Aurel I. Rogojan - Demnitari vulnerabili Top Secret

Demnitari vulnerabili Top Secret

Aurel I. Rogojan

Aș dori să cred că exemplele ce urmează sunt desprinse din romanele sau filmele de ficțiune cu spioni. Nu este așa. Fiecare caz în parte exprimă câte o realitate crudă, fiecare caz în parte este cunoscut de un număr suficient de persoane pentru împlinirea condiției de existență a „locului public“.

Fiecare caz în parte este readus în atenția unui număr restrâns de cunoscători, ori de câte ori persoanele implicate sunt „reevaluate“ în „sus“ sau în „jos“ pe scara ierarhiei înaltelor demnități publice. Nu puțini gazetari, inclusiv dintre cei care se cred elita conștiințelor civice, au trecut pe lângă subiecte ca expresul prin halta Trei Scaieți. Asta, deși fiecare caz în parte este o mare pleașcă, o adevărată mană cerească pentru serviciile de spionaj, dar și pentru marii rechini ai corupției, puși pe vânătoarea de marionete politice. Ba, chiar de guverne marionetă.

Primul caz, cu multiplu de „n“, se referă la înalții demnitari iremediabil compromiși prin acte de corupție de către Omar Hayssam.

Apropo de proclamația lui Băsescu privind „secretizarea pe termen de 50 de ani“ a scandaloasei afaceri politice și de spionaj. De ce 50 de ani? Fiindcă vreo 50, numai unul și unul, a fost și numărul celor care s-au așezat la rând pentru audiență la palatele rivale Cotroceni și Victoria, dar mai ales la șefii serviciilor secrete, într-o însorită zi de octombrie, a anului 2004, când Omar Hayssam a fost reținut în flagrant și arestat, într-o operațiune a Inspectoratului Contraspionaj și Amenințări Transfrontaliere… Inspectoratul unde se monitorizau, între altele, și afacerile traficanților morții – rețelele proliferării ilicite a armelor, materiilor radioactive, drogurilor, substanțelor toxice și bacteriilor folosite în producţia de arme chimice.

Peste vreo două-trei zile, Hayssam a fost eliberat, cerându-i-se, probabil, și scuze pentru… confuzie! Speriaţii au răsuflat uşurați. Unora bucuria le-a fost de scurtă durată și rău augur. Hayssam a fost manipulat în operațiunea de răpire a ziariștilor români în Irak. Alte frisoane! Hayssam este iarăși arestat. S-ar părea că de-a adevăratelea. Da de unde!, Hayssam este extras, iar pentru acoperirea operațiunii se scot niște țapi ispășitori. Aș!, ce glumă bună!

Dar, cei care se cred scăpați nu este cazul să se bucure că evenimentele din Siria îl vor face pierdut pe corupătorul lor și odată cu el va dispărea și amenințarea la adresa libertății și prosperității lor. Corupții și trădătorii își pierd irevocabil libertatea, nerămânându-le decât infama condiție de instrumente și arme inamice împotriva patriei lor.

Sutele de volume Top Secret rezultate din descărcarea de informații a lui Mohamad Munaf, completate cu declarațiile smulse lui Omar Haysam de cruzii anchetatori ai Idarat al-Mukhabarat al-Amma – Directoratul General al Securităţii din Siria –, conţin, între altele, și sinopticul unei clase politice măcinate de corupție, ai cărei reprezentanți de frunte, de la stânga la dreapta eșichierului politic, au conferit și continua să confere protecție afacerilor mafiote ale clanului Omar, pentru care anii de criză prin care trece România se arată a fi cei mai prosperi.

Omar a corupt cu voie de la jandarmul mondial. Sub rezerva unor condiții, între care: să ştie cine a fost corupt, să-i furnizeze dovada, să primească cota parte din ceea ce se dobândește pe nedrept în urma favorizărilor obținute prin actele de corupție.

Omar nu a corupt, în primul rând, pentru el. Pe Omar, pe armele traficate de el și pe banii săi negri cineva conta în planificarea „revoluțiilor arabe“. Scopul acelor planificatori scuza mijloacele și-l mandata pe Omar să încalce legea, să închidă ochii oamenilor legii din România și să cumpere protecție politică.

Unii dintre demnitarii din lista Hayssam-Munaf au fost distribuiți în roluri și se conformează. Alții urmează, că doar se apropie o iarnă electorală și ni se pregătește un îngheț politic al speranțelor. Depinde doar de noi dacă îngheţul se va și lega.

Un specimen de traseist politic figurează în arhiva secretizată pe termen de 50 de ani cu delapidarea a 700.000 $, pe care Hayssam i-ar fi donat partidului și nu făcut cadou personal liderului respectivei organizații. Că pe urmă specimenul rebutului politic a dezertat din partid și din șef al mafiei cocălarilor din groapa Glina a devenit stâlp al puterii, pe care ulterior a renegat-o, urmând a-și trăda și noua afiliere politică nu va fi decât o continuare a subversiunii. O figură rozalie a politicii de pe valea Dâmboviței, cu reputație de mare combinator de pagube și negociator de piei de cloșcă, renumit pentru succesele obținute de U.D.M.R. în fiefurile electorale tradiționale ale P.S.D.-ului, este trecut pe indexul respectiv cu numai 400.000 $. Urmează, apoi, mulțimea celor cu 300.000 $ și sub această cifra, dar nu mai puțin de o sută.

În listă sunt „reprezentanți de frunte“ ai tuturor partidelor, instituțiilor puterilor statului, autorităților publice, vocalelor organizații neguvernamentale ș.a.m.d. O mică armată de profitori care a fost mituită, iar unii s-au și îmbogățit pe seama mitei din banii jefuiți din averea publică.

Asemenea liste mai există. Există și lista S.O.V. Ea cuprinde foști, prezenți și viitori președinţi ai republicii/prim-miniștri, miniştri, directori de servicii secrete, șefi de politie, precum și o cohortă a manipulatorilor din media, strânși acum cu ușa ca să chițăie plăcut Iubitului Conducător și să-i cotrocenească adversarii.

Acestea sunt listele vulnerabililor Top Secret, iar apărarea lor este o prioritate a autorităților publice de protecție a statului, căci dezvăluirea acestor gunoaie ne-ar rușina în fața lumii?! Ei, aș!

Acești vulnerabili, cu cât sunt mai sus în ierarhia politică, devin un tezaur de neprețuit pentru cei care exercită puterea reală în România. Ei nu refuză, nu negociază, ei trădează. Au profilul ideal pentru cei care vor să ne fure până și pământul de sub picioare, pentru a ne dezlega de glie și risipi pe meleaguri străine.

Al doilea caz privește un fenomen simptomatic pentru ilustrarea prăbușirii morale și a declinului idealului servirii Patriei la oameni pe care i-am creditat cu toată încrederea noastră pentru a conduce afacerile publice la cel mai înalt nivel, ori a gestiona afacerile secrete ale securității naționale. Acești oameni cunosc foarte bine istoria listelor anterior menționate. Nu au făcut, nu fac și nu vor face nimic, fiindcă nici ei nu au rezistat diverselor tentații. Suspiciuni sau acuze dintre cele mai grave, cu temeinice indicii că nu sunt bârfe, nici calomnii, nu ocolesc aproape pe nimeni din funcțiile supreme ale puterii. S-a făcut și o declarație, din partea unei voci autorizate pe plan internațional, potrivit căreia România este un stat condus de un sistem mafiot, al cărui lider a fost indicat cu numele și prenume.

Acest dezolant tablou al unei realități în care nu ne vine să credem că trăim nu poate fi încheiat decât cu un final pe măsură. Aud de mai multă vreme, de la tot mai multe surse, că un director de poliție secretă a securității statului ar fi fost decis să-și îndeplinească jurământul de credință și să taie nodul gordian al înaltei și marii corupții politice care ucide România.

Om și el, dedat plăcerilor lumești, cu prilejul unei inspecții într-un județ, directorului i-a fost „trimisă în întâmpinare“ o agentă din elita curvelor de lux, folosite în afacerile secrete, unde scopul scuză mijloacele. Bine și precis instruită, agenta l-a răpit și la propriu, astfel încât directorul nici nu și-a dat seama cât de repede a fost trecut peste graniță şi cum a ajuns în peisajul Balatonului. O fi seducătoarea blondă și agenta Budapestei? N-ar fi prima oară și nici prima victimă de nivel.

Și acum finalul. Numai ce bine se dezmetici, după descălecarea iepei dușmanului milenar al neamului său, directorașul a fost șantajat de primul său colaborator să-i delege toate atributele executive ale funcției. Și, vorba cântecului, el lua cu carul, iar celalalt… paharul.

Ce bine ar fi ca orice asemănare cu contexte, întâmplări ori persoane existente să nu fie decât pură întâmplare.

Duminica, 07 octombrie 2012

Sursa: http://www.cotidianul.ro/demnitari-vulnerabili-top-secret-196326/

Recomandări  pentru alte studii în temă apărute la Sămănătorul:

http://www.samanatorul.ro/editura/2009/Eduard_Ovidiu_Ohanesian-Prezentare_Puterea_din_umbra.pdf

http://www.samanatorul.ro/editura/2009/Eduard_Ovidiu_Ohanesian-Puterea_din_umbra-Cap-I-V-VIII.pdf

 Si trei articole:

 LUNGA NOAPTE A ROMÂNIEI FĂRĂ EUROPA LIBERĂ:

Câţiva din „făuritorii” României maneliste

  

Nicolae N. Tomoniu – „Tăuraşii marilor oligarhii mondiale”

Ohanesian: prea tânăr pentru un război atât de mare

 http://www.samanatorul.ro/articole/ovidiu-ohanesian.htm

Eduard Ovidiu Ohanesian - „Un jurnalist de investigaţii incomode,

http://www.samanatorul.ro/articole/ohanesian.htm

Autorul abordează următoarele teme:

- Prezentarea activităţii ca ziarist de opinii separate

- PROCESUL RUSINII - MUSAMALIZAREA

- Ohanesian - adevaratele motive ale deplasarii la Bagdad

- Ovidiu Ohanesian - biografie

Cum era sa declanseze generalul Wesley Clark Al Treilea Razboi Mondial!

Esenţa hungarismului este antiromânismul (1)

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

În toamna lui 1999, am publicat, sub pseudonimul Iulian A. Postatu, studiul de faţă, căruia senatorul Corneliu Vadim Tudor i-a dat alt titlu: „Ungaria – un pion al Occidentului“. Articolul a apărut în Politica, începînd cu numărul 388, 4 septembrie 1999, pag. 5, cu continuare în nr. 389-393, fiind tipărit în şase episoade, din cauza micimii spaţiului tipografic pus la dispoziţie în fiecare număr şi, evident, aşa cum am mai spus pentru celelalte cazuri, fără bibliografie.

Îl republic acum cu bibliografia aferentă, de atunci, care asigură suportul ştiinţific al afirmaţiilor făcute şi care reflectă atmosfera înveninată – provocată, atunci, ca şi acum, exclusiv de maghiari. Totodată, bibliografia etalată aici – care este departe de pretenţia de a fi fost exhaustivă, ci este doar exemplificativă – confirmă, încă o dată, concesiile inadmisibile comise, între timp, de guvernanţi fără să fi avut nici un fel motivaţie acceptabilă de politică internă sau externă. Pe de altă parte, prin retrospectiva prilejuită, această bibliografie sumară reliefează succesele incredibile obţinute, între timp, de falanga horthysmului, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (U.D.M.R.), succese de care se miră şi ea că le-a obţinut atît de uşor!

Singura explicaţie a abandonării interesului naţional de către ticăloşii care ne conduc rezidă în faptul că au vrut să se menţină la guvernare cu orice preţ, sacrificînd orice valoare românească şi apelînd inclusiv la ajutorul organizaţiei fasciste U.D.M.R., căreia i-au permis şi încă îi permit existenţa şi funcţionarea. Această organizaţie provine din Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară – înfiinţat în regimul socialist ca să marcheze participarea reală, efectivă, a minoritarilor la conducerea politică a României –, consiliu care, la rîndul lui, provenea din fostul MADOSZ, în cadrul căruia se reuniseră toate organizaţiile horthyste şi revanşarde care au existat, într-o formă sau alta după Trianon, în România – după ce năpîrliseră, subit, din fasciste înveterate în „comuniste“ la fel de „convinse“!

***

Urmează textul din septembrie 1999.

Grupul Bilderberg planifică „punctele fierbinţi“

După cum a relevat tot mai mult presa în ultima vreme, războiul americanilor contra Iugoslaviei a accelerat acţiunile neorevizionismului maghiar atât în forma lor epatantă, cum este scrisoarea adresată de 150 de U.D.M.R.-işti lui Bill Clinton, cât şi în cea discretă: Petru Calapodescu a semnalat că, în luna aprilie, 10.000 mii de cetăţeni unguri cu dublă cetăţenie, proveniţi din România, veniţi în ţara noastră în cadrul micului trafic de frontieră, au uitat să se întoarcă în Ungaria şi s-au rătăcit în Transilvania (1).

După câteva zile, ziarul Azi expune situaţia în parametrii ei oarecum reali: „De la începutul anului şi până în prezent, pe teritoriul României au intrat aproximativ 40.000 de cetăţeni maghiari, afirmă surse apropiate Serviciului Român de Informaţii. Aproape toate aceste persoane se află, în continuare, pe teritoriul ţării noastre. Motivul invocat pentru intrarea în ţară îl constituie, în general, vizitarea rudelor din România. În aceeaşi perioadă a anului, Registrul Român al Comerţului a anunţat o creştere vertiginoasă a numărului de investitori maghiari în România“ (2) – tendinţă extrem de periculoasă, după cum avea să avertizeze, la Cluj-Napoca, ex-directorul S.R.I., Virgil Măgureanu.

Cei 40.000 de mii de maghiari echivalează cu circa 10 regimente de infanterie, cu organigrama completă de război! Dar puterea lor distructivă este mult mai mare, ţinând cont că, pe de o parte, provin, în marea lor majoritate, din România şi, deci, cunosc bine topografia zonelor în care îşi vor desfăşura subversiunile, iar, pe de altă parte, ei vor acţiona în cadrul comandourilor – ceea ce va face extrem de dificilă depistarea lor, fapt care le va înlesni provocarea de diversiuni şi distrugeri uriaşe. Este evident că se încearcă repetarea situaţiei premergătoare lui decembrie 1989, când România fusese invadată de cohorte de „turişti“ unguri şi sovietici. După cum este la fel de evident că războiul din Kosovo – provocat deliberat de S.U.A., el fiind planificat de grupul Bilderberg încă din 1996 – le creează maghiarilor, pe lângă stare de euforie iredentistă, şi contextul politico-militar internaţional, condiţiile prin care să forţeze actuala situaţie şi să încerce declanşarea unui război interetnic în Transilvania. Acestui război îi făcuse scenariul şi îi asigurase propaganda colonelul (r.) american Trevor N. Dupuy încă din 1993. Şi nu este deloc întâmplător că tot americanii sunt cei care, din când în când, reiau propaganda referitoare la „punctele fierbinţi“ pe care le enumera Trevor N. Dupuy, unul dintre ele fiind un război în Transilvania: „Potrivit Institutului de studii strategice Stratfor, e posibil ca independenţa Transilvaniei să fie obţinută pe cale militară“ (3).

E-adevărat că maghiarii utilizează toate formele pentru a reocupa Transilvania. În eventualitatea că va fi greu de realizat acest lucru printr-un eventual război, au în vedere şi încercarea de modificare paşnică a graniţelor: „Liderul extremist maghiar Istvan Csurka, preşedintele Partidului Vieţii şi Dreptăţii Ungare, şi episcopul de Oradea, Laszlo Tokes, s-au aflat alături cu ocazia aniversării la Budapesta a 79 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon. Cu acest prilej, Istvan Csurka s-a arătat extrem de supărat că atât partenerii, cât şi adversarii partidului său s-au delimitat de «ideea unei modeste revizuiri a frontierelor» în ceea ce priveşte provincia Voivodina. Pentru a nu fi mai prejos, preşedintele de onoare al U.D.M.R., Laszlo Tokes, a declarat că, respectând graniţele stabilite prin Tratatul de la Trianon «pentru teritoriile cedate», maghiarii trebuie să ceară în continuare drepturi comunitare şi autonomie. Tot cu prilejul acestei aniversări, simpatizanţii unui alt partid extremist, Frontul Naţional Ungar, în cursul unui miting organizat la Debreţin, au cerut revizuirea paşnică a frontierelor Ungariei şi formarea unui stat maghiar care să cuprindă întregul Bazin Carpatic“ (4). Trebuie reţinut – ca simptom al insidioasei şi nocivei propagande hungariste – că ei mereu vorbesc neîntemeiat de „maghiarii din Bazinul Carpatic“, deşi ei au fiinţat, ca stat, doar în Câmpia Panonică – şi încă intermitent, statul lor fiind desfiinţat şi redus la forma de paşalâc, timp de circa trei secole, de Imperiul Otoman; în rest, în special în Bazinul Carpatic – aflat exclusiv în România –, ei sunt răspândiţi ca efect al toleranţei nejustificate, până acum, dar, mai ales, de acum încolo, a popoarelor care i-au acceptat şi i-au lăsat să se dezvolte, nu cum au procedat maghiarii cu minorităţile din Ungaria. Iar rezultatul s-a văzut: cvasidispariţia minorităţilor naţionale din Ungaria şi escaladarea neorevizionismului şi iredentismului hungarist, pe motiv că în ţările vecine locuiesc mult mai mulţi maghiari – de obicei, umflînd cu mult numărul real existent –, comparativ cu numărul minoritarilor proveniţi din respectivele ţări vecine, deznaţionalizaţi prin politica de stat a maghiarizării.

Aşadar, în configuraţia politică actuală, ca urmare a consecinţelor războiului din Kosovo, este evident că, până să se ajungă să fie expres pusă în discuţie frontiera vestică a României, se va consuma pasul premergător: revendicarea Voivodinei. Acest fapt a fost anticipat de unii politicieni români, printre care Corneliu Vadim Tudor şi Radu Timofte, şi confirmat, între timp, de presă, care a relevat contribuţia clubului francmasonic Bilderberg la modificarea graniţelor din Europa Centrală. Astfel, ziarul Naţional releva: «Zilele acestea are loc o întrunire a organizaţiei secrete Bilderberg, în timpul căreia, potrivit unor surse din interior, se vor discuta probleme mai vechi sau mai noi, precum divizarea Canadei, războiul din Kosovo, formarea unei „Albanii Mari“, dezmembrarea în continuare a Iugoslaviei, rolul N.A.T.O. în Europa.

Discuţiile se vor centra asupra proiectului de dezmembrare a Iugoslaviei, prin crearea provinciei independente Kosovo, care, ulterior, se urmăreşte să fie alipită la Albania pentru formarea Albaniei Mari. În plan mai este cuprinsă şi cedarea, în favoarea Ungariei, a nordului Iugoslaviei, regiune unde locuiesc aproximativ 350.000 de unguri. Procesul de destabilizare a regiunii şi de menţinere a unei stări conflictuale va continua, iar reconstrucţia zonei, evaluată la milioane de dolari, se preconizează că va fi realizată pe spinarea contribuabilului occidental».

De asemenea, publicaţia bulgărească Standart face comentarii similare: «Un politician bulgar, Nikolai Kamov, participă pentru prima dată la o conferinţă anuală a clubului Bilderberg, considerat un guvern al întregii lumi. Pentru majoritatea, clubul celor 181 de multimiliardari şi superpoliticieni guvernează lumea „din culise“. (…) „Cabinetul global“ păstrează o decenţă informaţională elementară şi dezvăluie subiectele asupra cărora s-a dezbătut. Aceste date sunt, însă, insuficiente. „Relaţiile atlantice în vremuri de tranziţie“ a fost motto-ul reuniunii de la Sintra (Portugalia, 3-6 iunie), conform comunicatului emis din interiorul clubului. Viitorul Alianţei Nord-Atlantice, politica S.U.A., politica europeană, Rusia, arhitectura financiară internaţională, noile pieţe, genetica, au figurat ca teme pe ordinea de zi a discuţiilor, reiese din cea de-a doua frază, şi ultima, a comunicatului. După unele bănuieli, însă, clubul a discutat şi despre Kosovo, despre crearea unui stat albanez mare, despre dezintegrarea pe mai departe a Iugoslaviei prin desprinderea Voivodinei. Tot potrivit unor supoziţii, s-a vorbit şi despre problema computerelor, despre crearea, în Asia şi Africa, a unor formaţiuni economice după modelul celor ale U.E.» (5).

Generalul Wesley Clark incită la revizuirea frontierelor

Acestui curs politic al evenimentelor pe care vrea să îl inoculeze opiniei publice grupul Bilderberg i se racordează şi ideile politice exhibate de către Wesley Clark (care, după bunic, este evreu). Potrivit ziarului Napi Magyaroszag, comandantul forţelor N.A.T.O. din Europa, Wesley Clark, ar fi declarat la Budapesta, la cea de-a XVI-a reuniune neoficială a N.A.T.O., că, „în conformitate cu noua doctrină a Alianţei, «principiile stipulate prin Tratatul de la Versailles sunt, în prezent, depăşite»“. În opinia prim-vicepreşedintelui P.D.S.R., Adrian Năstase, „această declaraţie confirmă că României nu i-au fost oferite garanţii de securitate la summit-ul de la Washington. «Ceea ce este nu numai foarte clar, ci şi foarte grav este faptul că, prin vocea generalului Clark, o voce autorizată, de altfel, se acreditează dorinţa, nu numai ideea, ca României să i se ia ceea ce deja are: garanţiile privind intangibilitatea frontierelor, garanţii pe care noi le-am dobândit în baza unor tratate anterioare», apreciază Adrian Năstase (…). Năstase susţine că războiul din Kosovo nu a făcut altceva decât să creeze condiţii pentru o nouă extindere, în lanţ, a unor noi focare de tensiune, unele apărute obiectiv şi «altele constituite cu măiestrie politică, cum ar fi cele care vizează Voivodina». «Este inadmisibil felul în care procedează generalul Clark, care, în vizita sa la Budapesta, îşi permite să se joace cu creionul pe harta Europei», a spus Năstase. Prim-vicepreşedintele P.D.S.R. susţine că Guvernul României ar trebui să protesteze energic la sediul N.A.T.O. în legătură cu «declaraţiile iresponsabile» ale generalului Clark“ (6).

Pentru a demonstra că declaraţiile lui Wesley Clark nu sunt iresponsabile, ci, dimpotrivă, premeditate – adică şi îşi au „raţiunea“ lor, în sensul peiorativ al blamatului concept politologic „raţiuni de stat“ –, reamintim următorul silogism: S.U.A. constituie primul stat din lume înfiinţat de masoni; toţi decidenţii politici şi financiari importanţi din S.U.A. sunt masoni şi/sau evrei; N.A.T.O. este dirijată de S.U.A.; toţi comandanţii de rang înalt din N.A.T.O. sunt masoni; loja evreiască B’Nai B’Rith este cea mai puternică lojă din lume. Concluzia se impune de la sine.

Cât despre periculozitatea politică şi militară a generalului Clark, aceasta este atestată de calităţile sale negative. În primul rând, a fost incriminată incompetenţa sa profesională: el este principalul vinovat de dezastrul de la Waco, Texas, din 28 aprilie 1993, când, cu inconştienţa manifestată mai târziu în Iugoslavia, a declanşat un veritabil război cu arme grele, folosind napalmul contra taberei sectei „davidienilor“. Atacul respectiv a produs un incendiu care a dus la moartea a 86 de persoane. Acest „eşec“, dată fiind şi moartea a 24 de copii, a fost pus, însă, de alţii pe seama indiferenţei lui Clark faţă de civili, el dorind numai să-şi atingă scopul, respectiv arestarea membrilor sectei. În al doilea rând, au fost relevate calităţi inadmisibile unui înalt conducător militar: cruzimea, ignorarea oamenilor, paranoia sa.

Într-un material biografic, publicat de Isabela Alexandrescu în Evenimentul zilei, se arată: «Un funcţionar al Senatului îşi aminteşte: (…) „Am asistat cum aroganţa şi atitudinea ostentativă au atins perfecţiunea. Dacă până şi senatorii au remarcat, trebuie să îţi dai seama că ceva nu este în ordine“, a spus funcţionarul citat, care a adăugat că subordonaţii săi l-au poreclit, şi nu cu afecţiune, „Fiinţa Supremă“. (…)

Modul de a acţiona al generalului Clark (…) este următorul: asasinarea de civili inocenţi, catalogaţi drept „pagube colaterale“, pentru câştigul politic personal şi existenţa unor „doze“ masive de incompetenţă militară, „pachet“ pe care preşedintele Clinton pare, totuşi, nerăbdător să îl „cumpere“. În al treilea rând, a fost invocată impulsivitatea, de fapt, iraţionalitatea sa, inadmisibilă la un militar, mai ales de rang înalt, ca Wesley Clark: acesta a fost la un pas de a declanşa „al treilea război mondial“, cu prilejul intrării ruşilor în Kosovo, pe aeroportul din Priştina. „De altfel, poziţia dură a acestuia, ca şi imaginea pe care a căutat să şi-o atribuie de «lup singuratic» şi militar intransigent a provocat o serioasă reacţie de respingere în cercurile politice ale N.A.T.O., conchide Newsweek“» (7). Evident, din toate aceste motive s-a hotărât debarcarea lui. Din cele semnalate, se poate deduce că generalul Clark s-a dovedit un criminal întâi în S.U.A. şi, apoi, în Iugoslavia, dispunând de toate atributele necesare judecării lui drept criminal de război.

Ungaria – pionul geostrategic al N.A.T.O.

În mod tot mai evident, prin intermediul extinderii preferenţiale a N.A.T.O. spre Estul Europei, în scopul destabilizării zonei, S.U.A. nu fac decât să se folosească de Ungaria ca de pionul din mutarea Gambit şi chiar o ajută pe aceasta să escaladeze pretenţiile sale, spre a provoca noi pretexte de conflicte diplomatice sau chiar militare în vederea modificării graniţelor conform planurilor confecţionate de Consiliul pentru Relaţii Externe (C.F.R.) şi de grupul Bilderberg.

Este suficient să privim harta pentru a ne fi mai clar rolul de pion al Ungariei în extinderea N.A.T.O.: într-adevăr, pentru a se obţine o reală securitate prin extindere, în N.A.T.O. ar fi trebuit să fie admise Polonia şi România; şi, eventual, Cehia, pentru a da satisfacţie Germaniei. Dar în nici un caz nu trebuia primită Ungaria, nu numai din cauza comportamentului său revanşard şi revizionist dintotdeauna – care ar putea produce conflicte cu vecinii, contravenind, astfel, statutului Alianţei –, ci şi pentru că, după cum se poate vedea pe hartă, poziţia ei actuală ca membru în N.A.T.O. este absolut izolată: pe lângă faptul că nu a corespuns criteriilor implicate de aderare, nu are graniţe cu nici un stat membru al N.A.T.O. şi, atunci, cum să fie eficientă „prezenţa“ ei în N.A.T.O., când, în fapt, geografic şi militar, ea rămâne tot pe dinafară, oricât ar fi de primită în Alianţă?!

Or, dacă era admisă România, zona de securitate se mărea substanţial şi sub aspect geostrategic, apoi extinderea ar fi fost mai uşor de îmbunătăţit prin admiterea Slovaciei şi prin obligarea Ucrainei să restituie teritoriile româneşti primite nejustificat în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov încheiat de către U.R.S.S. Astfel s-ar fi refăcut, mult mai uşor, graniţa comună cu Polonia, pe care a avut-o România până la raptul teritorial comis de U.R.S.S. în 1940 şi repetat în 1945. În această variantă – singura întemeiată geopolitic şi geostrategic –, Ungaria ar fi fost, oricum, în zona interioară acoperită de „umbrela“ N.A.T.O. şi ar fi avut securitatea asigurată.

În cadrul soluţiei deja alese de strategii politici din C.F.R., Ungaria este izolată de ţările N.A.T.O. şi, pentru a remedia această situaţie, Ungaria trebuie să fie ajutată să joace rolul scandalagiului din cârciumă, pentru a se putea începe lupta în urma căreia să jefuiască fiecare câte ceva. Declaraţia generalului Wesley Clark are tocmai rolul de încurajare a „scandalagiului“ – de aceea a şi fost făcută la Budapesta, ca mesajul să fie mai clar pentru „cine are urechi de auzit“. Faptul că, în foarte scurta sa vizită la Bucureşti, Clark a retractat declaraţiile, sub pretextul-clişeu că ar fi fost „scoase din context“ (8), nu constituie decât un petardism tactic, acceptat, cu ipocrizie, şi de ambasadorul american James Rosapepe.

Articol trimis de Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

după articolul original publicat în

http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-1_8952.html#more-8952 
Se recomandă ca în completarea informaţiilor din acest articol sa citiţi şi  articolul

O zi nefastă: 15 martie (2)

http://ro.altermedia.info/general/o-zi-nefasta-15-martie-2_19106.html
 

NOTE

1) Petru Calapodescu, „10.000 de cetăţeni unguri s-au rătăcit prin Transilvania“, în Libertatea, nr. 2677, 27 mai 1999, p. 4.

2) AM. Press, „Ungurii vin, dar uită să mai plece / Aşa o fi?“, în Azi, nr. 1993(2575), 7 iunie 1999, pag. B/7.

3) Alina Bârgăoanu, „Potrivit Institutului de studii strategice Stratfor, / E posibil ca independenţa Transilvaniei să fie obţinută pe cale militară“, în Naţional, nr. 610, 11 iunie 1999, pag. 3.

4) Clementina Filip, „Extremiştii maghiari au început să se agite“, în Cotidianul, nr. 329(2374), 7 iunie 1999, pag. 4.

5) Alina Bârgăoanu, „Conform Drudge Report, nordul Iugoslaviei va fi cedat Ungariei“, în Naţional,nr. 602, 2 iunie 1999, pag. 12; Iuri Mihailov, „Clubul Bilderberg dirijează lumea“, în Standart (Bulgaria), nr. 2392, 10 iunie 1999, pag. 15; vezi şi: articolul redacţional, „Guvernul mondial concepe Albania Mare“, în Standart (Bulgaria), nr. 2385, 2 iunie 1999, pag. 2; * „C.I.A. a pus bazele Bilderberg“, în Trud (Bulgaria), nr. 149, 3 iunie 1999; Sorin Petrescu, „Şeful diplomaţiei ungare consideră că autonomia este un mijloc necesar pentru supravieţuirea comunităţii maghiare din Voivodina“, în Cotidianul, nr. 359(2404), 12 iulie 1999, pag. 11.

6) Dumitru Constantin, „La Budapesta, generalul Wesley Clark face o declaraţie-şoc: «Principiile Tratatului de la Versailles sunt depăşite»“, în Adevărul, nr. 2815, 25 iunie 1999, pag. 1; articolul redacţional „Adrian Năstase; «Declaraţia generalului Clark este foarte grav㻓, în Azi, nr. 2008(2590), 28 iunie 1999, pag. A/7. Vezi şi; „Preşedintele P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, solicită explicaţii publice din partea Ambasadei S.U.A. la Bucureşti“, în Dimineaţa, nr. 138, 28 iunie 1999, pag. 3; Amelia Ionaşcu, „Adrian Năstase acuză impotenţa guvernanţilor români“, în Cotidianul, nr. 349(2394), 30 iunie 1999, pag. 4; Bogdan Chireac, interviul cu Wesley Clark, „Astăzi, trebuie să trecem peste aspiraţiile naţionaliste de secol XX“, în Adevărul, nr. 2821, 1 iulie 1999, pag. 1 şi 16; Colonel Konrad S. Freytag, „Ce a spus generalul Clark la Budapesta“, în Adevărul, nr. 2821, 1 iulie 1999, pag. 11; Clementina Filip, „Presa de la Budapesta s-a supărat pentru că N.A.T.O. s-a informat dintr-un cotidian românesc“, în Cotidianul, nr. 353(2398), 5 iulie 1999, pag. 4; Sorin Petrescu, „Atac concentrat asupra statului naţional român / Ziarul Haromszek din Covasna consideră că statele create la Trianon au fost înfiinţate prin înşelăciune“, în Cotidianul, nr. 353(2398), 5 iulie 1999, pag. 8; Ion Madoşa, „Versailles după Versailles“, în Azi, nr. 2013, 5 iulie 1999, pag. A/6; D. Zăvoianu, „Un General scelerat şi o Putere nedemnă, la Bucureşti“, în Adevărul (Arad), nr. 2736, 6 iulie 1999, pag. 1 şi 5.

7) Isabela Alexandrescu, „Generalul Wesley Clark, artizanul dezastrului de la Waco, soseşte astăzi în România“, în Evenimentul zilei, nr. 2144, 15 iulie 1999, pag. 5; S.S.E., „Generalul Wesley Clark, pus pe liber“, în Jurnalul Naţional, nr. 1879, 29 iulie 1999, pag. 16; D.D., „Clark a fost schimbat în mijlocul unui scandal privind o «colaterală» de-a sa“, în Jurnalul Naţional, nr. 1880, 30 iulie 1999, pag. 17; Sebastian S. Eduard şi Dan Dragomir, „Solana confirmă plecarea lui Clark / F.B.I. «nu e vinovat» în dosarul Waco“, în Jurnalul Naţional, nr. 1881, 31 iulie 1999, pag. 16; Romulus Căplescu, „Al treilea război mondial – pe punctul de a izbucni datorită impulsivităţii generalului Clark“, în Adevărul, nr. 2848, 3 august 1999, pag. 1.

8) Irina Bârlă, „Ieri, la Cotroceni, gen. Wesley Clark a negat din nou că ar fi spus despre Tratatul de la Versailles că e «perimat»“, în Naţional, nr. 640, 16 iulie 1999, pag. 4; D. D., „James Rosapepe: «Afirmaţiile lui Clark au fost greşit interpretate»“, în Jurnalul Naţional, nr. 1856, 2 iulie 1999, pag. 9

 Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

Lista secretă Oprea, cu maiori şi colonei

Preluăm şi noi din Ziarul Tricolorul lista duşmanilor exprimării libere în presă. Vă aduceţi aminte de bomba de presă Basarab - cuman lansată de tuciuriul Turcescu şi marele manipulator Cristoiu? Vă mai aduceţi aminte cum l-a ajutat Turcescu pe Băsescu să scape de acuzaţia că i-a dat o palmă unui copil, făcându-l astfel preşedinte? După diversiune, Turcescu fu recompensat din plin iar Cristoiu nici nu mai avea nevoie: el lucrează demult la diversiuni ale istoriei şi discreditarea presei libere.

 A se vedea:  http://www.tomoniu.ro/opinii/politice/i-cristoiu.htm  

 Lista secretă a celor care au fost făcuţi maiori şi colonei de Gabriel Oprea

Antena 3 a publicat o listă cuprinzînd mai multe persoane din viaţa publică românească, avansate în grad militar de fostul ministru UNPR al Apărării Naţionale, Gabriel Oprea. Cei mai mulţi din lista publicată de Antena 3 au primit gradul de colonel, unii avînd grade militare mult mai mici. În listă sînt incluşi, de-a valma, politicieni, jurnalişti, foşti miniştri, primari, preşedinţi de Consilii Judeţene. Printre ei şi Robert Turcescu, în dreptul numelui fiind trecută apartenenţa politică: „PDL” şi gradul acordat: „colonel”. Colonel a ajuns, conform aceleiaşi surse, şi fostul prim-ministru, de 78 de zile, Mihai Răzvan Ungureanu. Printre cei avansaţi la gradul de colonel se află şi fosta secretară şefă şi amantă a lui Boc, Ştefania Ferencz. Conform informaţiilor difuzate de Antena 3, Turcescu a ajuns colonel deşi nu şi-a satisfăcut nici măcar serviciul militar. Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, a anunţat la Antena 3 că Armata va declanşa procedura în Justiţie pentru anularea Ordinelor lui Oprea, pe care-l consideră responsabil de gestul de avansare în grad a oamenilor politici şi a jurnaliştilor.

- Apostu Sorin - PDL - Locotenent-colonel - 2011

- Arnăutu Decebal - PDL - Colonel - 2010

- Bardan Cornel Ştefan - PDL - Colonel - 2010

- Blejnar Sorin - şef ANAF - PDL - Colonel - 2011

- Botiş Ioan - Deputat, Ministrul Muncii - PDL - 2010

- Boureanu Cristian - Deputat - PDL - Colonel - 2011

- Brînză William Gabriel - Deputat - PDL – Locotenent-colonel - 2011

- Brînză Daniel - Secretar executiv Diaspora - PDL - Colonel - 2011

- Falcă Gheorghe - Primar Arad - PDL - Maior - 2010

- Ferencz Ştefania Gabriela - Secretar adjunct al Guvernului - PDL - Maior

- Flutur Gheorghe - preşedinte Consiliul Judeţean Suceava - PDL - Colonel 2011

- Alexandru Lăzescu - Director general TVR - PDL - Colonel - 2011

- Robert Turcescu - Jurnalist - PDL - Colonel - 2010

- Mihai Răzvan Ungureanu - Premier - PDL - Colonel - 2011

- Gheorghe Ştefan - PDL Neamţ - Colonel - 2010

- Ialomiţianu Gheorghe - Ministru de Finanţe - PDL - Colonel - 2010

- Iliescu Valentin Adrian - şeful Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul – PDL - Colonel - 2010

- Liviu Negoiţă - Primar Sector 3 - PDL - Colonel - 2012

- Oltean Ioan - Deputat - PDL - Colonel - 2010

- Preda Cezar Florin - Vicepreşedinte PDL - Colonel - 2011.

Este cea mai incredibilă ştire de după 1989 încoace. Nu credem că în lumea civilizată, se mai poate întâmpla vreodată o asemenea neghiobie, nerozie, stupiditate, dobitocie, imbecilitate, nătângie, nerozie sau prosteală! Niciun cuvânt nu este potrivit pentru a exprima o asemenea faptă pentru care Ceauşescu i-ar fi trimis pe toţi în faţa Tribunalului Militar. Ceea ce este halucinant, este mândria care se poate citi pe faţa acestor indivizi inconştienţi de decăderea lor morală în faţa opiniei publice. Priviţi şi cutremuraţi-vă că putem fi martori la asemnea blasfemie care ne discreditează total ţara. Cum poate suporta preşedintele României, Traian Băsescu, să-i privească în faţă pe aceşti impostori  şi nu ia nicio atitudine la o asemenea faptă penală? Vai nouă, în ce ţară trăim!

CIRCUL POLITIC DIN ROMÂNIA PROBABIL CĂ VA CONTINUA!
TOATĂ LUMEA ŞTIE CINE-I VINOVATUL. DAR CINE-L MAI POATE OPRI?

BIOGRAFIA LUI TRAIAN BĂSESCU-BRAUNOVICI (I)

Din scrierile colaboratorului nostru Mircea Vâlcu - Mehedinţi, apărute în presa de ieri: Ziarul Tricolorul

BIOGRAFIA LUI TRAIAN BĂSESCU-BRAUNOVICI (I)

Născut la 4 noiembrie 1951 în oraşul Basarabi, jud. Constanţa. Referitor la părinţii săi - deoarece atît Ion Iliescu, cît şi Emil Constantinescu îşi ascund originea, chiar falsificînd-o - şi Traian Băsescu-Braunovici a declarat numai fragmente din ea. Vadim Tudor a prezentat public biografia lui T. Băsescu: „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că tatăl adoptiv al lui Traian Băsescu se numea Dumitru şi era de meserie tîmplar. Acesta s-a născut într-o localitate de lîngă Bacău“.

„A urmat Şcoala Militară, făcînd parte din promoţia 30 decembrie 1949. După absolvirea Şcolii Militare, a fost repartizat la Divizia Mecanizată „Mărăşeşti“, din localitatea Basarabi (judeţul Constanţa), devenind şef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiţerul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasă, divorţată şi cu doi copii mici - Traian şi Mircea. Tatăl natural al celor doi copii, evreu, plecase din România, abandonîndu-şi soţia şi copiii. Menţionăm că şi mama celor doi este tot de origine evreiască. Dumitru Băsescu s-a căsătorit cu acea femeie şi i-a adoptat pe cei doi minori“.

Traian Băsescu a absolvit Liceul Teoretic „Gheorghe Vrânceanu“ din Bacău, devenit între timp Colegiu Naţional. A fost racolat de Securitate în 1973, pe cînd era elev al Institutului de Marină, întocmindu-i-se Dosarul personal nr. 3990/09.11.1973. Pînă la terminarea studiilor, în 1976, a fost colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare. (A nu se confunda cu Direcţia a IlI-a de Contraspionaj.)

În această calitate, elevul militar Băsescu Traian avea obligaţia să informeze organele de Securitate despre modul în care se desfăşurau activităţile specifice în Institut, despre comportamentul şi atitudinea colegilor şi ale cadrelor didactice, atît în cadrul activităţilor specifice, cît şi în particular.

La terminarea studiilor, Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare a încetat legătura cu colaboratorul Băsescu Traian, Dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al MI - DSS, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.

Iată portretizarea vitriolantă pe care Ştefan Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui: „Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll si mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcîndu-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar cînd anunţă o nouă tragedie pentru români sau cînd, asemenea unui clovn hîd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte «un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona», s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip «Vacanţa Mare». La suprafaţă - manelistul politic Traian Băsescu, cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt - bani mulţi şi putere ameţitoare“.

„Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămîne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămîne doar un preşedinte-impostor, pus pe harţă şi jaf şi care, din joacă, a falimentat o ţară, a flămînzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizînd totul pe blond. Crimele sale sînt cu premeditare, chiar dacă lasă să se înţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizînd eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cîrca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.“

„După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, Statul Român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strîmb al stăpînului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria un Gîgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai Puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei Puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mînjiţi cu portocaliu nu reuşesc decît să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună: „Mai rău nu se poate!“, iar optimistul să-i răspundă: „Ba se poate!“. Pînă de curînd n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decît atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvîntarea ce-o primeşte cel care se-nchină în direcţia din care bate vîntul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.“

„Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi. Problema e: cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborît standardul de preşedinte atît de jos, încît cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine, numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stîrneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strînşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul reţelelor criminalităţii transnaţionale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurîndu-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic“ creşte uluitor de repede. O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: un destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cît de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.“

„A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii? Cîte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena, a creat mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legătură. Sursa «Piratul» a fost foarte prolifică."

„A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii? Găsim răspunsul în prezentul nostru. Cum a fost verificat candidatul la Preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?“

„La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele MApN din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul «U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pentru reţeaua informativă 1972-1980». Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:

Numele şi prenumele: BĂSESCU TRAIAN

Categoria: colaborator

Denumirea U.M. sau ofiţerul care a efectuat recrutarea: Lt. col. TUDOR GHEORHE

Semnătura de primire a coperţilor dosarului de colaborator sau numărul adresei de expediere: Borderou nr. 001744/09.11.73

Data încetării legăturii: 27.09.76

Data clasării la arhivă/predării la altă unitate: Transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa - Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976

În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Reţea privind pe Băsescu Traian. Generalul Sorin-Marius Brăteanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la „un drink“ pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificare a dosarului, ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: «Băsescu Traian nu este cunoscut în evidenţele S.R.I.» Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, cînd s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale, în care se specifica: «(...) Urmare a încetării misiunii pentru care fost detaşat (...) dispuneţi restituirea dosarului maiorului (rez.) Băsescu Traian».“

Continuăm cu biografia sa.

După absolvirea Institutului de Marină, este încadrat ca ofiţer la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa. În această calitate, Traian Băsescu este preluat ca informator-sursă de către lucrătorii Biroului de Securitate Port Constanţa, condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicuşor. De folosirea lui s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides, care organiza contacte cu acesta, înainte de plecarea în cursă şi la întoarcere. La aceste întîlniri participa, de regulă, şi şeful lui Avramides, Dumitru Nicuşor, care însă se întîlnea şi separat cu Traian Băsescu. Acesta dădea informaţii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activităţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau în porturi, în timpul escalelor, activităţi de contrabandă şi speculă, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii făcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioară de partid şi de stat.

În jurul anului 1980, Băsescu a fost preluat de ofiţerii Roşioru Ioan şi Deacu Constantin, tot sub coordonarea şefului biroului, Dumitru Nicuşor. Acesta a trecut, după 1989, în SRI, ajungînd general, şef al Secţiei SRI -Constanţa şi apoi şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.

Traian Băsescu a susţinut, în 1981, examenul de Comandant, care a durat... 5 minute, după care a primit comanda navei Argeş. În jurul anului 1984, a fost trecut în reţeaua Centrului de Informaţii Externe, din DSS, unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu, din cadrul Direcţiei I.

În 1987 este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde îşi desfăşoară activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu, ce conducea Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Direcţia I a CIE. În acea perioadă, T. Băsescu a transmis preponderent informaţii de interes economic cu privire la activităţile din porturile maritime Anvers şi Roterdam, dar şi informaţii cu privire la echipajele navelor care acostau în aceste porturi, precum şi informaţii despre membrii personalului diplomatic român din ţările respective.

În vara anului 1988, a fost retras temporar de la Anvers, pentru a participa la un instructaj, care a durat două luni şi s-a desfăşurat la Şcoala de Ofiţeri MI de la Băneasa. În 22 decembrie 1989, ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu s-a infiltrat printre revoluţionarii din faţa CC, a intrat în anturajul lui Dan Iosif şi, ulterior, al lui Gelu Voican Voiculescu; în ianuarie 1990 a fost numit secretar executiv al FSN.

Pe 8.03.1989 este rechemat în ţară, fiind acuzat de nereguli grave în administrarea fondurilor NAVROM. A fost sancţionat pentru că a autorizat, fără aprobarea NAVROM Constanţa, o plată suplimentară de 300.000 de franci belgieni pentru lucrările de reparaţii efectuate la nava Zimnicea. Sancţiunea primită s-a datorat, mai ales, faptului că a decis ca lucrările de reparaţii să fie executate de Şantierul Naval Belliard din portul Anvers, deşi existau oferte de execuţie a lucrărilor, mult mai ieftine, din partea altor şantiere navale din acelaşi port.

În perioada ianuarie-martie 1989, a trimis numeroase note informative şi rapoarte în ţară, încercînd să-şi justifice deciziile, dar şi lansînd acuze grave şi neîntemeiate la adresa comandantului navei Zimnicea, despre care scria că este „lipsit de profesionalism“ şi că este „un afacerist notoriu, care se plîngea repetat că el a venit pe acea navă ca să facă un ban“.

Datorită gravităţii excepţionale a faptelor de care a fost acuzat, ţinînd cont de legislaţia din acea vreme, numai susţinerea din partea Securităţii poate explica faptul că T. Băsescu a fost sancţionat doar administrativ şi nu a suportat şi rigorile legii. El a fost chiar menţinut ca angajat al NAVROM Constanţa, fără să mai primească însă nici o însărcinare pînă la evenimentele din decembrie 1989. Imediat după acestea, a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Pentru a obţine această funcţie foarte importantă, s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN, Silvian Ionescu, dar şi ale vechiului său prieten, Călin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci preşedinte al CFSN Constanţa.



Departamentul anti-KGB i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Băsescu.

Doc. 43766.

După accesele de independenţă faţă de Moscova ale lui Nicolae Ceauşescu din 1968 (lucru de netolerat de Kremlin), URSS a pus la cale schimbarea acestuia cu un conducător fidel Moscovei şi repunerea României în sfera de influenţă directă sovietică. Planul întocmit de KGB s-a numit „Dniestr“ (Nistru). A ţinut piept Moscovei doar UM 0110, divizia anti-KGB, o divizie ultra-secretă a Securităţii.

Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenită apoi UM 0110. O divizie secretă, aparte de restul DSS (Departamentul Securităţii Statului). Era secretă chiar şi faţă de DSS, care nu ştia nici măcar care sînt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a făcut bine treaba, avînd în arhivă detalii despre reţeaua KGB în România, numele sovieticilor de legătură şi numele agenţilor sovietici din România.

Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu, comandantul navei Biruinţa. Între 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, avînd biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu. Mentorii tripletei Traian Băsescu - Gheorghe Marin - Silviu Predoiu sînt suspectaţi sau au fost urmăriţi ca agenţi sovietici/ruşi. Vasile Ionel era în grupul „Corbii“ (Iliescu - Militaru). Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110 Biroul Constanţa, Adrian Isac a fost în atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110 Biroul Braşov, Mihai Caraman era în atenţia UM 0195, iar Petre Roman era în atenţia 0544 (din cadrul DIE).

Mai trebuie adăugat că Silviu Predoiu a fost numit în 1992 de Ion Iliescu, la propunerea lui Gheorghe Fulga, în postul de director al Direcţiei Generale de Securitate a SIE. CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB). Traian Băsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Băsescu în direcţia servirii intereselor ruse... Iată legătura lui Traian Băsescu cu FSB, Serviciul rus de Informaţii.

Băsescu a fost urmărit pas cu pas de agenţii lui Ceauşescu. S-a cerut arestarea lui. Ceauşescu a preferat continuarea filării pentru a prinde întreaga filieră, apoi a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti. În perioada 1996-2000, T. Băsescu a fost din nou numit ministrul Transportului. În acest interval de timp s-a realizat un singur lucru: asfaltarea unor şosele naţionale, ajunse într-un grad de degradare extrem. Reabilitarea lor s-a făcut cu banii cetăţenilor, care au fost obligaţi să plătească celebra taxă Băsescu, bani care au ajuns în conturile firmelor apropiate lui şi PD-ului. (Va urma)

Fragment din lucrarea „Distrugerea şi cucerirea României fără război“, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2011

Colaboratorul nostru Mircea Vâlcu - Mehedinţi ne mai propune următoarele link-uri:

Un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei

Nicolae-Carpathia-Antihristul-român

 

Uluitorul discurs a lui Crin Antonescu – 27 apr. 012

Uluitorul discurs a lui Crin Antonescu !

Constatăm că avizi de a redescoperi discursul politic normal, discursul spontan şi totuși cel adevărat, o întreagă pleiadă de români patrioți, cu drag de ţară şi de limba ei, cu drag de bogățiile ei, pe care unii le vor înstrăinate, au pus discursul prezentat de Crin Antonescu la moţiunea de cenzură prin care a picat guvernul Ungureanu, pe blogurile lor.

O facem şi noi cu plăcere, după modelul de la adresa

http://basarica.wordpress.com/2012/04/27/uluitorul-discurs-a-lui-crin-antonescu-27-04-2012/

unde se spune:

  Sunt lucruri în viata care NU trebuie să le ratezi. Fără nici o exagerare, în cei peste 22 de ani de la moartea pantofarului, asa discurs, Parlamentul României nu a mai pomenit. E absolut fabulos ! Sa-l reascultam !

Copiaţi-l şi păstraţi-l, acest discurs este ISTORIE!
Red.

Dinu C Giurescu: "România este vândută la bucată"

L-am văzut aseară pe spionul de Emil Hurezeanu - reprezentând interesele austro-germane - care i-a cântat înainte de interviu maimuţoiului de MRM, vreo 10 minute de ode! Până şi comuniştii se mai limitau la vreo două-trei fraze de adulaţie a Ceauşeştilor! Atâta iubire deşănţată la un spion de talia lui Hurezeanu,  nu poate decât să confirme faptul că reţeaua internaţională antiromânească l-a hotărât pe MRM-eu ca succesor al Băsescului.  Încrezut e, fanfaron e, bun de prostit pulimea cu cuvinte adiacente vocabularului uzual, MRM-ul este următorul dobitoc ce ne va conduce şi ne-a mai spus odată ce fericire este pe noi exploatarea cuprului de către patru tranfugi prin Canada cu firmă de apartament  care nici măcar n-au bani de plata licitaţiei.

O asemenea trădare a intereselor ţării nu poate avea loc decât dacă MRM face parte din gaşca celor patru, el fiind al cincilea.

La banda asta de cobzari, Hurezeanu este cu contrabasul, iar Realitatea TV este Căminul Cultural de unde nu se lansează ca pe vremuri doctrina marxist-leninistă ci pomana bietei Românii, care, sfârtecată, va sfârşi curând.


Ţările de azi, ce cad victime, nu se îngroapă ca oamenii cu popa ci li se face liturghia direct la televiziune. Nu s-a mai văzut aşa ceva în toată istoria lumii!


Ascultaţi-l pe istoricul Dinu Giurescu, căruia cercurile financiare ce conduc lumea i-au scos cursurile din şcoală. Vai domnule Dinu, scoaterea istoriei din şcoală este un mezelic. Introducerea în locul ei a studiului privind minorităţile sexuale este tragedia cea mare! Ne conduc smintiţii şi nebunii!

Bogdan Tiberiu Iacob - Despre declaraţiile deputatului Ion Stan

Bogdan Tiberiu Iacob 

Un ziarist serios, de la inpolitics, vorbind despre două interpelări ale parlamentarului Ion Stan (stânga)

www.inpolitics.ro

”Între serviciile secrete, SIE este marele cîştigător al perioadei post-decembriste”. Afirmaţia a fost făcută acum cîţiva ani de către fostul preşedinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, preşedintele şi primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaş al serviciului amintit şi care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deşi e cel mai mare din România. Va înghiţi SRI găluşca şi se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.

SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.

Puţin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat şi el anumite semnale publice de nemulţumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.
Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacţie vehementă a SRI şi un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.

Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declaraţii politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informaţii de top, accesibile doar serviciilor secrete şi anumitor factori politici de top. Două declaraţii pe care Stan nu a ţinut să şi le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulţi ani se află în comisia SRI, pe care a şi condus-o ca preşedinte ori vicepreşedinte, în prezent. Cei familiarizaţi cu dedesubturile politicii ştiu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.

În consecinţă, e cert că declaraţiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.

Ce conţin, însă, declaraţiile în cauză?

Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI

Prima dintre ele conţine informaţia explozivă cu potenţial nuclear potrivit căreia preşedintele, guvernul, BNR şi şeful delegaţiei FMI la Bucureşti au falsificat controlat datele economice ale ţării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.

Extras din declaraţia lui Stan:

”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după "prelucrarea" de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).

Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.

Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care "asasinii economici" - în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi - au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.

Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de "date de uz intern" şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.

Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.

Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări "accidentale" a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi "blonda lui Emil Boc" este integrată comandoului asasinilor economici ai României.

O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.

În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.

Reforma Sănătăţii, un act în beneficiul mafiilor transnaţionale

A doua declaraţie a lui Stan afirmă că mult trîmbiţata reformă a sănătăţii este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea preşedintelui Traian Băsescu. O altă afirmaţie explozivă este aceea că demonstraţiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.

Extras din declaraţia lui Stan

”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai "democraţiei", companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.

Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii "legalişti" au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.

Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales - anul electoral - şi cu mijlocul nepotrivit - agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.

Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.

Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.

Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.

Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.

Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.

Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.

În acest din urmă caz, cînd vorbeşte de ”ochii şi urechile statului” care ar fi trebuit să ţină sub control interesele cartelurilor internaţionale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuţii externe.

Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacţie oficială la declaraţiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declaraţiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziţia factorilor interesaţi de către anumite instituţii ale statului, cu atribuţii în acest sens. Vă daţi seama că nu mă apucam să aştern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase şi de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declaraţie, că aparţin unor importanţi demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmaţie care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declaraţii ale vicepreşedintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informaţii, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede şi sursa ”nemulţumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziţionare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la uşă?

Şi dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră? (Bogdan Tiberiu Iacob)