PENTRU MINE BĂSESCU ESTE DEMIS
Motto: „Se întâmplă să am dreptate, când n-aş vrea să am
şi mă întristează nedreptatea care-mi dă dreptate, exact când nu ar trebui“. Ilie Dumitraşcu
General maior (r.) Iordache OLARU
Eu l-am suspendat pe Traian Băsescu
în ziua de 24 septembrie 2009, când am publicat „Umilirea armatei naţionale“ şi
l-am demis în februarie 2011, când am scris „Comandantul suprem la raport“.
Astăzi, declar cele două
mesaje „scrisori pierdute“, pentru că preşedintele suspendat nu a înţeles răspunderile
pe care le avea pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării.
Demagogia şi cinismul discursului preşedintelui
suspendat cu privire la reforma statului român nu mă mai poate păcăli. Acum ştiu
că acesta nu dispune de noţiuni elementare privind modul în care statul a
evoluat la nivel european şi cum au fost formate armatele moderne ale statelor
europene. Băsescu nu poate să înţeleagă rolul şi funcţiile unei armate, pentru
că nu înţelege nici rostul şi rolul statului, chiar în contextul apartenenţei
la organizatiile de securitate.
Din nefericire, noi, militarii ţării,
activi sau în rezervă, trăim de pe o zi pe alta, la fel ca toţi cetăţenii oneşti
ai acestei ţări, cu promisiuni uitate sau amânate dar şi cu minciuni, despre
care Băsescu, speră zadarnic, să nu ne mai aducem aminte de ele.
În timpul
mandatelor lui Traian Băsescu, Armata a fost blasfemiată, ignorata şi contrapusă altor instituţii conform
principiului „Dezbină şi stăpâneşte!“
Băsescu a fost complice cu alţi
iresponsabili, cunoscuţi sau necunoscuţi, la actuala stare de disperare a celor
care au purtat sau mai poartă uniforma Armatei României şi nu înţelege nimic
din umilinţa pe care o duc pe epoleţi militarii activi şi în rezervă.
Eu l-am suspendat şi demis pe Traian Băsescu pentru că:
1. Discursul său politic în care a clamat permanent reforma statului
este profund demagogic. În fapt, nu dispune de noţiuni elementare privind
modul în care statul s-a dezvoltat şi modernizat la nivel european, nu cunoaşte
rolul şi funcţiile acestuia şi nici modalităţile prin care armatele moderne
participă la îndeplinirea funcţiilor statului. A ignorat mereu experienţele
societăţilor occidentale care veghează ca priorităţile Armatei să fie în atenţia
liderilor politici.
2. Iresponsabilitatea,
incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa sa au prejudiciat
grav şi pe termen lung, imaginea şi credibilitatea Armatei României în
societate.
3. Nu a luat decizii
vitale, aşa cum îi cereau atributele constituţionale,
pentru creşterea capacităţii combative a Armatei şi îmbunătăţirea continuă a
condiţiilor de instrucţie şi viaţa ale militarilor. Dimpotrivă, Traian Băsescu
a diminuat capacitatea de luptă a trupelor prin neputinţa sa de a lua decizii
responsabile pentru continuarea modernizării organismului militar.
4. Nu a
cerut Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) să declanşeze analiza
strategică a apărării. Iniţierea şi finalizarea procesului de analiză
a apărării ar fi permis clasei politice, dar şi contribuabilului să înţeleagă
care este starea Armatei şi care sunt opţiunile de continuare realistă a
reformei din Armată, pe baza de priorităţi şi costuri.
5. Contribuabilul român nu a fost informat sistematic,
transparent şi onest de către comandantul Forţelor Armate în legătură cu capacitatea de lupta şi moralul Armatei, dacă poate sau nu
să îşi îndeplinească misiunile şi cu ce costuri.
6. A amânat decizia de achiziţie a avionului
multirol. Ca o consecinţă, România este decredibilizată şi umilită ca ţară
membră a N.A.T.O., deoarece ar trebui să i se facă poliţia aeriană de către
alte ţari. Băsescu a afirmat cu ipocrizie la sfârşitul anului 2011: „Ea (patrularea aeriană de către alte ţări)
este şi costisitoare şi umilitoare din punct de vedere al capacităţii forţelor
armate în general şi al forţelor aeriene în special".
