Ponta își ia consilier un italian sprecialist anti-mafia

 A acceptat să fie consilier onorific al premierului Ponta.

Pino Arlacchi, europarlamentar italian , este cunoscut datorită numeroaselor lucrări despre Mafia italiană. El reprezintă Partidul Democrat Italian şi este membru al grupului politic „Socialişti şi Democraţi“ din 2010.

Potrivit CV-ului publicat pe site-ul Parlamentului European, Arlacchi a fost "expert în cadrul organului consultativ antimafia al regiunii Calabria (2007-2008), consultant al comisiei parlamentare instituite pentru chestiunile legate de mafia (1984-1987); deputat în Camera Deputaților din partea Partidului Democrat de Stânga (Partito democratico della sinistra) (1994-1996); vicepreședinte al comisiei parlamentare instituite pentru chestiunile legate de mafia (1994-1996) şi consilier special al Ministrului de Interne pentru înființarea Direcției de cercetări antimafia (DIA) (1991-1994).

La data de 1 septembrie 1997 a fost numit director general al biroului ONU la Viena şi director executiv al Biroului pentru Controlul Drogurilor şi Prevenirea Crimelor, având rangul de sub-secretar general. 

În dezbaterea din PE, specialistul italian a pus următorul diagnostic pentru regimul Băsescu: mafia este asociată cu regimul paralel de putere personală creat de Traian Băsescu în România.

Pino Arlacchi:
Transcrierea discursului
„Timp de opt ani, România a fost condusă de un preşedinte autoritar, care a încălcat drepturile fundamentale, a atacat organele statului, guvernul, chiar şi sindicatele şi presa. Regimul lui Băsescu a fost bazat pe un sistem paralel de putere personală, este povestea cunoscută, a folosit serviciile secrete pentru a-i spiona pe cetăţeni, pentru a ameninţa adversarii politici şi pentru a-şi proteja prietenii. Mafia este asociată cu acest sistem paralel, care a fost contestat de cetăţeni, prin reacţii populare. Iar Comisia Europeană nu s-a pronunţat niciodată împotriva acestui sistem.
 Doamnă Reding, ar trebui să vă cereţi scuze pentru limbajul iresponsabil  pe care l-aţi utilizat la adresa unui stat membru democratic, aţi vorbit despre o lovitură de stat parlamentară, despre încălcări ale Constituţiei şi vă rog să vă cereţi scuze.”
Pino Arlacchi este europarlamentar italian, specialist in lupta anti-mafia. 

O propunere de Comandor T.P

 Sursa:

  Păzea mafioți! Ponta își ia consilier un italian sprecialist anti-mafia

Descoperiti lumea justiţiei lui Băsescu

ATENTIE USL – Presedinta BEC, judecatoarea ICCJ, Gabriela Bogasiu, are sotul implicat in dosare de milioane de euro. Alaturi de inculpatul Stefan Radulescu, avocatul Mihai Bogasiu a fost urmarit de SRI, ONCPSB, PICCJ si are un dosar blocat la DNA. In premiera, filmul care probeaza legatura intre Traian Basescu si Stefan Radulescu, omul “aparat” de sotul judecatoarei Bogasiu (Documente, Video)

Trimis de Mircea Vâlcu Mehedinţi

Sursa: http://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/atentie-usl-presedinta-bec-judecatoarea-iccj-gabriela-bogasiu-are-sotul-implicat-in-dosare-de-milioane-de-euro-alaturi-de-inculpatul-stefan-radulescu-avocatul-mihai-bogasiu-a-fost-urmarit-de-sri-oncpsb-piccj-si-are-un-dosar-blocat-la-dna-in-premiera-filmu

Credeti in marile “coincidente”? Noi nu! Presedinta Biroului Electoral Central pentru referendumul demiterii presedintelui suspendat Traian Basescu din 29 iulie 2012 este nimeni alta decat judecatoarea suprema Gabriela Bogasiu! Cum a fost aleasa tocmai Gabriela Bogasiu in fruntea BEC, organism care va decide care va fi rezultatul in cazul demiterii/ramanerii in functie a presedintelui Traian Basescu, in conditiile in care sotul acesteia, avocatul Mihai Bogasiu a fost implicat in dosare grele, cel mai important fiind blocat la nivelul DNA, institutie “nasita” de Traian Basescu, cel care a numit si reconfirmat in functie toti sefii acestui parchet??? Dosare in care sotul ei este alaturat afaceristului Stefan Radulescu, un apropiat al lui Traian Basescu. Lumeajustitiei.ro va prezinta o serie de documente incendiare, care te duc cu gandul ca judecatoarea Gabriela Bogasiu – posesoarea unei averi de invidiat – poate fi santajabila, si aceasta intrucat sotul ei, avocatul Mihai Bogasiu apare implicat in dosare cu mize de milioane de euro, a caror numitor comun este afaceristul Stefan Radulescu (trimis in judecata in mai multe cauze) nimeni altul decat apropiatul presedintelui Traian Basescu. Lumeajustitiei.ro va prezinta in premiera un film video, realizat chiar inaintea campaniei electorale pentru prezidentiale din 2004, la sediul SC SOMACO SA, una dintre firmele inculpatului Stefan Radulescu (arestat vreme de patru luni pentru fraude economice) film din care reiese ca Traian Basescu este in relatii cordiale cu inculpatul Stefan Radulescu, cel care l-a asteptat cu fursecuri alese pentru a pune tara la cale... cata vreme cei doi s-au si lasat filmati impreuna. Pentru cine nu stie, Stefan Radulescu este nimeni altul decat partenerul de “combinatii” al avocatului Mihai Bogasiu, sotul judecatoarei Gabriela Bogasiu, care a ajuns “intamplator” presedinta Biroului Electoral Central. Cine are urechi sa auda si ochi sa vada, sa ia aminte!

Filmul realizat la firma inculpatului Stefan Radulescu (posibil sponsor al campaniei electorale pentru prezidentiale a lui Traian Basescu) inaintea alegerilor prezidentiale din 2004, cu convorbirile dintre Traian Basescu si inculpatul Stefan Radulescu il puteti viziona aici, cu mentiunea ca inregistrarea a fost descoperita cu prilejul unei perchezitii a procurorilor Parchetului General, caz in care atat procurorul, cat si politistul anchetator au fost zburati din functii, iar politistul rapit in strada, batut, aruncat dezbracat la marginea unei paduri, iar apoi internat abuziv la spitalul de nebuni. VIZIONATI FILMUL AICI!

Amintim ca la 8 iulie 2012, presedinta Inaltei Curti, Livia Stanciu, cea care l-a condamnat pe Adrian Nastase in “Trofeul Calitatii” a tras la sorti urmatoarea componenta a BEC la referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu, cei alesi fiind:

-Danut Cornoiu - judecator la Sectia I civila;

-Gabriela Elena Bogasiu - judecator la Sectia de Contencios;

-Alina Sorinela Macavei - judecator la Sectia I civila;

-Elena Carcei - judecator la Sectia a II-a civila;

-Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila;

-Luiza Maria Paun - judecator la Sectia de Contencios;

-Tatiana Gabriela Nastase – judecator la Sectia a II-a civila.

Ulterior, dintre cei 7 trasi din urna, presedinte al BEC a fost ales chiar judecatoarea Gabriela Bogasiu, despre care exista serioase semne de intrebare. Despre judecatorul Danut Cornoiu avem de asemenea semne mari de intrebare, acesta fiind exclus din Magistratura de CSM pentru imixtiunea sa in dosarul casei parintilor ex-ministresei Monica Macovei, dar care a fost salvat in recurs de colegii lui de instanta, care i-au inlocuit sanctiunea excluderii, cu cea de reducere a idemnizatiei cu 15% pe trei luni.

Este sau nu judecatoarea ICCJ Gabriela Bogasiu o persoana santajabila? Unde sunt yachturile cu care brazda Marea Neagra si marile Mediteranei avocatul Bogasiu?

Avocatul Mihai Bogasiu a fost ani in sir partenerul de “combinatii” al afaceristului Stefan Radulescu, care a cumparat la un moment dat un yacht pe una din firmele sale, marca Hanse 311 pentru ca Bogasiu sa-l foloseasca in exclusivitate. Bogasiu este un impatimit al sporturilor nautice, declarand multor prieteni: “Yachtul este viata mea!” Pe firma lui Stefan Radulescu s-a introdus in Romania, in toamna lui 2003, printr-o factura falsa un yacht, marca Hanse, importat din Germania, de peste 60.000 euro, declarat in acte cu o valoare de doar 2500 dolari. Radulescu a fost pus sub acuzare pentru acest fals, dosarul fiind tergiversat si azi, insa avocatul Bogasiu a fost vazut in nenumarate randuri la bordul acestei ambarcatiuni, botezata “Kalidora” dupa numele fetelor sotilor Bogasiu, Calina si Teodora. De mentionat ca pe declaratiile de avere ale judecatoarei Gabriela Bogasiu nu a aparut niciodata vreun yacht, chiar daca ulterior, o alta ambarcatiune, de peste 150.000 dolari, botezata tot “Kalidora”, marca Bavaria 42 Cruiser, a fost folosita conform documentelor de acelasi avocat Mihai Bogasiu.

Documente aflate in posesia procurorilor PICCJ arata ca asigurarea pentru un yacht “Kalidora”, cu care se plimbau pe Marea Neagra si Mediterana, dar si pe Dunare, avocatul Mihai Bogasiu (vezi foto 3) partenera acestuia avocata Angelica Enache si varul avocatului Florin Cernat, a fost platita de societatea de avocatura “Bogasiu si Asociatii” – peste 900 euro, lunar. De ce sa fi platit firma de avocatura “Bogasiu si Asociatii”asigurarea unui yacht, daca nu ar fi fost al lor? Din documentele procurorilor mai reiese ca ambarcatiunile ar fi apartinut unei firme cipriote (off-shore) Callidora Travel Ltd. Cipru in dreptul careia apare numele numitului Florin Cernat, despre care se stie ca este o ruda saraca a avocatul Mihai Bogasiu. Surprinzator, in declaratia de avere a judecatoarei Gabriela Bogasiu apare un imprumut de 135.000 euro luat de la acest Florin Cernat (personaj care din anumite informatii nu putea detine o asemenea suma). Este posibil ca acest imprumut sa aiba in spate nava “Kalidora” folosita de Mihai Bogasiu si care nu apare in declaratia de avere a judecatoarei??? Sa fie acest imprumut un paravan??? - documente despre asigurarea navei si faptul ca aceasta era pilotata de avocatul Mihai Bogasiu le puteti citi atasate la finalul articolului.

Amintim ca in urma cu cativa ani, cand am incercat sa aflam de la judecatoarea Gabriela Bogasiu amanunte despre lipsa din declaratiile sale de avere a yachturilor, aceasta a refuzat sa raspunda. Pe surse, am aflat ca judecatoarea ar fi justificat colegilor ei de la Inalta Curte ca ea nu are treaba cu ceea ce face sotul ei...

Foarte ciudat, desi avea sot cu “probleme”, Elena Gabriela Bogasiu a fost cea mai tanara judecatoare promovata de CSM la Inalta Curte, post pentru care legea cere un minim de 12 ani vechime in magistratura. In mediile judiciare s-a comentat ca judecatoarea Gabriela Bogasiu nu ar fi avut decat 10 ani vechime efectiva, restul celor doi ani fiind adunati cu stagiatura care reprezinta vechime in munca, intrucat calitatea de judecator se dobandeste dupa depunerea juramantului care coincide cu intrarea in magistratura...

