilor.
În vara anului trecut un grup de ideologi bine cunoscuţi
ai guvernării globale, printre ei Noam Chomsky şi Richard Falk, au lansat un Manifesto
for a Global Democracy („Manifest pentru o democraţie globală“). A
fost lansat la London School of Economics. Printre ideile sugerate de ei se află
şi stabilirea unei Adunări Parlamentare a Naţiunilor Unite, care, în timp, să
se transforme într-un Parlament Mondial. „Cerem, zic ei, fiecărei fiinţe umane
să participe la constituirea unei democraţii globale“ („We ask every human being to participate in the constitution of a global
democracy“). Textul Manifestului poate fi citit aici: [6].
Uniunea Europeană şi guvernarea globală
Uniunea Europeana este experimentul cel mai radical
cunoscut până în prezent privind guvernarea globală. Se vorbeşte mult despre ceea
ce se recunoaşte pe faţă: Uniunea Europeana suferă de un deficit democratic. Uniunea Europeană nu e o democraţie, ci
o birocraţie suprastatală care reglementează cele mai mici detalii din viaţa
cetăţenilor europeni. Aici noi, românii, avem deja o experienţă neplăcută. Din lacul
comunist am căzut în puţul birocraţiei suprastatale unionale. Parlamentarii noştri
îşi petrec majoritatea timpului implementând în România directivele unionale
adoptate împotriva voinţei noastre la nivel unional de o elită transnaţională.
Elita transnaţională nu e loială faţă de statele membre ori faţă de cetăţenii
Europei. Ei sunt loiali guvernării transnaţionale, globale.
Dar România? Guvernarea globală se simte tangibil şi în România în
contextul actual de revizuire a Constituţiei. Ideologia care se manifestă în
spatele acestui demers e una a guvernării globale. E bine ca cetăţenii ţării să
fie suspicioşi faţă de intenţia de regionalizare a ţării şi de abrogare
a caracterului suveran al României. A.F.R. nu e indiferentă faţă de uzurparea
suveranităţii noastre naţionale. A.F.R. a propus câteva amendamente constituţionale
care să împiedice exercitarea guvernării globale în România, printre ele
supunerea la referendum a tratatelor de integrare europeană, ori nerecunoaşterea
în România a deciziile C.E.D.O. care contravin Constituţiei României.
AFR vă recomandă: Vă recomandăm recenzia alăturată a cărţii lui John
Fonte, publicată în National Review pe 13
septembrie 2011 [7].
Parteneriatele civile în România
Vă informăm asupra situaţiei la zi a proiectului de
legiferare în România a uniunilor civile între persoane de acelaşi sex, iniţiat
de d-l Remus Cernea în iunie. Proiectul acesta e şi el, de fapt, un exemplu al
guvernării globale. Noţiunea de parteneriate civile îşi are originea în afara
României, în ţările Occidentale. E promovată de sus în jos, ea fiind deja
acceptată de organizaţii transnaţionale. Propunerea a fost trimisă la comisiile
Senatului. Vă recomandăm tuturor să intraţi pe site-ul www.parteneriat-civil.ro,
care sumarizează pericolele acestei iniţiative legislative şi propune acţiune
cetăţenească. ÎI RUGĂM PE TOŢI CITITORII SĂ-ŞI CONTACTEZE IMEDIAT PARLAMENTARII
ŞI SĂ LE CEARĂ SĂ VOTEZE ÎMPOTRIVA ACESTEI LEGI.
Vreţi să fiţi informaţi?
Buletinul informativ A.F.R. apare în fiecare Marţi şi e
dedicat mai mult ştirilor de ultimă oră, iar publicaţia A.F.R. online apare în fiecare Joi şi e dedicată
mai mult comentariilor şi opiniilor. Cei care doriţi să primiţi săptămânal ştiri
şi comentarii la zi privind valorile şi evenimentele legislative, politice şi
sociale care vă afectează familiile atât la nivel naţional, cit şi la nivel
unional şi internaţional, sunteţi invitaţi să vă abonaţi la buletinul
informativ săptămânal A.F.R. Cum? Înregistrându-vă numele şi adresa electronică
pe pagina home a site-ului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
Faceţi-ne cunoscuţi!
Faceţi-ne cunoscuţi familiilor şi prietenilor dumneavoastră.
Daţi mai departe mesajele noastre şi încurajaţi-i să se aboneze. Vă mulţumim.
Anunţuri
Cei care doriţi să faceţi anunţuri prin intermediul A.F.R.
privind evenimente legate de familie şi valori morale şi spirituale vă rugăm să
ni le transmiteţi la office@alianta-familiilor.ro.
Alianţa Familiilor din România
14 noiembrie 2013
Post Scriptum. Apelăm la posibilităţile organizaţiei
Alianţa Familiilor din România de a se documenta şi a ne comunica pentru
clarificare, următoarele informaţii: 1) pentru care merite profesionale şi
intelectuale a fost numit Remus Cernea consilier al premierului Victor Ponta;
2) pentru care merite profesionale, intelectuale şi politice a fost propus şi
ales deputat în Parlament pe listele P.S.D., ţinând cont că nu a exercitat nici
o meserie, că nu a avut niciodată serviciu, s-a dovedit a fi un traseist
partinic [8] şi că, până la angajarea lui în Guvernul Ponta 2 şi, apoi, până la
pricopsirea lui cu sinecura de la Parlament, de la Hidroelectrica şi
Nuclearelectrica şi de cine mai ştie unde [9], a trăit ca o căpuşă pe spinarea
părinţilor; 3) dacă pledoaria deputatului ex-P.S.D.-ist Remus Cernea în
favoarea sodomiştilor şi a lesbienelor – indicaţi, eufemistic, aici, precum şi
în textele legislative interne şi internaţionale prin expresia inadecvată şi
obscură „minorităţi sexuale“ – este determinată de faptul că ar fi „băiat bun“,
adică ar fi şi el pederast, mai ales că în sprijinul acestei supoziţii pledează
şi ideea lui că în România „va fi democraţie atunci cînd preşedintele României
va fi o ţigancă lesbiană şi atee“ [10]!
Cu alte cuvinte, nu ştiu cum se face, dar se pare că mondialismul este impus de poponarii de
la Uniunea Europeană, de finanţiştii şi politicienii depravaţi din Occident,
adică de nişte minoritari! Iar cînd
minoritatea dictează majorităţii, atunci nu mai este democraţie, ci e
dictatură! Or, se zice că lumea s-a săturat de dictaturi şi caută să instituie
democraţia. Atunci, să instituim democraţia şi să punem minorităţile cu botul
pe labe, aşa cum e firesc în democraţie!
NOTE
[7] http://www.nationalreview.com/corner/277019/john-fontes-sovereignty-or-submission-stanley-kurtz;
cartea o puteţi comanda, de ex., aici: http://www.amazon.com/Sovereignty-Submission-Americans-Themselves-Others/dp/1594035296.
[9] Cf. D.R., „Ce afacere bună e să fii pro-gay în România…“, în NAPOCANEWS, 3 iulie 2013, pe http://www.napocanews.ro/2013/07/ce-afacere-buna-e-sa-fi-pro-gay-in-romania-cati-bani-a-luat-remus-cernea-de-la-hidroelectrica-si-nuclearelectrica.html
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
