Vasile Zărnescu - Falsitatea noţiunii „holocaustolog“

Falsitatea noţiunii „holocaustolog“

Din cauza ignoranţei sau a superficialităţii unor autori, în ultimii ani s-a răspîndit nepermis de mult, din păcate, termenul de „holocaustolog“, deşi cuvîntul corect este „holocaustist“. Noţiunea „holocaustolog” induce ideea de autoritate ştiinţifică pe care ar avea-o un activist al holocaustismului, căci lasă impresia că „holocaustologia“ – pe care, nu-i aşa, o practică „holocaustologul“ – ar fi „ştiinţa“ care studiază „holocaustul“, deoarece cuvîntul „holocaustologie“ este calchiat după metoda şi format din componentele academice care desemnează activităţile ştiinţifice: „holocaust“ şi „logos“, lege, raţiune, precum în noţiunile biologie, arheologie, istoriologie, fiziologie, politologie, sovietologie, marxologie etc. Or, în problema holocaustului nu poate fi vorba de „ştiinţă“, ci doar de escrocherie. Eu am folosit noţiunea „holocaust-olog“, cu această grafie: „holocaust-olog“, în studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, republicat, în serial, pe AlterMedia, al cărui ultim episod poate fi accesat pe http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948, unde, la începutul textului sunt indicate hyperlink-urile care trimit la primele patru episoade. Pentru a vă economisi timpul, vă rog să citiţi acest episod, al cincilea, în forma adusă la zi, aici: http://ro.altermedia.info/general/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata_23987.html.

În ultimele trei-patru decenii, mişcarea istorică numită în Occident „revizionistă“ a demonstrat că propaganda pro-holocaust este absolut reprehensibilă, deoarece „holocaustul“ este o născocire diabolică a organizaţiilor sioniste pentru a strînge bani pe care i-au folosit pentru susţinerea activităţilor sioniste – nici un ban adunat din mila celorlalţi neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă din cauza vicisitudinilor istorice. O demonstrează suficient de bine, în mai multe cărţi, Noam Chomsky şi, în mod scandalos pentru „corectitudinea politică“, Norman Finkelstein, în deja celebra sa carte, repudiată de sionişti, INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI (cf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Holocaust_Industry). Înaintea lui Norman Finkelstein, cel care a demascat escrocheria holocaustică aranjată de sionişti a fost Benjamin Freedman, în discursul său din octombrie 1961, ţinut la Hotelul Willard din Washington D.C., publicat sub titlul „A Jewish Defector Warns America: Benjamin Freedman Speaks on Zionism“ (cf. http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm). Discursul, în rezumat, a fost tradus în revista Lumea nr. 7/2010, pag. 54-57, fiind preluat şi pe alte site-uri. Apoi a apărut mişcarea istorică revizionistă, cu Paul Rassinier, Robert Faurisson, Roger Garaudy, Rudolf Germar, Ernst Zündel şi toţi ceilalţi mari istorici antiholocaustişti.

În anul 2003, în panoplia literaturii zise revizioniste, dedicate demascării escrocheriei internaţionale cu „Holocaustul“ unic, a apărut lucrarea lui Don Heddesheimer, „The First Holocaust: Jewish Fund Raising Campagns with Holocaust During and After World War I“, cu mai multe ediţii (vezi http://zioncrimefactory.com/wp-content/uploads/2011/09/The-First-Holocaust.pdf). Acribia ştiinţifică a unor cercetători dedicaţi adevărului a produs şi lucrarea „140 Occurrences Of The Word Holocaust & The Number 6,000,000 Before The Nuremberg Trials Began – 140 de apariţii ale cuvîntului Holocaust şi ale numărului 6.000.000 înainte ca Procesul de la Nürmberg să înceapă“ (vezi http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php), precum şi „Marea minciuna a sionismului“, care este prezentarea în rezumat a lucrării lui Don Heddesheimer (pe http://relhit.wordpress.com/2011/05/30/).

Înainte ca numărătoarea victimelor evreieşti şi jidăneşti să se fi terminat, în 1945, escroci şi ticăloşi ca Leon Poliakov, Ilya Ehrenburg, Elie Wiesel – promotorul postbelic al propagandei pro-holocaust –, Michael Shafir – acuzat de unii că ar fi poponar, dar descris documentat de către Larry Watts, în monumentala sa carte „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI“, ca denigrator acerb al României, cît a lătrat la Radio „Europa liberă“, eşuat, acum, ca „profesor universitar“ la Universitatea din Cluj-Napoca, spre ghinionul studenţilor ardeleni –, Radu Ioanid, Norman Manea şi alţii ca ei au şi conchis că ar fi fost vorba de şase milioane de „evrei“ ucişi, deoarece cunoşteau aceste cuvinte din propaganda anterioară: prima semnalare a cuvîntului „şase milioane“ fusese semnalată încă în anul 1900! Iar „reputata“ Enciclopedie Britanică, în ediţia din 1902, indica şi România ca fiind participantă la holocaust – aşa cum avea să peroreze, după un secol, inclusiv ignobilul academician Răzvan Theodorescu, în Parlamentul României! Aşadar, după ce timp de cinci decenii sioniştii au clamat în toată presa controlată de ei – şi aproape toată presa era controlată de ei, cum sublinia şi Benjamin Freedman, în 1961, după cum, azi, în România, la fel, sioniştii controlează aproape toate mas media –, adică din 1900 pînă în 1945, cum că şase milioane de evrei sunt maltrataţi şi vor fi ucişi, cu toate că nu aveau de unde să ştie numărul evreilor (de fapt, al jidanilor) din Europa, iată că, la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, au socotit că muriseră, deja, şase milioane de evrei, deşi chiar nemernica Hannah Arendt – şi ea o virulentă denigratoare a României – scrisese, în iunie 1964, că „numărul total al victimelor Soluţiei Finale este o simplă presupunere – între patru şi şase milioane – şi nu a fost niciodată confirmat…“ (vezi Hannah Arendt, Eichman la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 5). Recent, cică unii cercetători „americani“ au descoperit că nu fuseseră ucişi numai şase milioane de evrei, ci între 15 şi 20 de milioane! Probabil că, văzînd demonstrarea falsităţii sintagmei „şase milioane de evrei ucişi“, s-au gîndit să mărească numărul victimelor, pentru a cere şi mai mulţi bani, dacă tot e vorba de un gheşeft. Dar chiar marja de estimare – între 15 şi 20 de milioane – atestă falsitatea descoperirii „ştiinţifice“ a americanilor: o marjă de cinci milioane, adică 25 la sută din totalul estimat, nu mai este o marjă de eroare, ci o aberaţie. Cînd vor descoperi cercetătorii „americani“ şi cîţi indieni-americani au fost exterminaţi în „marşul spre Vest“ al „pionierilor“ yankei?!

Între timp, propagandiştii sionişti şi-au dat seama de inadecvarea şi inconsistenţa folosirii noţiunii de „holocaust“ şi au trecut la utilizarea cuvîntului „shoah“. Or, aşa cum am mai relevat în articolul „Propaganda holocaustică – un gheşeft super-abject“, de vreme ce au ales cuvîntul greşit, „holocaust“, care, acum, nu le mai convine, şi vor să-l înlocuiască cu „shoah“, înseamnă că trebuie să restituie banii încasaţi pentru „holocaust“, pentru că au ales greşit cuvîntul care sintetizează minciuna. Şi, în plus, toţi cei care au făcut şi mai fac propagandă pro-holocaust trebuie băgaţi la închisoare pentru dezinformare şi extorcare de fonduri necuvenite; implicit, organizaţii ca Institutul „Naţional“ de Studiere a Holocaustului „Elie Wiesel“ – plătit de Guvernul României –, Centrul „Simon Wiesenthal“, „Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului“ al lui Marco K. Katz trebuie interzise.

28 aprilie 2013, Intrarea Domnului în Ierusalim

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

Mariana Maxim: nemernica neamului

MARIANA MAXIM: NEMERNICA NEAMULUI

            Acest articol apărut în SANTINELA nr. 9, din 22 sept. 2006. Întrucît dificultăţile pecuniare au determinat anularea site-ului revistei, este necesară republicarea lui, mai ales că, între timp, a sporit numărul agresiunilor antiromâneşti, comise atît de alogeni, cît şi de nemernicii autohtoni. 

Urmează textul din SANTINELA.

***

            Timp de peste un an de zile, până prin vara anului trecut, în toate oraşele României, îndeosebi în staţiile de transport în comun, dar şi pe panourile publicitare amplasate în alte locuri vizibile, erau puse nişte afişe mari, cu un conţinut lacrimogen şi cu un titlu de loterie – Ultima şansă –, prin care cetăţenii României erau îndemnaţi la delaţiune. Care erau miza, modalitatea şi ţinta delaţiunii? Recompensa de 10.000 $ U.S.A. pentru furnizarea informaţiilor despre cei care au participat la Holocaust, în vederea condamnării lor, în calitate de criminali de război.