Mihai Bogasiu urmarit de SRI si Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea de Spalarii Banilor (notele secrete cu care a fost sesizat Parchetul General)

Si acum sa revenim la legaturile dintre Mihai Bogasiu – Stefan Radulescu, prietenul lui Basescu...

Potrivit unei note strict secrete a SRI – vezi documentul atasat la finalul articolului – Mihai Bogasiu si Stefan Radulescu au fost deferiti de un general maior din SRI Parchetului Inaltei Curti pentru implicarea in tranzactii cu mafia araba a unor active apartinand firmelor lui Gelu Tofan. Iata textul integral al sesizarii SRI:

ROMANIA

SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII

U.M.0198 BUCURESTI

NR.001379940 din 17.01.2005

Catre

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Sectia de urmarire penala si criminalistica

”In baza prevederilor articolului 11, lit.”d” din Legea nr.51/1991, privind siguranta nationala a Romaniei, va comunicam urmatoarele date si informatii in legatura cu numitul RADULESCU STEFAN, nascut la 11.03.1956, in com.Tomsani, jud.Prahova, domiciliat in Bucuresti, Str... ale carui activitati formeaza obiectul dosarului penal nr.430/P/2003 instrumentat la nivelul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica.

Astfel, cel in cauza, actionar majoritar la S.C. MOBINS S.A., S.C. TRANSPORTURI AUTO ASTRA S.A., S.C.SOMACO S.A., S.C. SOMACO HOLDING S.A., S.C. ROTRAS INTERNAtIONAL HOLDING S.A., toate din Bucuresti si S.C. ROTRAS. S.A. Drobeta Turnu Severin, prin activitatile sale ilicite, a prejudiciat bugetul statului cu sume de ordinul sutelor de miliarde de lei.

1.S.C.SOMACO S.A.

Dupa achizitionarea pachetului majoritar de actiuni la S.C.SOMACO S.A., RADULESCU STEFAN, a deturnat peste un milion de dolari prin prestari de servicii fictive, prin intermediul S.C. TRANSPORTURI AUTO ASTRA S.A. si diverse firme ale unor cetateni arabi (indeosebi irakieni si sirieni), existand date potrivit carora o importanta suma a fost expatriata prin intermediul unor firme fantoma.

Mentionam ca cetatenii arabi sunt consiliati de catre avocatul BOGASIU MIHAI, nascut la 18.08.1967 in Bucuresti, domiciliat in aceeasi localitate, Str..., principalul colaborator a lui RADULESCU STEFAN.

Dintre firmele cetatenilor arabi au fost identificate:

-S.C. IRA IMPORT EXPORT S.R.L., (J40/664/2002, firma prin care au fost emise mai multe facturi false la preluarea sediului social al S.C. SOMACO. S.A.), la care asociat este unic este TAHER S FARAJ, nascut la 29.03.1966, in loc.Al Anbar, Irak. Acesta a fost asociat si la S.C. AL MEKTUM IMPEX S.R.L., care a fost cedata in ianuarie 2002, cu o zi inaintea infiintarii S.C. IRA IMPORT EXPORT S.R.L., unor cetateni arabi care au utilizat pasapoarte falsificate pe identitatile irakiene HUSAM MUTLAG si AMER A.H. MAKLF (cercetati in dosarul penal nr.65/P/2003);

-S.C. NICE COMPANY S.R.L. (J40/4280/2001), al carei patron a fost ASAD A. ALI, nascut la 01.07.1967 in Al Anbar, Irak. in martie 2004, acesta a cedat respectiva societate comerciala unui cetatean arab, care a utilizat un pasaport falsificat pe identitatea irakiana MUHANAD M.MUTLAG (cercetat in dosarul penal 65/P/2003). ASAD A ALI mai este asociat la S.C. CROWN M. TRADING S.R.L.

-S.C. SHARSA S.R.L. (J40/51/1996), la care asociat unic si administrator este SHARIF H. SAID, nascut la 24.12.1971, in Bagdad, Irak, si care a fost utilizata de cetateanul irakian WALEED F. RAMZI SIMON, nascut la 08.10.1967, pentru transferuri bancare ilegale (sus-numitul a fost arestat la 15.07.2004, fiind cercetat in dosarul penal nr.34/P/2004);

-S.C. EVA IMPEX 96 TRADING S.R.L. (J40/6917/1996) la care asociat unic si administrator este BASHAR K. MAYSHER, nascut la 20.07.1974, in Irak, posesorul pasaportului cu nr.M0993788;

-S.C. EURO ENERGY CORPORATION S.R.L. (J40/6621/1999), la care figureaza asociati AYAD M. HABEEB, nascut la 19.06.1961, in loc.Najaf, Irak si ALI MANSOUR HABIB, nascut la 17.03.1965, in Irak;

-S.C. CARMEN INTERNAtIONAL S.R.L. (J40/1405/2002) la care asociat unic si administrator este RAHIF MOHAMMAD METLEJ, nascut la 21.04.1979, in Liban. Despre acesta se cunoaste ca a cedat in data de 14.05.2002 firma GLASCO COMERCIAL IMPEX S.R.L., cetateanului irakian AMMAR MOHAMED TAHA (arestat in data de 18.02.2003), care a utilizat un pasaport falsificat pe identitatea irakiana SALEH A. SHALEF si altui cetatean arab ce a utilizat un pasaport falsificat pe identitatea irakiana FOAD I. ADNAN (cercetati in dosarul penal 65/P/2003);

-S.C. GRANDE MAISON S M IMPEX S.R.L. (J/40/3013/1996 ), la care asociati sunt MOHAMMED S H SAYD, nascut la 01.01.1967, in Bagdad, Irak si AKRAM A KAREM, nascut la 01.07.1968, in loc.Erbil, Irak (care este asociat la 11 firme, dintre care la trei este asociat unic, fapt ilegal);

-S.C. MILENIUL NOU S.R.L. (J40/3118/1999), la care asociat unis si administrator este MNJAD S ABUAD, nascut la 01.06.1968 in Irak, posesorul pasaportului cu nr.M0597694.

Sediul social al S.C. SOMACO S.A. Din Str.I.C.Bratianu nr.10, sector 2, a fost vandut in anul 2002 in mod ilegal (fara sedinta AGA a S.C. SOMACO S.A. si fara consultarea SIF-MUNTENIA , care erau obligatorii) lui MIHAI MIRCEA CLAUDIU (varul avocatului BOGASIU MIHAI), nascut la data de 22.02.1972 in Rm.Valcea, contra sumei de 400 de mii de dolari, acesta revanzand spatiul in 48 de ore unui cetatean arab (prieten cu avocatul BOGASIU MIHAI), contra sumei de 1,6 milioane de dolari (prin introducerea a numeroase facturi false emise de firmele unor cetateni irakieni), statul roman fiind prejudiciat cu peste 7 miliarde de lei (prin neplata TVA-ului).

Mentionam ca operatiunile s-au efectuat prin Banca Egnatia-Sucursala Berzei (banca prin care majoritatea celor semnalati deruleaza tranzactii finaciare).

Una dintre firmele prin care RADULESCU STEFAN, a scos din patrimoniul S.C. SOMACO S.A., sume de ordinul miliardelor de lei este ANTOPEX S.R.L. ( firma radiata din evidentele Registrului Comertului, care a figurat cu sediul in Str.Andronache nr.4, Sector 2, telefon 021.6554561).

O alta societate comerciala prin care cel in cauza a reusit a reusit sa eludeze plata la bugetul de stat a obligatiilor financiare este GENERAL TRANSCONSERV S.A. (J40/16059/1994).

II.S.C ROTRAS S.A.

In anul 2002, cu ocazia unei sedinte a A.G.A. a S.C. ROTRAS S.A., RADULESCU STEFAN, impreuna cu BOGASIU MIHAI, SOTAE MARIAN, nascut la data de 13.04.1958 in com.Tufeni, Jud.Olt, BUCURENCIU VIOREL, nascut la data de 30.04.1956 in Bucuresti, UDROIU BADEA, nascut la data de 03.07.1951 in satul Cartojani, Jud.Giurgiu, au obstructionat participarea lui GHEORGHE TOFAN (actionarul majoritar) la lucrarile sedintei respective, existand informatii carora, in schimbul sumei de o suta de mii de dolari, a semnat in fals numitul sOTAE MARIAN.

in acea sedinta s-a hotarat ca RADULESCU STEFAN sa fie actionarul majoritar, in urmatoarele doua saptamani acesta comercializand anvelope in valoare de 70 miliarde de lei, dupa care a vandut fabrica cu suma de 380 mii de dolari cetateanului german FRIEDMANN JOSEF, nascut la data de 27.11.1948 in Oradea. De asemenea, a vandut camioanele Volvo ale societatii, existand date ca suma de 800 mii de dolari obtinuta a ramas in strainatate in conturile sale.

III.S.C. TRANSPORTURI AUTO ASTRA S.A.

In contextul in care S.C. TRANSPORTURI AUTO ASTRA S.A., in calitate de reprezentanta in Romania a societatii MAN, primeste anual din strainatate drept garantii suma de 400 de mii de euro, exista informatii potrivit carora RADULESCU STEFAN, a falsificat garantiile MAN si a incasat banii, care au fost transferati in conturi personale din strainatate.

In anul 2002, prin intermediul aceleasi societati comerciale, RADULESCU STEFAN a achizitionat doua instalatii de spalat autovehicule in valoare de 214528 marci germane, pe care le-a introdus in tara pe baza unor facturi false in valoare de 427556 marci germane.

IV.S.C. MOBINS S.A.

RADULESCU STEFAN a indus in eroare membri Asociatiei PAS MOBINS (cu ocazia negocierii protocolului si a actului de cesiune prin care s-a cesionat catre S.C. WEST MAR LOGISTICS S.R.L., pachetul majoritar de actiuni detinut de S.C. MOBINS & C S.A.) nerespectandu-si obligatia contractuala privind efectuarea de investitii, pastrarea locurilor de munca si efectuarea de modernizari. Totodata, acesta a majorat ilegal capitalul social al S.C. MOBINS S.A., prin prestari de servicii fictive de catre S.C. WEST MAR LOGISTICS S.R.L. si supraevaluari de active.

Detinem date conform carora atat RADULESCU STEFAN, cat si avocatul sau BOGASIU MIHAI, au in vedere sustragerea pe orice cai, inclusiv prin acte de coruptie, a probelor din dosar, indeosebi a celor legate de activitatile cetatenilor arabi.

De asemenea, exista date conform carora actualul proprietar al S.C. SOMACO S.A, ABDULWAHED NOUR-IDEEN (care detine autoturismul Mercedes cu nr.B-28-NUR), nascut la data de 20.03.1962 in Damasc, Siria, domiciliat in Bucuresti, Str... a parasit tara, pentru a se sustrage eventualelor cercetari”.

