Vă rog să transmiteţi mesajul acesta prietenilor dumneavoastră.
Iată pentru ce trebuie să votăm împotriva lui Băsescu, prietenul partidului UDMR - cel mai mare duşman al României. Aşa cum au procedat ungurii şi secuii în Ardealul ocupat, aşa vor proceda şi în viitor, în situaţia în care Băsescu ar reveni la Cotroceni. El va oferi UDMR-ului, (în afară de Covasna, Harghita şi Mureş, care deja sunt ale ungurilor şi secuilor şi restul Ardealului. Cum s-a convenit la Malta (Vezi harta Noii Reîmpărţiri a Europei).
Mircea Vâlcu-Mehedinţi
ROMANE, NU UITA! 71 de ani de la genocidul savarsit de unguri asupra românilor din Transilvania ocupata. Supravietuitor al masacrului de la Ip: “In acea zi, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat”
O productie MDV Film. Producator: Mihai Orasanu. Redactor: Anca Filoteanu, Imagine: Marian Stanciu. Documentar oferit portalului Ziaristi Online de catre autori.
Mărturia unui supraviețuitor
La 68 de ani de la Dictatul de la Viena și masacrul din Ip, singurul
supraviețuitor rămas încă în viață, Gavril Butcovan, a acordat un
interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea
de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data
de 2 septembrie 2008:
„În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de
zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele
vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins
o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie
eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din
două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar
în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai
Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de
emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se
cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe
uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o
clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de
militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru.
Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în
poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa,
soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști
s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde
am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe
tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre
noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat,
arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu
fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut
pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat
înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de
groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Mi-am
dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea
tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au
executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au
ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu
cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar
surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>,
a fost secerată de gloanțele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a
vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în
cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele
în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se
ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu
m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp
ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei. Pe
lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani,
și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu
au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga
familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe
Paulina.”
Gavril Butcovan amintește și de celelalte crime comise în noaptea masacrului:
„ Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest
genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început
înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au
dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au
scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot
să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia,
care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a
avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub
amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea
casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O
altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și
Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate
în groapa comună și îngropate de vii. In acea zi de 14 septembrie 1940,
orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.”
A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.A fost odata in Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.
A fost odata in Transilvania, Documentar 2007, 30 min. Regizor: Manuela Morar
Producator: Hyperion University. Film oferit portalului Roncea.ro de catre autori.
