vineri, 7 martie 2014

Alexandru Melian - MEMORIE SCURTĂ SAU CONŞTIINŢE MURDARE ?



MEMORIE  SCURTĂ  SAU  CONŞTIINŢE  MURDARE ?
Alexandru Melian
Motto : Când memoria colectivă e atinsă de     scleroză ori devine senilă, viaţa e primejduită să suporte din nou suferințe  evitabile ; când voinţa politică e măcinată de orgolii, drogată de amnezii și legănată de iluzii egoiste, societăţile umane se prăbușesc în rătăcirile auto-distrugerii.
            
 In mai 2012, după ce UDMR a trecut în opoziție, împreună cu toată trupa subordonată căpitanului prezidențial de la Cotroceni, Marko Bela, - acest joly joker politic, bine dotat pentru vânzări și cumpărări fără scrupule – declara cu un glas amenințător și gata să reînființeze,  el și ai lui,  Regiunea Autonomă Maghiară ( 1)  :   « In ultima vreme se zice că e rău pentru că nu suntem iubiti, nu ne iubește Victor Ponta, nu ne iubește PSD, nu ne iubește Crin Antonescu, nu ne iubește PNL, nu ne iubesc politicienii români. »
            Tot pe vremea aceea, Victor Ponta și cei apropiați lui nu mai încetau cu criticile la adresa acestui partid etnic de colaboraționiști, mereu gata de tranzacții și de pretenții obraznice, a acestor negustori de servicii reciproce rămași de pomină pentru « principialitatea » indecentă  cu care au mobilizat comunitatea maghiară să nu se prezinte la referendum, în vederea salvării  de la demiterea populară a celui care i-a pus mereu în pâine. Nu pentru că i-ar fi iubit sau apreciat, ci pentru că avea nevoie de ei în manipulările lui oculte,la care se pricepe atât de bine.
De altfel, UDMR nu și-a făcut niciodată iluzii cu privire le motivele care i-au  permis să ajungă la putere. Politicienii udemeriști au știut și știu că, slujind sforăriilor românești, ei  își tranzacționau propriile sforării. In 2009, de pildă, atunci când T. Băsescu, și-a asigurat majoritatea parlamentară ispitind  uniunea lui M. Bela și formația lui D.Voiculescu să-și trădeze aliatul (fără de care ar fi rămas în afara Parlamentului),  cu tupeul său care nu cunoaște rușinea, președintele eticheta tranzacția politicianistă a  momentului drept o soluție imorală. Ca și cum nu el ar fi fost autorul matrapazlâcului. Te-ai fi așteptat, de la niște politicieni cu demnitate, cu onoare, - așa cum se prezintă făloșii atleți ai  celor 2 echipe – să reacționeze în vreun fel la o asemenea declarație insultătoare. Ti-ai găsit !!??... Pentru negustorii politici, moral sau imoral sunt doar niște cuvinte goale, care pot folosi eventual ca zorzoane de discurs electoral. Moral - imoral, nu contează. Ca să-l parafrazăm pe Pristanda – pupă-i în bot și papă-le tot !
            Si iată că după ruperea previzibilă a USL, - pe care președintele PSD o avea în calcul încă din prima zi a nunții politice  (2) – M. Bela și ai lui n-au de ce să se mai plângă că nu sunt iubiți de de  V. Ponta și de politicienii români (cel puțin, de cei 346 care au validat guvernul). E drept, te poți întreba dacă sunt chiar iubiți, dar pentru a te coaliza întru fără de lege, nu de iubire e nevoie, ci de tartuffisme politic. Ceea ce nu lipsește nici uneia dintre părți. Așa încât încruntările declarative au devenit zâmbete de complicitate iar deciziile inconvenabile pentru UDMR dar legitime pentru România, în ianuarie 2013, își schimbă semnul matematic  și devin la începutul lui 2014 convenabile pentru UDMR și ilegitime pentru România.
Cine câștigă din această tranzacție ? De toată evidența, partidul etnic al tuturor guvernărilor, adică acest grup de șmecheri politici care-și fac interesele, profitând de fripturismul , incompetența și iresponsabilitatea politicienilor români. Intr-un anume fel, profitând  chiar de slăbiciunile și rătăcirile alegătorilor sau ale celor care, refuzând să voteze, înlesnesc și încurajează perpetuarea unor asemenea anomalii. Ce a câștigat V. Ponta din această nouă coalizare ? Aproape nimic !... Oricum mult mai puțin decât a pierdut. El, dar, mai ales, România. Pentru că, privind atent  majoritatea cu care a fost validat noul guvern, îți dai seama că voturile UDMR nu erau indispensabile.
Ce a câștigat, în schimbul acestui nimic, « stimabila » UDMR ?  Dacă citești Acordul politic încheiat  de aceasta cu V.Ponta, ai senzația că te afli în fața unui act de capitulare a Guvernului român, ca urmare a unei înfrângeri fără  drept de negociere. În plus, la chiolhanul guvernării, sunt dăruite un post de viceprim-ministru, 3 ministere (printre care Ministerul Culturii), 14 secretari de stat, 3 funcții de prefect dintre care 2 unde românii supportă persecuții maghiare  iar manifestările antinaționale și autonomiste sunt la ordinea zilei (Brasov, Harghita, Mureș), 5 funcții de subprefect ,- și acestea selecționate pe sprinceană - și probabil alte sinecuri pe care nu le cunoaștem încă. Când vezi ce negustorie a fost în stare să semneze Primul-ministru al României, te întrebi, nu dacă are conștiință, - răspunsul e știut de multă vreme - ci dacă are minte. Sau te întrebi dacă nu cumva consilierul său personal, - știți dv. cine !... -  are puteri magice sau vreun as de treflă ascuns în mânecă pentru jocul lui preferat la cacealma.
Constatând toate acestea, remarcând cu scârbă surzenia Parlamentului și a acestui guvern rătăcit la apelul aproape disperat al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, aproape că nu poți să te mai miri când îl vezi pe Marko Bela, cu degetul ridicat amenințător, proclamând,  cu aroganța și obrăznicia-i cunoscute :
 «  Fără noi pe plan internațional integrarea nu s-ar fi produs, iar la nivel de guvern nu s-ar fi făcut reforme importante. (…) Fără noi nu e reformă în țară, fără noi nu există progres » !?!?...
            Rămâi cu gura căscată la atâta fudulie…Cât de relevant ar fi, însă, dacă acest Cațavencu contemporan ar rememora, nu ce nu s-ar fi făcut fără ei, ci ce s-a făcut cu ei, mai mereu la guvernare. Si mai ales ce-au făcut ei, profitând de incompetența, iresponsabilitatea și mentalitatea precupeață a politicienilor români. Si nu o dată, valorificând orbirea lăcomiei lor bolnăvicioase pentru putere.De la  tragedia din 1990 la TG. Mureș și până la devalizarea bogățiilor naționale, sărăcirea țării, degringolada învățământului, culturii și sănătății, de la propaganda anti-românească în străinătate și până la acțiunile anti-românești în țară, - și inventarul ar putea fi detaliat, mult și bine – contribuția domnului cu degetul ridicat și a formației sale de contrabandă este pe măsura celor cu care s-au coalizat.
            Nu, ei n-au memoria scurtă, au doar conștiința murdară.
            Chiar mai grav. Când Valer Marian, într-un articol din  Cotidianul, scrie despre trădarea Transilvaniei de către V. Ponta, el are perfectă dreptate. Numai că V. Ponta n-a trădat doar Transilvania, el a trădat întreaga Românie. Pe de altă parte, el n-a acționat singur, ci cu sprijinul a 346 de parlamentari. Si câți dintre aceștia au fost trimiși în Parlament de alegătorii transilvăneni ?
Tot așa, este perfect îndreptățită revolta domnului Dumitru Pelican, liderul senatorilor Partidului Conservator, împotriva șantajului udemerist, a atitudinii agresive a lui Kelemen Hunor, « cel mai iredentist lider maghiar ». El are dreptate să califice tranzacția încheiată de formația politică din care face parte, « un șantaj ordinar », așa după cum este perfect îndreptățit să-i adreseze acestuia disperata «  Rușine să vă fie, dle. Hunor ! ». Numai că acest SA VA FIE RUSINE ! se cuvine să fie adresat, în primul rând și mai ales Primului-ministru al României. Pentru că, așa cum spune o vorbă românească, « prost nu e cel care cere, prost e cel care dă ». Prost sau ticălos. Depinde cine, ce și cui dă. Si mai există un numai că…. Cum au votat senatorii Partidului Conservator al cărui lider este tocmai Dumitru Pelican?!?!..
Atâta timp cât, în erarhia valorilor, partidul și șeful vor fi mai importanți decât țara și poporul, speranța va sta în genunchi și abuzul în fotolii de catifea.
                                                                
                                                              Alexandru MELIAN
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
   1.Vezi articolul meu « Impertinența nerușinată a unui nostalgic », publicat în www.samanatorul.blogspot.ro, 18 mai 2012
   2. Vezi articolul « Un nou prim-ministru filomaghiar  »,(http://cleptocratia. blogspot.com 15 ian. 2013)  în care prevedeam comportamentul premierului din aceste zile și calculul politicianist vizând  eșecul mariajului  USL .