Sesizarea Oficiului National de Prevenire si Combaterea Spalarii Banilor pentru suspectii Stefan Radulescu si avocatul Mihai Bogasiu

Potrivit INFORMARII nr. III/737/DII/31.08.2004 a Oficiului National de Prevenire si Combaterea Spalarii Banilor, adresate Parchetului Inaltei Curti, document semnat de presedintele de atunci al Oficiului, Iulian Ilie Dragomir (actual judecator la Sectia penala a ICCJ) au fost indicate “operatiuni suspecte de spalare a banilor efectuate de ceteatenii romani... Radulescu Stefan... Bogasiu Mihai... prin intermediul conturilor” unor firme. In document se arata “Din datele si informatiile detinute de Oficiu a rezultat ca pesoanele fizice Buciu Mihai Cristian, Bogasiu Mihai si Cezar Iulius au efectuat tranzatii bancare suspecte de spalare a banilor prin intermediul conturilor personale. Astfel, la data de 04.09.2003, contul societatii comerciale Transporturi Auto Astra SA a fost creditat cu suma de 3.395.900.000 lei de catre SC Vest Mark Intermens SRL. In aceeasi zi, SC Transporturi Astra SA dispune transferul sumei de 3.350.900.000 lei in contul personal al lui Buciu Mihai Cristian. Tot in data de 04.09.2003, Buciu Mihai Cristian dispune transferul sumei de 3.349.500.000 lei in contul lui Bogasiu Mihai, documentul justitificativ pentru aceasta plata fiind un contract de imprumut incheiat intre cele doua persoane, pentru suma de 3.350.900.000 lei, pe termen de trei luni fara dobanda. La data de 11.09.2003, Bogasiu Mihai dispune transferul sumei de 2.794.392.000 lei in contul lui Cezar Iulius (…)” Documentul ONPCSB arata in concluzii, in privinta avocatului BOGASIU MIHAI: “Luand in considerare operatiunile care au avut loc prin contul deschis de Bogasiu Mihai la Praeus Bank Romania SA si anume ca o parte din bani au fost retrasi in numerar (in lei si in valuta dupa ce au fost supusi operatiunii de schimb vakutar), iar suma de 2.794.329.000 lei au fost transferati in data de 11.09.2003 in contul lui Cezar Iulius, putem afirma ca acest cont a fost folosit ca o veriga pentru a disimila originea ilicita a banilor care au facut obiectuol tranzactiei. Justificarea transferului a fost contravaloare servicii asistenta juridica (…) avand in vedere cele prezentate, operatiunile cetatenilor romani Buciu Mihai Cristian, Radulescu Stefan, Radulescu Mariana, Tudoroniu Adriana, Oranici Eugen, Voinescu Tudor, BOGASIU MIHAI si Cezar Iulius desfasurate prin intermediul conturilor perosnale si al conturilor apartinand societatilor comerciale West Mar Logistic SA, Transporturi Auro Astra SA, Vest Mark Intermed SRL si Poly Delta Chemicals SRL concepute in scopul vadit de a ascunde sau a disimula natura reala a provenientei si dispozitiei banilor, sunt elemente ce constituie indicii temeinice privind savarsirea infractiunii de spalare a banilor prevazute de art. 23 din Legea 656 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. Fata de cele expuse mai sus, in conformitate cu prevederile art. 6 din Legea 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor si a Deciziei Plenului Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, prezenta informare se trimite Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a dispune masurile procedurale care se impun” - secretar de stat, Presedintele ONPCSB Ilie Iulian Dragomir

Lista dosarelor penale ale lui Stefan Radulescu, apropiatul lui Basescu

Iata lista partenerului de “cafea si fursecuri” al lui Traian Basescu, pe numele sau Stefan Radulescu:

-dosar nr. 303/P/2005 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru comiterea mai multor infractiuni vizand evaziuni fiscale, delapidari, falsuri etc comise la Tofan Trans SA, Transporturi Auto Astra SA si Somaco SA, inclusiv pentru introducerea in tara, cu documente falsificate, a yachtului dat prietenului avocat Mihai Bogasiu. Acest dosar priveste si sustragerea de la plata unor obligatii fiscale catre stat pentru un utilaj instrainat fictiv catre SC Agromar Beta SRL – firma administrata de un anume Marian Didu, finul de cununie al procurorului sef serviciu din DIICOT, Gheorghe Muscalu;

-dosar nr. 1295/P/2005 al DNA – pentru abuz in serviciu, inselaciune etc, in legatura cu investitii fictive de 50 miliarde lei vechi, la Transporturi Auto Astra SA, Rotras SA Drobeta Turnu Severin, condusa de invinuitul Mihai Ghebaura, in calitate de director general;

-dosar nr. 1296/P/2005 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru delapidare si fals, pentru instituirea unui sistem prin care Radulescu si sotia lui au pus la punct un sistem de sustrage a unor importante sume de bani din Tofan Trans SA si Transporturi Auto Astra SA, infavoarea unei firme a lor West Mar Logistic SRL;

-dosar nr. 1294/P/2005 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru infractiunea inselaciune constant in faptul ca Radulescu si sotia lui au inselat o serie de parteneri de afaceri in legatura cu tranzactionarea unui pachet de actiuni de 54% de la Mobins &C SA catre firma lor West Mar Logistic SRL;

-dosar nr. 247/P/2006 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru sustragere de sub sechestru si evaziune fiscala, si alte infractiuni, legate de vanzarea catre Ropotamo Expert SRL a unui imobil din Bucuresti sechestrat penal si fiscal de Parchetul General si Administratia Finantelor Publice Sector 6;

-dosarul nr. 1297/P/2005 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru activitatea infractionala de la Transporturi Auto SA si Somaco SA - instrainarea frauduloasa a unui pachet de actiuni de 49% detinut de Tofan Trans SA la Transporturi Auto Astra catre un apropiat al lui Radulescu pe nume Gheorghe Gheorghe, pachet de actiuni ajuns in final pe numele lui Alexandru Radulescu, fratele inculpatului; dar si instrainarea, cu aportul avocatului Mihai Bogasiu, a unor valoroase terenuri si constructii apartinand Somaco SA;

-dosarul nr. 330/P/2005 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru abuz in serviciu si fals in leagatura cu acapararea controlului la Tofan Trans SA, in dauna actionarilor reali, precum si pentru instrainarea la valori mult diminuate a activelor societatii acaparate, catre alte firme pe care le controla: Somaco SA si West Mar Logistic SRL;

-dosarul nr. 1298/P/2005 al Parchetului General – Sectia de Urmarire Penala, pentru activitatile infractionale de la Tofan Trans SA;

In privinta dosarelor penale ale apropiatului lui Traian Basescu, inculpatul Stefan Radulescu a fost trimis in judecata, prin doua rechizitorii (vezi facsimile), cu fapte minore, care se afla si azi pe rolul instantelor de judecata. Principalul dosar, privind marele jaf de la firmele lui Gelu Tofan, in care pe langa Stefan Radulescu, tinta plangerilor penale a fost si avocatul Mihai Bogasiu, sotul actualei presedinte a BEC, zace de ani de zile blocat la DNA – procuror de caz Mihaela Moraru. De ce nu se face nimic in acest dosar cu fraude de peste 100 milioane de euro? Pentru mai multe amanunte cititi plangerea adresata de omul de afaceri Gelu Tofan Parlamentului European in care se arata cine este Stefan Radulescu si ce procurori il sustin...

*Cititi aici sesizarea SRI catre Parchetul ICCJ in cazul Mihai Bogasiu – Stefan Radulescu

*Cititi aici sesizarea ONPCSB catre Parchetul ICCJ

*Cititi aici actele despre nava Kalidora, avocatul Mihai Bogasiu si ruda sa Florin Cernea

*Cititi aici declaratia de avere a judecatoarei Gabriela Bogasiu, in care apare un imprumut de 135.000 euro de la Florin Cernea

*Cititi aici sesizarea omului de afaceri Gelu Tofan, catre Parlamentul European, care dezvaluie cea mai mare lovitura infractionala data mediului de afaceri de prietenul actualului presedinte

BIOGRAFIA LUI TRAIAN BĂSESCU-BRAUNOVICI (I)

Din scrierile colaboratorului nostru Mircea Vâlcu - Mehedinţi, apărute în presa de ieri: Ziarul Tricolorul

BIOGRAFIA LUI TRAIAN BĂSESCU-BRAUNOVICI (I)

Născut la 4 noiembrie 1951 în oraşul Basarabi, jud. Constanţa. Referitor la părinţii săi - deoarece atît Ion Iliescu, cît şi Emil Constantinescu îşi ascund originea, chiar falsificînd-o - şi Traian Băsescu-Braunovici a declarat numai fragmente din ea. Vadim Tudor a prezentat public biografia lui T. Băsescu: „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că tatăl adoptiv al lui Traian Băsescu se numea Dumitru şi era de meserie tîmplar. Acesta s-a născut într-o localitate de lîngă Bacău“.

„A urmat Şcoala Militară, făcînd parte din promoţia 30 decembrie 1949. După absolvirea Şcolii Militare, a fost repartizat la Divizia Mecanizată „Mărăşeşti“, din localitatea Basarabi (judeţul Constanţa), devenind şef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiţerul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasă, divorţată şi cu doi copii mici - Traian şi Mircea. Tatăl natural al celor doi copii, evreu, plecase din România, abandonîndu-şi soţia şi copiii. Menţionăm că şi mama celor doi este tot de origine evreiască. Dumitru Băsescu s-a căsătorit cu acea femeie şi i-a adoptat pe cei doi minori“.

Traian Băsescu a absolvit Liceul Teoretic „Gheorghe Vrânceanu“ din Bacău, devenit între timp Colegiu Naţional. A fost racolat de Securitate în 1973, pe cînd era elev al Institutului de Marină, întocmindu-i-se Dosarul personal nr. 3990/09.11.1973. Pînă la terminarea studiilor, în 1976, a fost colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare. (A nu se confunda cu Direcţia a IlI-a de Contraspionaj.)

În această calitate, elevul militar Băsescu Traian avea obligaţia să informeze organele de Securitate despre modul în care se desfăşurau activităţile specifice în Institut, despre comportamentul şi atitudinea colegilor şi ale cadrelor didactice, atît în cadrul activităţilor specifice, cît şi în particular.

La terminarea studiilor, Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare a încetat legătura cu colaboratorul Băsescu Traian, Dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al MI - DSS, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.

Iată portretizarea vitriolantă pe care Ştefan Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui: „Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll si mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcîndu-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar cînd anunţă o nouă tragedie pentru români sau cînd, asemenea unui clovn hîd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte «un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona», s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip «Vacanţa Mare». La suprafaţă - manelistul politic Traian Băsescu, cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt - bani mulţi şi putere ameţitoare“.

„Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămîne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămîne doar un preşedinte-impostor, pus pe harţă şi jaf şi care, din joacă, a falimentat o ţară, a flămînzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizînd totul pe blond. Crimele sale sînt cu premeditare, chiar dacă lasă să se înţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizînd eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cîrca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.“

„După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, Statul Român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strîmb al stăpînului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria un Gîgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai Puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei Puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mînjiţi cu portocaliu nu reuşesc decît să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună: „Mai rău nu se poate!“, iar optimistul să-i răspundă: „Ba se poate!“. Pînă de curînd n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decît atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvîntarea ce-o primeşte cel care se-nchină în direcţia din care bate vîntul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.“

„Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi. Problema e: cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborît standardul de preşedinte atît de jos, încît cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine, numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stîrneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strînşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul reţelelor criminalităţii transnaţionale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurîndu-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic“ creşte uluitor de repede. O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: un destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cît de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.“

„A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii? Cîte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena, a creat mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legătură. Sursa «Piratul» a fost foarte prolifică."

„A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii? Găsim răspunsul în prezentul nostru. Cum a fost verificat candidatul la Preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?“

„La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele MApN din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul «U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pentru reţeaua informativă 1972-1980». Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:

Numele şi prenumele: BĂSESCU TRAIAN

Categoria: colaborator

Denumirea U.M. sau ofiţerul care a efectuat recrutarea: Lt. col. TUDOR GHEORHE

Semnătura de primire a coperţilor dosarului de colaborator sau numărul adresei de expediere: Borderou nr. 001744/09.11.73

Data încetării legăturii: 27.09.76

Data clasării la arhivă/predării la altă unitate: Transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa - Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976

În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Reţea privind pe Băsescu Traian. Generalul Sorin-Marius Brăteanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la „un drink“ pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificare a dosarului, ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: «Băsescu Traian nu este cunoscut în evidenţele S.R.I.» Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, cînd s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale, în care se specifica: «(...) Urmare a încetării misiunii pentru care fost detaşat (...) dispuneţi restituirea dosarului maiorului (rez.) Băsescu Traian».“

Continuăm cu biografia sa.

După absolvirea Institutului de Marină, este încadrat ca ofiţer la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa. În această calitate, Traian Băsescu este preluat ca informator-sursă de către lucrătorii Biroului de Securitate Port Constanţa, condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicuşor. De folosirea lui s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides, care organiza contacte cu acesta, înainte de plecarea în cursă şi la întoarcere. La aceste întîlniri participa, de regulă, şi şeful lui Avramides, Dumitru Nicuşor, care însă se întîlnea şi separat cu Traian Băsescu. Acesta dădea informaţii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activităţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau în porturi, în timpul escalelor, activităţi de contrabandă şi speculă, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii făcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioară de partid şi de stat.

În jurul anului 1980, Băsescu a fost preluat de ofiţerii Roşioru Ioan şi Deacu Constantin, tot sub coordonarea şefului biroului, Dumitru Nicuşor. Acesta a trecut, după 1989, în SRI, ajungînd general, şef al Secţiei SRI -Constanţa şi apoi şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.

Traian Băsescu a susţinut, în 1981, examenul de Comandant, care a durat... 5 minute, după care a primit comanda navei Argeş. În jurul anului 1984, a fost trecut în reţeaua Centrului de Informaţii Externe, din DSS, unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu, din cadrul Direcţiei I.

În 1987 este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde îşi desfăşoară activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu, ce conducea Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Direcţia I a CIE. În acea perioadă, T. Băsescu a transmis preponderent informaţii de interes economic cu privire la activităţile din porturile maritime Anvers şi Roterdam, dar şi informaţii cu privire la echipajele navelor care acostau în aceste porturi, precum şi informaţii despre membrii personalului diplomatic român din ţările respective.

În vara anului 1988, a fost retras temporar de la Anvers, pentru a participa la un instructaj, care a durat două luni şi s-a desfăşurat la Şcoala de Ofiţeri MI de la Băneasa. În 22 decembrie 1989, ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu s-a infiltrat printre revoluţionarii din faţa CC, a intrat în anturajul lui Dan Iosif şi, ulterior, al lui Gelu Voican Voiculescu; în ianuarie 1990 a fost numit secretar executiv al FSN.

Pe 8.03.1989 este rechemat în ţară, fiind acuzat de nereguli grave în administrarea fondurilor NAVROM. A fost sancţionat pentru că a autorizat, fără aprobarea NAVROM Constanţa, o plată suplimentară de 300.000 de franci belgieni pentru lucrările de reparaţii efectuate la nava Zimnicea. Sancţiunea primită s-a datorat, mai ales, faptului că a decis ca lucrările de reparaţii să fie executate de Şantierul Naval Belliard din portul Anvers, deşi existau oferte de execuţie a lucrărilor, mult mai ieftine, din partea altor şantiere navale din acelaşi port.

În perioada ianuarie-martie 1989, a trimis numeroase note informative şi rapoarte în ţară, încercînd să-şi justifice deciziile, dar şi lansînd acuze grave şi neîntemeiate la adresa comandantului navei Zimnicea, despre care scria că este „lipsit de profesionalism“ şi că este „un afacerist notoriu, care se plîngea repetat că el a venit pe acea navă ca să facă un ban“.

Datorită gravităţii excepţionale a faptelor de care a fost acuzat, ţinînd cont de legislaţia din acea vreme, numai susţinerea din partea Securităţii poate explica faptul că T. Băsescu a fost sancţionat doar administrativ şi nu a suportat şi rigorile legii. El a fost chiar menţinut ca angajat al NAVROM Constanţa, fără să mai primească însă nici o însărcinare pînă la evenimentele din decembrie 1989. Imediat după acestea, a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Pentru a obţine această funcţie foarte importantă, s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN, Silvian Ionescu, dar şi ale vechiului său prieten, Călin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci preşedinte al CFSN Constanţa.



Departamentul anti-KGB i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Băsescu.

Doc. 43766.

După accesele de independenţă faţă de Moscova ale lui Nicolae Ceauşescu din 1968 (lucru de netolerat de Kremlin), URSS a pus la cale schimbarea acestuia cu un conducător fidel Moscovei şi repunerea României în sfera de influenţă directă sovietică. Planul întocmit de KGB s-a numit „Dniestr“ (Nistru). A ţinut piept Moscovei doar UM 0110, divizia anti-KGB, o divizie ultra-secretă a Securităţii.

Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenită apoi UM 0110. O divizie secretă, aparte de restul DSS (Departamentul Securităţii Statului). Era secretă chiar şi faţă de DSS, care nu ştia nici măcar care sînt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a făcut bine treaba, avînd în arhivă detalii despre reţeaua KGB în România, numele sovieticilor de legătură şi numele agenţilor sovietici din România.

Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu, comandantul navei Biruinţa. Între 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, avînd biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu. Mentorii tripletei Traian Băsescu - Gheorghe Marin - Silviu Predoiu sînt suspectaţi sau au fost urmăriţi ca agenţi sovietici/ruşi. Vasile Ionel era în grupul „Corbii“ (Iliescu - Militaru). Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110 Biroul Constanţa, Adrian Isac a fost în atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110 Biroul Braşov, Mihai Caraman era în atenţia UM 0195, iar Petre Roman era în atenţia 0544 (din cadrul DIE).

Mai trebuie adăugat că Silviu Predoiu a fost numit în 1992 de Ion Iliescu, la propunerea lui Gheorghe Fulga, în postul de director al Direcţiei Generale de Securitate a SIE. CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB). Traian Băsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Băsescu în direcţia servirii intereselor ruse... Iată legătura lui Traian Băsescu cu FSB, Serviciul rus de Informaţii.

Băsescu a fost urmărit pas cu pas de agenţii lui Ceauşescu. S-a cerut arestarea lui. Ceauşescu a preferat continuarea filării pentru a prinde întreaga filieră, apoi a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti. În perioada 1996-2000, T. Băsescu a fost din nou numit ministrul Transportului. În acest interval de timp s-a realizat un singur lucru: asfaltarea unor şosele naţionale, ajunse într-un grad de degradare extrem. Reabilitarea lor s-a făcut cu banii cetăţenilor, care au fost obligaţi să plătească celebra taxă Băsescu, bani care au ajuns în conturile firmelor apropiate lui şi PD-ului. (Va urma)

Fragment din lucrarea „Distrugerea şi cucerirea României fără război“, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2011

Colaboratorul nostru Mircea Vâlcu - Mehedinţi ne mai propune următoarele link-uri:

Un cuplu regal evreiesc pe tronul Angliei

Nicolae-Carpathia-Antihristul-român

 

Liviu-Florian Jianu - CREIEROANE şi TOMBEROANE

CREIEROANE şi TOMBEROANE

Tentativa de sinucidere a fostului premier Adrian Năstase este ilegală.

Dacă va muri, va fi condamnat fără apel la încă doi ani de detenţie, cu executare.

Eveniment:

Şeful Mafiei personale a lui Adrian Năstase a fost numit Ministru al Apărării Naţionale.

Comentariu:

Ministrul  ştie ce să facă. Nu ca alţii, care au ocupat şi ocupă diverse scaune, fără o formare prealabilă elementară.

Alt comentariu:

Bine, bine, dar nu s-a plătit TVA-ul pe formare!

Pe timpul lui Adrian Năstase se spune că s-a trăit cel mai bine. Este încă un cap de acuzare, pentru care se  va deschide un nou dosar de corupţie, şantaj, şi subminare a interesului calician.

Întrebare la Radio Enervan:

Pe cine să alegi,  dacă pe vremea corupţilor poporul trăieşte mai bine decât pe vremea justiţiarilor?

Răspuns:

Depinde ce preferi: ciocolată între corupţi, sau rahat între justiţiari.

   Propun ca fiecare cetăţean al Caliciei să primească gradul de general NATO. Să vedem care neamţ, francez, american, italian, spaniol etc… îndrăzneşte să nu devină  pentru fiecare calic un sufragiu universale.

Despre doctori fără vocaţie în diverse domenii:

“Să te ferească Dumnezeu de prostul cu carte.”

Despre proşti, sau oameni pur şi simplu limitaţi:

Colonele, “nu mai sus de sanda!”

Dacă o mamă nu-şi îngrijeşte  copiii, este acuzată de malpraxis în maternitate, şi i se iau copiii.

Dacă un om politic  nu-şi îngrijeşte poporul este avansat de la gradul de pifan, la gradul de colonel.

Un zugrav excelent este doctor în meseria lui!

Diferenţa între socialism şi capitalism:

În viitorul apropiat, numai cei cu 10 doctorate vor primi în capitalism raţie de bani pentru  pâine, zahăr, ulei, şi făină.  Asta deocamdată. În perspectivă, numărul doctoratelor solicitate va creşte în progresie geometrică, în fiecare an, şi banii pentru raţie vor scădea exponenţial.

Pensia unui europarlamentar calician este de 9000 de euro pe lună. Acum înţelegeţi de ce vă cântă ei “Oda bucuriei”!

M-aş turna, dacă iubeii n-ar şti deja totul despre mine!

Liviu-Florian Jianu

21 iunie 2012

Jianu Liviu-Florian -SCRISOARE DE MULTUMIRE

SCRISOARE DE MULTUMIRE

 

Am trăit minunat pe vremea lui Băsescu.

Toată lumea din ţară avea un loc de muncă.

Toată lumea avea o pensie.

Si salariile, și pensiile, creșteau.

Se construia fabrica după fabrică, uzină după uzină, în toată ţara.

Se ridica spital după spital.

Teatru după teatru, scoală după scoală, stadion după stadion.

Biblioteca după biblioteca.

Datoria externa a tarii scădea vertiginos către zero.

Da, am trăit nu bine, ci minunat!, pe vremea lui Băsescu.

Flota României își adăuga vas după vas.

Autostrăzile se construiau într-un ritm amețitor.

Căile ferate, de asemenea.

Industria grea, ușoară, și prelucrătoare, duduiau.

Tara era electrificata și asfaltată.

Învățământul românesc era complet gratuit, asigura sute de mii de locuri de muncă la absolvire, obținea peste hotare medalie după medalie, și recunoașterea a zeci de mii de invenții, inovații, și brevete, sau certificate de calitate.

Tineretul  avea tabere gratuite, sportive, culturale, educative.

Am trăit fantastic, nu bine, pe vremea lui Băsescu.

Fiecare om al muncii își permitea nu numai automobil, în trei ani, locuință, în șapte, ci și concediu la munte și la mare, în fiecare an.

Natalitatea, nu numărul de avorturi, creștea în ţară!

Va mulțumesc, cetățene  Băsescu!

Am trăit nu bine, ci extraordinar pe vremea dumnevoastră!

Nu ca pe timpul siniștrilor și odioșilor din 1989 încoace, și a clicilor lor  dictatoriale, vândute Agenturilor Iubee Internaționale!

Sa ne trăiți multi ani fericiți, cetățene Băsescu, în iubita noastră patrie, furată și dărâmată odată la patruzeci de ani de iubei, și reclădită de Dumneavoastră personal, Republica Socialista România!

 

19 iunie 2012

 Jianu Liviu-Florian

Scursurile din PDL se preling in USL!

Scursurile din P.D.L. se preling în U.S.L.!

În noiembrie 2008, în timpul campaniei pentru candidatura mea, în Colegiul 2, Judeţul Ialomiţa,  la postul de senator P.R.M., din partea Vatrei Româneşti, am publicat articolul „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia!“, în care defineam un nou termen politologic, pe care, calchiind cuvîntul democraţia, îl introdusesem în presă – cleptocraţia: puterea hoţilor care conduc statul, adică a tuturor partidelor care au guvernat ţara şi o guvernează şi acum, indiferent de denumirea – P.S.D., P.C., P.N.L., P.N.Ţ.C.D., P.A.C., P.U.R., P.D., U.F.D., U.D.M.R., U.N.P.R. – sau de „doctrina“ pe care o afişează, dar pe care, de obicei, nu o au! Deoarece adevărata lor doctrină a fost şi este una singură, jefuirea Patrimoniului Naţional, prin rotirea „democratică“ la guvernare şi prin înţelegeri subterane. În acel articol descriam geneza şi relaţiile dintre principalele partide politice care au guvernat şi/sau guvernează România şi care formează cleptocraţia, compusă inclusiv din indivizi care ocupă funcţii oficiale în stat şi sunt demascaţi, uneori de presă, alteori sunt ascunşi bine şi care foarte rar sunt dibuiţi de presă. Şi, în cele mai multe cazuri, fără efect, căci presa nu mai este „a patra putere în stat“, ci este, în cea mai mare parte, manevrată de cîţiva „moguli“ de presă!

Cu acel prilej am arătat sorgintea Partidului Democrat Liberal: provine din simbioza dintre, pe de o parte, Partidul Democrat – fost P.D.-F.D.S.N., desprins prin 1992, din F.S.N, devenit F.D.S.N., care, apoi, îşi schimbase denumirea în Partidul Democrat Social din România (P.D.S.R.) –, care era „partea mai liberală a F.D.S.N.“, cum îl descrisese, acum cîţiva ani Vasile Blaga, şi, pe de altă parte, din Partidul Liberal-Democrat (P.L.-D.) , care reprezenta partea de „stînga“ a Partidului Naţional Liberal! După întovărăşire, s-a numit, o vreme, Partidul Democrat-Liberal, apoi, considerîndu-se, probabil, că aglutinarea s-a cimentat puternic, liderii lui şi-au scris, după 2010, sigla renunţînd la liniuţa ghinionistă: P.D.L.

Partidul Democrat, condus de Petre Roman, desprins din P.D.S.R., chiar dacă era „mai liberal“ decît P.D.S.R., era tot partid de „stînga“. De aceea, după ce Traian Băsescu l-a eliminat pe Petre Roman de la şefia P.D.-ului – eliminare pentru care, repet, trebuie lăudat permanent Traian Băsescu! –, acesta s-a străduit şi a reuşit să bage P.D.-ul în Internaţionala Socialistă, în ciuda opoziţiei puternice a lui Ion Iliescu et comp. Deci, P.D. era partid de stînga! Dar perfidia rezida în faptul că, dîndu-se, ipocrit, ca partid de „dreapta“ faţă de P.D.S.R., i-a prostit pe fraieri şi a intrat în C.D.R., care era Opoziţia de Dreapta. Dar, în realitate, în coaliţia C.D.R., P.D. nu făcea decît să apere interesele clicii de „stînga“ din care provenea. Ca atare, Stînga, ajunsă în Opoziţie în mandatul 2001-2004, era apărată de furia partidelor „Dreptei“, din C.D.R. (P.N.Ţ.C.D.+P.N.L.+U.D.M.R.+U.F.D.+P.U.R.+ P.A.C.+P.E.R.+ETC.), astfel că „Stînga“ manevra Puterea, dar aflată fiind în Opoziţie! Şmecherie mai mare şi mai subtilă nici nu se putea! Fiindcă opinia publică are memoria scurtă, să ne amintim că P.D.-ul lui Traian Băsescu făcea mereu obstrucţii alianţei C.D.R., ajungînd pînă la impunerea schimbării premierului Victor Ciorbea cu Radu Vasile. Drept recunoştinţă, ex-premierul „P.N.Ţ.C.D.-ist“ Radu Vasile şi-a schimbat traseul politic la P.D., unde, se pare, hibernează, bine mersi!, şi acum!

De asemenea, relevam traseismul politic al principalilor lideri de partid, îndeosebi ai P.L-D., precum Theodor Stolojan-Scrîşnet şi Valeriu Stoica-Bancrută-Frauduloasă. Aceştia doi au condus Partidul Liberal-Democrat, rupt din P.N.L. Theodor Stolojan, fost F.S.N.-ist, fost ministru de Finanţe în guvernul Roman, fost premier F.D.S.N.-ist, succesorul lui Petre Roman, a devenit preşedintele P.N.L., de unde a fost alungat de către Valeriu Stoica. De aceea scriam în septembrie 2008: «Acum, P.D.-L., condus de Emil Boc şi Theodor Stolojan, conţine scursurile provenite din P.D. şi P.N.L., cum sunt Theodor Stolojan – care fusese dat afară din P.N.L. de Valeriu Stoica, iar acum face „partid bun“ cu chiar fostul său inamic Valeriu Stoica-Bancrută-Frauduloasă! 

Vedeţi cît de îmbîrligat este „sistemul ticăloşit“, clasa politică actuală pe care am numit-o clicocraţia cleptocrată?!» Dar, deşi P.D.L.-ul lui Traian Băsescu era cotat ca partid de stînga, sau, mă rog, de centru-stînga, în noaptea de 30 noiembrie 2008, după votare, noul şef al P.D.-L., marioneta lui Traian Băsescu, Emil Boc, s-a trezit din euforia succesului şi l-a categorisit ca partid de dreapta. „A cîştigat Dreapta!“, a declarat el, pe cît de sentenţios, pe atît de caraghios.

Recent, în ianuarie-februarie 2012, ca urmare a creşterii protestelor exprimate în Piaţa Universităţii, în Piaţa Victoriei şi în pieţele principalelor oraşe, Puterea începuse să se teamă, iar Opoziţia era în derută, mai ales după apariţia, în Piaţa Universităţii, a sloganului „P.D.L. şi U.S.L. aceeaşi mizerie!“ În fond, sloganul reda, mai plastic, deşi mai puţin explicit, conceptul cleptocraţiei. Fireşte, lozinca a fost contestată de presa aservită, lansarea sa fiind atribuită – cu rol de diversiune – P.D.L.-ului, iar alte publicaţii o atribuiau lui Mircea Toma, de la Agenţia de monitorizare a presei! Ghinionul partidelor care formează cleptocraţia a fost că sloganul buclucaş a început să se adeverească.

Dar să urmărim pastişa titlului filmului The Good, the Bad and the Ugly (1966),  în varianta politicianistă românească – Cel Bun, Cel Rău şi Cel Urît.

The Bad – Cel Rău: Sorin Frunzăverde

Scursurile din P.D.L. au început să se scurgă în P.N.L.! Începutul a fost făcut prin trădarea lui Sorin Frunzăverde, sculă importantă în P.D.L.: prim-vicepreşedinte! „După Frunzăverde au tulit-o la PNL alţi 106 membri importanţi ai filialei locale“. Printre aceştia erau şi cîţiva parlamentari. Exemplul ayatollahului Sorin Frunzăverde a fost urmat, pînă în 23 aprilie, de alţi 16 traseişti: «Iosif Secăşan. Dorin Păran. Mihaela Popa. Cezar Măgureanu. Ioan Sbârciu. Petru Filip. Gheorghe Hogea. Valentin Rusu. Gheorghe Ciobanu. Marius Dugulescu. Marian Avram. Ştefan Seremi. Eugen Uricec. Iosif Blaga. Nicolae Dobra. Gabriel Tiţa Nicolescu... Am pus puncte-puncte pentru că lista e deschisă, iar în subteranele ei fierbe magma politică mai ceva ca în măruntaiele vulcanului islandez Eyjafjallajokull“. […] Cei mai „descurcăreţi“ dintre PDL-işti sar în luntrea PNL sau pe corveta PSD», – zice Grigore Cartianu, în articolul „Tribul traseiştilor“. Într-adevăr, au urmat şi alţii, pînă inclusiv în timpul dezbaterii moţiunii, ultimul fiind un laş ca Cătălin Croitoru – care, în preziua moţiunii se dădea disident: „Voi vota la vedere moţiunea de cenzură. Sunt dezamăgit de Ungureanu“ – declarase el, „curajos“ şi ţîfnos, în 24 aprilie. Dar a trecut la P.S.D. abia în 27 aprilie, imediat după votarea de către el a moţiunii! Fiindcă se ştia, deja, din 26 aprilie, că moţiunea va trece, iar guvernul Ungureanu va cădea!

            În baza evaluării P.D.L. de către Emil Boc ca partid de dreapta, Sorin Frunzăverde a trecut la P.N.L. ca să facă cu Crin Antonescu „dreapta modernă“, mai ales că şi Valeriu Stoica tipărise (dar nu cred că o şi citise!) o carte despre dreapta modernă. Şi, după Frunzăverde, aproape toţi traseiştii care i-au urmat exemplul au trecut la P.N.L. Deci, cele mai multe scursuri din P.D.L. s-au scurs în P.N.L. Cîţiva au trecut şi la P.S.D. şi, se pare, unul a trecut la P.C. Ca atare, a devenit absolut întemeiat sloganul „P.D.L. şi U.S.L. aceeaşi mizerie!“, care fusese clamat în Piaţa Universităţii şi comentat în multe mass media, înainte de cotitura „doctrinară“ a lui Sorin Frunzăverde din P.D.L. în P.N.L. – care P.N.L. face, în U.S.L., casă bună cu inamicul său doctrinar, P.S.D. Dar P.N.L. face, în U.S.L., şi alianţă strînsă cu P.C., deşi, ca partid conservator, este, doctrinar, anti-liberal şi deşi, pe vremea cînd anterior, sub denumirea de P.U.R., fusese social-liberal şi aliat cu P.S.D.! Adică o harababură politică întreagă, dar care nu este sesizată de prostime! O altă încurcătură ideologică din U.S.L. rezidă în faptul că, pînă în preziua fugii lui Sorin Frunzăverde din P.D.L., acesta fusese tot timpul în colimatorul ziarului Jurnalul Naţional, care-i denunţa afacerile oneroase.