7. Nu a luat
poziţie oficială şi nu i-a apărat pe militari, subordonaţii săi, în calitatea de
comandant al Forţelor Armate, atunci când unii politicieni de marcă ai României
de astăzi, s-au întrecut, bagatelizând, programele de achiziţii sau nevoile Armatei
sau când au făcut afirmaţii defăimătoare şi iresponsabile la adresa
militarilor. Exemple: „Un militar poate fi instruit într-o zi“, „Trebuie să cheltuim câteva
miliarde de euro ca să ne jucăm de-a
aviaţia militară sau nu, în an de criză?!“; altul afirmă, cu referire la
achiziţionarea avionului multirol, ca „azi
m-am uitat pe cerul patriei şi am constat ca era senin“, iar altul a
decretat: „Nu e nici o problemă, banii necesari pentru achiziţionarea avioanelor
multirol ne vor fi rambursaţi de N.A.T.O.“
8. A dezonorat pe militari şi a decredibilizat ierarhia militară prin acordarea discreţionara a gradelor militare. Avansările la gradul de
general, dar şi tolerarea avansărilor stupefiante în grad a unor persoane
publice, fără instrucţie şi studii militare, a stârnit stupoare, nedumerire,
controverse şi polemici. Pentru
militarii care au obţinut onest gradele militare, apariţii editoriale cu
titlurile: „Dezertori avansaţi“, „Stelele
de general iscă polemici“, „Generalii
armatei de aţe, mingi şi tirbuşoane“ sau, de dată mai recentă, „Tablagiu
avansat general“, „Coloneliada“, „Armata de tinichea a lui Băsescu“, au
fost umilitoare.
9. La fel ca şi pe
timpul regimului comunist, a numit în funcţii importante, inclusiv de şef al S.M.G.,
generali cu grad inferior cerinţelor funcţiei. Indiferent câte calităţi ar
fi avut cei numiţi în funcţie, timpul nu a mai avut răbdare cu ei, pentru că aşa
a vrut Băsescu. În mod iresponsabil, i-a umilit pe generalii cu grade
superioare, lăsând să se înţeleagă că, de fapt, nu criteriile meritocratice sunt
cele care guvernează acordarea gradelor şi numirea în funcţie, ci bunul plac al
cuiva, de data aceasta al lui Traian Băsescu.
10. I-a minţit pe
militari în decembrie 2008, spunând: „Pentru
că discutăm despre o perioadă de criză, aş vrea să vă asigur că programele
vitale ale Armatei, programele de înzestrare nu vor fi oprite. Criza nu
justifică nici stoparea reformei, nici continuarea proceselor de modernizare a
Armatei. Acest lucru vreau să-l ştiţi bine şi să aveţi încredere că se dă
Armatei atenţia cuvenită“.
11. În 2009, militarii au fost minţiţi din nou: „Şi mai este un lucru care mărturisesc că mă deranjează: dezbaterile pe
tema pensiilor militare. Sunt opinii diferite, unii spun că sunt militari în
rezervă care pierd la pensie. (…) Ca atare, vă asigur că dacă această lege va
ajunge într-o formă care pune sub semnul întrebării menţinerea pensiilor
ofiţerilor în rezervă, o voi trimite înapoi la Parlament pentru a fi discutată
şi pusă în regulă. (…) Pensiile militare nu pot fi afectate“.
Astăzi, 22
iulie 2012, nu am dubii cu privire la decizia mea de a-l demite, pentru că între
promisiuni şi realitate, între vorbele şi faptele lui Băsescu, au fost distorsiuni grave şi că, pe timpul mandatelor
lui de preşedinte, doar neputinţa,
minciuna şi incapacitatea au avut continuitate.
Acest mesaj l-am scris
şi în numele militarilor activi care nu pot vorbi despre condiţiile de
instrucţie, tehnica de luptă depăşită şi neperformantă, salarii amputate şi
bulversarea ierarhiei militare prin avansări frauduloase, dar au dreptul să
tacă şi să fie în slujba statului român. Ei au înţeles că, chiar în aceste
condiţii, trebuie să fie gata să-şi facă datoria, iar la nevoie să-şi dea şi
viaţa pentru ţară, aşa cum s-a întâmplat şi cu militarii ale căror destine au
fost curmate în accidentul aviatic de la începutul lui iulie 2012.
- s-a născut la 2 septembrie 1953 în comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi;
- din 1997 până în 1998 a lucrat în Biroul reprezentanţi militari români la N.A.T.O. şi U.E.O., iar între anii 1998-2000 a îndeplinit funcţia de şef de birou la Reprezentanţa militară a României la N.A.T.O. şi U.E.O.;
- a fost consilier al şefului Statului Major General între anii 2000 şi 2003;
- după ce, în intervalul 2003-2006, a îndeplinit funcţia de locţiitor al reprezentantului militar al României la N.A.T.O. şi U.E., în noiembrie 2006 a fost numit şef al Direcţiei Planificare Strategică din Statul Major General.
Dintre decoraţiile şi medaliile primite, cele mai importante sunt Steaua României în grad de cavaler, Ordinul american Sfânta Barbara şi Medalia Pentru Merit a SUA.
