Esenţa hungarismului este antiromânismul (1)
Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
În toamna lui 1999, am
publicat, sub pseudonimul Iulian A. Postatu, studiul de faţă, căruia
senatorul Corneliu Vadim Tudor i-a dat alt titlu: „Ungaria – un pion al
Occidentului“. Articolul a apărut în Politica, începînd
cu numărul 388, 4 septembrie 1999, pag. 5, cu continuare în nr.
389-393, fiind tipărit în şase episoade, din cauza micimii spaţiului
tipografic pus la dispoziţie în fiecare număr şi, evident, aşa cum am
mai spus pentru celelalte cazuri, fără bibliografie.
Îl republic acum cu
bibliografia aferentă, de atunci, care asigură suportul ştiinţific al
afirmaţiilor făcute şi care reflectă atmosfera înveninată – provocată,
atunci, ca şi acum, exclusiv de maghiari. Totodată, bibliografia etalată
aici – care este departe de pretenţia de a fi fost exhaustivă, ci este
doar exemplificativă – confirmă, încă o dată, concesiile inadmisibile
comise, între timp, de guvernanţi fără să fi avut nici un fel motivaţie
acceptabilă de politică internă sau externă. Pe de altă parte, prin
retrospectiva prilejuită, această bibliografie sumară reliefează
succesele incredibile obţinute, între timp, de falanga horthysmului,
Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (U.D.M.R.), succese de care
se miră şi ea că le-a obţinut atît de uşor!
Singura explicaţie a
abandonării interesului naţional de către ticăloşii care ne conduc
rezidă în faptul că au vrut să se menţină la guvernare cu orice preţ,
sacrificînd orice valoare românească şi apelînd inclusiv la ajutorul
organizaţiei fasciste U.D.M.R., căreia i-au permis şi încă îi permit
existenţa şi funcţionarea. Această organizaţie provine din Consiliul
Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară – înfiinţat în regimul
socialist ca să marcheze participarea reală, efectivă, a minoritarilor
la conducerea politică a României –, consiliu care, la rîndul lui,
provenea din fostul MADOSZ, în cadrul căruia se reuniseră toate
organizaţiile horthyste şi revanşarde care au existat, într-o formă sau
alta după Trianon, în România – după ce năpîrliseră, subit, din fasciste
înveterate în „comuniste“ la fel de „convinse“!
***
Urmează textul din septembrie 1999.
Grupul Bilderberg planifică „punctele fierbinţi“
După cum a relevat tot mai mult presa în ultima vreme, războiul americanilor contra Iugoslaviei a accelerat acţiunile neorevizionismului maghiar atât în forma lor epatantă, cum este scrisoarea adresată de 150 de U.D.M.R.-işti lui Bill Clinton, cât şi în cea discretă: Petru Calapodescu a semnalat că, în luna aprilie, 10.000 mii de cetăţeni unguri cu dublă cetăţenie, proveniţi din România, veniţi în ţara noastră în cadrul micului trafic de frontieră, au uitat să se întoarcă în Ungaria şi s-au rătăcit în Transilvania (1).
După câteva zile, ziarul Azi expune situaţia în parametrii ei oarecum reali: „De la începutul anului şi până în prezent, pe
teritoriul României au intrat aproximativ 40.000 de cetăţeni maghiari,
afirmă surse apropiate Serviciului Român de Informaţii. Aproape toate
aceste persoane se află, în continuare, pe teritoriul ţării noastre. Motivul invocat pentru intrarea în ţară îl constituie, în general, vizitarea rudelor din România. În aceeaşi perioadă a anului, Registrul Român al Comerţului a anunţat o creştere vertiginoasă a numărului de investitori maghiari în România“ (2) – tendinţă extrem de periculoasă, după cum avea să avertizeze, la Cluj-Napoca, ex-directorul S.R.I., Virgil Măgureanu.
Cei 40.000 de mii de maghiari echivalează cu circa 10 regimente de infanterie, cu organigrama completă de război! Dar puterea lor distructivă este mult mai mare, ţinând cont că, pe de o parte, provin, în marea lor majoritate, din România şi, deci, cunosc bine topografia zonelor în care îşi vor desfăşura subversiunile, iar, pe de altă parte, ei vor acţiona în cadrul
comandourilor – ceea ce va face extrem de dificilă depistarea lor, fapt
care le va înlesni provocarea de diversiuni şi distrugeri uriaşe. Este evident că se încearcă repetarea situaţiei premergătoare lui decembrie 1989, când
România fusese invadată de cohorte de „turişti“ unguri şi sovietici.
După cum este la fel de evident că războiul din Kosovo – provocat deliberat de S.U.A., el fiind planificat de grupul Bilderberg încă din 1996 – le creează maghiarilor, pe lângă stare de euforie iredentistă, şi contextul politico-militar internaţional, condiţiile prin care să forţeze actuala situaţie şi să încerce declanşarea unui război interetnic în Transilvania. Acestui război îi făcuse scenariul şi îi asigurase propaganda colonelul (r.) american Trevor N. Dupuy încă din 1993. Şi nu este deloc întâmplător că tot americanii sunt cei care, din când în când, reiau propaganda referitoare la „punctele fierbinţi“ pe care le enumera Trevor N. Dupuy, unul dintre ele fiind un război în Transilvania: „Potrivit Institutului de studii strategice Stratfor, e posibil ca independenţa Transilvaniei să fie obţinută pe cale militară“ (3).
E-adevărat că maghiarii utilizează toate formele pentru a reocupa Transilvania. În eventualitatea că va fi greu de realizat acest lucru printr-un eventual război, au în vedere şi încercarea de modificare paşnică a graniţelor: „Liderul extremist maghiar Istvan Csurka, preşedintele Partidului Vieţii şi Dreptăţii Ungare, şi episcopul de Oradea, Laszlo Tokes, s-au aflat alături cu ocazia aniversării la Budapesta a 79 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon. Cu acest prilej, Istvan Csurka s-a arătat extrem de supărat că atât partenerii, cât şi adversarii partidului său s-au delimitat de «ideea unei modeste revizuiri a frontierelor» în ceea ce priveşte provincia Voivodina. Pentru a nu fi mai prejos, preşedintele de onoare al U.D.M.R., Laszlo Tokes, a declarat că, respectând graniţele stabilite prin Tratatul de la Trianon «pentru teritoriile cedate», maghiarii trebuie să ceară în continuare drepturi comunitare şi autonomie. Tot cu prilejul acestei aniversări, simpatizanţii unui alt partid extremist, Frontul Naţional Ungar, în cursul unui miting organizat la Debreţin, au cerut revizuirea paşnică a frontierelor Ungariei şi formarea unui stat maghiar care să cuprindă întregul Bazin Carpatic“ (4). Trebuie reţinut – ca simptom al insidioasei şi nocivei propagande hungariste – că ei mereu vorbesc neîntemeiat de „maghiarii din Bazinul Carpatic“, deşi ei au fiinţat, ca stat, doar în Câmpia Panonică – şi încă intermitent, statul lor fiind desfiinţat şi redus la forma de paşalâc, timp de circa trei secole, de Imperiul Otoman; în rest, în special în Bazinul Carpatic – aflat exclusiv în România –, ei sunt răspândiţi ca efect al toleranţei nejustificate, până acum, dar, mai ales, de acum încolo, a popoarelor care i-au acceptat şi i-au lăsat să se dezvolte, nu cum au procedat maghiarii cu minorităţile din Ungaria. Iar rezultatul s-a văzut: cvasidispariţia minorităţilor naţionale din Ungaria şi escaladarea neorevizionismului şi iredentismului hungarist, pe motiv că în ţările vecine locuiesc mult mai mulţi maghiari – de obicei, umflînd cu mult numărul real existent –,
comparativ cu numărul minoritarilor proveniţi din respectivele ţări
vecine, deznaţionalizaţi prin politica de stat a maghiarizării.
Aşadar, în configuraţia politică actuală, ca urmare a consecinţelor războiului din Kosovo, este evident că, până să se ajungă să fie expres pusă în discuţie frontiera vestică a României, se va consuma pasul premergător: revendicarea Voivodinei. Acest fapt a fost anticipat de unii politicieni români, printre
care Corneliu Vadim Tudor şi Radu Timofte, şi confirmat, între timp, de
presă, care a relevat contribuţia clubului francmasonic Bilderberg la
modificarea graniţelor din Europa Centrală. Astfel, ziarul Naţional releva: «Zilele acestea are loc o întrunire a organizaţiei secrete Bilderberg, în timpul căreia, potrivit unor surse din interior, se vor discuta probleme mai vechi sau mai noi, precum divizarea Canadei, războiul din Kosovo, formarea unei „Albanii Mari“, dezmembrarea în continuare a Iugoslaviei, rolul N.A.T.O. în Europa.
Discuţiile
se vor centra asupra proiectului de dezmembrare a Iugoslaviei, prin
crearea provinciei independente Kosovo, care, ulterior, se urmăreşte să
fie alipită la Albania pentru formarea Albaniei Mari. În plan mai este cuprinsă şi cedarea, în favoarea Ungariei, a nordului Iugoslaviei, regiune unde locuiesc aproximativ 350.000 de unguri. Procesul de destabilizare a regiunii şi de menţinere a unei stări conflictuale va continua, iar reconstrucţia zonei, evaluată la milioane de dolari, se preconizează că va fi realizată pe spinarea contribuabilului occidental».
De asemenea, publicaţia bulgărească Standart face comentarii similare: «Un politician bulgar, Nikolai Kamov, participă pentru prima dată la o conferinţă anuală a clubului Bilderberg, considerat un guvern al întregii lumi. Pentru majoritatea, clubul celor 181 de multimiliardari şi superpoliticieni guvernează lumea „din culise“. (…) „Cabinetul global“ păstrează o decenţă informaţională elementară şi dezvăluie subiectele asupra cărora s-a dezbătut. Aceste date sunt, însă, insuficiente. „Relaţiile atlantice în vremuri de tranziţie“ a fost motto-ul reuniunii de la Sintra (Portugalia, 3-6 iunie), conform comunicatului emis din interiorul clubului. Viitorul Alianţei Nord-Atlantice, politica S.U.A., politica europeană, Rusia, arhitectura financiară internaţională, noile pieţe, genetica, au figurat ca teme
pe ordinea de zi a discuţiilor, reiese din cea de-a doua frază, şi
ultima, a comunicatului. După unele bănuieli, însă, clubul a discutat şi
despre Kosovo, despre crearea unui stat albanez mare, despre dezintegrarea pe mai departe a Iugoslaviei prin desprinderea Voivodinei. Tot potrivit unor supoziţii, s-a vorbit şi despre problema computerelor, despre crearea, în Asia şi Africa, a unor formaţiuni economice după modelul celor ale U.E.» (5).
Generalul Wesley Clark incită la revizuirea frontierelor
Acestui curs politic al evenimentelor pe care vrea să îl inoculeze opiniei publice grupul Bilderberg i se racordează şi ideile politice exhibate de către Wesley Clark (care, după bunic, este evreu). Potrivit ziarului Napi Magyaroszag, comandantul forţelor N.A.T.O. din Europa, Wesley Clark, ar fi declarat la Budapesta, la cea de-a XVI-a reuniune neoficială a N.A.T.O., că, „în conformitate cu noua doctrină a Alianţei, «principiile stipulate prin Tratatul de la Versailles sunt, în prezent, depăşite»“. În opinia prim-vicepreşedintelui P.D.S.R., Adrian Năstase, „această declaraţie confirmă că României nu i-au fost oferite garanţii de securitate la summit-ul de la Washington. «Ceea ce este nu numai foarte clar, ci şi foarte grav este faptul că, prin vocea generalului Clark, o voce autorizată, de altfel, se acreditează dorinţa, nu numai ideea, ca României să i se ia ceea ce deja are: garanţiile privind intangibilitatea frontierelor, garanţii pe care noi le-am dobândit în baza unor tratate anterioare», apreciază Adrian Năstase (…). Năstase susţine
că războiul din Kosovo nu a făcut altceva decât să creeze condiţii
pentru o nouă extindere, în lanţ, a unor noi focare de tensiune, unele
apărute obiectiv şi «altele constituite cu măiestrie politică, cum ar fi
cele care vizează Voivodina». «Este inadmisibil felul în care procedează generalul Clark, care, în vizita sa la Budapesta, îşi permite să se joace cu creionul pe harta Europei», a spus Năstase. Prim-vicepreşedintele P.D.S.R. susţine că Guvernul României ar trebui să protesteze energic la sediul N.A.T.O. în legătură cu «declaraţiile iresponsabile» ale generalului Clark“ (6).
Pentru a demonstra că declaraţiile lui Wesley
Clark nu sunt iresponsabile, ci, dimpotrivă, premeditate – adică şi îşi
au „raţiunea“ lor, în sensul peiorativ al blamatului concept
politologic „raţiuni de stat“ –, reamintim următorul silogism: S.U.A. constituie primul stat din lume înfiinţat de masoni; toţi decidenţii politici şi financiari importanţi din S.U.A. sunt masoni şi/sau evrei; N.A.T.O. este dirijată de S.U.A.; toţi comandanţii de rang înalt din N.A.T.O. sunt masoni; loja evreiască B’Nai B’Rith este cea mai puternică lojă din lume. Concluzia se impune de la sine.
Cât despre periculozitatea politică şi militară a generalului Clark, aceasta este atestată de calităţile sale negative. În primul rând, a fost incriminată incompetenţa sa profesională: el este principalul vinovat de dezastrul de la Waco, Texas, din 28 aprilie 1993, când, cu inconştienţa manifestată mai târziu în Iugoslavia, a declanşat un veritabil război cu arme grele, folosind napalmul contra taberei sectei „davidienilor“. Atacul respectiv a produs un incendiu care a dus la moartea a 86 de persoane. Acest „eşec“, dată fiind şi moartea a 24 de copii, a fost pus, însă, de alţii
pe seama indiferenţei lui Clark faţă de civili, el dorind numai să-şi
atingă scopul, respectiv arestarea membrilor sectei. În al doilea rând,
au fost relevate calităţi inadmisibile unui înalt conducător militar: cruzimea, ignorarea oamenilor, paranoia sa.
Într-un material biografic, publicat de Isabela Alexandrescu în Evenimentul zilei, se arată: «Un funcţionar al Senatului îşi aminteşte: (…) „Am asistat cum aroganţa şi atitudinea ostentativă au atins perfecţiunea. Dacă până şi senatorii au remarcat, trebuie să îţi dai seama că ceva nu este în ordine“, a spus funcţionarul citat, care a adăugat că subordonaţii săi l-au poreclit, şi nu cu afecţiune, „Fiinţa Supremă“. (…)
Modul de a acţiona al generalului Clark (…) este următorul: asasinarea de civili inocenţi, catalogaţi drept „pagube colaterale“, pentru câştigul politic personal şi existenţa unor „doze“ masive de incompetenţă militară, „pachet“ pe care preşedintele Clinton pare, totuşi, nerăbdător să îl „cumpere“. În al treilea rând, a fost invocată impulsivitatea, de fapt, iraţionalitatea sa, inadmisibilă la un militar, mai ales de rang înalt, ca Wesley Clark: acesta a fost la un pas de a declanşa „al treilea război mondial“, cu prilejul intrării ruşilor în Kosovo, pe aeroportul din Priştina. „De altfel, poziţia dură a acestuia, ca şi imaginea pe care a căutat să şi-o atribuie de «lup singuratic» şi militar intransigent a provocat o serioasă reacţie de respingere în cercurile politice ale N.A.T.O., conchide Newsweek“» (7). Evident, din toate aceste motive s-a hotărât debarcarea lui. Din cele semnalate, se poate deduce că generalul Clark s-a dovedit un criminal întâi în S.U.A. şi, apoi, în Iugoslavia, dispunând de toate atributele necesare judecării lui drept criminal de război.
Ungaria – pionul geostrategic al N.A.T.O.
În mod tot mai evident, prin intermediul extinderii preferenţiale a N.A.T.O. spre Estul Europei, în scopul destabilizării zonei, S.U.A. nu fac decât să se folosească de Ungaria ca de pionul din mutarea Gambit şi chiar o ajută pe aceasta să escaladeze pretenţiile sale, spre a provoca noi pretexte de conflicte diplomatice sau chiar militare în vederea modificării graniţelor conform planurilor confecţionate de Consiliul pentru Relaţii Externe (C.F.R.) şi de grupul Bilderberg.
Este suficient să privim harta pentru a ne fi mai clar rolul de pion al Ungariei în extinderea N.A.T.O.: într-adevăr, pentru a se obţine o reală securitate prin extindere, în N.A.T.O. ar fi trebuit să fie admise Polonia şi România; şi, eventual, Cehia,
pentru a da satisfacţie Germaniei. Dar în nici un caz nu trebuia
primită Ungaria, nu numai din cauza comportamentului său revanşard şi
revizionist dintotdeauna – care ar putea produce conflicte cu vecinii, contravenind, astfel, statutului Alianţei –, ci şi pentru că, după cum se poate vedea pe hartă, poziţia ei actuală ca membru în N.A.T.O. este absolut izolată: pe lângă faptul că nu a corespuns criteriilor implicate de aderare, nu are graniţe cu nici un stat membru al N.A.T.O. şi, atunci, cum să fie eficientă „prezenţa“ ei în N.A.T.O., când, în fapt, geografic şi militar, ea rămâne tot pe dinafară, oricât ar fi de primită în Alianţă?!
Or, dacă era admisă România, zona de securitate se mărea substanţial şi sub aspect geostrategic, apoi extinderea ar fi fost mai uşor de îmbunătăţit prin admiterea Slovaciei şi prin obligarea Ucrainei să restituie teritoriile româneşti primite nejustificat în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov încheiat de către U.R.S.S. Astfel s-ar fi refăcut, mult mai uşor, graniţa comună cu Polonia, pe care a avut-o România până la raptul teritorial comis de U.R.S.S. în 1940 şi repetat în 1945. În această variantă – singura întemeiată geopolitic şi geostrategic –, Ungaria ar fi fost, oricum, în zona interioară acoperită de „umbrela“ N.A.T.O. şi ar fi avut securitatea asigurată.
În cadrul soluţiei deja alese de strategii politici din C.F.R., Ungaria este izolată de ţările N.A.T.O. şi, pentru a remedia această situaţie, Ungaria trebuie să fie ajutată să joace rolul scandalagiului din cârciumă, pentru a se putea începe lupta în urma căreia să jefuiască fiecare câte ceva. Declaraţia generalului Wesley Clark are tocmai rolul de încurajare a „scandalagiului“ – de aceea a şi fost făcută la Budapesta, ca mesajul să fie mai clar pentru „cine are urechi de auzit“. Faptul că, în foarte scurta sa vizită la Bucureşti, Clark a retractat declaraţiile, sub pretextul-clişeu că ar fi fost „scoase din context“ (8), nu constituie decât un petardism tactic, acceptat, cu ipocrizie, şi de ambasadorul american James Rosapepe.
Articol trimis de Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
după articolul original publicat în
http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-1_8952.html#more-8952
Se recomandă ca în completarea informaţiilor din acest articol sa citiţi şi articolul
http://ro.altermedia.info/general/o-zi-nefasta-15-martie-2_19106.html
Se recomandă ca în completarea informaţiilor din acest articol sa citiţi şi articolul
O zi nefastă: 15 martie (2)
NOTE
1) Petru Calapodescu, „10.000 de cetăţeni unguri s-au rătăcit prin Transilvania“, în Libertatea, nr. 2677, 27 mai 1999, p. 4.
2) AM. Press, „Ungurii vin, dar uită să mai plece / Aşa o fi?“, în Azi, nr. 1993(2575), 7 iunie 1999, pag. B/7.
3) Alina Bârgăoanu, „Potrivit Institutului de studii strategice Stratfor, / E posibil ca independenţa Transilvaniei să fie obţinută pe cale militară“, în Naţional, nr. 610, 11 iunie 1999, pag. 3.
4) Clementina Filip, „Extremiştii maghiari au început să se agite“, în Cotidianul, nr. 329(2374), 7 iunie 1999, pag. 4.
5) Alina Bârgăoanu, „Conform Drudge Report, nordul Iugoslaviei va fi cedat Ungariei“, în Naţional,nr. 602, 2 iunie 1999, pag. 12; Iuri Mihailov, „Clubul Bilderberg dirijează lumea“, în Standart (Bulgaria), nr. 2392, 10 iunie 1999, pag. 15; vezi şi: articolul redacţional, „Guvernul mondial concepe Albania Mare“, în Standart (Bulgaria), nr. 2385, 2 iunie 1999, pag. 2; * „C.I.A. a pus bazele Bilderberg“, în Trud (Bulgaria), nr. 149, 3 iunie 1999; Sorin Petrescu, „Şeful diplomaţiei ungare consideră că autonomia este un mijloc necesar pentru supravieţuirea comunităţii maghiare din Voivodina“, în Cotidianul, nr. 359(2404), 12 iulie 1999, pag. 11.
6) Dumitru Constantin, „La Budapesta, generalul Wesley Clark face o declaraţie-şoc: «Principiile Tratatului de la Versailles sunt depăşite»“, în Adevărul, nr. 2815, 25 iunie 1999, pag. 1; articolul redacţional „Adrian Năstase; «Declaraţia generalului Clark este foarte grav㻓, în Azi, nr. 2008(2590), 28 iunie 1999, pag. A/7. Vezi şi; „Preşedintele P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, solicită explicaţii publice din partea Ambasadei S.U.A. la Bucureşti“, în Dimineaţa, nr. 138, 28 iunie 1999, pag. 3; Amelia Ionaşcu, „Adrian Năstase acuză impotenţa guvernanţilor români“, în Cotidianul, nr. 349(2394), 30 iunie 1999, pag. 4; Bogdan Chireac, interviul cu Wesley Clark, „Astăzi, trebuie să trecem peste aspiraţiile naţionaliste de secol XX“, în Adevărul, nr. 2821, 1 iulie 1999, pag. 1 şi 16; Colonel Konrad S. Freytag, „Ce a spus generalul Clark la Budapesta“, în Adevărul, nr. 2821, 1 iulie 1999, pag. 11; Clementina Filip, „Presa de la Budapesta s-a supărat pentru că N.A.T.O. s-a informat dintr-un cotidian românesc“, în Cotidianul, nr. 353(2398), 5 iulie 1999, pag. 4; Sorin Petrescu, „Atac concentrat asupra statului naţional român / Ziarul Haromszek din Covasna consideră că statele create la Trianon au fost înfiinţate prin înşelăciune“, în Cotidianul, nr. 353(2398), 5 iulie 1999, pag. 8; Ion Madoşa, „Versailles după Versailles“, în Azi, nr. 2013, 5 iulie 1999, pag. A/6; D. Zăvoianu, „Un General scelerat şi o Putere nedemnă, la Bucureşti“, în Adevărul (Arad), nr. 2736, 6 iulie 1999, pag. 1 şi 5.
7) Isabela Alexandrescu, „Generalul Wesley Clark, artizanul dezastrului de la Waco, soseşte astăzi în România“, în Evenimentul zilei, nr. 2144, 15 iulie 1999, pag. 5; S.S.E., „Generalul Wesley Clark, pus pe liber“, în Jurnalul Naţional, nr. 1879, 29 iulie 1999, pag. 16; D.D., „Clark a fost schimbat în mijlocul unui scandal privind o «colaterală» de-a sa“, în Jurnalul Naţional, nr. 1880, 30 iulie 1999, pag. 17; Sebastian S. Eduard şi Dan Dragomir, „Solana confirmă plecarea lui Clark / F.B.I. «nu e vinovat» în dosarul Waco“, în Jurnalul Naţional, nr. 1881, 31 iulie 1999, pag. 16; Romulus Căplescu, „Al treilea război mondial – pe punctul de a izbucni datorită impulsivităţii generalului Clark“, în Adevărul, nr. 2848, 3 august 1999, pag. 1.
8) Irina Bârlă, „Ieri, la Cotroceni, gen. Wesley Clark a negat din nou că ar fi spus despre Tratatul de la Versailles că e «perimat»“, în Naţional, nr. 640, 16 iulie 1999, pag. 4; D. D., „James Rosapepe: «Afirmaţiile lui Clark au fost greşit interpretate»“, în Jurnalul Naţional, nr. 1856, 2 iulie 1999, pag. 9Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
