Falsitatea
noţiunii „holocaustolog“
Din cauza ignoranţei
sau a superficialităţii
unor autori, în ultimii ani s-a răspîndit nepermis de mult, din păcate,
termenul de „holocaustolog“, deşi cuvîntul corect este „holocaustist“. Noţiunea
„holocaustolog” induce ideea de autoritate ştiinţifică pe care ar avea-o un
activist al holocaustismului, căci lasă impresia că „holocaustologia“ – pe care,
nu-i aşa, o practică „holocaustologul“ – ar fi „ştiinţa“ care studiază
„holocaustul“, deoarece cuvîntul „holocaustologie“ este calchiat după metoda şi
format din componentele academice care desemnează activităţile ştiinţifice:
„holocaust“ şi „logos“, lege, raţiune, precum în noţiunile biologie, arheologie, istoriologie,
fiziologie, politologie, sovietologie, marxologie etc. Or, în problema
holocaustului nu poate fi vorba de „ştiinţă“, ci doar de escrocherie. Eu am
folosit noţiunea „holocaust-olog“, cu această grafie: „holocaust-olog“, în
studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, republicat, în
serial, pe AlterMedia, al cărui ultim
episod poate fi accesat pe http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948, unde, la
începutul textului sunt indicate hyperlink-urile
care trimit la primele patru episoade. Pentru a vă economisi timpul, vă rog să
citiţi acest episod, al cincilea, în forma adusă la zi, aici: http://ro.altermedia.info/general/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata_23987.html.
În ultimele trei-patru decenii,
mişcarea istorică numită în Occident „revizionistă“ a demonstrat că propaganda
pro-holocaust este absolut reprehensibilă, deoarece „holocaustul“ este o
născocire diabolică a organizaţiilor sioniste pentru a strînge bani pe care i-au
folosit pentru susţinerea activităţilor sioniste – nici un ban adunat din mila
celorlalţi neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă din
cauza vicisitudinilor istorice. O demonstrează suficient de bine, în mai multe
cărţi, Noam Chomsky şi, în mod scandalos pentru „corectitudinea politică“, Norman
Finkelstein, în deja celebra sa carte, repudiată de sionişti, INDUSTRIA
HOLOCAUSTULUI (cf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Holocaust_Industry).
Înaintea lui Norman Finkelstein, cel care a demascat escrocheria holocaustică aranjată
de sionişti a fost Benjamin Freedman, în discursul său din octombrie 1961, ţinut
la Hotelul Willard din Washington D.C., publicat sub titlul „A Jewish Defector Warns America: Benjamin Freedman Speaks on Zionism“
(cf. http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm). Discursul, în rezumat, a fost tradus în revista Lumea nr.
7/2010, pag. 54-57, fiind preluat şi pe alte site-uri. Apoi a apărut
mişcarea istorică revizionistă, cu Paul Rassinier, Robert Faurisson,
Roger Garaudy, Rudolf Germar, Ernst Zündel şi toţi
ceilalţi mari istorici antiholocaustişti.
În anul 2003, în panoplia literaturii
zise revizioniste, dedicate demascării escrocheriei internaţionale cu
„Holocaustul“ unic, a apărut lucrarea lui Don Heddesheimer, „The First Holocaust: Jewish Fund Raising
Campagns with Holocaust During and After World War I“, cu mai multe ediţii
(vezi http://zioncrimefactory.com/wp-content/uploads/2011/09/The-First-Holocaust.pdf). Acribia
ştiinţifică a unor cercetători dedicaţi adevărului a produs şi lucrarea „140 Occurrences Of The Word Holocaust & The Number 6,000,000 Before The Nuremberg Trials Began – 140 de apariţii ale
cuvîntului Holocaust şi ale numărului 6.000.000 înainte ca Procesul de la
Nürmberg să înceapă“ (vezi http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php), precum şi „Marea minciuna
a sionismului“, care este prezentarea
în rezumat a lucrării lui Don Heddesheimer (pe http://relhit.wordpress.com/2011/05/30/).
Înainte ca numărătoarea victimelor
evreieşti şi jidăneşti să se fi terminat, în 1945, escroci şi ticăloşi ca Leon
Poliakov, Ilya Ehrenburg, Elie
Wiesel – promotorul postbelic al propagandei pro-holocaust –, Michael
Shafir – acuzat de unii că ar fi poponar,
dar descris documentat de către Larry Watts, în monumentala sa carte „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI“, ca denigrator
acerb al României, cît a lătrat la Radio „Europa
liberă“, eşuat, acum, ca „profesor universitar“ la Universitatea din
Cluj-Napoca, spre ghinionul studenţilor ardeleni –, Radu
Ioanid, Norman Manea şi alţii ca ei au şi conchis că ar fi fost vorba de
şase milioane de „evrei“ ucişi, deoarece cunoşteau aceste cuvinte din
propaganda anterioară: prima semnalare a cuvîntului „şase milioane“ fusese semnalată
încă în anul 1900! Iar „reputata“ Enciclopedie
Britanică, în ediţia din 1902, indica şi România ca fiind participantă la
holocaust – aşa cum avea să peroreze, după un secol, inclusiv ignobilul
academician Răzvan
Theodorescu, în Parlamentul României! Aşadar, după ce timp de cinci decenii
sioniştii au clamat în toată presa controlată de ei – şi aproape toată presa era controlată de ei, cum
sublinia şi Benjamin Freedman, în 1961, după cum, azi, în România, la fel, sioniştii
controlează aproape toate mas media
–, adică din 1900 pînă în 1945, cum că şase milioane de evrei sunt maltrataţi
şi vor fi ucişi, cu toate că nu aveau de unde să ştie numărul evreilor (de
fapt, al jidanilor) din Europa, iată că, la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război
Mondial, au socotit că muriseră, deja, şase milioane de evrei,
deşi chiar nemernica Hannah Arendt – şi ea o virulentă
denigratoare a României – scrisese, în iunie 1964, că „numărul total al
victimelor Soluţiei Finale este o simplă presupunere – între patru şi şase
milioane – şi nu a fost niciodată confirmat…“ (vezi Hannah Arendt, Eichman la Ierusalim. Raport asupra
banalităţii răului. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 5). Recent,
cică unii cercetători „americani“ au descoperit că nu fuseseră ucişi numai şase
milioane de evrei, ci între
15 şi 20 de milioane! Probabil că, văzînd demonstrarea falsităţii sintagmei
„şase milioane de evrei ucişi“, s-au gîndit să mărească numărul victimelor,
pentru a cere şi mai mulţi bani, dacă tot e vorba de un gheşeft. Dar chiar
marja de estimare – între 15 şi 20 de milioane – atestă falsitatea descoperirii
„ştiinţifice“ a americanilor: o marjă de cinci milioane, adică 25 la sută din
totalul estimat, nu mai este o marjă de eroare, ci o aberaţie. Cînd vor
descoperi cercetătorii „americani“ şi cîţi indieni-americani au fost
exterminaţi în „marşul spre Vest“ al „pionierilor“ yankei?!
Între timp, propagandiştii sionişti
şi-au dat seama de inadecvarea şi inconsistenţa folosirii noţiunii de
„holocaust“ şi au trecut la utilizarea cuvîntului „shoah“.
Or, aşa cum am mai relevat în articolul „Propaganda
holocaustică – un gheşeft super-abject“, de vreme ce au ales cuvîntul
greşit, „holocaust“, care, acum, nu le mai convine, şi vor să-l înlocuiască cu
„shoah“, înseamnă
că trebuie să restituie banii încasaţi pentru „holocaust“, pentru că au ales
greşit cuvîntul care sintetizează minciuna. Şi, în plus, toţi cei care au făcut
şi mai fac propagandă pro-holocaust trebuie băgaţi la închisoare pentru
dezinformare şi extorcare de fonduri necuvenite; implicit, organizaţii ca
Institutul „Naţional“ de Studiere a Holocaustului „Elie
Wiesel“ – plătit de Guvernul României –, Centrul „Simon
Wiesenthal“, „Centrul pentru
Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului“ al lui Marco
K. Katz trebuie interzise.
28 aprilie 2013, Intrarea Domnului în Ierusalim
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