Într-unul din articolele publicate în primăvară, în SANTINELA, scriitorul Ion Coja, preşedintele filialei din Bucureşti a Vatrei Româneşti, tocmai îşi exprima satisfacţia că, din fericire, nu se găsise nimeni, în România, care să răspundă acestei incitări odioase. Totuşi, cum spune o expresie cunoscută, „ar fi fost prea frumos“ ca situaţia să rămână aşa. Căci, într-adevăr, în 21 iulie 2006, ziarul Gândul semnala un fapt incredibil: o româncă, Mariana Maxim, l-a denunţat pe Ioan Alexa, de 96 de ani, din Iaşi, cum că ar fi fost un „nazist“ care i-ar fi holocaustizat pe evrei.

Cine îndemna la delaţiune? „Centrul izraelit Simon Wiesenthal din Ierusalim (celebru în lume pentru aducerea în faţa judecătorilor a marilor criminali de război, centru înfiinţat în scopul păstrării memoriei Holocaustului)“ – mai zice ziarista care a relevat insanitatea individei. Dar aici, din păcate, sunt strecurate două inexactităţi: 1) centrul „celebru în lume“ este organizaţia lui Simon Wiesenthal, care şi-a desfăşurat activitatea din Viena – loc de întâlnire a tuturor Serviciilor de spionaj, fiindcă Austria este neutră, iar respectivele Servicii au profitat de respectivul statut pentru a-şi planta filialele acolo şi, fireşte, Mossadul nu putea să lipsească; 2) „Centrul izraelit Simon Wiesenthal din Ierusalim“ este un alt centru, care-i poartă numele răposatului Wiesenthal şi care are „scopul păstrării memoriei Holocaustului“. Asta, ca acoperire, fiindcă, în realitate, după cum au dovedit-o afişele sale, are şi scopul să mărească lista presupuşilor „participanţi la holocaust“, de la care să stoarcă bani.

Să remarcăm că, acum, în România se face mare caz de imoralitatea colaboratorilor cu Securitatea, dar nu s-a gândit nimeni să releve imoralitatea atât a Centrului Wiesenthal, care incită la denunţ, cât şi a escroacei Mariana Maxim, care a vrut să scoată bani printr-un denunţ calomnios, făcut telefonic: ea şi-a închipuit, probabil, că evreii îi vor da, imediat, cele 10 mii de verzişori. Dar pe evrei nu-i păcăleşti aşa uşor. „Directorul Centrului evreiesc, Efraim Zuroff, s-a adresat Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, solicitând investigaţii din care să reiasă dacă Ioan Alexa ar fi «participat personal la uciderea evreilor în Dorohoi, precum şi în Iaşi, iar după război şi-ar fi luat identitatea unui soldat care fusese ucis». Alături de nonagenar, mai erau pârâţi Ion Antonie, Ionel Brotac şi Dionisie Alexandru Ghermani, între care unul a răposat şi un altul era rezident în Germania)“, precizează Gabriela Doboş. Adică, altfel spus, evreii voiau să scoată castanele din foc cu mâna Parchetului General al României, după care să spună că, „voi, românii i-aţi declarat criminali de război“.

Dar „Nu mor caii când vor câinii!“ Această nemernică Mariana Maxim a descris fapte petrecute între 1940 şi 1941, deşi este născută în 1957; ea nu a putut fi audiată, fiind plecată la muncă în străinătate.

Evident, pe escroacă nu o interesau „adevărul“ şi „umanismul“ clamat de evrei în sordida lor propagandă cu pretinsul „holocaust unic“ – deşi alte popoare au pierdut mulţi mai mulţi oameni în Al Doilea Război Mondial –, ci mangoţii plătiţi de evrei. După cum Centrul izraelit Simon Wiesenthal din Ierusalim, la fel, nu era interesat de adevăr, ci de creşterea numărului delatorilor, ca să dovedească ei cât de mult au suferit – de parcă ar fi fost singurii.

Numai că în rezoluţia Parchetului, dată la 7 iulie 2006, se menţionează: „«Nu există vreun indiciu în sensul absenţei sale motivate sau nemotivate de la locul de muncă (şef de gară la Rafaila, Vaslui – n.n.). C.F.R. erau considerate o a doua armată a ţării. Este greu de acceptat că Alexa Ioan ar fi putut părăsi raza de competenţă, mai ales în condiţii de război. (...) Se reţine fără dubii că Ioan Alexa nu a participat la săvârşirea unor asemenea fapte, nu şi-a schimbat identitatea dobândită la naştere şi nici nu a participat la săvârşirea pogromurilor de la Dorohoi şi Iaşi şi nici la alte asemenea atrocităţi», conchide hârtia cu antetul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Urmaşii lui Ioan Alexa au cerut magistraţilor să o cerceteze pe Mariana Maxim pentru denunţ calomnios“, relevase Gabriela Doboş, în „Nonagenarul «nazist» de la Iaşi, achitat post-mortem“, (Gândul, 21 iulie 2006; http://www.gandul.info/articol_11717/nonagenarul_nazist_de_la_iasi_achitat_post_mortem.html).