Mircea Marian denunţa, în articolul Frunzăverde în gazeta lui Voiculescu: «De la exponent al „mafiei PDL“ la „voce clară şi minte lucidă“» din Evenimentul zilei din 28 martie 2012, duplicitatea prezentării prim-viceliderului P.D.L. în presa controlată de U.S.L.: «Înainte de a ridica în slăvi dezertarea lui Sorin Frunzăverde de la PDL la PNL, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin a fost una dintre ţintele preferate ale „dezvăluirilor“ din Jurnalul Naţional. Cu doar o zi înainte ca Frunzăverde să devină liberal, gazeta familiei Voiculescu scria despre „scandalul Moldomin“, unde se sugera că oamenii prim-vicepreşedintelui PDL s-ar afla în spatele unei tentative de privatizare frauduloasă a acestei societăţi. „Marian Mihăilă, fost ofiţer de Securitate şi SIE, prorector al Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţa, este coleg de lojă masonică şi om de încredere al liderului PDL Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde, supranumit „Ayatollah-ul“. Fostul ofiţer avea sarcina ca planul de preluare a Moldomin de către firma elveţiană să devină realitate. Ceea ce se traduce prin ajungerea societăţii sub un control discret al intereselor ruse, via cetăţenii sârbi, mascate în investiţii elveţiene“, afirma Jurnalul Naţional la 26 martie». Şi, după ce trecea în revistă principalele acuze aduse lui Sorin Frunzăverde de la începutul acestui an, Mircea Marian încheie ironic: «La 28 martie 2012, Jurnalul Naţional şi-a schimbat radical atitudinea faţă de fostul lider PDL şi, într-un editorial, scria despre acesta: „Sorin Frunzăverde nu e un disident. E însă o voce clară şi o minte lucidă. Sunt câţiva ani de când, în forurile partidului şi în alte împrejurări, a cerut să se renunţe la un centralism hulpav, la distribuirea abuzivă a resurselor. (…) A fost, poate, mai tranşant ca alţii“».

De fapt, Mircea Marian s-a pripit puţin şi a exagerat, necitind tot ziarul, deoarece, tot în 28 martie, Jurnalul Naţional publica, sub semnătura lui Adrian Mogoş şi Mircea Opriş, articolul «Viaţa şi opera lui Frunzăverde. Ce a făcut „baronul“ de Caraş-Severin în ultimele zile. De ce a fugit din PDL», care începe astfel: „Viitorul candidat al USL la alegerile locale din Caraş-Severin a trecut, scârbit de partidul căruia i-a fost fidel întreaga sa carieră politică, în barca Opoziţiei. Cu active şi pasive. Astăzi, ne ocupăm de pasivele lui Funzăverde (sic), pe care le-am contabilizat cu fidelitate, în Jurnalul Naţional, în decursul anilor. Iată ce s-a întâmplat pe finalul stagiului său pedelist“. După care, într-un lung articol, trec în revistă pasivele. Deja, în 26 martie, Mircea Opriş publicase articolul inflamant Moldomin, un scandal cu implicaţii internaţionale, din care tocmai citase Mircea Marian pasajul despre „scandalul Moldomin“ şi în care era dezvăluită activitatea pernicioasă a lui Sorin Frunzăverde, în urma căreia a fost arestat, printre alţii, judecătorul Cătălin Şerban, vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara. Editorialul din care se inspirase Marian Mircea pentru a-şi construi ironia din titlul său, publicat, tot în 28 martie, anume „Frunzăverde denunţă statul poliţienesc“, este scris de Petru Calapodescu şi atestă că în redacţia Jurnalului Naţional, chiar dacă „nu ştie stînga ce face dreapta“, este, totuşi, libertate de exprimare, de vreme ce pot apărea materiale TOTAL contradictorii în acelaşi număr al ziarului: cel cvasi-apologetic al lui Calapodescu şi cele demolatoare ale lui Adrian Mogoş şi Mircea Opriş!

            Un alt analist de conjunctură, Iulian Leca, ar vrea să-i făţuiască dezertarea lui Sorin Frunzăverde, dar nu se hazardează prea mult şi, într-un text ambiguu încă din titlul materialului, Un gunoi. Doua gunoaie. Nici nu stiti ce ati pierdut!, zice, scuzîndu-l, la grămadă, pe Frunzăverde: „Greu îl poţi numi traseist, deşi oportunismul e singura ideologie cunoscută de politicienii noştri“. Or, oportunismul este nota definitorie a traseiştilor. Cu o astfel de „logică“ duplicitară şi ca să nu se compromită ca „analist politic“, Leca îşi face o „plasă de siguranţă“: „Nu m-ar mira ca introducerea lui Frunzăverde în USL mai degrabă să compromită uniunea decât să o ajute. Efectul dezertării e teribil pentru imaginea PDL, dar asta nu presupune că intrarea în PNL înseamnă 100 la sută garantat succes pentru imaginea USL. Dosarele şi toate acuzaţiile (unele formulate până acum chiar de către liderii USL) te pot şi nenoroci, nu te transformă sigur într-un erou“. Dar „plasa“ lui Leca, pe cît pare ea de fină, de „rafinată“ în ambiguitatea sa, pe atît s-a rupt de uşor: infiltrarea lui Frunzăverde în P.D.L. – cu surle şi tobe în care suflă şi bate Crin Antonescu-Vorbete, «onorat de venirea lui Frunzaverde şi de faptul că va fi coleg de partid cu un om politic „de o asemenea talie şi un asemenea calibru“» – înseamnă, în mod garantat, eşecul imaginii U.S.L.

Ipocrizia, fariseismul, oportunismul şi traseismul evident al lui Sorin Frunzăverde sunt denunţate de sagacitatea lui Cristian Câmpeanu, în articolul vitriolant Cine îl urmează pe „Ayatollahul‘‘ Frunzăverde?: «În decembrie 2007, Sorin Frunzăverde a denunţat fuziunea dintre Partidul Democrat şi Partidul Liberal-Democrat drept un „melanj penibil“ dintre doctrina creştin-democrată şi cea liberală, el militând pentru puritate doctrinară în sensul asumării integrale a creştin-democraţiei. Ulterior şi-a menţinut criticile la adresa liberalismului, intrând în polemică cu aripa liberală a partidului – aripa Stoica – şi criticând măsurile de austeritate ale guvernului Boc pe temeiul că doctrina populară are o importantă componentă socială. Din acest motiv, afirmaţia sa că se vede pe sine „construind dreapta modernă alături de Crin Antonescu“ nu este credibilă (s.n., V.I.Z.). Pe de o parte, Frunzăverde a fost un adversar constant al liberalismului, iar, pe de alta, nu este limpede cum se poate construi dreapta modernă în echipă cu socialistul Victor Ponta şi cu [conservatorul – n.n., V.I.Z.] Dan Voiculescu». Tot Cristian Câmpeanu, în articolul „Călătorie sprâncenată, Frunzăverde!“, relevă cu acuitate: „Plecarea neaşteptată a lui Sorin Frunzăverde din PDL ar putea fi considerată o lovitură grea dată principalului partid de guvernământ, dar, în realitate, ar putea fi ceea ce americanii numesc o binecuvântare deghizată. Frunzăverde aparţine unei specii de politician care ar trebui să dispară“. Adică e în totală contradicţie cu opinia lui Crin Antonescu, cum că este „onorat de venirea lui Frunzăverde“ în P.D.L.!

Totuşi, există şanse ca duetul Sorin Frunzăverde-Crin Antonescu să se înţeleagă în baza dictonului „Asinus asinum fricat – Măgarul pe măgar freacă!“, deoarece şi Crin Antonescu este el însuşi un traseist: «Crin-Trei partide. Mai înainte s-a perindat pe la Partidul Alianţei Civice (PAC) şi Partidul Liberal 1993 (PL-’93) al lui Dinu Patriciu. Chipurile, aceste partide erau tot liberale, pentru că au tot fuzionat cu PNL pe măsura ratării pragului electoral, iar Antonescu s-ar fi învârtit numai în familie. Nimic mai neadevărat, ţinând cont de faptul că liderii PNL, PL-’93 şi PAC se urau de moarte, iar „virginul“ Crin a participat din plin la puciurile de partid. În principiu, dacă acuzaţia de „traseism politic“ este neîntemeiată, atunci este inexplicabil de ce Antonescu a ascuns din biografia lui oficială apartenenţa la alte două partide în afara de PNL, cel pe care îl păstoreşte în prezent».  

Sunt curios să aflu cînd va ajunge Iulian Leca (şi alţii ca el) la certitudinea că, realmente, intromisia lui Sorin Frunzăverde, a clicii sale şi a pletorii de dezertori P.D.L.-işti în U.S.L. – predilect în P.N.L., pe motiv de „comuniune doctrinară“, cum vrea să acrediteze ideea Crin Antonescu – a compromis, deja, cu necesitate Uniunea! Pentru că, „lumea lui Băsescu“ – cum perora un alt „analist politic, director executiv al Fundaţiei Multimedia pentru democraţie locală“, cu multă fatuitate, dar pe deplin ilogic – nu va dispărea, căci, iată, a penetrat – ca-n brînză, deşi clama cu fermitate şi intransigenţă rectitudinea morală! – lumea Opoziţiei reprezentată de U.S.L. şi se va perpetua în aceasta, reconfigurînd cleptocraţia!

Speranţa noastră stă în lumea procentajului de 55 la sută din electorat care nu s-a prezentat la vot la ultimele alegeri şi care trebuie să vină acum!

The Ugly – Cel Urît: Cătălin Croitoru

            Dar, la fel cum, după ce Valeriu Stoica l-a dat afară din P.N.L. pe Theodor Stolojan şi, apoi, au devenit colegi de partid în P.D.L., combătînd, împreună pentru distrugerea României, tot aşa, agresivul găunos Cătălin Croitoru a devenit coleg de partid cu inamica sa, Ecaterina Andronescu. Fireşte, principial şi teoretic vorbind, un lider sindical – chiar dacă era farsor – ca Cătălin Croitoru nu putea fi decît oponentul Ecaterinei Andronescu, cît aceasta ocupase fotoliul de ministru al Educaţiei. Dar, după ce liderul sindical al Federaţiei Educaţiei Naţionale (F.E.N), Cătălin Croitoru, şi-a vîndut mandatul de lider sindical pe unul de membru al P.D.-L., de guvernămînt, şi amîndoi au ajuns în Parlament  pe poziţii opuse, Cătălin Croitoru a devenit şi mai rău. Rupea lanţul şi mai multe nu. De exemplu, la emisiunea „Miniştri pe făraş“, de la Realitatea TV, din 6 august 2009, la ora 22 şi 5 min., o admonesta, foarte grobian (sau, zis popular, măgăreşte), pe d-na Ecaterina Andronescu pentru că îl întrerupe din vorbit – deşi spunea, ca de obicei, inepţii, iar d-na ministru avea motiv să-l întrerupă; la ora 22 şi 10 min., Gheorghe Izvoranu, liderul F.S.L.I., i-a reproşat, de la obraz: „Pînă în decembrie, d-l Croitoru era în minister zi de zi, iar după ce a ajuns parlamentar P.D.-L, nu a mai călcat pe acolo, ca dovadă de cît de puţin îl interesau problemele profesorilor“; la ora 22 şi 11 min., Cătălin Croitoru se lăuda: „Am absolvit şi eu o facultate de drept…“ (la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, unde este lector şi coleg cu Elena Udrea, care i-a predat, evident, Dreptul şi l-a făcut licenţiat în Drept!); la 22 h 29 min., d-na Ecaterina Andronescu a fost nevoită să-l întrerupă iarăşi, pentru a-l pune la punct: „Sunteţi în eroare!“

            Cătălin Croitoru era, în anii 2008-2010, foarte „vocal“, adică „tare-n clanţă“, dar nu trebuia luat în serios, după cum releva ministrul Educaţiei Cristian Adomniţei: „Mi se pare inutil să dau atenţie unui om a cărui singură calitate este slujul făcut stăpînilor lui, în schimbul fotoliului de ministru al Educaţiei“! Într-adevăr, în 11 decembrie 2008 se vehicula ideea: „Cătălin Croitoru ar putea fi noul ministru al Educaţiei“.

            Nu mult a lipsit să fie numit ministrul Educaţiei, deşi nimic nu îl recomanda pentru acest post, căci, prin calităţile sale negative, era total contraindicat. Dintre păcatele sale, s-a evidenţiat, totdeauna, laşitatea: Cătălin Croitoru a fost parlamentarul care a părăsit ultimul corabia care se scufunda, dîndu-şi demisia chiar de la tribuna Parlamentului, după ce a votat moţiunea de cenzură: adică abia în ultima clipă! El a mai declarat, „revoltat“, că „răbdarea are o limită şi că paharul răbdării s-a umplut“ şi, de asemenea, că „nu mai puteam accepta umilinţa de a sta în bancă“! „Eu, Cătălin Croitoru, îndată după ce îmi voi exercita votul la moţiune, îmi voi înceta activitatea în grupul PDL şi voi începe să activez în grupul PSD“! Chiar aşa! Chiar din Parlament va începe să activeze! Oare nu i-o fi fost frică de d-na Ecaterina Andronescu, pentru că îi va bate obrazul pentru această ticăloşie, deşi ar fi meritat chiar să-i dea cu poşeta-n cap?! Pe „Lista candidaţilor pătaţi“, figura, în 22 octombrie 2008, acest text:

«Cătălin Croitoru (PD-L)
Liderul Federaţiei Educaţiei Naţionale şi candidat din partea PD-L; flagrant conflict de interese: platforma sindicală devine campanie electorala pentru liderul devenit candidat şi pentru partidul care îl susţine, dar şi campanie contra partidului de la guvernare; candidatul îşi camuflează parte din ve­nituri, în declaraţia de avere, sub formula „conform declaraţiei fiscale“ – declaraţie care nu are caracter public.»

            Este clar că el a schimbat macazul nu din cauza „umilinţei“ îndurate cu stoicism, ci, în realitate, pentru că îi poartă ranchiună lui Emil Bic, fiindcă nu s-a ajuns, şi el, ministru, măcar două luni, ca Mihai-Răzvan Ungureanu. Apoi, Cătălin Croitoru mai este şi mincinos, imoral, căci era membru al P.D. din 1998 – deşi, ca mare lider sindical, nu avea voie să fie şi membru de partid – şi nu din 2008, cum anunţase, în aprilie 2008, Emil Boc, şi cum dezinforma el presa şi opinia publică, în 18 aprilie 2008, în interviul luat de Iuliana Gătej, sub titlul „Liderul sindical Cătălin Croitoru: „Între mine şi PD-L a fost o atracţie reciprocă“: „A fost o atracţie reciprocă, la fel ca într-un mariaj. Ne-am plăcut şi am decis să ne căsătorim. Am avut cea mai bună ofertă dintre toate partidele cu care am negociat“ (s.n., V.I.Z.). Aşadar, după două propoziţii simple, în a treia se contrazice singur, „îşi dă cu stîngu-n dreptul“ – doar e inginer de sîrme, ca profesie –, căci, de vreme ce negociase cu alte partide, nu putea fi vorba de „o atracţie reciprocă“, un fel de dragoste la prima vedere! Într-adevăr, ziarista, „hoaţă“, îl încolţeşte:

„Dar aţi negociat şi cu PSD. Nu aţi acceptat pentru că era ocupat Departamentul de Educaţie de Cati Andronescu?
Ce să spunem... conduce departamentul de educaţie. Nu e vorba de asta, ci că nu am fost pe aceeaşi lungime de undă cu doctrina lor“.

Vedeţi ce „doctrină“ puternică avea un lider sindical ca Cătălin Croitoru?! În 18 aprilie 2008 nu era „pe aceeaşi lungime de undă“ cu P.S.D-ul, dar după exact patru ani şi opt zile, în 27 aprilie 2012, prin umilinţe îndurate pînă la capătul răbdării, şi-a acordat lungimea de undă cu P.S.D.-ul şi a devenit coleg cu Ecaterina Andronescu, faţă de care, în 6 august 2009, avusese un comportament de bădăran, deşi ca „prof. univ. dr.“ la o Universitate Creştină, trebuia să se comporte ca un pedagog şi ca un creştin. Dar, evident, Cătălin Croitoru este creştin doar în „poză“. 

Elocvent, în acest sens, este că, după cum remarcaţi şi în afişul electoral alăturat, şi-a confecţionat o poză electorală cu gestică şi conotaţii creştine, folosindu-şi chiar numele în făţuirea sloganului: „Împreună croim VIITORUL!“ Pentru că, chipurile, ar fi avut un nume predestinat: un croitor croieşte! Apoi, face fraze mobilizatoare cu trimiteri la copii, la părinţi, la pensionari ş.a. Puţin a lipsit să nu bage în afiş inclusiv Porunca a 5-a din Decalog! Numai că aşa de bine a croit viitorul, încît, votînd ca slugă a P.D.L.-ului, a băgat România în colaps: a votat legile criminale prin care le grăbeşte extincţia pensionarilor, prin care a umilit Armata activă şi de rezervă, prin care a periclitat securitatea naţională!

Ecce homo! Adică, pe româneşte, zici Cătălin Croitoru şi tragi apa; sau tragi o înjurătură, cum fac aproape toţi comentatorii interviului Iulianei Gătej, precum şi de la celelalte articole indicate aici, prin hyperlink-uri! Ca să nu mai vorbim de ceilalţi lideri sindicali din Învăţămînt, care au numai cuvinte de ocară la adresa lui.

Am zăbovit mai mult asupra acestor două personaje politicianiste, deoarece ele sunt simptomatice pentru actualul Parlament rezultat din „uninominal“ şi pentru politica românească: Sorin Frunzăverde prin puterea malefică dobîndită în urma accederii în structurile Puterii şi ale politicii, iar Cătălin Croitoru prin dimensiunea meschină pe care o reprezintă pe esplanada „sistemului ticăloşit“ (Băsescu dixit). Era necesar ca doar aceştia doi P.D.L.-işti de frunte să „spele putina“ în U.S.L. şi ar fi fost suficient pentru compromiterea Uniunii – care, şi aşa, este o uniune contra-naturii sau, zis academic de chiar Traian Băsescu şi Sorin Frunzăverde, „conjuncturală“ – adică făcută din nevoia de a reacapara „ciolanul“ Puterii!

The Good – Cel Bun: Adrian Năstase

Dar ex-premierul social-democrat Adrian Năstase încearcă să scuze turpitudinea traseismului şi să o facă ingurgitabilă printr-o eboşă de „teoretizare“ politologică – sau, zis în limbajul populăros al preşedintelui Traian Băsescu, vrea să îi determine pe ignoranţi (eu mă jenez, totuşi, să spun, ca Traian Băsescu, „tîmpiţi“) să înghită pe nemestecate această nemernicie, fiindcă ştie că prostimea deţine o vastă şi profundă incultură politică. De aceea, Năstase pretinde că Frunzăverde nu ar fi – Doamne, fereşte! – un „traseist“ (în timp ce Radu Berceanu îl caracterizează drept „trădător“!), ci, în generozitatea, în bonomia sa, Năstase consideră, condescendent – se vede asta şi pe faţa lui, deşi i-a cam dispărut aroganţa de altă dată, probabil din cauza nenumăratelor procese cu care l-a hărţuit Traian Băsescu, acesta forţînd Ju$tiţia să îl condamne la patru ani de închisoare cu suspendare pentru că, printre altele, mituise pe unii cu nişte dolari care aveau să fie tipăriţi de către Trezoreria S.U.A. abia la doi ani după ce el îi „dăduse“ ca mită! –, consideră, ziceam, că ar fi vorba doar de nevinovata „revenire la o situaţie normală, de stabilitate“! I-auzi brîul! Ca sociolog, Adrian Năstase face o palidă încercare de a înfrumuseţa realitatea, care este, totuşi, hîdă – nu doar politic, ci şi sub aspect economic, social, cultural, spiritual; fireşte, din cauza exclusivă a politicului! Mai grav. Pe lîngă faptul că este hîdă, realitatea este şi falsificată de politic. Deputatul P.S.D. Ion Stan demască, în Parlament, această falsificare, echivalentă cu trădarea de ţară: «Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. […] Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după „prelucrarea“ de către Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20 la sută). Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale. Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care „asasinii economici“ – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. […] Aplicarea unui astfel de plan de asasinare economică a fost favorizată de elemente pe care FMI le-a identificat în România şi valorificat ca atare: lipsa unor strategii economice viabile; incapacitate administrativă (instituţională şi legislativă); corupţie în proporţii de subminare a economiei naţionale».

Dar, acreditînd traseismul, ca doctor în drept şi avocat, atestă că apelează doar la o chichiţă avocăţească pentru a contracara orice eventuală obiecţie privind compromiterea U.S.L. prin acceptarea invaziei iminente de P.D.L.-işti: căci, evident, ştia din culisele politicii că va urma invazia de traseişti şi voia să-i accepte sub scuza că nu s-ar face decît reparaţia manevrelor dolozive ale Puterii – recte ale lui Traian Băsescu –, textual, că ar fi doar o „compensare pentru oamenii pe care Puterea i-a luat de la Opozitie, anterior“, căci Puterea le răpise bunătate de parlamentari, ducînd la apariţia unei excrescenţe parlamentare ca U.N.P.R., cu membri plecaţi îndeosebi de la P.S.D.! Şi era de aşteptat că şi ei să părăsească şandramaua P.D.L.-ului, revenind la P.S.D. Este de reţinut că, imediat după ofilirea P.D.L.-istă a lui Frunzăverde, d-na Ecaterina Andronescu l-a vizitat pe d-l Neculai Onţanu, în vederea pertractării revenirii în P.S.D.

Deci, aplicînd principiul machiavelic „Scopul scuză mijloacele“, d-l dr. în drept Adrian Năstase pregătea opinia publică în vederea acceptării ca fiind morală revenirea la matcă a U.N.P.R.-iştilor evadaţi din P.S.D; ar avea şi o acoperire plauzibilă dacă şi „Prostănacul“ ar reveni în partid. Scopul îl definise clar Năstase: „Sigur că există rezerve la nivel de principiu, dar obiectivul e de a câştiga alegerile, după o perioadă în care actuala Putere va folosi orice mijloace pentru a lua oameni de la noi. Încercăm să mergem înapoi spre zona de stabilitate adusă de votul anterior“ (adică cel de dinainte de uninominal – n.n., V.I.Z.). Principiul politologic „Scopul scuză mijloacele“ are ca echivalent pragmatic, în paremiologia românească, proverbul, cinic şi necreştinesc, „Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea!“ Românii, care sunt mai mult decît creştini, sunt ortodocşi, evită, îndeobşte, să se facă frate cu dracul: scuipă-n sîn, îşi fac cruce şi caută o rezolvare cinstită, de care să nu le fie ruşine sau frică mai tîrziu. De altfel, şi dictonul lui Machiavelli şi-a dobîndit, între timp, o imagine rău famată, fiind perceput, de obicei, în dimensiunea sa malefică, mefistofelică. Ca atare, dezertarea lui Sorin Frunzăverde este percepută în opinia publică drept ceva malefic, repudiabil în mod categoric, în contradicţie cu toate asezonările pretins pozitive atribuite de Crin Antonescu, dar, în fond, imorale şi demagogice: numai el putea fi onorat de asocierea cu Frunzăverde, a cărui dimensiune histrionică este proprie şi lui Antonescu.

Dar, îmbălsămînd în „necesitate politică“ traseismul, ca ex-preşedinte al Camerei Deputaţilor, se face că ignoră oportunismul absolut reprehensibil al deputaţilor minorităţilor naţionale, care, prin obedienţa lor, se comportă la fel ca U.D.M.R.: votează exclusiv cu Puterea; şi, evident, cu partidele şi/sau coaliţiile aflate în situaţia de preluare iminentă a Puterii – ca în cazul de faţă: alături de traseiştii P.D.L.-işti, deputaţii alogenilor şi-au adus – în mod esenţial, cum anticipase d-l dr. Gheorghe Funar, în 26 aprilie a.c. – obolul la alungarea guvernului (Austro)-Ungureanu (ademeniţi, se pare, cu funcţii guvernamentale, cum e cazul lui Varujan Pambuccian-Nosferatu, propozabil pentru postul de ministru al Comunicaţiilor).

O altă gafă politică a făcut-o generalul (r.) Corneliu Dobriţoiu (propozabil pentru postul de ministru al Apărării din partea P.N.L.). În emisiunea sa din 23 aprilie, Radu Tudor l-a întrebat pe general – „ţinînd cont de pregătirea domniei voastre în domeniu – dacă e bine să fie folosiţi trădătorii în politică, la fel ca în război“. Deputatul P.N.L.-ist, luat, oarecum, prin surprindere de întrebare (de fapt, el pare totdeauna surprins de orice întrebare şi pronunţă multe „Ăăă…“-uri pînă găseşte, cît de cît, răspunsul), a declarat ritos şi categoric: „DA!“. Prin această replică, a dovedit că şi el învăluie traseismul într-un petardism de „moralitate“ şi, totodată, că are mari lacune atît la Politologie, cît şi la strategie militară, deşi a fost, vreo doi ani, şeful Departamentului pentru Politici de Apărare şi Planificare al M.Ap.N.! Surprinzător, acest „DA!“ hotărît l-a surprins neplăcut şi pe Radu Tudor, care, se pare, se aştepta la alt răspuns; cel puţin asta se distingea pe faţa sa. Dar, ca amfitrion susţinător-fervent al U.S.L., l-a aprobat onctuos.

În consens cu manevrele şi explicaţiile politicianiste apărute, ca ale lui Adrian Năstase, ale generalului (r.) Corneliu Dobriţoiu sau ale altora, cleptocraţia se reface şi se menţine din mers, iar asta înseamnă „stabilitate“ în optica liderilor ei. Evident, aşa este, dar „pentru ei“, nu pentru noi, căci este vorba de menţinerea establishment-ului, adică a stabilităţii care a produs cleptocraţia – care jefuieşte de 22 de ani România –, fie că indivizii care o compun, în cea mai mare parte mereu aceiaşi, se autodenumesc „social-democraţi“, „liberali“, liberal-moharhişti“ sau altă denumire pompoasă, dar găunoasă, demagogică! Să ne reamintim că şi în timpul guvernării P.S.D.-iste, sloganul de ordine pentru a dezavua grevele profesorilor, medicilor, mitingurile pensionarilor etc. era tot acesta: nevoia de stabilitate, de „linişte“ – liniştea necesară hoţilor să fure în voie!

În esenţă, prin migrarea unor membri ai „ciumei portocalii“ în U.S.L. – fie ei importanţi, „de mare calibru“, cum îl apreciază Crin Antonescu pe ofilitul Frunzăverde, fie poltroni, ignobili şi insignifianţi ca Cătălin Croitoru – se anulează firava aură de „luptătoare pentru dreptate“ cu care se drapa U.S.L. şi îşi va pierde şi creditul pe care-l avea pînă acum – oricum, mult mai mic decît atestă sondajele făcute la comandă. De aceea, în Mesajul din 29 martie a.c., intitulat „Ori SCMD, ori Băsescu“, colonelul (r.) Mircea Dogaru, preşedintele S.C.M.D., „atrage, în mod serios, atenţia că fugarii, în ceasul al XII-lea, din P.D.L. nu trebuie primiţi ca eroi în Opoziţie. Locul lor este acela de inculpaţi în justiţie“. Tot în acest Mesaj se precizează că S.C.M.D., care este forţa organizatorică a Consiliului Naţional al Societăţii Civile (C.N.S.C.) – reprezentînd, potenţial, o masă de vot de circa 1.800.000 de alegatori – „a negociat, deja, cu cei trei copreşedinţi ai U.S.L., încheierea unui Contract social, prin care viitoarea guvernare să se angajeze să abroge toate legile criminale ale regimului Băsescu“ – cu prioritate Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, Legea nr. 119/2010 a sistemului unic de salarizare şi Legea nr. 329/2009 privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul. Dar trebuie să atrag atenţia Consiliului Director al S.C.M.D. şi membrilor S.C.M.D., precum şi ong-urilor componente ale C.N.S.C. că, prin infestarea Uniunii Social Liberale cu mutanţii „doctrinari-spontani“ dezertori din P.D.L., componenţa acesteia s-a modificat şi, implicit, credibilitatea şi moralitatea Uniunii s-au diminuat exponenţial din cauza atît a traseismului ca subterfugiu pentru a scăpa de răspunderea morală, politică şi, mai ales, penală, cît şi a calităţii execrabile a dezertorilor. Ca atare, Contractul social, care avea, deja, o valoare îndoielnică, s-ar putea să nu valoreze, în actuala configuraţie partinică mutantă şi virusată a U.S.L., nici cît hîrtia pe care au semnat cei trei copreşedinţi ai U.S.L.! Şi, deci, S.C.M.D. şi C.N.S.C. trebuie să aibă o rezervă de forţă de presiune asupra noilor guvernanţi pentru a-şi ţine promisiunile – fiindcă, pînă acum nu au dovedit că au cuvînt.

NU mai trebuie să tolerăm nici o încălcare a Constituţiei, nici o formă de jefuire a Patrimoniului Naţional – prin vînzarea pe nimic şi pe comisioane grase a resurselor minerale şi energetice, prin risipirea resurselor financiare, prin înglodarea românilor în datorii la bănci străine, prin periclitarea sănătăţii, prin involuţia sistemului de învăţămînt, prin determinarea românilor să emigreze (adică „să-şi ia lumea-n cap“!), prin periclitarea securităţii naţionale. Această toleranţă a devenit intolerabilă!

Prima concluzie. U.S.L. reuneşte formaţiunile contradictorii: P.S.D., partid republican şi, chipurile „de stînga“, „socialist“ – deci antimonarhist din premise –, P.N.L., partid de dreapta şi „liberal-monarhist“ (deci contradictoriu atît în sine, cît şi cu ceilalţi) şi P.C., partid-parazit, traseist, care se lipeşte de partidul cu cele mai mari şanse de a (re)intra în Parlament, fost P.U.R., „social-liberal“, năpîrlit în contrariul său, „conservator“, deşi nu se ştie ce „conservă“ acum, după ce fusese „social-liberal“ – noţiune opusă conservatorismului! Prin infiltrarea trădătorilor din P.D.L., U.S.L. se contaminează de „ciuma portocalie“, pe care, cu mare vigoare partinică, U.S.L. o condamna clamoros pînă la manevra Frunzăverde. Prin şulfăria Frunzăverde se repetă – avînd aceeaşi sorginte – deplasarea perfidă, din 1992, a P.D.-F.D.S.N. spre „dreapta“. P.D.-F.D.S.N., devenit P.D.-ul lui Petre Roman, P.D.-ul lui Traian Băsescu, apoi, P.D.L.-ul lui Emil Boc-Sorin Frunzăverde-Marko Bela-Mihai-Răzvan Ungureanu, manevrat de Traian Băsescu, a devenit partid de „dreapta“, repet, spre a se infiltra în C.D.R. şi a-şi proteja colegii din F.S.N. cu care făcuseră „Revoluţia“. De altfel, am uitat să precizez că Catălin Croitoru are, şi el, certificat de „revoluţionar cu merite deosebite“! E necesar să se verifice dacă nu, cumva, face parte din grupul „revoluţionarilor“ lui George Costin, băgat, recent, la gherlă pentru falsificarea certificatelor de revoluţionar! Iată cum P.D.L.-iştii „revoluţionari“ revin la matcă, adică refac, cu „merite“ şi cu „minte lucidă“, cleptocraţia, pentru a se apăra unii pe alţii şi a se menţine la Putere!

O veritabilă mizerie politică, după cum clama, spontan, lozinca din Piaţa Universităţii, „P.D.L. şi U.S.L. aceeaşi mizerie!“ Adică P.D.L. şi U.S.L. se interpenetrează, reconstituindu-se cleptocraţia! Cam ca în filmul Terminator II, unde robotul-cyborg, după ce fusese topit de căldură, îşi reconfigura matricea malefică, exterminatoare, pe măsură ce picăturile de metal se aglutinau. 

A doua concluzie. Nu mai votaţi cleptocraţia! Votaţi pe oricare alţii, dar nu pe aceştia care au mai fost la guvernare. Desigur, chiar în partidele care au guvernat există oameni valoroşi, care pot fi realeşi în Parlament, precum Valer Marian şi Ion Stan, de la P.S.D., dar trebuie căutaţi cu multă grijă. Atenţionările din 2008 ale presei prin „Listele candidaţilor pătaţi“ au fost insuficiente, aşa că trebuie găsite, urgent, mecanisme care să-i elimine pe aceştia de pe viitoarele liste de candidaţi. Dar, oricum, electoratul nu mai trebuie să-i realeagă pe cei care au fost în guvernele Tranziţiei criminale şi care au dus ţara în colaps, cei care şi-au făcut averi bătînd din palme, prin afaceri oneroase cu statul. Aceştia trebuie băgaţi, urgent, la puşcărie. Trebuie aleşi oricare alţii, cel puţin pentru a sparge clica cleptocraţiei postdecembriste.

A treia concluzie. Pentru a extirpa cleptocraţia, parcă tot mai bună ar fi o revoluţie autentică, a românilor, în propriul lor beneficiu. Pe lîngă alţi publicişti sau blogeri, chiar Victor Ponta a pronunţat, zilele trecute, propoziţia „Pe ăştia nu este suficient nici dacă-i împuşti!“ Vorbe fatidice care le-au provocat o criză existenţială Robertei Anastase şi coechipierului ei Sever Voinescu-Cotoi, „experţi“ în numărarea voturilor la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii – „votată“ în Parlament prin scamatoria celor doi, motiv pentru care Victor Ponta le dresase dosarul penal cunoscut, finalizat, desigur, prin N.U.P, fiindcă sunt oamenii Puterii, pe care nu-i poţi băga la gherlă. Evident, Victor Ponta a făcut o figură de stil, o hiperbolă, oarecum, deoarece, ca fost procuror, a avut pistolet în dotare şi ştie că, în ultima vreme, muniţia s-a scumpit foarte mult şi, apoi, ar fi risipă de cartuşe: mai ieftină ar fi spînzurătoarea şi, mai eficientă imagologic, tragerea în ţeapă; fiindcă brazii nu au fost tăiaţi toţi de Attila Verestoy! Dar şi aşa ar scăpa prea uşor, căci ăştia „merită“ o pedeapsă mai mare: puşcăria pe viaţă în minele de uraniu şi confiscarea totală a averii pînă la al şaptelea neam!

Numai că, iată, Adrian Năstase, fiindcă este jurist şcolit şi pragmatic, a găsit, ca să-i scape de puşcărie pe „ăştia“, o metodă căreia vrea să-i dea şi o glazură „teoretică“: evaziunea partinică prin acceptarea scursurilor din P.D.L. în U.S.L.! Este o formă de aplicare a principiului „conservării materiei“: „Nimic nu se pierde, ci totul se transformă“: din inamic P.D.L.-ist puşcăriabil în coleg U.S.L.-ist reevaluat!

Quousque tandem, Adrian Nastase, abutere patientia nostra?

30 aprilie 2012

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu