MEMORIE SCURTĂ SAU
CONŞTIINŢE MURDARE ?
 |
| Alexandru Melian |
Motto : Când memoria
colectivă e atinsă de scleroză ori devine senilă, viaţa e
primejduită să suporte din nou suferințe
evitabile ; când voinţa politică e măcinată de orgolii, drogată de
amnezii și legănată de iluzii egoiste, societăţile umane se prăbușesc în
rătăcirile auto-distrugerii.
In mai 2012,
după ce UDMR a trecut în opoziție, împreună cu toată trupa subordonată
căpitanului prezidențial de la Cotroceni, Marko Bela, - acest joly joker
politic, bine dotat pentru vânzări și cumpărări fără scrupule – declara cu un
glas amenințător și gata să reînființeze,
el și ai lui, Regiunea Autonomă
Maghiară ( 1) : « In ultima vreme se zice că e
rău pentru că nu suntem iubiti, nu ne iubește Victor Ponta, nu ne iubește
PSD, nu ne iubește Crin Antonescu, nu ne iubește PNL, nu ne iubesc politicienii
români. »
Tot pe vremea aceea, Victor Ponta și
cei apropiați lui nu mai încetau cu criticile la adresa acestui partid etnic de
colaboraționiști, mereu gata de tranzacții și de pretenții obraznice, a acestor
negustori de servicii reciproce rămași de pomină pentru
« principialitatea » indecentă
cu care au mobilizat comunitatea maghiară să nu se prezinte la
referendum, în vederea salvării de la
demiterea populară a celui care i-a pus mereu în pâine. Nu pentru că i-ar fi
iubit sau apreciat, ci pentru că avea nevoie de ei în manipulările lui
oculte,la care se pricepe atât de bine.
De altfel, UDMR nu și-a făcut niciodată iluzii cu privire le motivele care
i-au permis să ajungă la putere.
Politicienii udemeriști au știut și știu că, slujind sforăriilor românești,
ei își tranzacționau propriile sforării.
In 2009, de pildă, atunci când T. Băsescu, și-a asigurat majoritatea
parlamentară ispitind uniunea lui M.
Bela și formația lui D.Voiculescu să-și trădeze aliatul (fără de care ar fi
rămas în afara Parlamentului), cu tupeul
său care nu cunoaște rușinea, președintele eticheta tranzacția politicianistă
a momentului drept o soluție imorală. Ca
și cum nu el ar fi fost autorul matrapazlâcului. Te-ai fi așteptat, de la niște
politicieni cu demnitate, cu onoare, - așa cum se prezintă făloșii atleți
ai celor 2 echipe – să reacționeze în
vreun fel la o asemenea declarație insultătoare. Ti-ai găsit !!??...
Pentru negustorii politici, moral sau imoral sunt doar niște cuvinte goale,
care pot folosi eventual ca zorzoane de discurs electoral. Moral - imoral, nu
contează. Ca să-l parafrazăm pe Pristanda – pupă-i în bot și papă-le tot !
Si iată că după ruperea previzibilă
a USL, - pe care președintele PSD o avea în calcul încă din prima zi a nunții
politice (2) – M. Bela și ai lui n-au de
ce să se mai plângă că nu sunt iubiți de de
V. Ponta și de politicienii români (cel puțin, de cei 346 care au
validat guvernul). E drept, te poți întreba dacă sunt chiar iubiți, dar pentru
a te coaliza întru fără de lege, nu de iubire e nevoie, ci de tartuffisme
politic. Ceea ce nu lipsește nici uneia dintre părți. Așa încât încruntările
declarative au devenit zâmbete de complicitate iar deciziile inconvenabile
pentru UDMR dar legitime pentru România, în ianuarie 2013, își schimbă semnul
matematic și devin la începutul lui 2014
convenabile pentru UDMR și ilegitime pentru România.
Cine câștigă din această tranzacție ? De toată evidența, partidul
etnic al tuturor guvernărilor, adică acest grup de șmecheri politici care-și
fac interesele, profitând de fripturismul , incompetența și iresponsabilitatea
politicienilor români. Intr-un anume fel, profitând chiar de slăbiciunile și rătăcirile
alegătorilor sau ale celor care, refuzând să voteze, înlesnesc și încurajează
perpetuarea unor asemenea anomalii. Ce a câștigat V. Ponta din această nouă
coalizare ? Aproape nimic !... Oricum mult mai puțin decât a pierdut.
El, dar, mai ales, România. Pentru că, privind atent majoritatea cu care a fost validat noul
guvern, îți dai seama că voturile UDMR nu erau indispensabile.
Ce a câștigat, în schimbul acestui nimic, « stimabila »
UDMR ? Dacă citești Acordul politic încheiat de aceasta cu V.Ponta, ai senzația că te afli
în fața unui act de capitulare a Guvernului român, ca urmare a unei înfrângeri
fără drept de negociere. În plus, la
chiolhanul guvernării, sunt dăruite un post de viceprim-ministru, 3 ministere
(printre care Ministerul Culturii), 14 secretari de stat, 3 funcții de prefect
dintre care 2 unde românii supportă persecuții maghiare iar manifestările antinaționale și
autonomiste sunt la ordinea zilei (Brasov, Harghita, Mureș), 5 funcții de
subprefect ,- și acestea selecționate pe sprinceană - și probabil alte sinecuri
pe care nu le cunoaștem încă. Când vezi ce negustorie a fost în stare să
semneze Primul-ministru al României, te întrebi, nu dacă are conștiință, -
răspunsul e știut de multă vreme - ci dacă are minte. Sau te întrebi dacă nu
cumva consilierul său personal, - știți dv. cine !... - are puteri magice sau vreun as de treflă
ascuns în mânecă pentru jocul lui preferat la cacealma.
Constatând toate acestea, remarcând cu scârbă surzenia Parlamentului și a
acestui guvern rătăcit la apelul aproape disperat al Forumului Civic al
Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, aproape că nu poți să te mai miri
când îl vezi pe Marko Bela, cu degetul ridicat amenințător, proclamând, cu aroganța și obrăznicia-i cunoscute :
« Fără noi pe plan internațional integrarea nu s-ar fi produs, iar la nivel de guvern nu s-ar fi făcut
reforme importante. (…) Fără noi nu e reformă în țară, fără noi nu
există progres » !?!?...
Rămâi cu gura căscată la atâta
fudulie…Cât de relevant ar fi, însă, dacă acest Cațavencu contemporan ar rememora,
nu ce nu s-ar fi făcut fără ei, ci ce s-a făcut cu ei, mai mereu la
guvernare. Si mai ales ce-au făcut ei, profitând de incompetența,
iresponsabilitatea și mentalitatea precupeață a politicienilor români. Si nu o
dată, valorificând orbirea lăcomiei lor bolnăvicioase pentru putere.De la tragedia din 1990 la TG. Mureș și până la
devalizarea bogățiilor naționale, sărăcirea țării, degringolada învățământului,
culturii și sănătății, de la propaganda anti-românească în străinătate și până
la acțiunile anti-românești în țară, - și inventarul ar putea fi detaliat, mult
și bine – contribuția domnului cu degetul ridicat și a formației sale de
contrabandă este pe măsura celor cu care s-au coalizat.
Nu,
ei n-au memoria scurtă, au doar conștiința murdară.
Chiar
mai grav. Când Valer Marian, într-un articol din Cotidianul, scrie despre
trădarea Transilvaniei de către V. Ponta, el are perfectă dreptate. Numai că V.
Ponta n-a trădat doar Transilvania, el a trădat întreaga Românie. Pe de altă
parte, el n-a acționat singur, ci cu sprijinul a 346 de parlamentari. Si câți
dintre aceștia au fost trimiși în Parlament de alegătorii transilvăneni ?
Tot așa, este perfect
îndreptățită revolta domnului Dumitru Pelican, liderul senatorilor Partidului
Conservator, împotriva șantajului udemerist, a atitudinii agresive a lui
Kelemen Hunor, « cel mai iredentist lider maghiar ». El are dreptate
să califice tranzacția încheiată de formația politică din care face parte,
« un șantaj ordinar », așa după cum este perfect îndreptățit să-i
adreseze acestuia disperata « Rușine
să vă fie, dle. Hunor ! ». Numai că acest SA VA FIE RUSINE ! se cuvine să fie adresat, în primul rând și
mai ales Primului-ministru al României. Pentru că, așa cum spune o vorbă
românească, « prost nu e cel
care cere, prost e cel care dă ». Prost sau ticălos. Depinde cine, ce și cui dă. Si mai există un numai
că…. Cum au votat senatorii
Partidului Conservator al cărui lider este tocmai Dumitru Pelican?!?!..
Atâta timp cât, în erarhia
valorilor, partidul și șeful vor fi mai importanți decât țara și poporul,
speranța va sta în genunchi și abuzul în fotolii de catifea.
Alexandru MELIAN
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1.Vezi articolul meu « Impertinența
nerușinată a unui nostalgic », publicat în www.samanatorul.blogspot.ro, 18 mai 2012
2. Vezi articolul « Un nou prim-ministru filomaghiar »,(http://cleptocratia. blogspot.com 15 ian.
2013) în care
prevedeam comportamentul premierului din aceste zile și calculul politicianist
vizând eșecul mariajului USL .