Dar nonagenarul avea să moară cu trei luni înainte, de inimă rea, din cauza acestei ticăloase, iar soţia lui avea să-l urmeze în eternitate la câteva zile, mai ales că vestea că ar fi compus „trenurile morţii“ şi că ar fi masacrat evrei o primise chiar în ziua în care sărbătorise 71 de ani de mariaj cu Elisabeta.

Nemernica Mariana Maxim poate fi considerată, în mod întemeiat, asasina lui Ioan Alexa. Iar Centrul izraelit Simon Wiesenthal din România este, la fel de evident, asasinul moral, fiindcă prin promisiunile sale meschine şi odioase, a îndemnat-o pe criminala Mariana Maxim la denunţ calomnios şi cauzator de moarte. Cred că Parchetul General ar trebui să-i impute Centrului Simon Wiesenthal cheltuielile pentru cercetările făcute şi să-l incrimineze pentru instigare la denunţ calomnios, urmat de decesul învinuitului. De remarcat că în mod similar se exprimă şi cei care au comentat acest caz pe forumul AlterMedia, care a republicat, integral, articolul din Gândul.

Nemernicei Mariana Maxim şi Centrului izraelit Simon Wiesenthal i se potrivesc, întocmai, versurile din Doina lui Mihai Eminescu: „Cine-au îndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima câinii, / Mânca-i-ar casa pustia, / Şi neamul nemernicia!“

Români de pretutindeni! Oriunde o veţi întâlni pe nemernica Mariana Maxim, legaţi-o de stâlpul infamiei, în piaţa centrală a oraşului în care o veţi găsi şi atârnaţi-i pe piept textul „Asasină de bătrâni. Denunţătoare jidovită!“

***

Recent, un politicastru de mîna a enşpea, Mihail Neamţu, a recitat poezia lui Radu Gyr, „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“, presupunînd că va cîştiga adeziunea electoratului dacă va invoca teza naţionalistă (cum, anterior, făcuseră şi alţii: Ion Iliescu, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica-Bancrută-Fauduloasă ş.a.).  Presupunerea era corectă, dar, vorba aceea, „a dat cu muci-n fasole“, dezavuînd, apoi, personalitatea lui Radu Gyr. Motivul retractării? Presiunea jidanilor rămaşi neholocaustizaţi Efraim Zuroff, Marco K. Katz, Radu Ioanid ş.a. La fel de nemernic se dovedise şi deputatul Dan Şova, care îşi retractase, şi el, declaraţiile referitoare la inexistenţa unui pogrom contra jüden-ilor care ar fi fost comis de către români la Iaşi, cum pretinde propaganda holocaustică şi s-a dus la Washington, pe banii românilor, ca să-şi completeze „educaţia“ în problema holocash-ului. Acelaşi lichelism l-a manifestat şi Răzvan Dumitrescu, în emisiunea sa, cînd, referindu-se tot la prestaţia lui Mihail Neamţu, l-a invocat pe ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, Gîtînştein – cum îl persifla Mugur Ciuvică inclusiv în emisiunile lui Răzvan Dumitrescu –, exprimîndu-şi speranţa că şi Gîtînştein – cu bunic născut la Botoşani – va lua atitudine contra „legionarismului“ de paradă al lui Neamţu. De altfel, şi Răzvan Dumitrescu, ca propagandist al U.S.L., îl critica pe Mark Gitenstein pentru imixtiunea sa în problemele României, în favoarea lui Traian Băsescu. Acum, ca să lovească în A.D.R., acelaşi intransigent Răzvan Dumitrescu persiflează poezia lui Radu Gyr fiindcă a fost citită de Mihail Neamţu şi condamnată de Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului (MCA) – organizaţie care trebuie interzisă, precum şi Centrul Wiesenthal din România!

            Pentru a le completa informaţia referitoare la adevărul despre „Minciuna secolului XX“, cum dezvăluie Arthur Butz, le recomand acestor poltroni şi lichele autohtone – Victor Ponta, Mihail Neamţu, Dan Şova, Răzvan Dumitrescu, conducerii Academiei Române, care a acceptat şi a impus schimbarea definiţiei cuvîntului jidan ş.a. –, precum şi escrocilor Efraim Zuroff, M. K. Katz, Radu Ioanid, Elie Wiesel, Vladimir Tismăneanu, Mihai-Răzvan Ungureanu ş.a. –, lectura inclusiv a cărţii

The First Holocaust: Jewish Fund Raising Campaigns with Holocaust Claims During and After World War I, rezumată şi aici: „Istoria victimizării evreieşti. Rădăcinile Holocaustului“. Această carte este bomboana pe coliva „Holocaustului“!

5 decembrie 2012

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU