miercuri, 10 aprilie 2013

Al. Melian - UN GEST DE DEMNITATE CÂT UN STRIGAT DE DISPERARE



UN  GEST DE DEMNITATE  CÂT  UN STRIGAT  DE  DISPERARE
         MOTTO :  Când memoria colectivă e atinsă de  scleroză  , viața e  primejduită să suporte din nou  suferințe evitabile ;  când voința politică e măcinată de orgolii, drogată de amnezii și legănată de iulzii egoiste,  societățile umane se rătăcesc în labirintul auto-distrugerii.

Copleșiți de realitatea politicianistă  care-și exhibă agresiv și peste tot, bubele și urâciunile, suntem mereu tentați să aruncăm anatema asupra tuturor politicienilor,  ca și cum toți ar fi o apă și-un pământ. Din fericire, generalizarea aceasta, iscată mai curând din disperare decât din dreapta cumpănire, este și falsă și păguboasă.  Sunt mulți oameni care au intrat în politică animați de bună-credință și de bună-voință. Pe ei trebuie să-i afle opinia publică, să-i facă cunoscuți și să-i sprijine împotriva ipostorilor, a celor care, punând mâna pe  instituțiile statului  în bande organizate, manevrează  butoanele puterii, fără nici un fel de scrupul, în interes personal și de grup.
Zilele acestea, un bărbat politic din PSD, aproape necunosct publicului larg, și despre care eu însumi aud pentru prima oară, publică o scrisoare deschisă adresată  « domnului președinte al PSD și prim-ministru al Guvernului, Victor Ponta » ( Cotidianul.ro, 4 aprilie, 2013). Este nu doar un act de demnitate și curaj, nu doar expresia unei îngrjorări acute fața de viitorul partidului din care face parte și, în ultimă instanță a României întregi, ci în primul rând, un diagnostic lucid și fără menajamente ipocrite fața de prestațiile celui care se dorește din nou în fruntea partidului și care face toate eforturile, legale și ilegale,   de a-și subordona mecanismele statului pentru a rămâne cât mai mult și cât mai nederanjat la volanul automobilului de curse cu obstacole în care a transformat țara.  Radiorafia pe care Andrei Alexandru o face activității și profilului  uman al lui Victor Ponta,  -  sobră, decentă și cu o subtextuală tristețe că e nevoit s-o facă    pun în evidență toate faptele esențiale care demonstrează,  pentru orice om de bun-simț și de bună credință, incompatibilitatea acestuia și cu funcția de prim ministru și cu cea de pretendent la o nouă investitură  în fruntea PSD. In consecință, el cere, chiar înainte de a demonstra de ce, demisia din fruntea guvernului și reunțarea de   a-și  prezenta din nou candidatura  la președinția partidului.
Expeditorul scrisorii a făcut însă o greșeală atunci când și-a ales destinatarul. A trimite o asemenea scrisoare lui Victor Ponta înseamnă să uiți că acesta face parte din plămada  unui măscărici politic ca Radu Mazăre, gata să-i rupă picioarele unui coleg de partid pentru că nu i-a cerut permisiunea să facă o propunere legislativă.  Inseamnă să-i  ignori cecitatea politică și  setea maladivă de putere care-l face capabil de orice și incapabil de ceea ce se cuvine.
Destinatarii scrisorii trebuie să fie participanții la apropiatul congres al PSD .  Adică cei care vor decide prin vot însănătoșirea și înoirea celui mai mare partid din România.  A formației politice  în care românii și-au pus speranța de atâtea ori și care care au fost dezamăgiți mai mereu. Sunt ispitit să fac o paralelă . In septembrie 1989,  am transmis prin postul de radio Europa liberă , cu riscurile pe care oricine și le poate imagina,  un apel către participanții la Congresul al XIV-lea al PCR, în care, - după o analiză  a dezastrului provocat de dictatura lui Ceaușescu -  ceream delegaților să dea dovadă de curaj și să-şi asume  riscul de a-l înlătura pe dictator pe cale « democrată ». N-au avut nici curajul și nu și-au asumat nici riscurile. Consecințele le cunoastem cu toții.
Astăzi, scrisoarea deschisă a lui Andrei Alexandru n-are nici o șansă să-și găsească partenerul de dialog. Pentru simplul motiv că destinatarul nu practică decât  tehnica monologului sau a dialogului dintre surzi. Este zadarnic să ceri  de la Victor Ponta ceea ce el a dovedit de atâtea ori că nu poate sau nu vrea să dea  ( e ca și cum eu, în 1989,  i-aș fi adresat apelul lui Ceaușescu !!??) . Scrisoarea acestui om demn și curajos trebuie înțeleasă ca un apel adresat delegaților la Congresul PSD, care, prin curaj și demnitate , departe de riscurile anului 1989,  pot evita degringolada propriului partid și, cel puțin până la viitoarele alegeri (sau poate demiterea guvernului Ponta), degringolada țării întregi.   Tocmai de aceea cred că acest mesaj-appel ar trebui să figureze pe prima pagină a cât mai multor ziare, în emisiunile de audiență ale posturilor de televiziune și în orice caz, în cutia poștală a fiecărui delegat,-  adică peste tot unde grija de starea lamentabilă a clasei politice și nu mai puțin lamentabilă a țării  este resimțită ca o povară umilitoare  și ca o sursă de necontenite primejdii. N-ar trebui să ignorăm niciodată că cine își uită umilirile, riscă să fie umilit din nou.
Sigur că mecanismele puse în mișcare de Victor Ponta cu ajutorul tuturor celor instalați la punctele de comandă, a tuturor celor care-i sunt nu solidari, ci complici, cer curaj, inteligență și solidaritate autentică. Sigur ca acolo unde șmecheria și aroganța au pus mâna pe putere, inteligența și modestia devin subversive. Dar nu pot să cred că cele câteva mii de delegați din toată țara, care ar trebui să fie lamura Partidului Social Democrat, pot ignora scrisoarea lui Andrei Alexandru și mesajul ei. Nu cred că ei au fost investiți de organizațiile pe care le reprezintă să valideze ipostura și incompetența, surzi și orbi la viitorul partidului lor și la drama acestei țări mereu rătăcită în găsirea conducătorilor de care are nevoie.
Nu cred că acest gest de demnitate cât un strigăt de disperare nu va lumina demnitatea celor chemați s-o aibă și nu va metamorfoza disperarea într-o fărâmă măcar de speranță. Nu doar pentru partidul pe care îl reprezintă, ci mai ales pentru țara care așteaptă de la ei făptuirea întru Bine, Adevăr și Dreptate.

                                                           Alexandru MELIAN
 Notă.
Scrisoarea deschisă se poate citi aici: