Alexandru Melian - Troaca politică şi marionetele ei

TROACA  POLITICA  SI  MARIONETELE  EI

MOTTO :     Democrația este mama libertății nu  patroana de bordel a acesteia.

           

Preiau în  titlu această expresivă dar tristă formulă a lui Cristian Tudor Popescu pentru că ea sintetizează perfect mizeria perpetuă a trișeriei politice pe care o practică cu aroganța nerușinării și cinismul anti-democratic Victor Ponta, acest prim ministru catastrofă, cocoțat în fruntea guvernului pe scara încrederii și speranței românești. A încrederii și speranței celor care socotesc că democrația este mama libertății și nu patroana de bordel a acesteia. Care cred și care au dreptul ca această credință a lor să nu fie violată. Nici măcar într-un bordel politic ca al nostru.

            Amintesc citiorilor mei un pasaj din articolul “Ce nu înțelege Victor Ponta » ( Samanatorul, decembrie 2012) :

            « Probabil că până la urmă Traian Băsescu, călăuzit mai curând de viclenia care-l definește decât de demnitatea-i infirmă, îl va numi în fruntea guvernului pe alesul Alianţei. Pentru el ar fi soluţia cea mai convenabilă. Un politician compromis moral și profesional, în bună măsură incompetent pentru a păstori o ţară în plină degringoladă, îi va oferi atuuri nebănuite în ping-pongul politic ce va urma. »

Din păcate, previziunile mele sunt confirmate de mai toate făcăturile, - pentru că ar fi o blasfemie să vorbim de făptuiri – purtând semnătura primului ministru. De la selectarea miniștrilor și a celorlalți diriguitori, pe verticală și pe orizontală, până la rezolvarea în ritm de pendul (se face – nu se mai face ; acum – nu acum ; așa- nu așa) a mai tuturor obiectivelor, de la transformarea dramei Olt- Chim în mascarada cu acelși nume, - și isprăvile sale și ale guvernului pe care-l păstorește cam în spirit becalian ar putea continua mult și bine -  prestația toxică a acestui alt tip de emanat decât cei din anii 90  se încoronează cu ultimul troc din troaca politică a momentului. 

Interesați doar de buricul lor, (doar și unul și altul se socotește buricul pământului), co-semnatarii pactului de noapte bat palma la lumina zilei ca să-și întroneze favoriții acolo unde ei n-ar trebui să aibă decât parteneri, într-un stat democratic întemeiat pe principiul separării puterilor.  In realitate, ping pongul politic de care scriam mai sus s- transformat întrun tangou libidinos între un batrân ros de poftele puterii pe cale să le piardă și un tânăr june prim nu mai puțin pofticios de putere, gata, - crede el -  s-o câștige pe deplin. Si la nici unul dintre ei  nu există vreo cât de mică reținere de a viola sirena dacă ea nu se supune de bună voie. Ce contează că bătrânul s-ar cădea să fie mai decent iar tânărul mai fidel căsniciei lui. « Scopul scuză mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta ». Nu-i așa ? Păi nu-I chiar așa. La urma urmei madam Kövesi nu- decât o pasageră prin gara politicii. Nu ea este problema. Problema este că în exterior ne terfelim imaginea și așa destul de terfelită iar în interior, - dincolo de perspectivele unei crize politice cu toate urmările ei imprevizibile, dincolo de serenada trădării atât de dragă melomanului Ponta – gravele maladii economice și sociale, agravate de cele europene și mondiale, sunt tratate mai curând cu sictir decât cu tratamente, mai curând cu frecții la piciorul de lemn, decât cu dăruiri sub semnul jurământului lui Hypocrate.

            Cât crede  Victor Ponta că mai poate fi suportat, de cât timp mai are nevoie PSD pentru a înțelege că alesul lui comandant de navă îl duce la naufragiu ?  Și mai ales, de cât timp și de câtă răbdare mai are nevoie poporul nostru și valorile ei perene pentru a afla antidodul acestei otrăviri lente de peste 22 de ani ?  Eu nu mi-am pierdut speranța, deși disperarea îmi bate la ușă.

                                                                      Alexandru  MELIAN

Crima numită „privatizarea“ Oltchim

Crima numită „privatizarea“ Oltchim

Constantin Cojocaru

Iată că am, din nou, dreptate. Scopul tuturor partidelor care s-au rotit la conducerea statului român, după lovitura de stat din decembrie 1989, a fost unul singur: jefuirea avuţiei acumulate de poporul român în timpul regimului comunist, îmbogăţirea lor prin acapararea unei părţi cât mai mari din această avuţie, vânzarea, pe nimic, a restului avuţiei către străini, pentru a obţine sprijinul acestora să ajungă şi să se menţină la conducerea statului, ca să jefuiască, mereu, poporul român, în cârdăşie cu străinii.

În timp ce ne serveau circul cu suspendarea şi referendumul pentru demiterea preşedintelui, guvernanţii U.S.L. pregăteau, cu profesionalism şi sânge rece, executarea programului conceput de Băsescu şi P.D.L. pentru vânzarea a ceea ce a mai rămas din capitalul de care a fost deposedat poporul român prin Legea 15/1990. Dacă vor fi lăsaţi, vor vinde tot ce a mai rămas din ţară.

De câteva zile, asistăm la ultima fază a crimei numită „privatizarea OLTCHIM“, una din zecile de mii de fabrici şi uzine construite de români în timpul regimului comunist, la timpul punerii în funcţiune, aceasta fiind dotată cu utilaje şi echipamente la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale (la fel a fost situaţia – atât referitor la crimă, cât şi „la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale“ – şi în cazurile COMTIM, SIDEX, SIDERCA etc. – nota red.). În primul rând, nu este vorba de nici o „privatizare“. Nu este vorba de trecerea unui bun din proprietate PUBLICĂ în proprietate PRIVATĂ, adică de privatizare. În acest moment, capitalul OLTCHIM este PRIVAT 100 la sută. 54 la sută din capital se află în proprietatea PRIVATĂ a statului român, restul, de 46 la sută, se află în proprietatea PRIVATĂ a altor persoane fizice şi juridice, în cea mai mare parte, străini. Dacă cele 54 procente s-ar afla în proprietatea publică a statului român, ele nu ar putea fi vândute. Guvernanţii folosesc cuvântul de „privatizare“ pentru a ascunde faptul că ei VÂND o uzină pe care ei au furat-o de la cetăţenii României prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Pentru a ascunde faptul că ei vând ţara.

Aşa cum au procedat cu toată industria românească, guvernanţii au adus OLTCHIM-ul în stare de faliment, astfel încât să poată fi vândut pe nimic, apoi, închis, demolat, vândut ca fier vechi, la preţ de sute de ori mai mare decât cel încasat de stat, la „privatizare“. La această crimă, au participat toate guvernele postdecembriste. Guvernul Văcăroiu a inclus ARPECHIM-ul piteştean în capitalul PETROM-ului, deşi combinatul piteştean era legat ombilical, fizic, de OLTCHIM, prin conductele care îi livrează materia primă. Normal, PETROM-ul s-a vândut cu ARPECHIM cu tot, astfel că viaţa OTLCHIM-ului, ca şi a miilor de salariaţi ai săi, ca şi ai altor câteva zeci de unităţi din amontele şi avalul OLTCHIM-ului a ajuns la cheremul OMV, firma austriacă devenită stăpână pe perla industriei româneşti, pe care a cumpărat-o, de la guvernul Năstase, cu un preţ de zeci de ori mai mic decât valoarea reală a PETROM-ului. A venit, apoi, rândul guvernului Tăriceanu să reducă valoarea capitalului social, astfel încât firma străină PPC să obţină 20 la sută din capitalul OLTCHIM, deşi nu a plătit decât o sumă care îi dădea dreptul la nu mai mult de 2 la sută din capital.

Aşa cum era de aşteptat, OMV a închis ARPECHIM-ul, a tăiat, astfel sursa de aprovizionare cu materie primă a OLTCHIM-ului, obligând-o, pe acesta, să se aproviziopneze din alte surse, dar la costuri mult mai mari. A venit, ca peste tot, rândul administratorilor, care au înţeles că, în final, trebuie să se aleagă şi ei cu ceva, astfel că au „externalizat“ o bună parte din activele societăţii, la „oameni de încredere“, ceea ce a însemnat şi externalizarea profiturilor, adică reducerea veniturilor OLTCHIM-ului.
Aşa a ajuns OLTCHIM să înregistreze datorii de sute de milioane de euro, să nu mai poată plăti salariile şi facturile furnizorilor.

Tot ca de obicei, adică aşa cum au procedat cu zecile de mii de întreprideri pe care le-au vândut pe nimic, în cea mai mare parte străinilor, guvernanţii mint poporul, nu numai cu televizorul, că nu există altă soluţie decât „privatizarea“, adică vânzarea celor 54 procente deţinute de stat în capitalul societăţii, că numai astfel va veni un „investitor strategic“, evident străin, care se va obliga, prin „contractul de privatizare“, să păstreze locurile de muncă, să plătească salariile şi datoriile, să asigure capitalul de lucru pentru societate. O minciună criminală, dovedită de miile de „contracte de  privatizare“ anterioare, călcate în picioare de „investitorii strategici“, care au închis fabricile şi uzinele, le-au demolat, le-au vândut ca fier vechi, au luat banii şi au plecat, au distrus, astfel, peste 4 milioane de locuri de muncă.

OLTCHIM este o unitate economică VIABILĂ. Ea fabrică produse care SE CER pe piaţa românească, pe cea europeană şi extraeuropeană. Cu administratori competenţi şi responsabili, ea fabrică produsele sale la costuri cu mult mai mici decât preţurile cu care le vinde pe piaţă, putând să asigure salarii decente la mii de români. O demonstrează cele patru decenii de existenţă. Ea a fost adusă în stare de faliment nu de factori interni, nu de piaţă, ci de deciziile iresponsabile ale proprietarului nelegitim care este statul român, guvernanţii ţării.

Pentru OLTCHIM există o SOLUŢIE. Aceasta constă în adoptarea şi aplicarea imediată a Legii Cojocaru. Cu cei 20.000 de euro de fiecare, cei 10.000 de salariaţi de la OLTCHIM, de la furnizorii şi clienţii acestuia, plus rudele acestora, s-ar strânge, repede, peste 200 milioane de euro, capital de lucru, printr-o primă majorare de capital, urmată de alte subscripţii, de la cetăţeni din toată ţara, prin care să fie cumpărate şi acţiunile deţinute de statul român, ca şi cele provenite din conversia creanţelor AVAS şi ale celorlalţi creditori cu capital de stat. Inclusiv, cumpărarea ARPECHIM-ului de la OMV.

Victor Ponta are de ales. Ori anulează licitaţia din 18.09.2012 pentru vânzarea celor 54 procente deţinute de statul român la OLTCHIM şi, concomitent, introduce Legea Cojocaru în Parlament, pentru a fi adoptată în regim de urgenţă, ori devine complice la crima numită „privatizarea“ OLTCHIM. Nu va putea să spună NU AM ŞTIUT.

14 septembrie 2012

Sursa: http://www.variantacojocaru.ro/

Angela Merkel şi privatizarea OLTCHIM-ului

Denunţ public

În legătură cu apropiata privatizare a OLTCHIM, facem următoarele constatări şi aprecieri:

1. După 1990 industria românească a intrat într-un vast proces de DISTRUGERE. Oficial şi pentru a păcăli lumea, acestui proces i s-a spus PRIVATIZARE. Termen cu totul nepotrivit, termen fals, mincinos, menit să ascundă intenţiile criminale ale guvernanţilor de după 1990.

2. Printre ţintele principale ale DISTRUGERII asistate de guvern s-a aflat petro-chimia românească. În 1990, petro-chimia românească era competitivă la nivel mondial, era printre primele din lume. După 1965, românii au rupt de la gura copiilor ca să sprijine proiectele de industrializare a României. Nu erau proiectele unui nebun, ci ale unui vizionar inspirat, în ciuda altor păcate şi greșeli ale sale. Industrializarea României era o necesitate care se impunea oricărui voitor de bine pentru neamul românesc. Dezbaterile pe această temă dinainte de 1944 stau mărturie că această cale a industrializării accelerate era singura cale de urmat pentru a asigura României un statut demn printre ţările lumii.

3. În 1989 poporul român a ajuns în situaţia de a începe să se bucure de sacrificiile făcute pentru edificarea „socialismului multilateral dezvoltat“. Aveam o economie puternică, nu aveam nicio datorie externă, dimpotrivă, alţii erau datori la noi cu câteva miliarde de dolari. Erau semnele unei apropiate bunăstări meritate, îndelung aşteptată.

4. Ceea ce nu a prevăzut nimeni, nici Ceauşescu şi nici alţi susţinători ai ideii de industrializare, a fost TRĂDAREA, dimensiunile inimaginabile ale trădării celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989, a celor care au guvernat România de atunci şi până azi. E greu să te opui trădării înainte ca aceasta să-şi vădească efectele. Mai ales când trădătorii se află în structurile şi instituţiile menite să protejeze statul şi avuţia statului.

5. Aşa-zisa privatizare a OLTCHIM-ului face parte din proiectul de DISTRUGERE a industriei, a economiei româneşti, face parte din proiectul de transformare a României într-o colonie, ai cărei proprietari nu mai sunt românii, ci nişte străini, greu de identificat în spatele unor firme anonime, cu denumiri înşelătoare: Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional. Guvernul român a cedat în favoarea acestor instituţii toate pârghiile puterii, ale guvernării. Degeaba mergem noi să votăm cine să guverneze în România. Votul nostru nu mai contează, deoarece prin angajamentele deja luate, deciziile politice şi economice importante le iau Bruxelles-ul şi F.M.I.-ul, indiferent cine ar veni la guvernare!

6. Cazul OLTCHIM este dureros de semnificativ. Privatizarea OLTCHIM-ului a fost decisă de guvernul Boc, la presiunile – a se citi şantajul F.M.I.-ului. Guvernul actual, cel puțin la prima vedere, nu are cum să se dezică de semnătura guvernului precedent. Mai ales că este un guvern slab, uşor de contestat, de înlăturat. Chiar dacă, aşa cum pare, ar exista o predispoziţie pentru anularea sau măcar amânarea privatizării, nu prea are cum s-o întoarcă! Slabe speranţe de la guvern, de la Parlament, de la clasa noastră politică...

7. Preconizata privatizare se face în beneficiul unei firme germane, cu sediul în Polonia, firmă concurentă cu OLTCHIM. Principalul interes al firmei germane este dispariţia OLTCHIM-ului. Chiar dacă va semna un contract cu statul român prin care se angajează solemn că va continua producţia şi va continua să plătească taxe şi impozite, că va continua să ofere de lucru la zeci de mii de români care sunt interesaţi vital ca OLTCHIM să producă în continuare, firma germană are nenumărate posibilităţi ca, în modul cel mai legal (dar nu şi legitim!), să oprească producţia! Mai ales că contractul dintre firma germană şi statul român are multe clauze secrete.

8. S-a afirmat că sprijinul pe care l-a avut suspendatul preşedinte Băsescu de la liderii europeni şi, în mod special, de la Angela Merkel are explicaţii economice, financiare. OLTCHIM-ul este de mult vânat de F.M.I. Guvernul Boc a semnat toate acordurile premergătoare necesare acestei schimbări de proprietar. După căderea guvernării P.D.L., Traian Băsescu este singura garanţie pentru F.M.I. & comp., alde Merkel, Barroso, Gordon ş.a., că România nu-şi va încetini ritmul transformării ei în colonie. Avem acum toate motivele să deducem că, într-adevăr, aşa stau lucrurile. Revenirea lui Băsescu la Cotroceni era esenţială pentru aceste strategii şi proiecte anti-româneşti.

9. Statul român, ca acţionar principal la OLTCHIM, reprezentat de guvernul Boc, a avut un comportament straniu pentru un proprietar. Pur şi simplu a sabotat bunul mers al Combinatului, a împiedicat prin sancţiuni financiare ca OLTCHIM să reziste, să mai producă. Datele prezentate de liderii OLTCHIM denotă clar că guvernul României a acţionat cu totul contrar intereselor româneşti elementare, fiind principalul vinovat de falimentul provocat al OLTCHIM. Băsescu şi Boc, în persoană amândoi, se cuvine a fi cercetaţi pe acest subiect. Nu putea Boc să pună nici o semnătură a sa fără să primească acordul de la Băsescu. Răsplata trădării a venit în mai multe feluri, unul fiind, cu siguranţă, manevrele disperate şi incorecte la care s-au pretat liderii europeni, ca servanţi ai intereselor şi ai politicilor anti-româneşti, pentru a împiedica demiterea preşedintelui sperjur şi trădător de ţară.

10. Ce putem face acum?

Fără pretenţia că identificăm exact calea de urmat, sugerăm următoarele:

          Mai înainte de orice, (A) să împiedicăm sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizare, în speranța că un guvern viitor sau – mai puţin probabil, cel actual – va găsi procedura prin care să salveze OLTCHIM-ul şi ceea ce a mai rămas din petrochimia românească. Primul pas constă în a câştiga timp. Să nu le permitem infractorilor, criminalilor economici, să profite de încetineala cu care se mişcă guvernul. Toţi cei implicaţi împotriva proiectului de distrugere a OLTCHIM să înceapă prin a cere desecretizarea contractului de privatizare în totalitatea acestuia. Odată desecretizat acest contract, avem nevoie ca mai mulţi specialişti, desemnaţi de salariaţii OLTCHIM (nota bene: nu de acţionarii majoritari!) şi de societatea civilă, să se pronunţe asupra acestui contract. Ceea ce va necesita timp!

      OLTCHIM şi, în general, petrochimia românească, sunt componente esenţiale ale economiei româneşti, soarta lor depăşeşte dreptul de decizie al Guvernului, al Parlamentului chiar! Pentru edificarea acestei petrochimii s-au sacrificat sute de mii de români, care s-au ştiut şi se consideră proprietari ai acestor întreprinderi, ca parte componentă din „avuţia întregului popor“! Constituţia şi legile dinainte de 1990 nu făceau statul român proprietar, ci numai administrator al avuţiei naţionale. Nu cumva este momentul ca, măcar în ceasul al 12-lea, să lămurim care este statul juridic pe care l-au avut înainte de 22 decembrie 1989 așa numitele întreprinderi de stat? Ca parte componentă a avuţiei naţionale, a întregului popor, puteau fi acestea puse la dispoziţia unor legi criminale, aşa cum au fost legile privatizării?

      (B) Protestele publice trebuie să capete amploare mai mare şi o corectă direcționare! Avem motive temeinice pentru ca protestele împotriva revenirii preşedintelui trădător să le asociem cu protestele împotriva înstrăinării şi demolării OLTCHIM-ului. Deci: demiterea lui Traian Băsescu este, în mare măsură, sinonimă cu salvarea OLTCHIMului! Numai că aceste proteste nu trebuie făcute nici în Piaţa Universităţii, nici în faţa Guvernului sau la Cotroceni. Locul cel mai potrivit este în faţa Ambasadei Germaniei, a Ambasadei S.U.A., a reprezentanței Uniunii Europene, la sediul F.M.I.

      (C) Nu în ultimul rând, cred că este cazul să ne gândim foarte serios la un sprijin internaţional. Nu pentru OLTCHIM, ci pentru toată România! Suntem o ţară agresată şi ocupată, nu cu forţa militară, ci prin intrigi şi crime financiare! Suntem o ţară supusă prin cele mai perfide mijloace la destructurare şi dispariţie de facto de pe scena politică a lumii! Suntem un popor pe care se experimentează cele mai ticăloase strategii de înrobire şi distrugere! Nu se poate să nu existe în omenirea asta atât de mare şi de minunată (totuşi!), persoane şi entităţi publice care să nu arate sensibilitate şi solidaritate cu cauza supravieţuirii noastre ca popor, ca ţară, ca stat! Trebuie să le identificăm cât mai repede şi să ne adresăm acestora cu un mesaj „scurt şi cuprinzător“, să punem toată documentaţia necesară celor pe care apelul nostru îi va mişca! Să sperăm că printre aceştia se vor număra liderii religioşi ai Planetei, personalităţile academice de notorietate internaţională, laureaţii Premiului Nobel pentru economie, pentru pace, marile cancelarii ale lumii, marii ziarişti şi publicişti, inclusiv cei care, cu mijloace proprii oricât de precare, se încumetă să se împotrivească Răului planetar!

În cazul special pe care îl reprezintă OLTCHIM, cred că se impune şi o corectă informare a opiniei publice din Germania asupra felului în care Angela Merkel apără interesele con-cetăţenilor săi. Este acesta conform exigenţelor morale caracteristice mentalității comunitare a nemţilor? Mă îndoiesc...

      ...Deocamdată atât!

București, 8 septembrie 2012

Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR

Pentru conformitate, ION  COJA

 Un comentariu primit de la d-l Mircea Vâlcu-Mehedinţi

Stimate Domnule Profesor Universitar Doctor Ion Coja,

Am citi mesajul Domniei Voastre cu mult interes şi sunt întru totul de acord cu punctele Domniei Voastre de vedere, dar... Există un "dar".

Şi încerc să răspund cu mintea mea, nu prea pricepută în ale politicii, însă - zic eu ca să mă laud -, este mintea unui cetăţean care judecă cu mintea lui, nu cu mintea altora:

1. Aveţi perfectă dreptate când spuneţi: "După 1990 România a intrat într-un vast proces de DISTRUGERE". Dar cine este vinovat? Un popor de imbecili, neinformat, scadent la inteligenţa minimă, delăsător, manipulabil, lipsit de demnitate  şi, nu în ultimul rând, laş. Nu noi, românii, l-am votat pe: corcitura de evreu-ţigan Ion Marcel Ilici Iliescu (pe nume adevărat Ivanovici), pe Emil Constantinescu, evreu,, (pe nume adevărat, după tată Pataievici, iar după mamă Cuzmici), pe Traian Băsescu, evreu, (nume adevărat Braunovici) sau pe Sorin Oprescu, evreu, cu numele de Sorin Hirch Oprescu (nu-i cunosc numele adevărat, fiindcă, aşa cum au procedat predesorii săi evrei, nu şi l-a făcut public) şi mulţi, mulţi alţii, pe care nu-i public, economisind spaţiul.   

2. Spuneţi că guvernul Boc  a cedat la şantajul B.M., FMI etc. Sunt de acord. Dar de ce ne-am lăsat şantajaţi? Răspunsul este simplu: Ne-am împrumutat cu miliarde de dolari şi euro, pe care conducătorii aleşi de noi, i-au băgat în propriile buzunare. Şi acum trebuie să plătim noi, poporul, gloata, aceste împrumuturi cu dobânzile aferente. Noi, copii şi nepoţii noştri. Dar cui să-i spunem, ce minţi trebuie să deschidem, pentru a le readuce la realitate? Minţile care nu există? Suntem atât de pupători în fundul străinilor, încât cale de întoarcere nu mai există. Să dau două exemple. Nici o naţiune, o etnie n-a renunţat, de sute, de mii de ani la limba lor scrisă (chinezi, ruşi, japonezi, evrei, unguri, francezi, germani, italieni, cehi, sârbi etc etc), dar noi, cu destulă uşurinţă am renunţat la diacritice. În loc de căci, se scrie caci, în loc de cârmă se scrie carma, etc etc. Al doilea exemplu: Cine îl pune pe dragul nostru român ca firmele, reclamele, anunţurile şi altele să le scrie în limba engleză? Ce suntem noi? Englezi sau români? Răspund eu: Suntem pupători în c... a tot ce este străin. Proverbele româneşti: "Ion suflet de slugă", "Mămăliga nu face explozie" "Capul plecat sabia nu-l taie" (dar şira spinării rămâne cocoşată), ni se potrivesc de minune.

3. Domnia voastră daţi un sfat, nişte criterii, intitulate "ce să facem" şi spuneţi "să împiedecăm sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizarea..." Cine să împiedice? Dumneavoastră sau eu, sau puţinii alţii?  Am mai zis-o. Eu, personal, (zic eu pentru a nu jigni pe alţii ca mine) mă consider ca un câine care latră noapte de noapte la Lună, dar ea, impasibilă, nici că-i pasă. Stă neclintită, cu toate lătrăturile sau urletele mele. Românii - nu s-a observat nici până în prezent - ei nu ies în stradă, nu protestează în faţa ambasadelor, chiar dacă ar fi ameninţaţi cu moartea? Noi suntem învăţaţi cu jugul şi, parcă, ne place să-l purtăm, pentru ca avându-l putem să ne văităm pe la colţuri, că doar, doar va veni cineva - de nicăieri - să ne salveze din mâzga în care ne scăldăm, cu deosebită plăcere. Aceste regimuri trădătoare (şi cele care vor mai veni) nu pot fi înlăturate decât cu forţa. Doar am învăţat la orele obligatorii de marxism că socialiştii, comuniştii nu cedează de bunăvoie puterea. Dar de unde să se ia acestă forţă în România? Armata este desfiinţată şi chiar dacă n-ar fi fost, generalii de ieri şi cei de astăzi sunt şi ei mulţumiţi cu fărâmiturile ce li se aruncă. De aceea tac, tac şi nu se opun Puterii Trădătoare. Demnitatea cadrelor militare a dispărut încă din anul 1946. Astăzi, generali sunt cei cu patru clase elementare de pe timpul lui Gheorghiu Dej sau Ceauşescu sau Băsescu sau fiii lor, născuţi din acelaşi aluat. Ăştia să se împotrivească sau să ridice poporul la o nouă revoluţie!? Nu cu sacrificii omeneşti, poate una "de catifea". Forţa civică? Pe mine m-apucă râsul-plânsul când aud de Puterea Civică! Care-i aia? Evreul Liiceanu. Patapievici, Pleşu, Dinescu şi foştii informatori sau colaboratori ai Securităţii, care tot apar pe la televiziunile aşa-zise româneşti (toate sub licenţă străină - cumpărate de evreimea atotputernică -)?

 4. Spuneţi să cerem ajutorul străinătăţii. Care străinătate? America este condusă de evrei, Anglia, Franţa, Italia, Ungaria şi alte state, toate au la conducere evrei. Lor să le cerem ajutorul? Să cerem ajutor împotriva lor înşile?Dacă nici Irakul, nici Libia şi alte state nu li s-au putut opune, dar noi, nişte amărâţi (nu o naţiune, ci ăştia,  câţiva, că Naţia Română, în fapte, de mult nu mai există)? Evreii sunt puţini, dar deţin aurul lumii. Şi cu el se poate cumpăra orice conştiinţă. Ştiţi ce a spus conducătorul Izraelului: "Am cumpărat Manhatamul, Ungaria, Polonia, România...". Când eu zic evrei, mă refer la Masonerie. Ea a fost şi este puternică. Deosebit de puternică. Războiul de Secesiune, Comuna din Paris, Revoltele şi revoluţiile mexicane, cele europene, Primul Război Mondial, al doilea, experimentul Lenin, destrămarea URSS, crearea Uniunii Europene, Globalizarea, toate sunt de sorginte masonică. Iar câţiva dintre spun că noi, lătrăii, ne putem opune acestei uriaşe caracatiţe, sau să le cerem ajutorul tot lor, tot acestora care vor să impună, cu orice preţ, Guvernul lor Mondia! Ne îmbătăm cu apă chioară stimabililor! În toate aceste "experimente" masonice, evreieşti, au fost sacrificate zeci şi zeci de milioane de oameni (deci acestea au fost făcute ca experienţe ale lor),  Dar aceste experienţe ale lor (recunoscute chiar de ei) ce au fost? Şi cine îi va trage la răspundere? Nimeni, pentru că dreptatea a fost întotdeauna de partea învingătorilor. Şi noi mai vorbim că trebuie să le impunem... Noi, câţiva românaşi, care vrem să ne arătăm muşchii pe care nu-i avem... să luptăm împotriva acestora care au fost capabili să işte revoluţii, războaie mondiale. Cu ce să luptăm? Cu pumnii? Ca în filmele cu cowboi?

România va dispare sau nu va dispare, dacă interesele evreimii o vor cere. Noi, mai avem norocul (halal de aşa noroc) să nu fim desfiinţaţi, dacă evreii vor dori ca pe teritoriul nostru să se înfiinţeze un nou Izrael. Oricine îşi poate da seama că ei nu vor învinge în ţările arabe. N-au învins nici în Vietnam, nici în Irak, nici în Afganistan şi pentru aceasta au făcut un tratat cu România, ca în caz de necesitae să primim un milion de evrei. Unde deja au cumpărat foarte, foarte, foarte multe apartamente, în care vor veni "în caz de necesitate" (S-a scris, unele articole, bazate pe documente despre aceasta).

Şi pentru a încheia, strig şi eu din toţi rărunchii: Sus inima române, chiar dacă inima îţi este beteagă. Nu? Doar nu ne doare gura!

Mircea Vâlcu-Mehedinţi

Imagini trimise de Comandor (r) T.Popescu şi din arhiva Semănătorul.

Ascensiunea lui Băsescu ca preşedinte a fost o lovitură de stat militară

 

De ce nu recunoaşte Traian Băsescu că a lucrat în contraspionaj?

Potrivit unui act oficial al Ministerului Apărării Naţionale, pe care vi-l prezentăm mai sus, Traian Băsescu a fost colaborator al organelor de contrainformaţii militare. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu ar fi avut obligaţia să ofere date şi informaţii despre spioni, duşmani sau potenţialele ameninţări la adresa securităţii României. Un lucru onorabil, de altfel. Niciodată, însă, Traian Băsescu nu a vrut să confirme că a ajutat Armata Română în prevenirea unor eventuale acţiuni împotriva statului.

O astfel de atitudine este inexplicabilă, deoarece este clar că a fi colaborator al contrainformaţiilor militare nu este acelaşi lucru cu a fi colaborator al Securităţii şi a face "poliţie politică". De ce se teme atunci Traian Băsescu să recunoască activitatea sa de colaborator al contrainformaţiilor militare?

Există doar două răspunsuri posibile. Primul este acela că Traian Băsescu, din colaborator al contrainformaţiilor militare, a devenit ofiţer activ al serviciilor de spionaj/contraspionaj ale statului. Ceea ce înseamnă, din punct de vedere al statului de drept şi al democraţiei, că preşedintele României este militar. Prin urmare, România nu se încadrează în rândul ţărilor civilizate ale lumii, în care regula de bază pentru construirea şi respectarea separaţiei puterilor în stat - care este esenţa democraţiei - este ca ţara să aibă în frunte un civil, şi nicidecum un militar. Iar în acest caz, ascensiunea lui Băsescu în funcţia de preşedinte a fost o lovitură de stat militară, disimulată de către serviciile de informaţii.

Cea de-a doua variantă este aceea că, în timpul în care a fost colaborator al serviciilor de contraspionaj militare, Traian Băsescu a comis fapte reprobabile, cu vorba, cu fapta, ori cu scrisul. De aceea, se naşte dilema: de ce îi este ruşine lui Băsescu să recunoască documentul care dovedeşte că a fost colaborator al contrainformaţiilor militare?

Pe de altă parte, documentul pe care vi-l prezentăm atestă faptul că, după terminarea studiilor în cadrul Institutului de Marină, Traian Băsescu ar fi încetat şi colaborarea cu serviciile de contrainformaţii militare. În realitate, după cum poate fi văzut şi în documentele prezentate de Grupul de Investigaţii Politice, într-un alt dosar referitor la Traian Băsescu, acesta a fost transferat, de fapt, odată cu terminarea studiilor, la Direcţia de Informaţii Externe (DIE). Ulterior, după o perioadă petrecută pe mare, Traian Băsescu a fost mutat la Anvers, unde a ocupat funcţia de şef al Agenţiei Navrom. Or el, ca de altfel nimeni altcineva, mai ales la vremea respectivă, nu putea ocupa acea funcţie de conducere fără a fi ofiţer acoperit al DIE. Prin urmare, Traian Băsescu a lucrat în spionaj şi contraspionaj, cel puţin până în 1989, când a fost retras din funcţia deţinută la Anvers, oficial, pentru unele nereguli în acte.

În concluzie, fie Ministerul Apărării Naţionale a fabricat acest document pentru a-l compromite pe şeful statului, şi atunci actul este fals, fie Traian Băsescu este un mincinos, un om necinstit, un bărbat incapabil să-şi asume responsabilităţile ce revin celui care ocupă cea mai înaltă funcţie în stat.

Niki Florescu

Sursa:

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/de-ce-nu-recunoaste-traian-basescu-ca-a-lucrat-in-contraspionaj-78011

Mai citiţi şi:
USL îi mai dă o lovitură lui Traian Băsescu
Bătălia pentru Serviciile Secrete
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/batalia-pentru-serviciile-secrete-1698

Jianu Liviu-Florian -SCRISOARE DE MULTUMIRE

SCRISOARE DE MULTUMIRE

 

Am trăit minunat pe vremea lui Băsescu.

Toată lumea din ţară avea un loc de muncă.

Toată lumea avea o pensie.

Si salariile, și pensiile, creșteau.

Se construia fabrica după fabrică, uzină după uzină, în toată ţara.

Se ridica spital după spital.

Teatru după teatru, scoală după scoală, stadion după stadion.

Biblioteca după biblioteca.

Datoria externa a tarii scădea vertiginos către zero.

Da, am trăit nu bine, ci minunat!, pe vremea lui Băsescu.

Flota României își adăuga vas după vas.

Autostrăzile se construiau într-un ritm amețitor.

Căile ferate, de asemenea.

Industria grea, ușoară, și prelucrătoare, duduiau.

Tara era electrificata și asfaltată.

Învățământul românesc era complet gratuit, asigura sute de mii de locuri de muncă la absolvire, obținea peste hotare medalie după medalie, și recunoașterea a zeci de mii de invenții, inovații, și brevete, sau certificate de calitate.

Tineretul  avea tabere gratuite, sportive, culturale, educative.

Am trăit fantastic, nu bine, pe vremea lui Băsescu.

Fiecare om al muncii își permitea nu numai automobil, în trei ani, locuință, în șapte, ci și concediu la munte și la mare, în fiecare an.

Natalitatea, nu numărul de avorturi, creștea în ţară!

Va mulțumesc, cetățene  Băsescu!

Am trăit nu bine, ci extraordinar pe vremea dumnevoastră!

Nu ca pe timpul siniștrilor și odioșilor din 1989 încoace, și a clicilor lor  dictatoriale, vândute Agenturilor Iubee Internaționale!

Sa ne trăiți multi ani fericiți, cetățene Băsescu, în iubita noastră patrie, furată și dărâmată odată la patruzeci de ani de iubei, și reclădită de Dumneavoastră personal, Republica Socialista România!

 

19 iunie 2012

 Jianu Liviu-Florian

Bogdan Tiberiu Iacob - Despre declaraţiile deputatului Ion Stan

Bogdan Tiberiu Iacob 

Un ziarist serios, de la inpolitics, vorbind despre două interpelări ale parlamentarului Ion Stan (stânga)

www.inpolitics.ro

”Între serviciile secrete, SIE este marele cîştigător al perioadei post-decembriste”. Afirmaţia a fost făcută acum cîţiva ani de către fostul preşedinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, preşedintele şi primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaş al serviciului amintit şi care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deşi e cel mai mare din România. Va înghiţi SRI găluşca şi se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.

SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.

Puţin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat şi el anumite semnale publice de nemulţumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.
Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacţie vehementă a SRI şi un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.

Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declaraţii politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informaţii de top, accesibile doar serviciilor secrete şi anumitor factori politici de top. Două declaraţii pe care Stan nu a ţinut să şi le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulţi ani se află în comisia SRI, pe care a şi condus-o ca preşedinte ori vicepreşedinte, în prezent. Cei familiarizaţi cu dedesubturile politicii ştiu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.

În consecinţă, e cert că declaraţiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.

Ce conţin, însă, declaraţiile în cauză?

Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI

Prima dintre ele conţine informaţia explozivă cu potenţial nuclear potrivit căreia preşedintele, guvernul, BNR şi şeful delegaţiei FMI la Bucureşti au falsificat controlat datele economice ale ţării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.

Extras din declaraţia lui Stan:

”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după "prelucrarea" de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).

Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.

Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care "asasinii economici" - în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi - au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.

Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de "date de uz intern" şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.

Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.

Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări "accidentale" a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi "blonda lui Emil Boc" este integrată comandoului asasinilor economici ai României.

O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.

În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.

Reforma Sănătăţii, un act în beneficiul mafiilor transnaţionale

A doua declaraţie a lui Stan afirmă că mult trîmbiţata reformă a sănătăţii este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea preşedintelui Traian Băsescu. O altă afirmaţie explozivă este aceea că demonstraţiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.

Extras din declaraţia lui Stan

”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai "democraţiei", companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.

Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii "legalişti" au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.

Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales - anul electoral - şi cu mijlocul nepotrivit - agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.

Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.

Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.

Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.

Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.

Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.

Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.

În acest din urmă caz, cînd vorbeşte de ”ochii şi urechile statului” care ar fi trebuit să ţină sub control interesele cartelurilor internaţionale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuţii externe.

Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacţie oficială la declaraţiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declaraţiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziţia factorilor interesaţi de către anumite instituţii ale statului, cu atribuţii în acest sens. Vă daţi seama că nu mă apucam să aştern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase şi de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declaraţie, că aparţin unor importanţi demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmaţie care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declaraţii ale vicepreşedintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informaţii, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede şi sursa ”nemulţumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziţionare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la uşă?

Şi dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră? (Bogdan Tiberiu Iacob)