 |
| Ucraina, vecinii, situaţii conflictuale |
Ucraina: Ce se poate și ce ar trebui făcut!
- un punct de vedere -
Dr. Alex Berca
Annapolis, MD –SUA
Sumar: Analiza situației politice a
stării de tensiune dintre Federația Rusă,
Ucraina și Crimeea. Opiniile Ministrului
de Externe al Federației Ruse și ale secretarului de Stat al
SUA. Rolul Crimeii pentru Moscova.
Propuneri privind stoparea acțiunii
Federației Ruse de invadare a Ucrainei.
Întreaga lume urmărește
cu multă atenție acest moment de impas politic referitor la agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei
și a Crimeii.
Încercările
multiple de rezolvare a acestei agresiuni pe cale diplomatică, cel puțin până
în prezent nu au dat rezultatele dorite și ca atare occidentul își asumă o mare
responsabilitate în rezolvarea acestei situații care poate afecta într-un mod
deosebit de grav întreaga situație politico-economică a Europei și a celorlalte
relații pe plan internațional.
Și totuși, dacă
pe linia unor tratative amiabile nu se poate rezolva această situație
conflictuală tensă trebuie luate cât mai urgent alte măsuri mai agresive, care
să potolească ambițiile în general ale Federației Ruse și în special cele ale
președintelui Vladimir Putin.
Chiar dacă s-ar
pune problema unei așa zise decizii asupra politicii de refacere a fostei
Uniuni Sovietice pe care Vladimir Putin a afirmat-o demult, spunând:
”lichidarea comunismului în Rusia și
colapsului Uniunii Sovietice
a fost cea mai mare greșeală a
secolului 20”,
tot nu se poate
considera o asemenea acțiune militară de invazie a Ucrainei ca ceva normal și
acceptată de tratatele și regulamentele Națiunilor Unite.
În fața unei
asemenea situații care poate avea efecte grave pe plan mondial (în ipoteza în
care nu este considerată doar ca un mijloc de intimidare a Ucrainei din partea
președintelui Putin), ar trebuii regândită reacția occidentului.
Ceea ce trebuie
amintit este faptul că la întîlnirea de la Londra din 14 marte a.c., între
Ministrul de Externe al Federației Ruse, Sergei Lavrov, și Secretarul de Stat al Statelor Unite, John
Kerry, s-a pus în discuție și afirmația lui Lavrov privind rolul Crimeii pentru
Rusia.
 |
| Lavrov - Kerry |
Crimeea a fost
parte din teritoriul Uniunii Sovietice până în 1954 și locul în care Uniunea
Sovietică își instalase o bază navală puternică de apărare în Marea Neagră.
Mai mult decât
atâta, a susținut Lavrov, Crimeea este un loc în care majoritatea populației
vorbește rusește, dorește mai multă autonomie, o influență mai mare economică și
în special în problema taxelor, educației, a limbii vorbite și a voturilor.
Ceea ce a menționat
în repetate rânduri Secretarul de Stat, Kerry , este faptul că
discutarea situației Ucrainei și a peninsulei Crimeii
rămâne o ușă deschisă pentru diverse
negocieri.
Răspunzîndu-i la
această afirmație, Lavrov, a spus:
” Dacă partenerii noştri occidentali
vorbesc de Kosovo ca de un caz special,
atunci noi le spunem că peninsula
Crimeea este un caz şi mai special.
Crimeea este un caz pe care nu putem
să-l analizăm separat de istorie.
Toţi înţeleg, şi declar asta cu
toată răspunderea, că peninsula Crimeea
înseamnă pentru Rusia incomparabil
mai mult decât Comore pentru
Franţa şi insulele Falkland pentru
Marea Britanie.
Sper ca ei (partenerii occidentali)
să înţeleagă faptul că Crimeea este
un caz ce nu poate fi examinat în
afara contextului istoric”.
Și în continuare a spus:
”
Federaţia Rusă nu are şi nu poate avea niciun fel de planuri de a invada
regiunile din sud-estul Ucrainei.
Pornim de la faptul că drepturile ruşilor,
ungurilor, bulgarilor, ca şi ale
ucrainenilor, trebuie să fie asigurate, trebuie
să fie protejate”.
Analizând
afirmația Ministrului de Externe al Federației Ruse, Președintele Obama a
afirmat:
”Noi continuăm să sperăm că se va
găsi o soluţie diplomatică.
Dar SUA şi Europa sunt unite nu
numai în mesajul lor privind
suveranitatea Ucrainei, dar şi în
a spune că vor fi consecinţe
dacă această suveranitate continuă
să fie încălcată”.
Ministrul de externe rus, plasându-se
pe o poziție destul de fragilă ca
valoare politică spunea:
Moscova îşi rezervă dreptul de a-şi
proteja compatrioţii din Ucraina,
(în urma unor confruntări care s-au
soldat cu un mort, la Doneţk,
în estul Ucrainei).
O afirmație similară a fost făcută în
urmă cu circa 75 de ani de către
nemți care s-au gândit să-și protejeze compatrioții și pe
acest considerent au invadat Cehoslavacia.
S-ar putea oare
face o comparație între situația Crimeii și a Republicii Moldovenești ? În
această țară, majoritatea populației vorbește românește (este adevărat cu
accent rusesc - dar numai accentul nu poate influenţa diferența și faptul că ei
sunt români), și ar fi fericită să-și obțină autonomie și tot felul de drepturi
similare cu cele pe care le are orice cetățean al României.
Pentru a se
retroceda această țară României, oare ar fi cazul ca România să invadeze
teritoriul Republicii Moldova pentru ași recucerii acest teritoriu Românesc?
Ar fi interesant
dacă Ministrul de Externe al federației Rusel ar avea un răspuns similar la această problemă?.
În fine revenind
la ideia de bază a acestui articol să vedem ce se poate și ce ar trebui făcut?
În ipoteza în
care nu există o altă cale de soluționare a acestei crize politice, din
Ucraina, numai prin creerea unei acțiuni comune a Statelor Unite și al țărilor
aliate din Europa s-ar putea putea obține un efect pozitiv.
După opinia celor
mai mulți specialiști politologi și stategi militari americani și din alte țări
ar putea exista trei căi principale:
1. O acțiune comună a forțelor NATO care s-ar
putea aplica prin:
·
extinderea numărului avioanelor militare ale SUA și ale
coaliției care să patruleze spațiul aerian al țărilor Baltice și al întregi
zone a teritoriului Ucrainei și Crimeii,
·
aranjarea unor manevre militare în zona țărilor Baltice și
a țărilor ce sunt la graniță cu Ucraina (Polonia, Slovacia, Ungaria și
România),
·
reanalizarea înțelegerilor privind folosirea mijloacelor
de apărare prin sistemul de misăluri (rachete).
2. Descurajarea acțiunilor miliatare
rusești în Ucraina prin:
·
extinderea unor manevre militare în teritoriul Mării
Negre cu participarea navei USS Truxtun (DDG-103), care trebuie numai reînoită
programarea întrucât a fost deja stabilită în colaborare cu România și
Bulgaria,
·
Emiterea unei declarații care să se contrapună acțiunilor
militare ruse în Ucraina și Crimea și care să prevadă un răspuns favorabil
rapid de suport din partea NATO (la cererea Kievului) pentru suportul cu armamentul
necesar de apărare. Asemenea acțiune va fi coroborată cu trimiterea imediată a
unui număr corespunzător de specialiști NATO, destinați pregătirii și asigurarea
antrenamentelor și logistica diverselor acțiuni.
·
Eliminarea Rusiei
din G-8 și reconstituirea acestei formații în vechiul ei sistem G-7
3. Eliminarea riscului anexării Crimeii care s-ar
putea realiza numai pe cale diplomatică.
În vederea aplicării acestor măsuri este
absolut necesar:
·
Asigurarea țărilor ce depind de resursele energetice ale
Rusiei, prin livrarea de către Statele Unite a resurselor necesare (de gaze
naturale), pentru a nu crea enorme dificultăți Germaniei, Franței și Angliei ce
depind într-o mare măsură de deciziile Moscovei.
Realizarea unui asemenea plan ar fi
posibil numai dacă actuala Administrație de la Washington va decide ca
Departamentul Energiei să asigure în timpul cel mai scurt posibil livrarea
cantității de gaze naturale necesare acestor țări și a altora care depind în
aceeași măsură de livrările rusești.
·
Sancționarea economică a Federației Ruse prin companiile și
băncile care depind de sistemul occidental financiar.
·
Creșterea din nou a cheltuielilor de apărare care trebuie
să revină la 100 de miliarde dolari anual, pentru a menține forțele militare
ale Statelor Unite la nivelul actual de putere sau la un nivel mai ridicat.
Dându-și seama
de multiplelel implicații politico-economice pe care le-ar avea invadarea
Ucrainei și ca atare declanșarea unui război, Administrația de la Moscova a
formulat trei condiții esențiale pentru Federația Rusă:
§ amânarea datei
alegerilor prezidenţiale din 25 mai,
§ neaderarea
Ucrainei la NATO şi
§ neaderarea
Ucrainei la Uniunea Europeană,
Sunt oare
aceste cerințe legitime și legale pentru intervența unei țări în treburile
interne ale alteia?
Care sunt de
fapt motivele reale ale președintelui Putin de a declanșa o asemenea criză
politică?
Nu cumva prin
aderarea Ucrainei la NATO și UE , i s-ar da peste cap planul de re-înglobare a
Ucrainei sub umbrela fostei Uniuni Sovietice pe care ar dori s-o refacă? și
apoi ar merge mai departe și cu alte republici?
Asemenea
planuri trebuie stăvilite chiar din fașă, pentru a nu da naștere și la precedente.
*
* *
Desigur,
asemenea propuneri, după opinia multor specialiști, nu se pot realiza peste
noapte și nici nu vor putea avea efecte imediate, dar rezultate favorabile se
vor putea vedea în timp și acest lucru va fi în favoarea Ucrainei care se va
dezvolta în condițiile unei lumi democrate în adevăratul înțeles al cuvântului și
nu după principii pur propagandistice