RADU
IOANID SPERJURUL: PERSONA NON GRATA
Confirmarea predicţiilor privind
propaganda holocaustică
Scrisoarea adresată d-nei Ulrike Beitsprecher, coordonatoarea
Forumului Internaţional ATELIERUL ISTORIC EUROPA (GESCHICHTSWERKSTATT EUROPA),
ediţia 2012, organizat de Institutul pentru studii globale şi europene de pe lîngă
Universitatea din Leipzig – Forum sub egida căruia se desfăşoară simpozionul „TRANSNISTRIA
– HOLOCAUSTUL UITAT, 1941-1944“.
Dear Mrs. Ulrike Beitsprecher,
I regret that I cannot attend the
symposium organized by you. Maybe I come
to the next edition.
However, by virtue of the principle AUDIATUR ET ALTERA PARS, and if this is
not inconvenient to you, I would kindly ask you to multiply the article sent in
attachment, RADU IOANID PERJURY: PERSONA NON GRATA, with my kind request
that it will be distributed to the participants.
The vicissitudes of history caused the
German people – hardworking, talented,
honest – to be the victim of some ocult circles’ schemes. This is the reason
why it now suffers the consequences.
Similarly, the Romanian people – who never crossed its borders in order
to attack others – suffers now from the unhappy failures of history. There are
many elements showing that it is the victim of the same ocult groups because of
which even the German people is still suffering. On top of the list of such
groups are the followers of the Khazars – today’s Zionists, known in Romania by
the name of ”Jews”, a word in the East and Central European area, deriving from
the phonetic corruption of the German word ”Die
Jüden”, as the letter ”J” in German is mainly pronounced as ”J”, not as ”I”.
In view of a firm monitoring of the
symposium, I suggest, as an additional documentation, that you consult the
following links and sites:
These books as well as many others
on the same topic, undoubtedly prove that the Zionists’ position, especially
taken – in your symposium – by Radu Ioanid, who is an impostor and, as you will
read in my paper, attached to this letter, a perjury that should have gone to
prison. The presence of Radu Ioanid is a mistake for this symposium, because
there was no holocaust of the Jews or the gypsies in Transdniestria, as it did
not occur anywhere else. As you may have read on the link http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php,
the word ”holocaust” and the idea of killing the 6,000,000 Jews are only some
ideas fabricated as early as 1900!
I will soon send you the English
version of my paper, too. You can multiply and distribute it in both languages,
because the ”Moldovans” speak the Romanian language.
Respectfully,
Vasile Zărnescu
RADU
IOANID SPERJURUL: PERSONA NON GRATA
Confirmarea predicţiilor privind
propaganda holocaustică
(Episodul al 5-lea,
adus la zi, al studiului
„Holocaust-ologii“ – vectori ai războiului axiologic)
Reamintesc, acest studiu cu valoare de prognoză şi cu
scop preventiv a fost publicat, în serial, în 2002, în revista JUSTIŢIARUL (www.justitiarul.ro). De asemenea,
reamintesc afirmaţia – iterată în alte materiale postate pe AlterMedia, precum şi în alte reviste on line –, că, după apariţia O.U.G. nr.
31/2002, am dat publicităţii, în 2 august 2002, un comunicat de presă al Partidului
Unităţii Naţiunii Române (P.U.N.R.) (eu fiind directorul Departamentului de
presă şi relaţii publice al partidului), prin care P.U.N.R. cerea Referendum Naţional privind pretinsa
legitimitate, necesitate şi oportunitate a emiterii criminalei O.U.G. nr.
31/2002!
Comunicatul a fost semnalat, în reproducere rezumativă,
de cîteva ziare: *** „P.U.N.R. cere referendum pentru ordonanţa
«holocaustului»“, în Curentul,
nr. 180(1456), 3-4 august 2002, pag. 2; G. R., „P.U.N.R. vrea referendum
naţional în problema Holocaustului“, în Curierul
naţional, nr. 3474, 3-4 august 2002, pag. 3; I. M., „P.U.N.R.
atacă“, în Gardianul, nr. 65, 3
august 2002, pag. 5. Şi trebuie să remarcaţi că, încă de atunci, teama de
represalii devenise, deja, atît de mare încît autorii rezumatelor-semnal ale
comunicatului au preferat să se ascundă după anonimat sau după nişte iniţiale!
Trebuie să recunosc, acum, că a fost mare lucru şi faptul că au avut curajul să
semnaleze comunicatul meu. Le exprim, încă o dată, recunoştinţa mea profundă directorilor
şi redactorilor respectivelor publicaţii pentru curajul, spiritul civic şi
românismul dovedit!
Adeverirea internă a predicţiilor
După încă cinci ani, studiul meu avea să se adeverească
în totalitate, sub dublu aspect. Pe de o parte, începînd cu anul şcolar
2007-2008, Ministerul Învăţămîntului a impus, deja, introducerea în programa
şcolară a lecţiilor despre holocaust, posturile de televiziune – atît cele
publice, cît şi cele private – poluează, pe această temă, opinia publică cu
emisiuni, informaţii şi filme tendenţioase, precum Auschwitz, confirmînd, încă o dată, demonstraţia lui Norman
Finkelstein din INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI.
Între timp, am publicat, în revista SANTINELA, nr. 19, august 2007, pag. 7 (http://www.strajerii.ro/santinela019.pdf), Protestul Vatrei Româneşti, semnat de d-l
prof. univ. dr. Ion Coja, prin care denunţa faptul că Mosadul a furat Memoriile lui Wilhelm Filderman, de la
secretarul acestuia, de la Paris, Memorii
care aparţin de drept, Academiei Române – căreia i le-a lăsat, prin testament,
Filderman – şi care atestau că în
Transnistria nu a fost nici un holocaust. Referitor la acest
furt şi pe baza concluziilor implicite ale respectivului Protest al Vatrei Româneşti, în pagina 2,
din acelaşi număr al revistei, am publicat articolul „Propaganda holocaustică –
un gheşeft super-abject“, republicat pe AlterMedia, în care am
demonstrat că respectivul furt atestă inexistenţa holocaustului în Transnistria
şi, în genere, în România şi că, totodată, furtul comis denotă, încă o dată,
transformarea propagandei în holocash.
Căci, într-adevăr, dacă Mosadul a furat Memoriile
lui Wilhelm Filderman, atunci această crimă a fost comisă tocmai pentru a se
împiedica aflarea adevărului în ceea ce ne priveşte – că nu a existat holocaust
al evreilor comis de români în Transnistria (şi, evident, nici în altă parte!) –
şi pentru a se menţine minciuna debitată de escrocii Radu Ioanid, Randolph
Braham, Matatias Carp, Vladimir Tismăneanu, Lya Benajmin, Jean Ancel ş.a.,
adunaţi în jurul escrocului-şef Elie Wiesel, care declarase impertinent: „România
a ucis, a ucis, a ucis!“ Dar, de vreme ce apologeţii
„Holocaustului unic“ mint cu neruşinare şi fură documentele importante care ne
disculpă, atunci, pe cale de consecinţă logică şi juridică, mint şi în celelalte aspecte: că nu a
existat un „holocaust unic“ al evreilor şi, în orice caz, nu au fost ucişi 6
milioane de evrei, ci, cum relevă cercetătorii serioşi şi obiectivi, mult mai
puţini dintre evrei şi mult mai mulţi din partea altor naţiuni. Or, gonflarea
numărului victimelor de la cîteva sute de mii la 6 milioane nu a avut decît
acest scop: confecţionarea „holocaustului unic“ şi transformarea lui în
holocau$t, în holocash – fapt
denunţat de Norman Finkelstein, Roger Garaudy, Robert Faurisson, Arthur Butz,
Jürgen Graf, Germar Rudolf, Wilhelm Stäglich şi toţi ceilalţi autori ai
literaturii zise „revizioniste“, ale căror nume şi lucrări pot fi văzute pe http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html şi la care
m-am mai referit în articolul meu Literatura holocaustica: cascavalul
secolului (2).
În acelaşi sens – că nu există holocaust provocat de
români sau de România, dar că există
holocash sau holocau$t – pledează şi articolul d-lui Ion Coja,
„Schimb holocaust ambiguu contra Premiu Nobel: Amintiri din Transnistria uitate
de Norman Manea“ (vezi SANTINELA, nr. 17, iunie
2007, pag. 12-13), în care profesorul Coja demontează minciunile lui Norman
Manea privind pretinsul holocaust din Transnistria, minciuni debitate ca să
facă şi el un gheşeft pe ultimii ani ai vieţii lui de netrebnic: să i se acorde
şi lui – precum impostorului Elie Wiesel – Premiul Nobel, pentru că a
confecţionat maculatură despre holocau$t, după ce România l-a făcut om şi „mare
scriitor“.
Agresiunile multiple ale evreilor contra românilor – sub
alte aspecte decît confecţionarea acuzei cu holocau$tul – este relevată, pe
larg, de Cornel Dan Niculae, în lucrarea sa în trei volume, Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii.
Nu-i mai puţin adevărat că aceste agresiuni sunt favorizate de politica
filo-sionistă a tuturor celor care au condus şi conduc România în aceşti 19 ani
apocaliptici!
Suportul extern al adeveririi
predicţiilor
Pe de altă parte, la şase ani de la publicarea faimoasei
sale cărţi INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI
(vezi http://www.amazon.com/Holocaust-Industry-Reflections-Exploitation-Suffering/dp/185984488X/ref=pd_bxgy_b_text_b/192-3518530-7627029) Norman G.
Finkelstein a publicat, la începutul lui 2008, cartea Beyond Chutzpah – On the Misuse of Anti-Semisitsm and
the Abuse of History (cf. http://www.amazon.com/Beyond-Chutzpah-Misuse-Anti-Semitism-History/dp/0520245989) tradusă,
prompt, sub titlul TUPEU! Argumentul
antisemitismului şi maltratarea istoriei (Editura Antet, 2008), în
care a reluat tematica respectivă. Întrucît această carte abia a apărut în
româneşte şi este puţin cunoscută, voi da cîteva citate – unele mai lungi, dar
necesare – care sprijină cercetarea mea contra abominabilei propagande
holocaustice – cercetare bazată, de altfel, în principal, cum frecvent am
subliniat în diversele materiale anterioare, chiar pe lucrările unor autori
evrei oneşti (fiindcă există, încă, şi dintre aceştia!).
«Într-un studiu anterior, am analizat modul în care
holocaustul nazist a fost transformat într-o armă ideologică în scopul de a
imuniza Israelul faţă de criticile legitime (Finkelstein se referă la Holocaust
Industry – nota mea, V.I.Z.). În lucrarea de faţă voi examina o variantă a
acestei manipulări, şi anume „noul antisemitism“. De fapt, acuzaţia referitoare
la un nou antisemitism nu e nici nouă, nici legată de antisemitism. Ori de cîte
ori Israelul este supus unor presiuni internaţionale pentru a se retrage din
teritoriile ocupate, apologeţii săi lansează încă o campanie mediatică
orchestrată meticulos pe tema omniprezenţei antisemitismului în lume. Această
exploatare neruşinată a antisemitismului delegimizează criticile la adresa
Israelului, îi desemnează pe izraelieni ca victime în locul palestinienilor şi
mută presiunile asupra lumii arabe, care trebuie să scape de antisemitism. (…)
Am început această introducere cu o referire la scandalul legat de cartea Din
vremuri imemoriale, întrucît unul dintre motivele pentru care conflictul
izraeliano-palestinian este înconjurat de atîtea controverse constă în
proliferarea escrocheriilor prezentate drept cercetări academice serioase.
În viaţa intelectuală există un mecanism de control al
calităţii, deşi imperfect. (…) Una dintre trăsăturile remarcabile ale
conflictului izraeliano-palestinian este tocmai aceea că mecanismele de control
al calităţii nu funcţionează aproape deloc. Autorul cărţii poate preda la o
universitate de prim rang şi cartea însăşi poate să fie publicată de o editură
prestigioasă, să primească laude entuziaste şi recenzii excelente în
publicaţiile importante şi, totuşi, textul să fie o prostie de la un capăt la
altul. Cel mai recent reprezentant al acestui gen – şi subiectul părţii a doua
a cărţii de faţă – este best-seller-ul În apărarea Israelului,
aparţinînd lui Alan Dershowitz, profesor de drept la Harvard. Se poate spune,
fără teama de a greşi, că În apărarea Israelului întrece Din vremuri
imemoriale ca amploare a înşelătoriei şi este una dintre cele mai
spectaculoase escrocherii academice publicate vreodată pe tema conflictului
izraeliano-palestinian. (…) Desigur, nu este important că Dershowitz e un
şarlatan, ci faptul că părtinirea instituţională sistematică permite că
nişte cărţi precum În apărarea Israelului să devină best-seller-uri
naţionale. Dacă n-ar fi fost pedigriul lui Dershowitz de la Harvard, laudele la
adresa cărţii din partea unora ca Mario Cuome, Henry Louis Gates Jr., Elie
Wiesel şi Floyd Abrams, recenziile favorabile din publicaţii precum New York
Times şi Boston Globe ş.a.m.d., În apărarea Israelului ar fi
supravieţuit pe rafturile librăriilor la fel de mult ca ultima revistă a
Societăţii Pămîntului Plat» (cf. TUPEU!, pag. 24, 25, 26).
Ca şi în INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, ironia lui
Finkelstein este pe cît de întemeiată, pe atît de zdrobitoare: «În Statele
Unite, ameninţarea unui nou antisemitism provenea, conform lui Forster şi
Epstein, de la „stînga radicală“, cu organizaţii precum Partidul Socialist
Troţkist al Muncitorilor, Partidul Comunist Stalinist American şi Partidul
Progresist Maoist al Muncii – chiar dacă electoratul lor, strîns laolaltă, ar
fi încăput confortabil într-o cabină telefonică» (op. cit., pag. 34).
Sau un alt exemplu de ironie demolatoare prin ea însăşi:
«În iunie 2004, noul circ al antisemitismului şi-a instalat cortul la
Organizaţia Naţiunilor Unite, cu ubicuul Wiesel, aflat din nou în centrul
atenţiei. (…) În cuvîntarea de la Organizaţia Naţiunilor Unite, Wiesel a denumit
antisemitismul „cea mai veche credinţă fanatică din istoria cunoscută“, care,
mai mult, combina într-o manieră unică toate celelalte forme de fanatism. Tot
ce ţine de evrei este unic: antisemitismul, Holocaustul, Israelul,
naţionalitatea evreiască, poporul evreu… Dincolo de şovinismul ei respingător,
această doctrină a unicităţii, atît de găunoasă din punct de vedere
intelectual, slujeşte funcţia ideologică utilă de a permite Israelului să
revendice o dispensă morală unică: dacă suferinţele evreilor au fost unice,
atunci Israelul nu trebuie să fie constrîns de standardele morale normale.
Socotind, fără îndoială, că putea marca uşor cîteva
puncte pentru a-i impresiona pe stăpînii săi de la Washington, secretarul
general al O.N.U., Kofi Annan, a intrat în joc. „După şaizeci de ani,
antisemitismul scotea iarăşi capul“, intona el. „Lumea asista la o resurgenţă
alarmantă a acestui fenomen, sub forme noi şi în noi manifestări“. Annan a
cerut ca „toată lumea să-i combată activ şi fără compromisuri pe aceia care neagă
realitatea Holocaustului sau unicitatea lui“. Dar ce osîndă vor primi cei
care-i neagă unicitatea? Închisoarea? Pedeapsa cu moartea? O oră între patru
ochi cu Elie Wiesel? S-ar fi crezut că un secretar general provenit de pe un
continent care a fost decimat de colonialism ar manifesta un oarecare
scepticism faţă de unicitatea Holocaustului şi, dat fiind că în prezent Africa
este devastată de foamete, boli şi războaie, ar avea alte priorităţi decît să
mobilizeze comunitatea internaţională pentru afirmarea unicităţii Holocaustului»
(idem, pag. 77-79).
Şi mai „exotică“ este calificarea făcută unui negru
apologet-sionist: «Cu siguranţă că întreprinzătorul profesor de culoare Henry
Louis Gates Jr. nu a avut de pierdut în ochii conducerii universităţii atunci cînd,
în 1992, a denunţat „antisemitismul negrilor“ sau ceea ce el numea „noul
antisemisitm“ – iată cît de des revine această expresie – într-un articol de o
pagină din The New York Times. Să loveşti în cei lipsiţi de putere, mai
ales cînd sunt „din neamul tău“, pentru a obţine favorurile celor puternici se
numeşte curaj moral în cercurile de elită“». Şi, în nota de subsol, dă cîteva
rînduri din lauda făcută de demagogul de culoare, pe care o încondeiază absolut
antologic: «Am ajuns să înţeleg foarte repede că Israelul este o comoară de
civilizaţie pentru întreaga comunitate umană, dar este şi una dintre cele mai
vulnerabile. (…) În apărarea Israelului constituie o lectură
indispensabilă pentru aceia dintre noi care suntem profund neliniştiţi de
ascensiunea antisemitismului în societatea americană, chiar şi în campusurile
universitare.“ Cu laude de genul acesta se strică reputaţia prostituţiei» (idem,
pag. 86).
Radu Ioanid-Sperjuru’
Radu Ioanid este o altă clonă a escrocului Elie Wiesel. De la
escrocheriile literar-politice ale lui Elie Wiesel şi de la escrocheriile
academice ale lui Joan Peters, Alan Dershowitz et comp., să revenim la
escrocheria juridico-imobiliară a lui Radu Ioanid. (Referitor la escrocheria
politico-literară a lui Ioanid, din cartea sa Răscumpărarea evreilor.
Istoria acordurior secrete dintre România şi Israel. Editura Polirom, 2005,
am comentat, sumar, în alt material, pe AlterMedia.
La această agresiune axiologică voi reveni, pe larg, în alt studiu).
Între timp, s-a adeverit şi previziunea mea că escrocul
Radu Ioanid va pierde procesul prin care a cerut restituirea apartamentului pe
care-l ocupase în Socialism – în care el voia să înfiiţeze, nici mai mult nici
mai puţin, un „muzeu al holocaustului“! E-adevărat, lichelele de judecători de
la instanţa de fond i-au dat cîştig de cauză, pentru că nu aveau rectitudinea
morală şi demnitatea profesională să respingă acţiunea unui jidan naturalizat
american. Deşi în cauză era o familie de români amărîţi – între care unul
dintre copiii lor era nevăzător –, pe care rapacitatea escrocului Radu Ioanid
îi aruncase, efectiv, în stradă, înainte de a se fi încheiat procesul
prin care i s-ar fi adjudecat, eventual, apartamentul – pentru că el se ştia
dinainte cîştigător, căci se baza pe presiunea statutului său de
evreu-cetăţean-american, prin care influenţa lichelele de judecători.
Să ne amintim că jidanii şi alţi asemenea escroci
infiltraţi în Principatele Unite, atunci cînd erau prinşi comiţînd ilegalităţi,
se sustrăgeau judecăţii şi pedepselor invocînd că „sunt supuşi austrieci“ –
chiar dacă nu veneau din Imperiul Austro-ungar, ci, cum se întîmpla de obicei,
veneau ilegal şi din alte zone: Polonia, Imperiul Ţarist etc.! Acum se repetă
situaţia, aceşti criminali invocînd faptul că sunt cetăţeni americani! Vezi,
printre altele, şi cazul Teo Peter!
Încă din vara anului 2002, înainte de a se fi dat
sentinţa definitivă, Margareta Chetreanu publicase un scurt articol, în revista
România Mare, în care semnala informaţia preluată, aici, de mine – şi
care apăruse în episodul acestui studiu tipărit în Justiţiarul cu o
săptămînă înaintea termenului final
de judecată –, anume faptul că infractorul rămas nepedepsit Radu Ioanid fusese
despăgubit la emigrare de statul român şi, pe cale de consecinţă
juridică, nu mai avea dreptul să-şi
revendice apartamentul! Dar instanţa de fond – din cauza obsecviozităţii
judecătorilor care o compuneau – nu ţinuse cont de acest semnal de presă, deşi
este exclus să nu fi aflat de el. Căci, în urma acestei informaţii din presă,
de escrocherie a aflat şi avocatul amărăştenilor – unul dintre rarii avocaţi
cinstiţi, care apără pînă în pînzele albe cauza celor pe care se angajează să
îi apere. Ca atare, el a căutat în arhive şi a găsit actul pe care ticălosul de
Radu Ioanid îl semnase „cu mînuţa lui“ şi care atesta că fusese despăgubit cînd
emigrase din România!
Acest act trebuia cerut şi de judecătorii instanţei de
fond, dacă ar fi respectat deontologia juridică, de care fac atîta caz, cu
„gîndirea lor suverană şi independentă“. Dar nu, ei au dovedit că sunt nişte
lichele de cea mai crasă speţă. La recursul declarat, Curtea de Apel a trebuit
să dea cîştig de cauză familiei de români, în baza probei aduse de avocatul
chiriaşilor, cum că netrebnicul Radu Ioanid minţise. Dar membrii completului de
judecată al instanţei de apel nu i-au pedepsit pe membrii instanţei de fond în
nici un fel pentru măgăria de judecată comisă şi nici pe escrocul Radu Ioanid –
care, acum, iată, are tupeul tipic neamului său să apară pe sticla
televizoarelor ca să ne dea „lecţii“ şi să ne înjure! Însă nu e timpul trecut:
apelez la toţi ziariştii de bună credinţă să începem o campanie de presă pentru
sancţionarea administrativă, pecuniară, profesională, morală şi, mai ales, penală
a magistraţilor respectivi şi, în acelaşi timp, o campanie pentru condamnarea
penală imediată a impostorului Radu Ioanid, vinovat – cum anticipasem, încă în
2002 – de sperjur, întrucît fapta sa este, deja, dovedită de actele
existente în dosarul cauzei.
Asta-i dimensiunea imorală şi holocaustică a mincinosului
Radu Ioanid: rapacitatea, calitatea funciară a neamului său – khazarii. Dacă
Justiţia României va reuşi să-l condamne la puşcărie pentru sperjur, vom reuşi
să-l declarăm şi persona non grata!
Cu condiţia, desigur, ca Justiţia să fi depăşit faza de Ju$tiţi€! În treacăt
fie spus, cu vreo lună înaintea începerii campaniei electorale parlamentare din
noiembrie 2008, preşedinta Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia
Bărbulescu, ceruse ministrului Ju$tiţi€i, Cătălin Predoiu, „să emită o
ordonanţă de urgenţă pentru pedepsirea penală a celor care denigrează
Magistratura şi magistraţii“! După care, la cîteva zile, a apărut în presă
cazul judecătoarei care conducea beată autoturismul. Cum se ştie, cazul a luat
o întorsătură neaşteptată şi inversată:
poliţiştii care au prins-o în flagrant-delict au fost daţi în judecată de
judecătoarea beţivă pentru calomnie etc., iar ei sunt acum anchetaţi penal!
Acesta-i modul cum se apără, între ei, cei din clica magistraţilor, cum am
relevat şi în episodul anterior: ei înlocuiesc Legea cu fărădelegea; Dreptatea
cu nedreptatea; Binele cu răul: laconic zis, ei inversează valorile. Evident, într-un atare stat de
drept-curmeziş, e greu să pui la punct astfel de specimene, care au judecat
inclusiv în dosarul lui Ioanid-Sperjuru’! Cazul judecătoarei Maria Huza,
ex-preşedinta Tribunalului Bucureşti, este pe cît de grăitor, pe atît de
revoltător! Referitor la magistrata Lidia Bărbulescu, puteţi citi aici, pe AlterMedia, pe blogul lui Marius Mioc,
modul cum i-a pus ea pumnul în gură lui Marius Mioc; iar referitor la valoarea
morală şi profesională a noului-vechi ministru Cătălin Predoiu, din guvernul
Boc, (re)citiţi, tot aici, „Triumviratul malefic“; cît despre
valoarea morală şi profesională a Magistraturii şi magistraţiilor, (re)citiţi „Prezumţia de vinovăţie a magistraţilor va înlătura
corupţia din Ju$tiţi€“.
Dar, chiar dacă această campanie de presă nu se va
realiza, iar judecătorii respectivi şi escrocul Radu Ioanid-Sperjuru’ nu vor fi
pedepsiţi cum merită, un fapt este dovedit: că măgarul Radu Ioanid este un
sperjur, un mincinos rămas nepedepsit şi, ca atare, toată propaganda cu
„holocaustul din România“ este la fel de mincinoasă şi, într-o formă sau alta,
va trebui pedepsită. În mod similar, pentru că şi „marele escroc“ Elie Wiesel –
cum zicea Robert Faurisson şi, după el, toţi revizionişii! – a fost dovedit că
este mincinos, inclusiv propaganda cu „holocaustul unic“ al evreilor trebuie
contracarată şi pedepsită: în primul rînd, să fie condamnată moral pe plan
internaţional.
Radu Ioanid-Răzbunătoru’
Revenind la acuza adusă de Radu Ioanid d-lui prof. univ.
dr. Dumitru Sandu, de a fi fost informator al Securităţii, acuza este
neîntemeiată, iar explicaţia este mai simplă: motivaţia ei este absconsă şi are
un caracter răzbunător. Anume, la puţin timp după Retrovoluţia din decembrie
1989, noul preşedinte al României, d-l Ion Iliescu, a dispus înfiinţarea, pe
lîngă preşedinţie, a unui „Departament de studii sociale“. În cadrul acestui
colectiv, unul dintre cercetătorii principali era prof. univ. dr. Dumitru
Sandu. Dar cine era şeful respectivului departament?! Ei, nu ghiciţi oricît
v-aţi strădui. Era Virgil Ioanid, tatăl progeniturii sale, Radu
Ioanid-Sperjuru’. Fără îndoială, preşedintele Ion Iliescu îl cocoţase în acest
înalt post fiindcă se cunoşteau din vremea tinereţii lor revoluţionare, de
comunişti kominternişti. Deci, acest tată al lui Radu Ioanid era un jidan
kominternist tipic. Ori de cîte ori voia să-şi impună prostiile sale – căci
„idei“ nu puteau fi numite –, argumentul simplu şi permanent era, realmente,
bătutul cu pumnul în masă, că aşa „voia muşchii lui“ de
şef-de-departament-prezidenţial. Evident, ăsta nu era comportament ştiinţific,
demn de un departament prezidenţial postdecembrist, fie şi într-o democraţie
originală, ca a noastră! Întrucît funcţia deţinută era, efectiv, prea mare
pentru mintea lui mică şi obstrucţiona grav activitatea de cercetare a
departamentului, prof. univ. dr. Dumitru Sandu – care, pe linie de competenţă
profesională, era adevăratul şef al departamentului, adică, în termeni
sociologici, era liderul informal
–, i-a explicat preşedintelui Ion Iliescu stilul stalinist de conducere al lui
Virgil Ioanid, care anula toate eforturile echipei departamentului. Ca atare,
fireşte, preşedintele Ion Iliescu nu a avut încotro şi l-a dat afară pe jüdeo-kominternistul
Virgil Ioanid. Urmarea este că nedemnul său urmaş, escrocul Radu Ioanid, se
răzbună pe profesorul universitar român Dumitru Sandu, deşi acest Radu Ioanid
este doar un obscur director al unui stabiliment despre unicitatea (!) holocau$tului evreilor,
construit la Washington, deşi acolo trebuia făcut unul despre holocaustul comis
de americani contra japonezilor la Hiroşima şi Nagasaki, sau, la fel de
întemeiat, despre holocaustul comis de yankei contra indienilor americani!
Culmea
ironiei şi a făţărniciei atît a jidanilor, cît şi a americanilor manevraţi de
aceştia este atestată chiar de o carte a unui evreu american sau jidan
european, Gilbert Sinoué, tradusă, recent, în româneşte, Un vapor pentru infern (Pro Editură şi
Tipografie, Bucureşti, 2007). Autorul „povesteşte, oră de oră, o epopee despre
care s-ar crede că nu a putut exista, întrucît pare de neconceput“:
peregrinările a 937 de jidani germani, dotaţi cu vize de emigrare emise de
Germania hitleristă, pentru a se stabili în Occidentul tolerant şi
„atotcuprinzător“ – cum „salută“, în caricatura alăturată, senatorul
evreu-american Joe Lieberman. Dar, începînd cu S.U.A., conduse de „umanistul“ Roosevelt,
urmate de Canada, de „naţiunile din America Latină“, toţi „refuză“ să îi
primească. Iar acum, toţi occidentalii se întrec în a-i căina pe evrei, în a
înfiinţa muzee ale holocaustului şi în a acuza România de a fi comis holocaust,
deşi a fost singura ţară care i-a protejat pe evrei!
Ăştia-s jidanii care, acum, „veşnic recunoscători“ – cum
pretindea escrocul Elie Wiesel că ar fi evreii –, fac presiuni contra României,
care invadează România ascunşi sub nume româneşti, care vor să acapareze
conducerea României şi care-i cumpără pe liderii autohtoni, ca să ne oblige să
includem în programele şcolare lecţii despre holocau$t – pentru a le induce
copiilor noştri o vină pe care nu o avem! Ăştia-s jidanii ce constituie xenocraţia care conduce România. Ăştia-s
jidanii care au cumpărat nenumărate apartamente, întreprinderi şi pămînt în
România, după modeulul Palestinei, pentru a pretinde, ulterior, să facă aici un
al doilea Israel. Acesta a fost scopul ascuns al distrugerii industriei,
agriculturii, moralei şi spiritualităţii României – cu ajutorul cleptocraţiei
autohtone –: în locul românior să vină străinii – „investitorii strategici“ – ,
iar în fruntea lor jidanii, pentru că ar fi „poporul ales“!
„Popor ales“ pe care evreul-american Noam Chomsky în
caracterizează prin cuvintele unui izraelian: «Autoritatea internă a armatei
izraeliene atinsese un punct în care Israelul era descris de Ben Kaspit,
coresponentul armatei, „nu ca un stat cu o armată, ci ca o armată cu un stat“»
(cf. INTERVENŢII, Editura
Vellant, Bucureşti, 2007, pag. 33). Ceea ce revine, cu alte cuvinte, la
afirmaţia lui Roger Garaudy, cum că Israelul nu este altceva decît dictatura
militară cea mai sîngeroasă, care „aplică politica napalmului“. Tot Chomsky
vorbeşte, în cărţie sale, de „crimele americano-izraeliene“ comise contra
palestinienilor şi libanezilor. De altfel, cum am mai amintit, chiar evreii
fundamentalişti, organizaţi în Neturei
Karta (cf. www.uska.org), contestă
existenţa statului Israel şi, totdată, denunţă agresiunile Israelului contra
Libanului şi a palestinienilor. Şi să nu uităm afirmaţia lui Shimon Perez, cum
că Israelul „a cumpărat România“, pe lîngă alte locuri sau ţări: Manhattan-ul,
Ungaria, Polonia etc. (cf. http://www.youtube.com/watch?v=ohtU7x6dKb8)!
A venit momentul să ne trezim „din somnul cel de moarte“
şi să ne apărăm pămîntul, valorile şi drepturile ancestrale agresate atît de
unii reprezentaţi ai „poporului ales“, cît şi de alţii.
19 decembrie 2008
P.S. Într-o emisiune de la Antena 3, în 4 ianuarie 2009,
pe la ora 15 şi 25 min, acelaşi vorbete bîlbîit, Dan Petre, fiul mămiţichii
lui, Zoe Petre, printre prostiile şi minciunile debitate despre ofensiva
criminală a Israelului în Fîşia Gaza, a pretins că „Hamas este o organizaţie
teroristă, iar despre Israel se ştie că este un stat democratic!“ Or, despre
Israel se ştie exact invers: că este primul stat terorist, înfiinţat de
terorişti şi condus, apoi, de aceiaşi terorişti care au condus diferitele
organizaţii teroriste care au concurat la înfiinţarea Israelului: Irgun, Stern
etc. Ben Gurion, Menahem Begin, Ariel Sharon, Moshe Dayan au fost la conducerea
directă a acestor organizaţii, apoi au condus ca premieri, preşedinţi, miniştri
ai Apărării etc. şi conduc şi acum Israelul prin dictatura militară – care,
iată, a pornit un nou război criminal contra Palestinei.
Însuşi sionismul a fost declarat doctrină rasistă şi a
fost condamnat ca atare de către O.N.U. – fireşte, mai puţin de către S.U.A. şi
cîteva acolite ale lor.
5 ianuarie 2009
ADDENDA
Trebuie să fac unele precizări. Am aflat, recent, că
avocatul amărîţilor români agresaţi şi evacuaţi din locuinţă de către americanul-jidan
(khazar) Radu Ioanid dovedise promptitudine şi a prezentat instanţei de fond documentul care atesta că
escrocul Radu Ioanid fusese despăgubit la emigrare! Ca atare, instanţa de fond
a fost nevoită să îi respingă acţiunea! Aşadar, turpitudinea lui Radu Ioanid
este relevată, în mod suplimentar, de faptul că a mai făcut şi recurs! Or, Radu
Ioanid a fost încurajat în tupeul său de faptul că instanţa de fond nu l-a
condamnat – ea însăşi! – pentru sperjur, aşa cum trebuia. Cu atît mai mult
instanţa Curţii de Apel trebuia să o facă. De aceea, alegaţiile de mai sus
referitoare la instanţele de fond şi de recurs rămîn valabile pînă va fi
judecat şi condamnat Radu Ioanid pentru sperjur şi declarat persona non grata definitiv: să nu mai aibă niciodată dreptul să intre în România! Aceasta
este cu atît mai necesar cu cît, rămas nepedepsit pînă acum, tupeul său a
crescut progresiv. Astfel, după ce Banca Naţional a României a turnat medaliile
pentru Patriarhii României, escrocul Radu Ioanid a fost în fruntea celorlalţi
alogeni din neamul lui – cei din aşa-zisul „institut Elie Wiesel“, din filiala
locală a „Centrului“ teroristului Simon Wiesenthal ş.a. – care au făcut mare
tămbălău ca respectivele medalii să fie distruse pe motiv că Patriarhul Miron
Cristea a făcut şi a dres!
Între timp, a apărut ştirea-bombă că, într-un tribunal
din Budapesta un evreu-maghiar, Nikolaus (Miklós) Grüner, care, în mod
real, fusese în lagărul de concentrare din Buchenwald, i-a dresat un
proces penal lui Elie Wiesel pentru substituire de persoană: adică
propagandistul nr. 1 din lume al „Holocaustului“ nu este decît cel mai abject impostor:
Auschwitz Survivor Claims Elie Wiesel
is an Impostor (cf. http://www.henrymakow.com/translated_from_the_hungarian.html?). De aceea,
ştirea era „bombă“ numai în România, căci în Occident de mult se ştie că este
un „mare escroc“ – aşa cum susţin mulţi autori, în Occident, cam de prin anul
1960. Dar, în România, unde presa este – în cea mai mare parte – în mîna
alogenilor, există o veritabilă prohibiţie asupra acestui subiect, ceea ce i-a
permis preşedintelui Ion Iliescu să-i atribuie „Steaua României“, spre
batjocorirea românilor, iar altor lichele să-l facă membru de onoare al
Academiei Române! Dar, la fel ca pînă acum, asupra procesului penal din
tribunalul budapestan „s-a pus batista pe ţambal“!
Totuşi, se răspîndeşte tot mai mult în opinia publică
internă şi internaţională constatarea că propaganda agresivă cu holocaustul
celor 6.000.000 de evrei nu este decît o escrocherie orchestrată internaţional
de cercurile oculte sioniste de peste un secol: noţiunea „holocaust“ şi ideea
celor „6.000.000 de evrei ucişi“ sunt doar nişte scorneli lansate în presa
internaţională – îndeosebi nord-americană! – încă din anul 1900!!! O demonstrează
Don Heddesheimer în celebra lui carte The First Holocaust: Jewish Fund
Raising Campaigns with Holocaust Claims During and After World War I (cf. http://www.amazon.com/Holocaust-Jewish-Raising-Campaigns-Holocaust/dp/0984631259/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1338897069&sr=1-3), carte
rezumată în texte precum 140 Occurrences Of The
Word Holocaust &
The Number 6,000,000
Before The Nuremberg Trials Began (cf. http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php)!!!
O bibliografie minimală care lămureşte pe orice om de
bună credinţă în problema escrocheriei holocaustului este indicată, mai sus, în
Scrisoarea adresată d-nei Ulrike Beitsprecher.
Pentru cititorii din România şi din afara ei, mai adaug
cîteva link-uri:
Iată de ce un individ de teapa lui
Radu Ioanid nu trebuie primit nicăieri, necum la simpozionul din Republica
Moldova pe tema aşa-zisului „holocaust uitat din Transnistria“: dimpotrivă,
trebuie alungat ca pe-un cîine turbat!
21 septembrie 2012
Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
P.S.
Link-urile studiului HOLOCAUST-OLOGII –
VECTORI AI RĂZBOIULUI AXIOLOGIC:
