Denunţ
public
În legătură cu apropiata privatizare a
OLTCHIM, facem următoarele constatări şi aprecieri:
1. După 1990 industria românească a
intrat într-un vast proces de DISTRUGERE. Oficial şi pentru a păcăli lumea,
acestui proces i s-a spus PRIVATIZARE. Termen cu totul nepotrivit, termen fals,
mincinos, menit să ascundă intenţiile criminale ale guvernanţilor de după 1990.
2. Printre ţintele principale ale
DISTRUGERII asistate de guvern s-a aflat petro-chimia românească. În 1990,
petro-chimia românească era competitivă la nivel mondial, era printre primele
din lume. După 1965, românii au rupt de la gura copiilor ca să sprijine
proiectele de industrializare a României. Nu erau proiectele unui nebun, ci ale
unui vizionar inspirat, în ciuda altor păcate şi greșeli ale
sale. Industrializarea României era o necesitate care se impunea oricărui
voitor de bine pentru neamul românesc. Dezbaterile pe această temă dinainte de
1944 stau mărturie că această cale a industrializării accelerate era singura
cale de urmat pentru a asigura României un statut demn printre ţările lumii.
3. În 1989 poporul român a ajuns în situaţia
de a începe să se bucure de sacrificiile făcute pentru edificarea
„socialismului multilateral dezvoltat“. Aveam o economie puternică, nu aveam
nicio datorie externă, dimpotrivă, alţii erau datori la noi cu câteva miliarde
de dolari. Erau semnele unei apropiate bunăstări meritate, îndelung aşteptată.
4. Ceea ce nu a prevăzut nimeni, nici
Ceauşescu şi nici alţi susţinători ai ideii de industrializare, a fost
TRĂDAREA, dimensiunile inimaginabile ale trădării celor care au organizat
lovitura de stat din decembrie 1989, a celor care au guvernat România de atunci
şi până azi. E greu să te opui trădării înainte ca aceasta să-şi vădească
efectele. Mai ales când trădătorii se află în structurile şi instituţiile menite
să protejeze statul şi avuţia statului.
5. Aşa-zisa privatizare a OLTCHIM-ului
face parte din proiectul de DISTRUGERE a industriei, a economiei româneşti,
face parte din proiectul de transformare a României într-o colonie, ai cărei
proprietari nu mai sunt românii, ci nişte străini, greu de identificat în
spatele unor firme anonime, cu denumiri înşelătoare: Banca Mondială, Fondul
Monetar Internaţional. Guvernul român a cedat în favoarea acestor instituţii
toate pârghiile puterii, ale guvernării. Degeaba mergem noi să votăm cine să
guverneze în România. Votul nostru nu mai contează, deoarece prin angajamentele
deja luate, deciziile politice şi economice importante le iau Bruxelles-ul şi F.M.I.-ul,
indiferent cine ar veni la guvernare!
7. Preconizata privatizare se face în
beneficiul unei firme germane, cu sediul în Polonia, firmă concurentă cu
OLTCHIM. Principalul interes al firmei germane este dispariţia OLTCHIM-ului. Chiar
dacă va semna un contract cu statul român prin care se angajează solemn că va
continua producţia şi va continua să plătească taxe şi impozite, că va continua
să ofere de lucru la zeci de mii de români care sunt interesaţi vital ca
OLTCHIM să producă în continuare, firma germană are nenumărate posibilităţi ca,
în modul cel mai legal (dar nu şi legitim!), să oprească producţia! Mai ales că
contractul dintre firma germană şi statul român are multe clauze secrete.
8. S-a afirmat că sprijinul pe care l-a
avut suspendatul preşedinte Băsescu de la liderii europeni şi, în mod special,
de la Angela Merkel are explicaţii economice, financiare. OLTCHIM-ul este de
mult vânat de F.M.I. Guvernul Boc a semnat toate acordurile premergătoare
necesare acestei schimbări de proprietar. După căderea guvernării P.D.L.,
Traian Băsescu este singura garanţie pentru F.M.I. & comp., alde Merkel,
Barroso, Gordon ş.a., că România nu-şi va încetini ritmul transformării ei în
colonie. Avem acum toate motivele să deducem că, într-adevăr, aşa stau
lucrurile. Revenirea lui Băsescu la Cotroceni era esenţială pentru aceste strategii
şi proiecte anti-româneşti.
9. Statul român, ca acţionar principal la
OLTCHIM, reprezentat de guvernul Boc, a avut un comportament straniu pentru un
proprietar. Pur şi simplu a sabotat bunul mers al Combinatului, a împiedicat
prin sancţiuni financiare ca OLTCHIM să reziste, să mai producă. Datele
prezentate de liderii OLTCHIM denotă clar că guvernul României a acţionat cu
totul contrar intereselor româneşti elementare, fiind principalul vinovat de
falimentul provocat al OLTCHIM. Băsescu şi Boc, în persoană amândoi, se cuvine
a fi cercetaţi pe acest subiect. Nu putea Boc să pună nici o semnătură a sa
fără să primească acordul de la Băsescu. Răsplata trădării a venit în mai multe
feluri, unul fiind, cu siguranţă, manevrele disperate şi incorecte la care s-au
pretat liderii europeni, ca servanţi ai intereselor şi ai politicilor
anti-româneşti, pentru a împiedica demiterea preşedintelui sperjur şi trădător
de ţară.
10. Ce putem face acum?
Fără pretenţia că identificăm exact calea de urmat, sugerăm
următoarele:
Mai
înainte de orice, (A) să împiedicăm sau măcar să amânăm semnarea contractului
de privatizare, în speranța că un guvern viitor sau – mai puţin probabil, cel
actual – va găsi procedura prin care să salveze OLTCHIM-ul şi ceea ce a mai
rămas din petrochimia românească. Primul pas constă în a câştiga timp. Să nu le
permitem infractorilor, criminalilor economici, să profite de încetineala cu
care se mişcă guvernul. Toţi cei implicaţi împotriva proiectului de distrugere
a OLTCHIM să înceapă prin a cere desecretizarea contractului de privatizare în
totalitatea acestuia. Odată desecretizat acest contract, avem nevoie ca mai
mulţi specialişti, desemnaţi de salariaţii OLTCHIM (nota bene: nu de acţionarii
majoritari!) şi de societatea civilă, să se pronunţe asupra acestui contract.
Ceea ce va necesita timp!
OLTCHIM şi,
în general, petrochimia românească, sunt componente esenţiale ale economiei
româneşti, soarta lor depăşeşte dreptul de decizie al Guvernului, al
Parlamentului chiar! Pentru edificarea acestei petrochimii s-au sacrificat sute
de mii de români, care s-au ştiut şi se consideră proprietari ai acestor
întreprinderi, ca parte componentă din „avuţia întregului popor“! Constituţia şi
legile dinainte de 1990 nu făceau statul român proprietar, ci numai
administrator al avuţiei naţionale. Nu cumva este momentul ca, măcar în ceasul al 12-lea, să lămurim care
este statul juridic pe care l-au avut înainte de 22 decembrie 1989 așa numitele
întreprinderi de stat? Ca parte
componentă a avuţiei naţionale, a întregului popor, puteau fi acestea puse la
dispoziţia unor legi criminale, aşa cum au fost legile privatizării?
(B) Protestele
publice trebuie să capete amploare mai mare şi o corectă direcționare! Avem
motive temeinice pentru ca protestele împotriva revenirii preşedintelui
trădător să le asociem cu protestele împotriva înstrăinării şi demolării
OLTCHIM-ului. Deci: demiterea lui Traian
Băsescu este, în mare măsură, sinonimă cu salvarea OLTCHIMului! Numai că
aceste proteste nu trebuie făcute nici în Piaţa Universităţii, nici în faţa
Guvernului sau la Cotroceni. Locul cel mai potrivit este în faţa Ambasadei
Germaniei, a Ambasadei S.U.A., a reprezentanței Uniunii Europene, la sediul
F.M.I.
(C) Nu în
ultimul rând, cred că este cazul să ne gândim foarte serios la un sprijin internaţional.
Nu pentru OLTCHIM, ci pentru toată România! Suntem o ţară agresată şi ocupată,
nu cu forţa militară, ci prin intrigi şi crime financiare! Suntem o ţară supusă
prin cele mai perfide mijloace la destructurare şi dispariţie de facto de pe scena politică a lumii!
Suntem un popor pe care se experimentează cele mai ticăloase strategii de înrobire
şi distrugere! Nu se poate să nu existe în omenirea asta atât de mare şi de
minunată (totuşi!), persoane şi entităţi publice care să nu arate sensibilitate
şi solidaritate cu cauza supravieţuirii noastre ca popor, ca ţară, ca stat! Trebuie
să le identificăm cât mai repede şi să ne adresăm acestora cu un mesaj „scurt şi
cuprinzător“, să punem toată documentaţia necesară celor pe care apelul nostru
îi va mişca! Să sperăm că printre aceştia se vor număra liderii religioşi ai
Planetei, personalităţile academice de notorietate internaţională, laureaţii Premiului
Nobel pentru economie, pentru pace, marile cancelarii ale lumii, marii ziarişti
şi publicişti, inclusiv cei care, cu mijloace proprii oricât de precare, se
încumetă să se împotrivească Răului planetar!
În cazul special pe care îl reprezintă OLTCHIM, cred
că se impune şi o corectă informare a opiniei publice din Germania asupra
felului în care Angela Merkel apără interesele con-cetăţenilor săi. Este acesta
conform exigenţelor morale caracteristice mentalității
comunitare a nemţilor? Mă îndoiesc...
...Deocamdată atât!
București, 8 septembrie 2012
Liga pentru
Combaterea Anti-Românismului LICAR
Pentru conformitate, ION COJA
Un comentariu primit de la d-l Mircea Vâlcu-Mehedinţi
Stimate Domnule Profesor Universitar Doctor Ion
Coja,
Am citi mesajul Domniei
Voastre cu mult interes şi sunt întru totul de acord cu punctele Domniei
Voastre de vedere, dar... Există un "dar".
Şi încerc să răspund
cu mintea mea, nu prea pricepută în ale politicii, însă - zic eu ca să mă laud
-, este mintea unui cetăţean care judecă cu mintea lui, nu cu mintea altora:
1. Aveţi perfectă
dreptate când spuneţi: "După 1990 România a intrat într-un vast proces de
DISTRUGERE". Dar cine este vinovat? Un popor de imbecili, neinformat,
scadent la inteligenţa minimă, delăsător, manipulabil, lipsit de demnitate
şi, nu în ultimul rând, laş. Nu noi, românii, l-am votat pe: corcitura de
evreu-ţigan Ion Marcel Ilici Iliescu (pe nume adevărat Ivanovici), pe Emil Constantinescu,
evreu,, (pe nume adevărat, după tată Pataievici, iar după mamă Cuzmici), pe
Traian Băsescu, evreu, (nume adevărat Braunovici) sau pe Sorin Oprescu, evreu,
cu numele de Sorin Hirch Oprescu (nu-i cunosc numele adevărat, fiindcă, aşa cum
au procedat predesorii săi evrei, nu şi l-a făcut public) şi mulţi, mulţi
alţii, pe care nu-i public, economisind spaţiul.
2. Spuneţi că guvernul
Boc a cedat la şantajul B.M., FMI etc. Sunt de acord. Dar de ce ne-am
lăsat şantajaţi? Răspunsul este simplu: Ne-am împrumutat cu miliarde de dolari
şi euro, pe care conducătorii aleşi de noi, i-au băgat în propriile buzunare.
Şi acum trebuie să plătim noi, poporul, gloata, aceste împrumuturi cu dobânzile
aferente. Noi, copii şi nepoţii noştri. Dar cui să-i spunem, ce minţi trebuie
să deschidem, pentru a le readuce la realitate? Minţile care nu există? Suntem
atât de pupători în fundul străinilor, încât cale de întoarcere nu mai există.
Să dau două exemple. Nici o naţiune, o etnie n-a renunţat, de sute, de mii de
ani la limba lor scrisă (chinezi, ruşi, japonezi, evrei, unguri, francezi,
germani, italieni, cehi, sârbi etc etc), dar noi, cu destulă uşurinţă am
renunţat la diacritice. În loc de căci, se scrie caci, în loc de cârmă se scrie
carma, etc etc. Al doilea exemplu: Cine îl pune pe dragul nostru român ca
firmele, reclamele, anunţurile şi altele să le scrie în limba engleză? Ce
suntem noi? Englezi sau români? Răspund eu: Suntem pupători în c... a tot ce
este străin. Proverbele româneşti: "Ion suflet de slugă", "Mămăliga
nu face explozie" "Capul plecat sabia nu-l taie" (dar şira
spinării rămâne cocoşată), ni se potrivesc de minune.
3. Domnia voastră daţi
un sfat, nişte criterii, intitulate "ce să facem" şi spuneţi "să
împiedecăm sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizarea..."
Cine să împiedice? Dumneavoastră sau eu, sau puţinii alţii? Am mai zis-o.
Eu, personal, (zic eu pentru a nu jigni pe alţii ca mine) mă consider ca un
câine care latră noapte de noapte la Lună, dar ea, impasibilă, nici că-i pasă.
Stă neclintită, cu toate lătrăturile sau urletele mele. Românii - nu s-a
observat nici până în prezent - ei nu ies în stradă, nu protestează în faţa
ambasadelor, chiar dacă ar fi ameninţaţi cu moartea? Noi suntem învăţaţi cu
jugul şi, parcă, ne place să-l purtăm, pentru ca avându-l putem să ne văităm pe
la colţuri, că doar, doar va veni cineva - de nicăieri - să ne salveze din
mâzga în care ne scăldăm, cu deosebită plăcere. Aceste regimuri trădătoare (şi
cele care vor mai veni) nu pot fi înlăturate decât cu forţa. Doar am învăţat la
orele obligatorii de marxism că socialiştii, comuniştii nu cedează de bunăvoie
puterea. Dar de unde să se ia acestă forţă în România? Armata este desfiinţată
şi chiar dacă n-ar fi fost, generalii de ieri şi cei de astăzi sunt şi ei mulţumiţi
cu fărâmiturile ce li se aruncă. De aceea tac, tac şi nu se opun Puterii
Trădătoare. Demnitatea cadrelor militare a dispărut încă din anul 1946. Astăzi,
generali sunt cei cu patru clase elementare de pe timpul lui Gheorghiu Dej sau
Ceauşescu sau Băsescu sau fiii lor, născuţi din acelaşi aluat. Ăştia să se
împotrivească sau să ridice poporul la o nouă revoluţie!? Nu cu sacrificii
omeneşti, poate una "de catifea". Forţa civică? Pe mine m-apucă
râsul-plânsul când aud de Puterea Civică! Care-i aia? Evreul Liiceanu.
Patapievici, Pleşu, Dinescu şi foştii informatori sau colaboratori ai
Securităţii, care tot apar pe la televiziunile aşa-zise româneşti (toate sub
licenţă străină - cumpărate de evreimea atotputernică -)?
4. Spuneţi să
cerem ajutorul străinătăţii. Care străinătate? America este condusă de evrei,
Anglia, Franţa, Italia, Ungaria şi alte state, toate au la conducere evrei. Lor
să le cerem ajutorul? Să cerem ajutor împotriva lor înşile?Dacă nici Irakul,
nici Libia şi alte state nu li s-au putut opune, dar noi, nişte amărâţi (nu o
naţiune, ci ăştia, câţiva, că Naţia Română, în fapte, de mult nu mai
există)? Evreii sunt puţini, dar deţin aurul lumii. Şi cu el se poate cumpăra
orice conştiinţă. Ştiţi ce a spus conducătorul Izraelului: "Am cumpărat
Manhatamul, Ungaria, Polonia, România...". Când eu zic evrei, mă refer la
Masonerie. Ea a fost şi este puternică. Deosebit de puternică. Războiul de
Secesiune, Comuna din Paris, Revoltele şi revoluţiile mexicane, cele europene,
Primul Război Mondial, al doilea, experimentul Lenin, destrămarea URSS, crearea
Uniunii Europene, Globalizarea, toate sunt de sorginte masonică. Iar câţiva
dintre spun că noi, lătrăii, ne putem opune acestei uriaşe caracatiţe, sau să
le cerem ajutorul tot lor, tot acestora care vor să impună, cu orice preţ,
Guvernul lor Mondia! Ne îmbătăm cu apă chioară stimabililor! În toate aceste
"experimente" masonice, evreieşti, au fost sacrificate zeci şi zeci
de milioane de oameni (deci acestea au fost făcute ca experienţe ale lor),
Dar aceste experienţe ale lor (recunoscute chiar de ei) ce au fost? Şi
cine îi va trage la răspundere? Nimeni, pentru că dreptatea a fost întotdeauna
de partea învingătorilor. Şi noi mai vorbim că trebuie să le impunem... Noi,
câţiva românaşi, care vrem să ne arătăm muşchii pe care nu-i avem... să
luptăm împotriva acestora care au fost capabili să işte revoluţii, războaie
mondiale. Cu ce să luptăm? Cu pumnii? Ca în filmele cu cowboi?
România va dispare sau
nu va dispare, dacă interesele evreimii o vor cere. Noi, mai avem norocul
(halal de aşa noroc) să nu fim desfiinţaţi, dacă evreii vor dori ca pe
teritoriul nostru să se înfiinţeze un nou Izrael. Oricine îşi poate da seama că
ei nu vor învinge în ţările arabe. N-au învins nici în Vietnam, nici în Irak,
nici în Afganistan şi pentru aceasta au făcut un tratat cu România, ca în caz
de necesitae să primim un milion de evrei. Unde deja au cumpărat foarte,
foarte, foarte multe apartamente, în care vor veni "în caz de
necesitate" (S-a scris, unele articole, bazate pe documente despre
aceasta).
Şi pentru a încheia,
strig şi eu din toţi rărunchii: Sus inima române, chiar dacă inima îţi este
beteagă. Nu? Doar nu ne doare gura!
Mircea Vâlcu-Mehedinţi
Imagini trimise de Comandor (r) T.Popescu şi din arhiva Semănătorul.
