POPOR ROMÂN, nu te lăsa dus la abator!
Am ascultat într-o zi, în aceeaşi zi, la radio, părerile
a doi români, ce e drept cu ”apucături” diverse. Unul dintre ei, transformat,
din păcate pentru acest popor, într-un adevărat arhetip politic, îşi făcea
campanie electorală. Celălalt, ”educatorul” numărul unu al aceluiaşi popor,
demonta la modul absolut spusele primului fără, probabil, să cunoască
respectivele aberaţii; nu le cunoştea, nu se referea expres la ele, ci o făcea
la modul cel mai firesc posibil.
”Videan-ul”, căci despre acest blestemat tip
de politician este vorba, încercând să-şi aşeze partidul în postura de opozant,
dar într-o poziţie cât mai confortabilă totuşi, povestea POPORULUI ROMÂN ce
trebuie să facă şi cum trebuie să se comporte acum, în apropiatele alegeri,
deoarece lui, poporului, îi este rău, ce e drept, dar îi este rău pentru a-i fi
mai bine (ce tupeu au!), iar actuala putere nu va reuşi să continue trendul
jertfelnic implementat de ei, de alde videanu (sanchi), jertfă prin care
poporul trebuia să treacă spre a nu intra ţara în incapacitate de plată, în faliment
adică.
Extraordinar câtă elocinţă, câtă persuasiune (!).
Mă rog, intervenţia acestui păcălici a fost de prea lungă durată drept pentru
care a avut tot timpul din lume să te ducă pe tine, ascultătorul cel jertfit,
pe cele mai înalte culmi ale scârbii faţă de el.
N-a fost uşor să-i tăiem românului 25 % din
venituri, zicea acest mare iubitor de popor (!), n-a fost uşor să trimitem
acasă atâtea sute de mii de salariaţi, n-a fost usor..., n-a fost usor... Dar
trebuia s-o facem pentru că, iată, acum ţara e stabilă – şi dă-i şi zi-i!
Buun. Toate la locul lor (desigur, în concepţia
acestor indivizi care mint şi manipulează precum respiră), doar că la câteva
minute după sterpa şi mincinoasa lui intervenţie începe să vorbească nimeni
altul decât Patriarhul României (nu cred că şi al videan-ului pentru că ăştia
nu au nici un Dumnezeu), Prea Fericitul Părinte Daniel. Ei bine, acest prim
ierarh al Bisericii noastre Naţionale nu face altceva decât să confirme faptul
că România n-avea cum să evite declinul economic pe care l-a înregistrat
începând cu anul 2009, dar, şi aici intervine antipodul, ar fi putut foarte
bine să-l resimtă mult mai puţin decât se întâmplă în realitate. Cum? Simplu,
zice Prea Fericitul, prin existenţa unei solidarităţi perfecte între
conducători şi conduşi; prin acceptarea unei stări de jertfă, dar la nivel
general; prin predispoziţia poporului la un trai mai prost, dar şi prin
abţinerea conducătorilor politici de la a-i mai fura pe conduşi.
Din nou extraordinar, dar de data asta, real,
câtă dreptate şi câtă intuiţie (culmea ştiţi care este? Aceea că spaţiul ”de
antenă” al Părintelui Patriarh a fost sub sfertul celui destinat păcăliciului,
că deh, cu ”televizorul” au minţit poporul!).
Carevasăzică dragi cititori, pe lângă
imensele cantităţi de lături pe care politicienii de tip videanu şi le aruncă unii
asupra altora (asta ca şi când ar exista vreo cât de mică diferenţă între ei),
aceştia, cu ”televizorul”, ne ţin pe noi permanent ”în priză” pentru a înţelege
şi a accepta că trebuie să ne fie, acum, rău pentru a ne fi, pe viitor, bine.
Întrebările noastre, însă, sunt:
-
Pentru ca
opinca să se jertfească, exemplul n-ar fi trebuit să vină de la vlădică?!
-
Pentru ca
jertfa opincii să fie cât mai uşor de suportat, n-ar fi trebuit ca vlădica să
nu se atingă nici măcar de un fir de păr din drepturile primului?!
Păi, stimaţi concetăţeni, despre ce
solidaritate în necaz ar putea fi vorba între români şi videan-ii acestei ţări
atâta timp cât ăştia din urmă le fură primilor inclusiv dumicatul de la gură?!
Da, criza economică există la nivel extins pe
mapamond, iar noi n-am fi putut face notă disonantă, dar nici n-am fi fost atât
de săraci încât aproape că ne-am tâmpit, nici n-am fi ajuns în stări de
disperare, pe de o parte, şi de depravare morală şi socială crâncene pe de altă
parte, nici n-am fi fost cel mai bolnav popor al Europei şi, mai presus decât
orice, n-am fi murit, datorită problemelor economice şi sociale, atât de mulţi dacă
PDL-iştii, PSD-iştii, PNL-iştii, etc, acest cancer numit clasă politică
post-decembristă, nu ar fi jecmănit banii publici ai ţării mai ceva ca-n codru.
Calicia fără limite, împinsă până la nebunie, a politicienilor, coroborată cu
dezinteresul total, ba uneori chiar cu scârba acestora faţă de popor, au adus
această ţară în pragul falimentului, pentru că păcăliciul politic încerca să ne
”dea asigurări” (ce expresii tâmpite pot folosi!), că România este stabilă din
punct de vedere economic, în timp ce în realitate acest stat n-are bani nici
pentru a-şi aproviziona spitalele cu piramidoane!
Ne-ar fi fost rău, dar nu aşa de rău, dacă
banul public nu s-ar fi furat de către cei puşi spre a-l administra şi
chivernisi.
Cândva, prin perioada interbelică (mult
asemănătoare cu ceea ce trăim acum), se vorbea despre introducerea pedepsei cu
moartea pentru manipulatorii frauduloşi ai bugetului statului. În mod sigur
poporul ajunsese la maximă disperare dacă se punea problema aşa, însă, nici un
argument omenesc nu poate scuza uciderea unui om chiar dacă cel pe care l-ai
omorî te omoară, de fapt, pe tine, dar asta nu-nseamnă că noi, poporul, trebuie
să ne lăsăm duşi la abator de aceşti asasini economici cu gulerele lor albe,
scrobite cu bani publici de furat. Nici vorbă! Noi trebuie să ne trezim din
acest neacceptat de lung somn, să nu ne mai lăsăm minţiţi de toate liftele
nesăturabile, probabil, niciodată de atâta avere şi să ne luptăm pentru
dreptatea şi adevărul nostru care sunt stări absolut fireşti: când ţării îi
merge bine, să-i fie bine şi românului şi politicianului, dar când ţării îi
este rău, păi rău să-i fie şi românului, dar, mai ales acum, şi politicianului.
Asta este morala, asta este etica pe care o
aşteaptă o foarte mare parte a acestui popor de la conducătorii lui. Problema
însă este aceea inspirată de un vechi proverb românesc: ”Pe calul bătrân nu-l
mai înveţi în buestru”; lepra asta politică ce doar se roteşte, sub diverse
titulaturi care mai de care mai pompoase (vezi UNPR-ul, adică Uniunea Naţională
pentru Progresul României!) la conducerea ţării de după ’89, nu va putea aduce
niciodată ceva bun poporului. Niciodată. Şi-a dat, de atâtea şi atâtea ori,
arama pe faţă. În aceste zile vine din nou în faţa românilor la cerşit. Vrea
voturi după care ştie ce are de făcut. Poporul, dacă vrea cu de-adinsul să-şi
schimbe în mai bine propria-i soartă, trebuie să-şi schimbe atitudinea radical,
să-şi recupereze până la ultimul bănuţ toate valorile de care a fost furat în
ultimii 22 de ani (prin confiscarea averilor ilicite şi condamnarea la muncă,
în folosul său, a tuturor celor care s-au înfruptat, ilicit, din banul public),
şi-apoi să stea de strajă pentru ca niciodată să nu se mai întâmple ca România
să fie sugrumată de... români! Pentru asta însă trebuie să schimbe clasa
politică.
Ţării ăştia i-a fost bine, în întregime şi
din toate punctele de vedere, atunci când a fost condusă de oameni cu frică şi
cu credinţă în Dumnezeu. Aceştia trebuie căutaţi şi-acum pentru că ei încă mai
există şi ei, în comparaţie cu păcălicii şi criminalii actuali ai poporului,
sunt în stare de jertfă faptică şi nu doar declarativă. Jertfă pentru neam şi
ţară. Acestea nu sunt cuvinte mari şi nu sunt nici măcar populiste, ci sunt
fireşti aşa cum firesc trebuie să simtă liderul politic posibila jertfă pentru
poporul său; şi aşa să se şi comporte.
Trezeşte-te POPOR ROMÂN, şi nu te mai mulţumi
cu ce cade de la mesele videani-lor, berceani-lor, ori năstaşi-lor şi
hrebenciuci-lor (căci ce diferenţă este între ei?!), deoarece drepturile tale
fireşti sunt acolo, pe mesele lor. Îndreaptă-te şi întăreşte-te, POPOR ROMÂN şi
pune-le ăstora mâna în piept. I-ai şi azvârle-i din palatele în care se lăfăie
şi intră tu în ele pentru că ale tale sunt căci din banii tăi sunt ridicate, aşează-te
la mesele lor căci din banii tăi mănâncă, du-te şi te doftoriceşte în elegantele
şi super-dotatele lor clinici pentru că pe banii tăi se tratează. Hotărăşte-te
odată şi astupă-le gura hoţilor care strigă în permanenţă hoţii. Toţi, absolut
toţi cei care vin acum să te înveţe că trebuie să mai rabzi şi azi pentru a-ţi
fi mai bine mâine, toţi cei care îţi explică acum de ce trebuie să-i votezi
numai pe ei deoarece ceilalţi nu au fost buni, toţi ăştia s-au perindat la
putere în ţara ta, fiecare de câteva ori, din ’89 şi până azi; şi iată în ce
hal a ajuns ţara. De ce i-ai mai vota? Ce te-ar face să crezi că acum se vor
comporta altfel decât au făcut-o timp de 22 de ani?! Nu te mai lăsa minţit,
POPOR ROMÂN!
Această clasă politică ce alternează la
putere de atâţia ani, de fapt numai clasă politică nu poate fi numită. Ăştia
sunt orice numai politicieni nu!
Sunt prost pregătiţi din punct de vedere
profesional? Intră în prima instituţie a statului pe care o întâlneşti şi te
convinge.
Sunt absolut dezinteresaţi de tine, cel pe
care ar fi trebuit să te servească la modul absolut? Toată lumea recunoaşte
aceasta.
Sunt, cei cărora le merge mintea, aplecaţi
exclusiv asupra intereselor personale şi de grup? Dacă nu ar fi fost aşa nu am
fi avut multi-milionari şi miliardari doar în câţiva ani şi asta pe fondul
prăbuşirii totale a ţării despre care ei nici nu vor să audă.
Ce părere ai, POPOR ROMÂN, dacă te-ai duce la
ăştia şi le-ai striga aşa, ceva de genul: ”Totul pentru ţară, nimic pentru
noi”, închide ochii şi imaginează-ţi ce reacţie ar putea avea?! Păi, vezi?
Hotărăşte-te, deci, şi trimite-i la muncă în folosul tău pe toţi aceşti asasini
economici, iar tu ridică-ţi conducători jertfelnici, cu credinţă nelimitată în
Dumnezeu şi cu sârg faţă de aproapele. Însă, trebuie să te grăbeşti pentru că
tupeul şi calicia acestor îmbuibaţi sunt imense, iar riscul ca tu să nu mai ai,
peste o perioadă scurtă de timp, pentru ce te mai ridica este imens!
Dar, Dumnezeu să ajute acestui popor, iar poporul
să se ajute, cu credinţă, cu curaj şi cu nădejde pe el însuşi.
Sorin ANDREI Mai,
2012.
